VECINU` ȘI COVIDU`

Prin luna martie, vecinul meu, omu` cu palatu`, patronul FCSB, Gigi Becali, ne spunea că-și ferește echipa de Covid, ducând-o la Sfânta Liturghie și aplicându-i Sfânta Împărtășanie. „Să mergem la slujbe!”, tuna el. „Țineți minte ce vă spun. O să vedeți că virusul ăsta, în toate țările în care se face Sfânta Liturghie, în țările ortodoxe, nu va fi puternic. România va beneficia de Sfânta Liturghie. Se face Sfânta Liturghie și se spune: „Dumnezeule, ferește-ne pe noi și țara noastră de această boală!” Așa va fi în țările ortodoxe. O să vedeți în 5 luni dacă sunt nebun sau spun adevărul. Se va demonstra pe statistică. Noi mergem la Biserică și nu ținem cont de guvernanții necredincioși care spun erezii. Ne rugăm să ne ferească Dumnezeu de virus. Nu vine boala, nu are ce căuta boala aici! Dumnezeu îndepărtează pericolul!”, mai spunea vecinu`. Iată, aflăm din presă că Andrei Vlad – portar, Andrei Miron – fundaș central, Iulian Cristea – fundaș central, Darius Olaru – mijlocaș, Florin Tănase – mijlocaș, Ovidiu Popescu – mijlocaș, Ionuț Vînă – mijocaș, Andrei Pandele – mijlocaș, Sergiu Buș – atacant și Anton Petrea – antrenor, sunt cu toții infectați. Roagă-te, patroane! „Căci cu noooooi, eeeeeste Dumnezeeeeeu!” Așa cântai pe vremuri…

AȘADAR, GUGLÎ, CAI VERZI PE PEREȚI, EU ÎNSUȘI, SCROLL, ETCETERA…

Nicușorul contraatacă. Sau măcar încearcă, asta fiindcă nu dă bine dincolo de sticlă dacă tace și nu încearcă. E foarte adevărat, omul n-are ce căuta în funcția de primar general, nu se pricepe la administrație publică și n-ar face nimic în fotoliul ăla nici dacă ar sta lipit de el cu super glue vreo 3 mandate. Dacă ești olimpic într-un domeniu nu e obligatoriu să mai știi și altceva. Nu cred că Elon Musk știe că rădăcina ferigii se numește rizom și că rizomul ăsta, de-al naibii ce e, conține acid flavaspidic, acid filicic, tanin, aspidinol, aspidină, paraaspidină, albaspidină sau floroglucină. N-are nevoie să știe. Bine, nici nicușorul nu știe. Dar de aici și până la a-l tăvăli prin noroi punându-i eticheta de „traficator de influență” e tare departe. Că teren, că primăria de la 4, că restaurant în parc, că salvăm Bucureștiul, că bani șpagă, „că câine”. Vax! Cei care nu știu sau se fac că nu știu ce înseamnă „intervenția accesorie”, gen „Cristoiu Guglî Eu Însuși Coroiu”, „Scroll Așadar Cai Verzi Pe Pereți Etcetera Vreau O Cola”, sau alții de aceeași factură „Că combinația”, „că comunistul” sau „că când s-a trezit mâncând” ar trebui ori să tacă ori să învețe puțină legislație. Degeaba e poreclit pe toate șoselele de centură ale rețelelor de socializare „Mucușor” sau „Plicușor Ban”, epitetele astea de clasa pregătitoare nu-l afectează. Se știe clar că voluntăreasa care face poade peste ape și metroaie pe sub pământ va fi în continuare pe această funcție. În opinia mea jocurile au fost făcute încă de când s-a dat OK-ul pt „Dragnea la pușcărie”, nu suntem naivi. Însă pe „naivul” atacator al nicușorului, „maestrul” Ion din Găgești nu-l învață nimeni să citească sau să pronunțe „Google” corect, nici nenea care e denumit pompos „administrator la televiziunea Cristoiu”, nici colaboratoarea cu ochelarii parcă puși invers, cu ramele dedesupt, care râde brusc când ne numără zilnic morții, dispăruții, intrații și ieșiții din carantină și căreia niciodată nu-i iese socoteala, ban pe ban, om pe om. Nici măcar cealaltă tanti denumită la fel de pompos „redactor șef” care făcea în 4K „laiv” din Piața Victoriei cu un cartof 3D pe frecvență 6G, enervându-l pe găgeștean la culme cu imaginile de o calitate 7Q parcă transmise din Kiribati, colț cu Tokelau. Tot timpul tanti cu ochelari „pentru citit” care râde brusc din 8 în 8 secunde, fără motiv, pe sistem Grindeanu, tăticul râsului spontan fără motiv, acuză că cineva ne ascunde cadavrele, ne pitește carantinații și ne amestecă cifrele. Și se burzuluiește la comentatonții care nu-s de acord cu ce bălmăjește ea, cu stilul ei vestimentar și cu ochelarii ei, tăvălindu-i prin făina discursului ca pe o gogoașă înfuriată. Au râs trei planete de sectoristul numărul 5 care a zis o singură dată „Goagăl” în ușa primăriei, recunoscând că nu știe exact cum se pronunță, dar toți tac mâlc când găgeșteanul cu sacou pronunță de când lumea „Guglî”. Dar nu asta contează, ci faptul că e bun de tot pentru a-l tăvăli pe veșnicul candidat la fotoliul de peste drum de Cișmigiu. „Scroll Așadar Vreau Cola” face ture la Gâdea, la Ciutacu și evident la televiziunea „onlain” a cristoiului „ziarist” încercând să-l facă țăndări pe Dănuț. Băăăăăăăă, nu-i mai spuneți celui din Găgești „ziarist”, nu e așa ceva. A fost sau o fi fost. Nu mai e. Ziarist de vreo 22 de ani e Boanchiș, ziarist e Tolontan, ei scriu pe hârtie, știți ce e aia? „Peipăr”, da? Nu „onlain”. „Online” e ceva extra, pe lângă paper. Am scris și eu pe hârtie, trăiască Miron Manega, dar asta nu înseamnă că-s ziarist. Și eu am scos două cărți, dar asta nu înseamnă că-s scriitor. Alooo, se aude și în Amzei, sau aparatul a înghițit fisa? Ziceți-i publicist, scriitor, sau de-alea cu „fost”. Că a fost. Dar, gata, nu mai e. Acum zice în direct „eu însuși”. Acum e blogger și vlogger. Punct. Se pronunță „blogăr și vlogăr”, „maestre”, asta ca să nu ziceți vreodată „bloagher și vloagher”! I-am pus ghilimele, așa, din simpatie, e oarecum vecinul meu de Victoriei. Revenind la veșnicul Nicușor, dacă prin absurd planetele s-ar alinia în favoarea lui și s-ar uita din birou pe geam în Cișmigiu, opinez că va fi vai și-amar de bucureșteni. Noroc că Băse și Tări n-au nicio șansă. Ar fi „vai” la pătrat. Am avea troleibuze pe sub pământ și tramvaie suspendate. Cu voluntăreasa cred că va fi la cub. Măcar pe ea o conduc agenții poliției locale până la mașină când iese din primărie. Și de la mașină până la ușă când întră. Tot e ceva.

PRIVIND SPRE ZAREA COLORATĂ NICOLETA CĂLIN – POEZIE

Avem nevoie să simțim romanticul de zi cu zi, iar poezia Nicoletei înseamnă o exprimare a sentimentelor pe care și le așează aici, pentru noi, astfel încât cu toții să contemplăm versurile-i fascinante și să ne îmbătăm cu suflet pur. Ne scufundăm în acest loc, încercând să definim cu propria imaginație măreția poetică. Cu mențiunea că ortografia, rima, ortoepia, versificarea, iambul, aranjarea strofelor, așezarea in pagină, ritmul și punctuația din toate poeziile publicate mai jos aparțin în totalitate autoarei, fără ca eu să schimb, să modific, sau să corectez ceva din materialele primite și că aceasta și-a dat acordul scris pentru a i le publica aici, vă las să citiți și să vă delectați cu însuflețirile poetice elegante și nebănuite.



DRAGA FERICIRE
=
Ma simt ucisa de iluzii grele…
Te strig, te caut printre stele…
Te caut si deloc nu te gasesc.
Cu ochii grei de plâns nu te zaresc!
=
Jos pe pamânt, te caut prin destine,
Prin gauri ca de sarpe, ramase ruine…
Si nu gasesc pe nimeni in calea mea.
Rod al fericirii, sa-mi fii catifea!
=
Cobor si iar cobor, despart oceanele de ape.
Totul e mut, nimic sa-mi semene nu vad pe-aproape!
Imi pierd echilibrul si cad intr-un vis…
Dar visele-s rele, sunt de nedescris!
=
Am hainele zdrente, pantofi-s rupturi…
Si-am gleznele rupte, in talpi crapaturi!
Oftez ghemuita si cad la pamânt…
Si gândurile negre incet le framânt…
=
Fericirea-i regina cu zâmbet docil,
Alunga tristetea, aduce-n speranta tiptil…
Baga de seama, gandeste-te bine,
Acea fericire se afla in tine!
=
Si inima-mi bate, vorbeste cu mine,
Imi spune de-acele soapte divine…
Femeie pierduta pe acest orizont,
A ta fericire nu e pe vreun front!
=
Frumusetea rasuna, sticleste in zare…
Cupele-s pline cu raze de soare…
Iesirile-s simple din labirint,
Iar ieri imi pareau a fi infinit…
=
Si nu-mi este frica, cobor in mormânt,
Ingrop toata ura si tot ce-i descânt…
O strâng greu in lanturi si-o leg foarte bine
Sa nu mai vada vreodata zile senine…
=
Marele Zid chinezesc il strapung din priviri,
Pocnesc doar din deget, detin stapâniri…
Am sfarâmat ura cu piciorul gol
Si fericirii i-am pus monopol…
=
Si-acum, fericire, am sa vorbesc cu tine
Caci existai, te aveam aici cu mine…
Stateai pe tron, zaceai alba la fața,
Si ti-am zâmbit mereu, dar… ai fost o hoața!
=

GEST DE IUBIRE
PLANTON
=
Candva am fost cumva puternici…
Vazuti cu ochiul lunii tainici
Si astazi am ajuns departe,
Pe-a razelor iubirii sa ne poarte.
=
Balanta timpul mereu l-a cantarit,
Pas cu pas viata ne-a intarit
Si din adancul sufletului ne-am cladit
Momente, zile, ani, ce simplu nu s-au innadit.
=
Simtind iubirea noastra stralucind,
Zburam spre soare fericind.
Am invatat ce inseamna s-avem totul…
Ce ne mai face semne gestul!
=


MIREAZMA DRAGOSTEI
=
Iubirea ta, precum e marea
Pe cerul alb se oglindeste,
Ascunzi zambetul si mirarea
Ce sufletul meu iti vorbeste.
=
Azi, am atins iar marea
Bratul tau ma ocroteste…
Lunga mi-a fost asteptarea…
Of! Dragostea cum straluceste!

=

CHIBRITURI NESTINSE
=
Putere n-am sa iti vorbesc,
Dar am curaj si drept o spun:
Mi-esti calda, cruda mangaiere…
Si te adun din amintiri.
=
Viata mea intreaga, nu te pot uita!
Deschisul vis, in noaptea cea totala,
As vrea sa sa stiu daca-ti mai sunt draga?
Aprins mai sta de veghe sufletul de dor!
=

Fara raspuns, te iau cu mine,
Oriunde sunt si tu vei fi.
Acest poem e pentru tine,
L-am scris cu dorul inimii!
=


SOARE PENTRU DOI
=
De cand mi-ai colorat iubirea,
Esti a mea singura muza.
Ma intorc si iti zaresc privirea,
In lumea ta ma simt confuza.
=
Sa socotesti pentr-o secunda
Si sa alegi ce ai in piept,
Daca iubirea nu sta la panda,
Sa nu fii a minciunii adept.

=
Iubirea mea nu-i nascocire,
In vorba mea nu sta minciuna,
Cu fapte eu ti-am aratat iubire,
Inima mea iti e stapana!
=


PLOAIE PESTE RIDGE, SEATTLE
=
In lumea asta mereu o sa doara,
Dar de iubire mereu o sa cant
Si raul pentru a nu stiu cata oara,
Eu l-am lăsat in al sau loc.
In dragoste mereu am dat navala…
Imi place in ploaie sa ma joc
Fara sa-mi tina nimeni socoteala.

=
Mi-e de ajuns sa te privesc tacut
Sa te gasesc pe tot inaltul,
Ca am trecut printr-un trecut
Si n-am plecat cu altul.
Tu, dragoste, surasul meu

De-ai stii ca viata mi-e pustie!
Nu m-am iubit cu-n derbedeu…
Dragostea mea sa-ti fie!
De as pleca, de te-as uita pe veci
N-as stii iubirea ce inseamna,
De m-as ascunde-n umbre reci,
Svitele din par, m-ar da de gol in toamna.

=
Prin cer, si te-as urma pe acest pamant
Chiar daca calea nu-i usoara.

Renunt la tot pentru a mia oara…
Si nu mai plang, si nu mai strig,
Caci toate-s praf ca steaua spulbera
Si pretutindeni este asa de frig…
Nu voi lasa iubirea niciodata.
Ranita iar, nimic nu-i nou, ca pana acum,
Cu inima zdrobita prea devreme
Pasesc fara pantofi, in noul drum,
A inceput iubirea sa ma cheme.

=
Si ploua iar! Din ce în ce mai rar!
Pui pe inima a batailor pornirii
Si regasitul har al iubirii dar,
O, dragoste sa-ti fiu!
Adorul clocotit, ce aduce, in a simtirii…

E minunat, asa numesc eu viata!
Suav trandafiriu…
Sa te iubesc si dincolo de moarte!

=

LASAREA
MESAJ
=
Printre razele frumoase
Stau ganduri intunecate:
– O femeie, ce de mana ma tinea,
Pe poteci ea ma ducea,
La o Casa de Copii,
Langa Muntii parasiti
Si-a Carpatilor vestiti.
Intr-un ceas, actele se întocmirea
Pentru ea, o veste buna
Si in mine, a oceanelor furtuna.
Mainile ei se desprinse
Si-n cuvintele grabite, zise:
Stai aici, sa fii un copil cuminte
.
Cand ai sa vii pe la mine?
Cand o sa am zile libere.
Si la geam o asteptam,
Ani intregi treceau sireag
Si am asteptat decenii,
Privind la ceilalți copii,
Vizitați de-ai lor parinti.
Timpul incet se scurgea
Si perdeaua nu misca,
Parca astepta si ea,
Sa vada venirea ta.
Bobii lacrimei cadeau,
Pamantul le inghitea,
El știa durerea mea…
Cate zile am asteptat,
Ca sa vii la vizitat!
Azi, cu mana alungita
Cu privirea ta pierduta,

Sa nu mai ceri ajutorul,
Nu vei putea egala scorul.
Sub tutela multor ziduri:
Vantul durerea mi-o lua,
Soarele ma mangaia,
Basmele ma alinau,
Pasarile imi cantau,
Zânele, ce cu mine se jucau…
Si a lipsurilor suflet,
Nicicand nu pot fii umplute!
=


INDEMN
=
Rugati-va neîncetat la Dumnezeu,
Cel nevazut, nu la icoana vreunui zeu,
Caci uite: El vine noaptea precum un hot,
Nepregatiti ne prinde, cu El nu facem negot.

=
De frica Ta si-a primei amintiri,
Tainele mi le ascund printre priviri
Si buzele sunt amortite de zapada
Sa-mi fie dat sa vad cum totul sta sa cada.

=
Si am credinta intre cele noi,
Am lacrima si ochii mei sunt goi…
Sunt ratacita in vesnicia-i toamna
Si totul la tacere ma condamna.

=
Si am cuvântul Tau rostit de ieri…
Si inima ce-mi bate intre suspine,
As vrea am pe cineva, dar nu vad nicaieri,
Sa pun acele intrebari ce zac in mine.

=
Tu, sa nu crezi in semnele din Soare,
Caci nu e El, sau a Lui chemare,
Tu, sa nu crezi in semnele din Cer,
Caci nu e El, ci este doar un fulger.

=
Sa ne rugam la Dumnezeu neîncetat,
Sfârșitul sa nu vina in somn, in noaptea grea,
Sa nu se intample in iarna frigului sagetat…
Doar in rugaciune ne va sta scaparea.

=

TABLOU CELEBRU
=
Dragostea ta o simt mereu cu mine,
Te tot revad la fiecare ceas,
Tu esti puterea dragostei divine,
Tu esti iubirea ce ma tot lasa fara glas!

=
Asculta-mi linistea si mângâie-mi chipul…
Inima-mi palpita in sunetul bataii de aripa
Si-n sinea mea te chem sa-mi vii cu rasaritul,
Sa-mi vii macar, sa-mi vii pentru o clipa!

=
Si-auzi ecoul gândului prin fibrele pustii,
Sta-n firea ta, sa-mi vindeci a inimii rana
Si sufletul ti-o cere, si tu o stii,
A noastra dragoste este o suverana!

=
S-a dus chemarea si el suspinul
Si visul cel fricos nu mai respira-n noapte,
Raze de Soare ce dainuie seninul,
Tu-mi esti aici si imi vorbesti prin soapte!

=
Prin firul mintii ne-am citit gândul,
Ne-am recunoscut din lacrimi si lumini
Si-a noastra dragoste nu a incetat colindul
Si sângele admira caldura atingerii de maini!

=

BRATUL IUBIRII
=
Iubire, imi legeni sufletul in noapte,
Cu mâna ta, scântei in mine aprinzi,
Tu ma atingi si imi vorbesti in soapte,
La sânul tau cu foc tu ma cuprinzi.

=
Azi, lacrima mi-a fost uscata,
In inima fântânile cu ape adânci,
Curg lin cu iubire fermecata,
Durerea mea tu o transformi in stânci.

=
Din râsul florilor nascute-n mângâieri,
Din dragoste cresc sentimente cruzi…
Indragostita-i inocenta pe vârf de adieri
Si si-a gasit perechea cu ochii calauzi.

=
Te-am mângâiat iubire inflacarata,
M-ai leganat cu raze impletite de frumos,
M-ai ocrotit in iarna inghetata,
Mi-ai oferit sarutul cald si inimos.

=

ADUNAREA SI DEZVALUIREA LUCRULUI NESEMNIFICATIV
=
Privesc la putere si ma intreb: tu te vezi, te auzi? Cum te tot renasti si cum de nu te refuzi? Incerci sa tranzmiti caldura, cunoastere, glorie, multimea viselor tale si bucuria zilelor…
As vrea sa-ti alin sufletul si sa-ti țes leaganul viselor, dar nu pot.
=
Din patru colturi ale Cerurilor incepe a bate vantul,
Din Marea Cea Mare, vor rascoli Pamantul
Si incepe a invata in rana sa strapunga,
Totul in cale, cu spada lor cea lunga.
=
Cu chip de leu in umbra sta la panda,
Cu aripile de vultur, smulse, e gata de izbanda,
Caci din Pamant flamând el se ridica,
Capata inima de om si legii se dedica.
=

Cu chip de urs ce sta pe-o parte
Si tine-n gura trei coaste, carne imparte
Si a primit porunca de la puterea muta:
Scoala-te, manânca carne multa.
=
Privesc in jur si vad la adunare,
Cu chip de leopard, cu patru aripi ca de pasare,
El are patru capete spre a mea uimire
Si pe acest Pamant va primi stapânire.
=
Nespus de grozav, de inspaimantatoare,
Cu dinti mari de fier, mananca, sfarma, calca totul in picioare,
Cu totul diferita de celelalte trei puteri,
Din ea va creste alte zece superputeri.

=
Priveste-l, pe cel mai mic si cel mai nesemnificativ,
El se ridica si invinge pe primele puteri dintâi
Si va incepe sa vorbeasca lucruri mari, pline de mandrie
Si-apoi va fi distrus, aruncat in foc sa fie ars.
=
Un tipat sta sa strige din ghearele tacerii,
A ruginit de vremuri, in postul asteptarii,
Puterea se va inclina si-si va face plecaciune,
Insa, va fi prea tarziu sa stea la rugaciune.
=
Caci in a mintii stralucite stau armele de vorba,
Vorbesc cica de pace, insa-i atât de oarba,

Cu capul in jos si mainile pe gloante
Si marea bucurie se ascunde-n suferinte.
=
Prea mic copilul si nu stie a plange,
Si mare e razboiul, varsarea de sange,
Pe camp de batalie citeam asta in carte
Si fiecare clipa inseamna un pat de moarte..
.
=

SUFLETE MAI MULT DECÂT PERECHE
=
Regina inimii calatoreste in gand,
Descanta neîncetat fara pareri de rau,
Cu cuget fermecat sadit in al ei cuvant
Care se tot inalta, ca spicul cel de grau.
=
Cararile îi sunt eterne, nu sunt opriri subite,
Nu-s umbre luptatoare pe alei intunecate,
Sunt Cerul infinit, razele rebele, draga iubite,
Dorinte arzatoare si curate, nu pacate!
=

Salveaza inima pentru a ne imbogati,
Salvarea prin iubire, dragoste, iubite
Si enigmaticul apus, cu nori adevarati
Si Soarele-i sta agatat la orizont, sa ne ajute.
=
La cotituri de cumpana, nu da mana indoielii,
Nu se inchina la altar cu fața la matanii,
Este iubirea, nu-si face semnul crucii
Chiar de-o apasa spada tocata-n ritmul vremii.
=
Stapana inimii, pe nume Dragostea,

Raspunde la chemarea, Zeita Bunatatii.
Asculta, tu, iubite, toate acestea
Ea poate fi cadoul nostru si al eternitatii.
=


CU PLAPUMA PE FACEBOOK

Cred că singurul lucru de care ar trebui să ne fie teamă este chiar teama. Ar trebui, în opinia mea, să ne fie teamă de pe acum de teama pe care o vom simți într-un viitor incert, nelalocul lui, dezlânat și împrăștiat. Și pentru asta cred că ar trebui să ne pregătim din timp, cu conștiinciozitate și rațiune, ca pentru un examen important. Suntem desperecheați moral și iraționali economic, am ajuns să nu mai cumpărăm ultimul model de telefon doar pentru că cel vechi nu mai funcționează, am ajuns să nu mai cumpărăm zeci de haine şi zeci de perechi de pantofi pentru că pur și simplu nu avem cu ce ne îmbrăca, nu ne cumpărăm ultimul tip de Mercedes doar pentru că nu avem cu ce să ne deplasăm. Cumpărăm toate astea doar pentru că vecinii noștri le au, doar pentru că am văzut noi la televizor că unii au și doar pentru că e „cool” să arăţi tuturor celor din preajma ta ce și cât poţi tu cumpăra. Nu ne gândim că ei poate-și permit să le aibă, nu trecem prin filtrul creierului informația asimilată, pur și simplu vrem și noi să avem ca ei, deci cumpărăm și noi. Sau poate vrem să avem chiar mai mult ca ei. A dispărut de mult vechea vorbă „să moară capra vecinului”, acum se folosește „să moară vecinul să-i fur capra”. Epatarea fără folos dăunează, însă. Toate noutățile cumpărate în neștire, fără rost și eficiență impresionează mult pe cei din cercul tău de prieteni. Anturajul schimbă mentalitatea omului. Într-o lume în care toţi scuipă pe jos, vei ajunge să scuipi și tu. Într-un cerc de prieteni care poartă smoking, vei ajunge să porți și tu. Cheltuind fără rost și aruncând banii aiurea doar pentru poză, în momentul când plapuma va intra la apă, nu vei putea trage de ea, îţi vei chirci picioarele, strângându-te sub ea cât să încapi. Altfel, vei muri de frig și involuntar, de inaniție. Pe centurile de socializare suntem toţi faimoşi, deştepţi, frumoşi şi bogaţi, cu linguri și furculițe din aur, cu cel mai scump vin pe masă turnat în pahare cu diamante. În realitate, avem căni din tablă din care bem ceai fierbinte de codița șoricelului și crătiți ruginite rămase de pe vremea ciuruitului. Am spus odată cuiva că nu suport ratele la bănci și datoriile la stat și mi-a răspuns că nu știu să trăiesc modern. Așa o fi. Chiverniseala, economiile și banul pus la ciorap nu mai sunt un apanaj al omului nou și modern. Acum e la modă consumul și cheltuitul banului pe orice prostie, doar ca să impresionăm și să „dăm bine în cadru” în fața cunoscuților și apropiaților. S-a dus și zicala „strânge bani albi pentru zile negre”, acum considerăm că putem întreține orice dezmăț și ne putem alimenta orice fiță doar de ochii celor din anturajul nostru. Ne împrumutăm doar ca să epatăm. Ne îndatorăm doar ca să ne clădim o imagine greșită și care oricum dârdâie și se clatină. Însă când nu vom mai avea loc sub plapumă și vom trage de ea la maximum ca să încăpem cât de cât sub ea, niciunul din cei apropiați nu ne va face cadou o plapumă mai mare. Vom fi nevoiți să stăm exact sub ce avem, până vom dispărea în neant, cu ceaiul nostru fierbinte cu tot.

DREAPTA ȘI STÂNGA

😮😲😮 Multe întrebări ar trebui să ne punem. Multe. Poate unii nu și le-au pus niciodată. Deși ar trebui. De exemplu, de ce este haos în sistemul legislativ? Pentru că legiferarea nu este o compunere pe o temă dată, ci ar trebui să abstractizeze relațiile sociale majoritare și să le instituie sub normă de conduită, nicidecum să răspundă unor nevoi particulare. De ce ne simțim în pericol pe șosele? Pentru că mulți cretini au primit permise de conducere, iar pentru ei regulile de circulație nu au nicio importanță. Lăsarea vehiculelor pe mâinile unor oameni fără empatie, fără respect față de viață și fără bun simț, generează adevărate tragedii și drame. De ce ne simțim agresați de sistemul public? Pentru că activitatea administrației publice presupune fabricarea de documente pe care nu le citește aproape nimeni, cu excepția celor care le întocmesc. Sunt și excepții, dar foarte puține. De ce există corupție? Pentru că nu există un sistem funcțional care să răspundă tuturor nevoilor societății. De ce există birocrație? Pentru că aceasta este direct proporțională cu apetența către hoție a societății. Cu cât se inventează mai multe moduri de a agresa fondurile publice, cu atât va crește birocrația ca o barieră defensivă, ceea ce nu înseamnă neapărat și eficiență în acest sens. De ce sunt promovați mulți proști în funcții de decizie? Pentru că lor li se pare că totul este ușor și posibil. Și că totul li se cuvine, pentru că pot. Asta, pânâ când se blochează sistemul. După aceea se caută deștepții cu care s-a șters pe jos în trecut pentru a scoate societatea din rahat. Deci de ce mergem pe partea dreaptă? Pentru că putem. Haideți să mergem pe stânga și să votăm pe dreapta. Sau invers, e același drac, doar culoarea diferă. 😲😮😲

BUCUREȘTI, BUCUREȘTI…

Traian Băsescu candidează la Primăria Capitalei și astfel lucrurile s-au complicat la maximum, iar toate calculele făcute de partidele politice au sărit deja în aer. Războiul pe Capitală se va da între fostul președinte și Gabriela Firea, nu se bate nimeni cu Nicușor Dan. Acesta din urmă nici nu contează în schema asta. Am mai spus-o, Băsescu îl spulberă. Adevărul e că dacă prin absurd, Nicușor Dan ar ieși primar general ar fi dezastru în București și vai și-amar de cetățenii capitalei. În primul rând pentru că el e specialist în matematică, nu în administrație publică. Plus că nu va avea Consiliul General, deci nu va putea face absolut nimic pentru bucureșteni. Îl mănâncă Firea pe pâine la capitolul ăsta. Veșnicul candidat Dan are șanse doar în teorie numai pentru cei care merg pe ideea să voteze pe oricine numai să „cadă” Firea. Participarea lui Băsescu și a lui Tăriceanu le încurcă planurile acestor votanți așa că Firea nu are practic contracandidat și e clar că va câștiga un nou mandat. Atât Băsescu, cât și Tăriceanu vor lua din voturile matematicianului Dan, fără discuție. Poate că Băsescu nu va avea 30% cum se laudă, dar 10-12% va lua sigur. Lumea votează „hă hă hă”, nu integrale, funcții trigonometrice sau matrice, știm cu toții. Chestia asta înseamnă dezastru pentru Nicușor Dan în favoarea Gabrielei Firea. Iar Ioan Sîrbu de la Pro România, Ilan Laufer de la Platforma Social Liberală şi Viorel Cataramă, liderul partidului Dreapta Liberală sunt insignifianți, ei candidează doar să mai afle lumea despre ei, eu așa cred. Iar Florin Călinescu, cu verzii lui, nu ratează ocazia de a se face de băcănie, exact ca atunci când se transforma în tanti Florica și credea că joacă un rol. Asta la capitală. Pe sectoare, e mai simplu. La 1, Daniel Tudorache e jupân. Bahmuțeanu nu contează, ea tinde spre zero. La 2, de Onțanu nu trece nimeni. La 3, Negoiță e Dumnezeu pe pământ, Bădulescu nu are nicio șansă în fața lui. La 4, e clar, Băluță n-are contracandidat și chiar merită un nou mandat, în sectorul 4 chiar se vede ceva. La 5, Daniel Florea e tătic. Nici naiba nu-l va vota pe Piedone, oamenii n-au uitat de Colectiv și de cum amenda el toate SRL-urile pe motiv de „mizerie în bucătărie”, evident, cu televiziunile după el. La sectorul 6 e singura bătălie echilibrată între Ciprian Ciucu și Gabriel Mutu, eu îl văd primar pe cel de-al doilea, totuși. Evaluarea asta pe care o citiți acum e strict o părere personală, n-o luați ca fiind o premoniție, n-am veleități de baba Vanga sau Harra. Vom vedea ce va fi, cert este că Gabriela Firea chiar n-are contracandidat și eu o văd încă patru ani la cârma primăriei generale. Și să nu uităm că o importanță maximă o au cei care numără voturile, nicidecum cei care votează.

ZOOM-SCHOOL NU-I DESTUL!

💗💗💗 Toată „tehnologia” din vremea școlii noastre se reducea la un stilou chinezesc, un creion neapărat HP cu esență moale pentru desen, un pix cu pastă albastră și o radieră chinezească mirositoare. Astea erau băgate într-un penar dintr-un lemn de cea mai joasă speță, cu alfabetul desenat și cu un abac cu vrăbiuțe, cu niște desene pe el de toată jena, dar armonios colorate ca să-și merite prețul. 19 lei. Alături aveam o trusă de geometrie care conținea o riglă de 20 de cm, una de 10 cm, un compas, un echer și un raportor. Un caiet lunguieț de biologie, un caiet dictando și unul de aritmetică, cu pătrățele, întregeau colecția, alături de caietul de muzică, cu note muzicale, cu cheia sol și cu gamele desenate pe file și un bloc de desen mare cât casa poporului, cu foi albe în interior. Astea erau toate „device-urile” vremurilor. Toată această grămadă de „scule” alături de manualele zilnice, oferite gratuit de școală, erau zvârlite într-un ghiozdan dintr-o mușama infectă, cu un buzunăraș pe deasupra și cu două baiere de pus pe umeri. Imensul bloc de desen nu încăpea în acest ghiozdan. Școala „mergea, duduia” și nu se oprea niciodată. Și mai era și free, la ofertă. După zeci de ani, aceeași școală se împiedică și brusc se oprește, deși nu mai e nici gratis, nici „la reducere”. Rucsăcelul de minimum 400 de lei a înlocuit anticul ghiozdănel. Manualele costă. Școala costă. În loc de penar găsești I-phone 11 Max Pro, cu Samsung le e rușine copiilor zilei să se afișeze în fața colegilor. Nimic nu mai duduie, totul e oprit și zvârlit într-un fel de „nici on-line, nici off-line”, doar Skype și Zoom. Ca să vadă profesorul live că nu copiezi la un test, trebuie să ai montat în casă un alt telefon cu camera îndreptată înspre monitorul cu Zoom. Ca la Bălăceanca. De râs dacă n-ar fi de plâns. Unde este școala de altădată și où sont les neiges d’antan? Nici cerul, nici marea, nici școala mânjită cu untură, nici soarele, nu mai sunt ce-au fost. Nici noi. 💗💗💗

BOTNIȚĂ, CIOCNIȚĂ, RÂTNIȚĂ!

❤️ 💛 💙 Trăim timpuri tulburi, bem apă tulbure de la chiuvete sau suntem noi tulburați cu totul? Județele se „închid”, unul câte unul. Avem 3 deocamdată. De la 1 august urmează, se pare, Brașov. Mască toată ziua și peste tot. Avem o mie și ceva de infectați din 1000 de teste, apoi la fel, o mie și ceva din peste 15.000 de teste. Cum vine asta? Suntem normali? Nu mai vorbește nimeni decât despre ATI și campanie electorală. Sau despre campanie electorală și ATI. Mască, teste, infectați, subiecte pe toate canalele media. Esca cea frumos mirositoare și nemirositoare de usturoi a dat cu parfumurile în fasole și cu noi de pământ încât au ajuns unii să facă o petiție s-o dea afară din trustul PRO pe cititoarea de promptere, alias dansatoarea cu chitară de pe litoral. Tricoul inscripționat „Dragoste” și fotoliul în formă de inimă roșie n-au impresionat decât pe unii, nu mulți la număr. Televizionistica a luat-o razna, CeTePe-ul furios îmbârligă limba română în încercarea de a o repune pe soclu pe chitarista prompteristă, iar Cristoiu, denumit de Tucă „Marele Jack” n-a învățat nici în ziua de azi să pronunțe „Google” deși râdea pe vremuri de „goagăl” al lui Vanghelie. Măcar primarul „cinciului” a zis odată, pe când Jack o ține langa de luni de zile și nimeni nu-l învață, nimeni nu-l corectează. Nu se mai filmează și nu mai transmite nimeni „în direct”, acum lumea face „laif”, puțină lume spunând sau scriind corect termenul. N-a aflat nimeni până acum ce e aia „laif” și nimeni nu ne explică. S-a ramolit mental lumea în pandemie și în loc să-ți scrie un rând preferă să te sune pe „festaim” sau „uațap”, dacă-i pui să scrie cuvintele astea două se uită la tine ca limbricul de Cordoba la Capatos. Nu se mai vorbește prin presă decât despre Veta bio-energeta, fugita de la școală Greta și faimoasa Izoleta. Chiar am luat-o razna? Lumea a ales anormalul ca pe ceva normal. Puțină lume mai face o poză prin oraș, restul merg cu capul în mască și cu totul într-o pungă. Nu își mai face aproape nimeni un selfie într-un parc, stând pe o bancă, nimeni nu mai postează cum probează o rochiță într-un mall, cum făcea în vremurile precovidice, rar mai vezi o poză a cuiva cu o floare în mână sau într-o grădină cu flori, nu mai vezi chipuri care se prăpădesc de râs ca până mai ieri, citești doar share-uri ale unor citate de-ale cuiva care scoate bani frumoși din ele pe Insta și pe Reddit, toate triste până la apoplexie. Nu se poate așa ceva! Am uitat să mai râdem, nu mai știm nici măcar să zâmbim și ăsta nu e semn bun. Nu mai avem poze sau albume cu fotografii, deci nici amintiri. Nu mai știm nici măcar cum arătam anul trecut. În schimb știm pe de rost tot ce a debitat Boca, Vulpița și Orban. Purtăm masca aia din hârtie igienică pe bărbie, apoi cu mâna de pe telefon și de pe taraba din piață o ridicăm pe gură, exact sub nas, nu pe nas, ca pe o botniță, noroc că nu avem bot. Dacă am avea rât, am purta râtniță iar dacă omul ar fi avut cioc, ar fi purtat ciocniță. Pe aceleași centuri sociale vezi postări cu pisici, maimuțe, jderi, omizi, limacși și pangolini, toate sub un text obligatoriu despre un virus al cărui nume 99% din români nu l-au aflat nici măcar acum, confundând virusul cu boala și neștiind să scrie corect numele virusului. Nu mai vezi pe nicăieri o poză a cuiva de la un picnic, nu mai vezi un raft cu prăjituri, nu mai vezi un selfie cu o muzică în surdină la volan, o poză cu o friptură pe masă în sufragerie, nimic! Parcă cineva ne-a luat creierul, l-a dat de-a dura prin făină și ouă clocite apoi ni l-a așezat la loc în țeastă. A, da, să nu exagerez, vezi totuși ceva, în plin război cu o entitate virusoidă necunoscută. Link-uri către manele. Astea nu lipsesc, ele vor dăinui și în secolul viitor chiar și după o bombă planetară cu ardei iute și boia de ardei. Maneaua e singurul medicament al omului tern, necăjit, supărat pe viață și mai nou trimis în șomaj tehnic cu salariu 75%. Evident că fazele astea cu 75% sunt cazuri rare, izolate. Aproape toți nepricepuții au fost dați afară, patronii au păstrat doar crema, logic. Ce nurofen, ce dicarbocalm, ce bixtonim? Maneaua, mânca-ți-aș! Veta, Greta și Izoleta! Greaua, cureaua, maneaua, bombardeaua și Izoleaua! Cocalarii și mai nou, bombardierii fac legea. Clanurile în piețe și găștile printre blocuri. Cu toate astea, virusachele ăsta nașparliu și cocalar reprezintă totuși o catastrofă mult mai mică decât se lasă să se înțeleagă prin rigolele socializărilor mediocre și, după ce vom trece și peste drăcovenia asta cred că ar fi momentul să înțelegem că sensul vieții noastre pe Pământ e mult mai înalt și mai sofisticat decât căutarea aiurea a unui confort care oricum nu ne avantajează în niciun fel. Ca să nu se facă de râs, unii postează pe centurile sociale doar seara, să credem noi că ziua au fost la muncă, ei făcând de fapt toată ziua naveta între bucătărie, baie și balcon, dacă au. Noi ne-am prins, să stea liniștiți, deși nu e nicio rușine să rămâi șomer în zilele astea fierbinți. Alții postează doar poze vechi de ani de zile cu grătare și bere de care n-au mai avut parte din precambrian. Perfect, trebuie să recunoaștem că ne-a cam dat gămălia asta de virusoid viața peste cap, dar cu siguranță avem resursele necesare ca să renaștem precum păsărica Phoenix. Deci, curaj, oameni! Stați acasă cu cei dragi, vă puneți pe picioare și o luați de la capăt! Putem continua, împreună, aici pe Pământ, lucrurile superbe începute înainte de această încercare grea. Nimic nu e de netrecut! Suntem tari, rețineți! Pământul ne acceptă încă multă vreme de acum încolo, fiți convinși de asta. Considerați că sunteți bazați și relaxați, deci ar trebui să faceți exact ce scrie pe tricoul meu. „Eat and sleep”! Faceți toți așa? Faci așa, românule? Poți! Poți să mănânci și să dormi. Și să știi să râzi. Exact cum fac eu în poză. N-ai nici cel mai mic motiv să fii îngrijorat sau speriat, românule! Cu atât mai puțin să fii panicat absolut aiurea. Fii strong, românule, oriunde te-ai afla! Te lauzi că te tragi din Traian și Decebal! Dovedește tuturor că poți înfrunta orice impediment în viața asta, chiar și peste lipsa unui loc de muncă poți trece, chestia asta minoră nu ar trebui să te întoarcă pe dos! Nimic nu te poate face să-ți uiți zâmbetul! Nu uita să râzi de cel puțin 20 ori pe zi! Nu uita că viața e minunată! Totul e să știi să ți-o clădești și s-o trăiești. O dovadă că viața e frumoasă e chiar faptul că poți citi aceste rânduri. Alții ar dori dar nu pot, nu au unde sau nu au cum, nu uita asta! Ești norocos, ești tare, românule, rămâi așa! ❤️ 💛 💙

FIOR LICHID

Minciuna universului mă doare
Miroase-a carantină peste veacuri…
Îmi pute-a lipsă tonus și pudoare
Planeta nu găsește niște leacuri…
*
Pământul merge strict spre condamnare
Cu noi cu tot, cu miliarde-n spate…
Minciuna universului mă doare
Miroase-a virus, răni coagulate…
*
Nu pot zâmbi în hăul ce se cască
Minciuna universului mă doare…
Destinul planetar e-o simplă mască…

A noastră vitejie e uitare…
*
O cavalcadă-n gând ne e năpasta
Fior lichid e pentru fiecare…
Îndeajuns pe azi, cu asta, basta!
Minciuna universului mă doare…

AMINTIRI

Își mai aduce aminte cineva de celebrul „Șantier al Tineretului”? În vacanța mare dintre clasele a XI-a și a XII-a, toți băieții am fost trimiși pentru o perioadă de 90 de zile la Halânga, o localitate la câțiva km de Drobeta Turnu Severin, unde începuseră să fie săpate primele șanțuri și să fie așezată prima fundație la ceea ce avea să fie „Centrala de Apă Grea”. Eram cazați în niște barăci din placaj pe două nivele, luam masa la o cantină încropită dintr-un schelet metalic acoperit la fel cu pal melaminat și placaj, plecam și veneam spre această cantină încolonați câte 4 cântând cântece patriotice cu lopețile, cazmalele sau târnăcoapele pe umăr. În weekend toți eram în Turnu Severin la „piața de sârbi” unde găseam toate minunile pe care în București nu le văzusem niciodată. Ceasuri electronice cu melodii, țigări Vikend, Arberia, Kruja, DS, Apollonia, Gent, cafea naturală Vienner Coffee și Alvorada, blugi prespălați, ciocate și multe alte asemenea mărunțișuri. Toată bruma de bani câștigați acolo în 3 luni, adică 900 de lei, plus banii de acasă s-au transformat la plecare într-o valiză de lemn plină numai cu lucruri luate din piața sârbească. Am ajuns acasă fără un ban, cu valiza doldora, iar la începutul clasei a XII-a ni s-au înmânat niște carnețele albastre, „Carnet de cooperator devotat” cu care aveam acces gratuit la toate spectacolele de la Sala Palatului și pe stadion la Cenaclul Flacăra. În imagine, alături de instructorul de „atelier” al liceului (dreapta), de doi colegi de școală și de două muncitoare „de-ale casei” din localitate, în vara lui `84. Amintiri care nu se pot uita, dacă a fost bine sau rău asta să decidă fiecare, eu am expus doar realitatea fără să fac alte comentarii.

ÎN CURÂND…

„Să nu uităm că nu există nimic mai de preț pentru un popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam și suflarea în care se contopește sufletul român. Limba este cea mai mare comoară pentru un popor, este floarea sufletului, de aceea trebuie să o prețuim și să o îmbogățim mereu. Limba ne este patria și graiul, este atotputernicul talisman al românilor. Ea ne poate bucura cu sunetele sale dar ne poate și jigni. Prin grai putem evidenția iubirea și respectul față de țară, față de ceilalți oameni care trăiesc în această țară și nu numai. Limba nu se poate compara cu nicio comoară. Ea este unică, nu există nicio limbă asemenea, este melodioasă, dulce, deci este o comoară neprețuită. De aceea noi nu trebuie să o uităm în niciun caz sau să-i strâmbăm melodia. În graiul matern se ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoșească, a originilor cu care suntem înfrățiți încă de la naștere. De aceea oamenii au calificat dintotdeauna limba română drept o comoară care nu are preț și poate fi moștenită din generație în generație. Trebuie să ne prețuim, să ne respectăm și să ne iubim limba, să n-o stâlcim sau să ne batem joc de ea, deoarece avem o patrie căreia trebuie să-i fim devotați cu tot sufletul”.

MUZICĂ VECHE

SĂ NU REGRETĂM COMUNISMUL ȘI SĂ NU FIM NOSTALGICI DUPĂ TIMPURILE ACELEA CI SĂ FIM NOSTALGICI CÂND NE AMINTIM DE COPILĂRIA NOASTRĂ CARE NU SE VA MAI ÎNTOARCE NICIODATĂ !!!

„I Wanna Be With U” (Fun Factory), „I’ll Be Missing You” (Puff Daddy, Faith Evans), „Conga” (Gloria Estefan), „Push It” (Salt-N-Pepa), „Barbie Girl” (Aqua), „Boom, Boom, Boom, Boom!!” (Vengaboys), „Sweat – A La La Long” (Inner Circle), „Whenever, Wherever” (Shakira), „Black Or White” (Michael Jackson), „Where Do You Go” (No Mercy), „Macarena” (Los Del Rio), „L’ombelico del mondo” (Jovanotti), „Mysterious girl” (Peter Andre), „Everybody” (Backstreet Boys), „Rhythm of the Night” (Corona), „Coco Jambo” (Mr. President), „Blue – Da Ba Dee” (Eiffel 65), „Asereje” (Las Ketchup), „Wannabe” (Spice Girls), „Bailando” (Loona), „Let’s Get Loud” (Jennifer Lopez), Jump Around (House of Pain), „Be My Lover” (La Bouche) sau „Mr. Vain” (Culture Beat), „Macho Man” (Genius), „Jimmy” (Non Stop), „Amintirile” (3 Sud Est), „Alin, Alin” (Sweet Kiss), „Aoleu inima mea” (Sing Sing BB), „E Vara Mea” (HI-Q), „Lasă-mă papa la mare” (Andre), „Banii și fetele” (Valahia), „10” (Simplu), „Vino la mine” (N & D), „După blocuri” (B.U.G. Mafia), „Doar cu tine” (Activ), „Ia cu tine și inima mea” (ASIA), „Luna mi-a zâmbit” (Class), „Lasă-mă în pace” (Candy), „Tupeu de borfaș” (La Familia și Marijuana), „Dragoste de închiriat” (Akcent).

DE WEEKEND

Mii, milioane si miliarde de neutroni, protoni, electroni, anti-electroni, pozitroni, fotoni si moutoni explodeaza. Incepe viata! D-zeu se uita atent in jur si i se pare ca lipseste ceva. „Aha!”, zise. Si cu o miscare de rotatie din antebrat, in sens invers acelor de ceasornic, facu un semn discret. Astfel au aparut instant apa, valurile, soarele, umbra, cerurile si downtown Vaslui. „Parca mai trebuie ceva!”, isi zise in gand. O noua miscare scurta din gamba si pe loc aparura opt planete, Bardul din Mircesti, materia, o gaura neagra, solstitiul din Gagesti, o exoplaneta, o carte de colorat, un asteroid vitezoman, comuna Petrachioaia, un inel de-al lui Saturn, un covrig, o briza si calcaiul cu toc al cizmei italiene. Cu flec cu tot. La inca un semn obosit, ca de final, isi fac aparitia intr-o clipita Salam, o crocodila, Ilie Udila, George Vintila, Setila, Vulpita, un Alfa Romeo in miniatura si primaria Voluntari. Iubiti-ne (va) mult!

R.I.P., NARCISA!

După un ZOOM de excepție, care s-a întins de la 4 până la 5:15 dimineața, m-am întins pe canapea cu „Adevărata față a lui Traian Băsescu” din care citisem cam jumătate, dorind să continui să citesc, curios fiind ce-a mai născocit Marius O. și ce ne mai aduce el la cunoștință din underground-ul vieții fostului președinte. La un moment dat cred că am adormit cu tableta pe piept. Un bang sonor de volum la nivelul 100, cum era sunetul meu setat pe pc, m-a scos din starea de visare și m-a împrăștiat realmente pe toți pereții, sărindu-mi tableta cât colo și eu după ea. Trec peste cele 59.487 de cuvinte care nu pot fi redate aici și pe care le-am turuit literalmente în gura mare în cele câteva secunde în care am ajuns în fotoliu la pc să văd cine mi-a scris la ora aia. M-am liniștit și înmuiat instant când messenger-ul mi-a arătat un mesaj venit ca din neant. Un cuprins de două rânduri și jumătate m-a trezit și m-a întors pe dos cu totul. Eram anunțat de dispariția unei persoane dragi mie, cu care făceam schimburi de rețete culinare și cu care discutam în privat ore în șir, zile în șir, luni în șir, într-un grup în care nu puteai discuta despre nimic altceva în afară de vreme, rețete culinare și în care în afară de texte scrise de alții pe sistem „motivațional”, emoji cât o ceapă și citate de nivelul „Râtul unui porc de vară” sau „Clor deasupra unui bulb de nuci”, nu găseai nimic. Dacă postai ceva despre corpusculii Malpighi din corpul uman, sigur primeai un block de zile mari. Evident, n-am întins coarda să postez ceva despre versorii triedrului lui Frenet, despre cuadrice pe ecuatiile lor canonice, formula lui Stokes, teorema lui Lagrange, criteriul Raabe-Duhamel, formula Gauss Ostrogradski, despre criteriul de condensare al lui Cauchy sau proprietatea lui Darboux pt functii continue, am înțeles limitele maxime de înțelegere și m-am limitat în a posta despre mine, poeziile și tablourile mele. În tot acest amalgam de ambiguități egocentrice răsărea discret o lumină senină, blândă care putea mai mult decât noi ceilalți. Se vedea că citise mult și călătorise la fel de mult. Expunerile, pozele și textele din privat stau mărturie. Se mândrea cu familia sa de excepție, cu ginerii și nurorile, cu peisajele vizitate și cu bibliotecile prin care trecuse. Puteam vorbi cu această doamnă despre orice, oricât. Cu toate acestea, nu era chiar pe placul tuturor, dacă aș posta aici mesajele din privat despre această persoană rară, ați râde o săptămână și ați plânge următoarele două. Evident, mesaje de la persoane care astăzi se înghesuie să-i ureze drum lin spre ceruri. Din păcate sau din fericire, persoana nu le mai poate citi, e în drum spre o stea de unde cu siguranță ne va veghea și va zâmbi fluturând din aripi observându-ne ipocrizia atroce. Am promis că de câte ori voi trage un fum din narghilea, mă voi gândi la ea. Stimabila doamnă, bucureșteancă de-a mea, pufăie acum dintr-un norișor, departe fizic de noi și de răutățile noastre pământești. Am vorbit și ne-am scris prea mult și prea multe ca să nu-i scriu și eu acum un teanc de rânduri. Rar văd pe cineva să fie în stare să scrie un text de zece rânduri fără să-l copieze de pe Google sau de la alții. Ce citiți aici nu-s elogii gratuite, Narcisa chiar merita. Merita mult, mult mai mult. Și merită și acum. Un gând mărunt și-un omagiu pios. Exprim compasiune faţă de familia dânsei căreia îi adresez sincere condoleanţe. Mă înclin în fața ta, Narcisa! N-am ce să-ți urez, ești prea sus și prea înaltă pentru limitele noastre. Rămâi în inimile, în mințile și în conștiințele unora dintre noi. Veghează-ne din lumină!

MARIA NICOLESCU. POEZIE.

Poezia Mariei e ca o linie albă și subțire prin întunericul realităţii, de aceea strălucește în negura vremii. Stilul ei decis, delicat dar energic este foarte bine pus în valoare în aceste versuri. Totul este trăit intens, deşi rămâne un simplu joc. Patetismul şi spiritul se asociază ingenios în poezia Mariei, un poet posesor de talent, care deși la început de drum, vine, vine, vine și încearcă să calce toate ierarhiile literare în picioare. În ceea ce mă priveşte, mi-am făcut doar datoria de a anunţa sosirea ei pe planeta versurilor. De oprit, oricum n-o poate opri nimeni. Nu ne rămâne decât să o salutăm ca pe un oaspete de seamă, sosit pe neaşteptate în spaţiul poeziei și să-i urăm mult succes în viitor. Cu mențiunea că ortografia, rima, ortoepia, versificarea, iambul, aranjarea strofelor, așezarea in pagină, ritmul și punctuația din toate poeziile publicate mai jos aparțin în totalitate autorului, fără ca eu să schimb, să modific, sau să corectez ceva din materialele primite și că acesta și-a dat acordul scris pentru a i le publica aici, vă las să citiți, să visați și eventual să memorați câteva gânduri și idei line, pline de trăiri, sentimente și romantism… SAMUEL CIOCAN, 27 aprilie 2020.

  1. COPILARIE
    Frumoasa esti copilarie!
    Ca un cristal,tu straluceste!
    Si-n vise dulci eu te primesc .
    Si-n armonie …

Pe ulite eu alergam .
Si_ploaie imi placea
Ca un miracol esti acum .
Ce nu-l mai pot avea !
=

  1. VISE
    În vise eu alerg acum .
    Si plina de sperante!
    Visez la nemurire
    Si viata e frumoasa !
    Visez la cerul înstelat.
    La tot,ce ma mirat !
    O viata are omul .
    Si asta,e adevarat !
    =
  2. MAMA
    Esti visul meu ,mamica!
    Esti tot ce am mai bun .
    Esti universul meu …
    Cel,care îl caut acum!

Departe-n zare eu privesc .
Astept o vorba buna .
Maicuta draga,te iubesc !
Maicuta mea ,sufletul meu !

Eu te voi cauta mereu !
În viata asta eu voi fi
Copilul tau iubit !
=

  1. SEMN DE CARTE
    Un semn de carte,eu am pus!
    Pe calea vieti si-a iubiri
    Citind aceste versuri scrise .
    Ce iti ofera nemurire !
    =
  2. VARA
    O…vara calda si frumoasa .
    Ce chipul lumineze!
    Cand soarele iti arde fata .
    Te face sa visezi !
    Esti anotimpul preferat,
    de soare si caldura.
    Ce straluceste neîncetat
    În viata asta dura !
    =
  3. CAUTARE
    Tandrete,gânduri si iubire
    E tot ce am visat …
    Pe drumul vieti,sa pornesc…
    În cautarea fericirii !

Un suflet eu voi cauta
Sa pot iubi neîncetat
Sa dau iubiri un aspect
În lumea asta rea !
=

  1. VIATA
    Viata,e tot ce iubesc ,
    în suflet si in gand
    E tot ce pretuiesc!..
    O Doamne!ce iubesc!

Aceasta viata,minunata.
Pe care tu ne-ai oferit
Si care e ciudata!
=

  1. SUFLET
    O,suflet ce te nasti
    Din dor si suferinta
    Din amintiri traite
    Si clipe fericite!

Pui totul cap la cap
Gândirea, sa alungit
Sa fie sufletul curat
Si inima sa fie vie !
=

  1. SPERANTA
    SPERANTA iti da viata
    Te face sa visezi
    Sa ai speranta-n suflet
    Si totul sa urmezi…

E tot ce e mai bun
In viata sa traiesti
Speranta te va face
Sa fii asa cum esti !
=

  1. PRIETENIE
    Prietenia ,inseamna a fi om
    Sa cauti in adânc…
    Sa împarti o amintire
    Cu acel om frumos !

Prietenia e curata
Sincera si dreapta
Cel ce urmeaza asta !
Va fi curata !

Sa stii sa pretuieste
Acele sfaturi clare
Sa nu ai regrete
Care doare !
=

  1. CAND TOTUL E
    De ce oare e asa ?
    Sa ai si suferinta
    De ce e greu acum ?
    Sa nu ai dorinta

De ce e sufletul ranit?
Si plin de remuscari?
De ce ai amintiri
Si nu mai ai visat !
=

  1. VIATA
    Viata,e tot ce iubesc
    În suflet si in gand
    E tot ce pretuiesc…
    O…Doamne! ce iubesc!

Aceasta viata,minunata
Pe care tu ne-ai oferit
Si care e ciudata
=

  1. IARNA
    Zapada alba si frumoasa
    Ce lasi in urma un înghet
    Ce furturi pe la straini lasi
    Si totul e frumos !

Un alb imaculat tu il astern
Pe care si pe strazi
Un peisaj mirific ai !!
=

  1. PRIETEN DRAG
    PRIETEN DRAG eu te ascult
    Sa învat in viata sa alung
    Tristetea s-o ascund
    Sa las in urma tot cei greu

Sa merg nestingherit
Ascult de sfatul tau !
Ma înveti sa fiu iar om
Sa merg râzând spre viitor
Sa fiu un visator!
=

  1. FARA CUVINTE
    In cat alene si cu teama,
    Am început sa scriu o carte
    Cu gânduri bune si senine
    Astern aceste rânduri!

Visez sa fiu o carte
Pe care so asez
Pe lânga mine ,si in soapte
Visez,visez ….

Eu un cuvânt nu mai gasesc
Astern pe chipulluminos
O foaie si un gând frumos !
=

  1. NOAPTE
    Tu noapte ce asternut
    Pe tot pamântul, globul …
    Sa lasi in urma amintiri …
    Si nopti senine vine …

Încet,încet apar
Steluta luminate
Si luna ce asteapta iar
Sa iasa presarata!

E noapte e tarziu
Sii liniste totala
Doar eu gandesc acum
Cand noapte e afara
=

  1. FLOARE
    Superba esti tu floare draga
    Ce înveti sa înfloreste
    Sa dai un scop in viata
    Sa stii ca traiesti

Esti gingasa si fina
Esti tot cei mai frumos
Esti vie si sublima
Si totul e frumos

Esti dulce înmiresmat
Creata din frumos
Sa faci ,sa o miros !
=

  1. NATURA
    O,tu natura minunata
    Ce porti a ra verdeata
    Sa ai mereu naturalete
    Sa fii in viata !

Natura ,vie si frumoasa
Ce tu ne oferi viata
Ne faci nemuritori ca tine in gand in viata
Sa fii vie
Covorul verde e in toi
Si floricele tu oferi
O viata sa ramâi La fel !
=

  1. FRATE DRAG
    Un frate am pe acest pamânt
    Un suflet minunat !
    De lungul vieti am aflat
    Ce inseamna sa fii bogat

Te iubesc asa de mult
Niciodata n-am sa uit
Tu stii cel mai bine decat mine
Ce insemni pentru mine

Frate vino in calea mea
Sa avem pe cineva
Sa fim iarasi amândoi
Fara griji ,fara nevoi
=

  1. INTREBARE
    Oare ce va fi ?
    Cand vom defini copii ?
    Oare ce sa intamplat ?
    De ne-am maturizat !

De ce oare ne-am schimbat ?
Si nu neam acceptat !
Întrebari fara raspuns
Asta-i viata la apus !
=

  1. PRIVIRE
    Privesc acum si mai departe
    Prin vise împlinite
    O voce calda si suava
    Ce naste din cuvinte
    Privesc si cerul înstelat
    Si vântul ce adie
    Ma îmbata aerul curat
    Si -o dulce melodie !
    =
  2. COLEGI DE SCOALA
    Pe drumuri grele am pornit
    Pastrând în suflet amintiri iar viata ne-reamintit
    Ca înca putem fi copii
    Pasind încet si tematori
    Oare ce va fi cum e ?
    Emotii sentimente amintiri …
    Ce bine era daca mai eram copii..
    Încet ,incet cu sufletul curat
    Am zis sa intamplat !
    Cuvinte ,întâmplari noi povesteam
    Oare se poate asa ceva ?
    Acelasi om adevarat
    Pe care viata nu l-a schimbat
    =
  3. IUBIRE
    Sa iubesti,e bucurie !
    Sa fii iubit e nebunie !
    Doua inimi care bat
    Sunt de neuitat !
    Iubirea ,e un adevar pe care il astepti cu dor
    Precum o parere maiastra
    E dulce,dar apasa.
    Sa vezi chipul cel iubesti
    Sa zâmbesti,sa zbori de drag !
    Sa iubesti e fericire,
    Care vine din iubire
    Clipe vii si dragastoase
    Asta-i viata e frumoasa !
    =
  4. CITAT
    Privesti cerul înstelat
    Si gânduri se aduna
    Vezi totul încetat…
    De parca ar fi o luna
    Stai neclintit si nemiscat
    Visezi adânc…
    Si calculat
    =
  5. IUBIRE SI TRADARE
    Iubesti fara sa stii de ce
    Iubesti far de pacat
    Iubesti cu sufletul curat
    Iubind si staruind o lume
    Ce greu ai castigat
    Dar temeri si dureri
    Apar neprevazute
    Tradarea a venit ,e greu …
    Si onorat
    Cand tu stii acum
    Ca totul s-a incheiat!
    =
  6. ZIUA MAMEI
    De ziua ta maicuta mea
    Eu te privesc cu drag
    Pe chipul tau ,frumos si drag
    Astept un zâmbet larg !
    Esti vesela si fericita
    Alaturi de copii tai
    Stii numai tu ce bine e !
    Sa fii cu amândoi!
    Cu drag tu ne zâmbesti
    Sa fie totul minunat
    Sa fie o vesnicie !
    =
  7. FURTUNA
    Din vazduh iar a pornit ,un traznet si un fulger
    Sa ne arate pe pamânt
    Ca totul e furtuna !
    Cu stropi de gheata a pornit
    Sa spele iar pamântul
    Sa fie cerul cald !
    Ca soarele si vantul!
    =
  8. ILUZIE
    Tot cei omenesc ,e viu
    Si merge pe oriunde
    La ceas tarziu ,eu scriu
    O poezie!
    În lume eu am adunat
    Si bune si cei rele
    Sa pierd aceste rânduri
    Printre stele !
    =
  9. SINGURATATE
    Singuratatea e foarte grea
    Sa nu ai o vorba buna
    Sa nu poti spune
    Noapte buna!
    Totul e gol ,pustiu in suflet
    Si singur tu vorbesti ,
    Sa treaca timpul …
    E rece totul nu-i placut
    Sa stai fara un cuvânt
    Privesti si tu pe undeva
    Astepti pe cineva !
    =
  10. PRIVIRE
    Privesc acum si mai departe
    Prin vise împlinite
    O voce calda si suava
    Ce naste din cuvinte
    Privesc si cerul înstelat
    Si vântul ce adie
    Ma îmbata aerul curat
    Si-o dulce melodie !
    =
  11. VIITOR
    Privesc spre viitor acum
    Sunt plina de speranta
    Sa stiu,ca totul este clar ,
    Si totul are viata !
    Sunt mândra, fericita…
    Cand stiu cam invatat
    Sa pot urca pe trepte
    Ce viata mi le dat

Eu cred in viitor
Si totul va fi bine
Voi sti acum ,sa cânt
Un dor,o melodie
=

  1. CAUTARE
    Prin valurile vieti
    Eu am trait cândva
    Si am invatat sa merg
    Pe calea mea

Sa caut cum e viata
Sa ma inteleg cu ea
Sa las in urma mea
Tristetea !

Tot caut si tot caut
Un cer superb albastru
Un univers ceresc !
=

  1. TRISTETE
    Tristetea e urâta si apasatoare
    Si-n suflet e tacere
    Te doare si se vede
    Tristete si durere

E gândul tau ce doare
Si-n inima te taie
Ca un pumnal se înfige
Si lasa urme amare !
E negru totul cenusiu
E totul cenusiu!
=

  1. CAMPUL
    Pe câmpul verde am pornit
    Sa caut fericirea
    Sa aud pasarile ciripind
    Sa vina iar iubirea

Cand soarele te atinge
Cu razele lui calde
Astepti o îmbratisare
Si -o raza de speranta!

Pierduta-n peisaj
Ce viata ti-o ofera
E câmpul gol, tacere….!
=

  1. POEZIE
    Cuvinte scrise si compuse
    Din inima eu daruiesc
    Astern aceste rânduri scrise
    Din tot cei omenesc
    Celor care citesc

Privesc spre tine si zâmbesc
Ce dor nebun ma ia
Îmbratisez cu drag
Pe toti care citesc , asa….
=

  1. MUZA
    Esti MUZA mea straine
    Ce pe aici ai fost
    Si-n viata asta tu ai dat un rost

Ai dat putere si speranta
Unei colege de o viata
Încet,încet ai povestit
Tot ce neam reamintit

Esti sincer si voios
Un om frumos !
Chiar daca ani au trecut
Si-n viata tu ai reusit
Ai dat dovada de curaj
Esti om si e deajuns !
=

  1. CLIPE
    O clipa de repaus
    Eu am mai avut
    Am vrut sa schimb o viata
    O iau de la început

E greu sa ai o clipa
De vis si nepasare
Sa vii din nou
Adânca nemiscare!
=

  1. PASI
    Eu merg privind spre cer
    Cu sufletul curat
    O ,Doamne !al meu sfat !

Pasind timid si iertator
Visez sa fiu de ajutor
Cand pasi ma îndruma
Pe calea cea buna

Grabit si plin de rani
Astept cu pasi înceti si calmi
Un amator !
Sa vina sa priveasca
Un pas de catifea !
=

  1. NATURAL
    Natural fii tu om bun
    Si plin de sentimente
    Naturaletea e frumoasa
    Si plina de etichete

Natural si îndraznet
E tot ce poti avea
Un suflet din poveste
Sa-l poti alina !
=

  1. INDRUMARE
    Esti singur si pierdut
    În calea ta apare
    Un om ce spune
    Bine ai venit !

Te îndruma, te urmeaza
În al tau destin
Iti spune si te cheama
Ai alt destin

Ferice de cel care urmeaza
Sa îndrume si sa spuna
Sunt fericit acum !

Asculti de sfatul lui
Tu stii ce are in cap
Te vrea mai bine !
Sa fii împacat cu viata ta !
=

  1. RESPECT
    Cei 7 ani de acasa
    Sai pretuieste mereu
    În calea ta sa iei
    Tot ce vrei

Respect si onoare
E tot ce mosteneste
De la parinti tai
Tu sa daruieste!

În fiecare clipa, in loc ca sa te certi
Mai bine ai bun simt
Sa ierti!

Sa fii om bun ,si tot ce va urma
Sa ai in calea ta onoare
Cand toti te dusmanesc
Tu ai mereu de spus
Un simplu multumesc !
=

  1. FERICIRE
    Cand inima te îmbie
    Cu dor si fericire
    Tot ce tresalta in tine
    E iubire .

Cand vocea ta e vie
Si plina de speranta
Asezi aceste rânduri
Pe hârtie!
Fericirea iti da viata
Si te umple de speranta!
=

  1. CASA
    În casa ta e armonie
    Un semineu aprins
    Sa simti si sa traiesti
    Un vis…

Acolo este casa ta
Cea calda primitoare
Sa simti acea senzatie
De dulce alinarea!
=

  1. FARA ….
    Eu scriu si iara scriu
    Un gând o amintire
    Cândva sa am ce multumi
    O poezie !
    =
  2. SURPRIZE
    În viata întâlnesti
    Surprize si dispret
    Dar cel mai bine e…
    Sa privesti

Sa taci si sa primesti
O bucurie ,o tristete
Sa uiti ca ai trait
O dezamagire!
=

  1. PLOAIE DE STELE
    Cad stele si izvoare
    Din cer si pe pamânt
    Totul e frumos si greu de scris
    Privind si masuram
    Acele stele acuzatoare
    Am inteles in gand
    Acea magica miscare

Un vis se va împlini
În viata viitoare !
=

  1. AMINTIRI SI VISE
    Pe acest pamânt eu m-am nascut
    Sa merg si sa iubesc
    Un vis sa am acuma
    Si totul e frumos

Sa pot visa un drum ascuns
Si amintiri sa am
Asta îmi doresc acum !
Sa am in viata mea !

Amintiri si vise împlinite
E tot ce am in minte
Un gând si viata ce ofera
O simpla adiere

Visez la nesfârsit un vis
Care acum sa intamplat
O amintire draga mie
Visez,visez la nesfârsit

Gândul meu zboara tot mai sus
În amintirea vie
Si totul se intampla acum
Sa am numai vise !
=

  1. SATUL NATAL
    Pe ulite si prin noroi
    Am alergat cândva
    Pe o capita am urcat
    Acolo e casa mea !

Un sat de oameni buni si calzi
Un drum pe care am calcat
Si totul e minunat !

Sa vezi cum soarele rasare
Sin prispa casei eu am stat
O ,Doamne !ce splendoare !
=

  1. ECOU
    Tu strigi si tot asculti
    Acel ecou, e vocea ta
    Pe care sigur il vei urma

Ecou cu drag tu il ajungi
Sa poti visa din nou
O,dulce si suav ecou

Voios si fericit
Mai strigi o data
Glasul sa-l auzi !
=

  1. STRAIN
    Strain e omul pe pamânt
    Sin casa se aduna
    Cutreieram in gand
    O dulce poezie !

Privind in departari in zare
Venind din tari occidentale
Strain fiind de neamul sau
O dulce alinarea!
=

  1. SFARSIT
    Acum eu la final
    Va spun ,,la revedere”
    Astept sa vin din nou .

Va spun cu drag
Eu am ramas
Un pic nestiutor

Cand totul se afunda
Si cer un mic ragaz
Astept cu nerabdare
Un glas !
=

  1. ITI MULTUMESC!
    Ani au trecut
    Si peste mari,si tari
    Un zâmbet ai adus
    Iti multumesc !

Privind ,spre acele zari
Pe care le-am creat
Am un cuvânt de spus
Iti multumesc!

Ai scris ce am compus
Cu tot ,ce ai promis
A fost deajuns
Iti multumesc !

Nu te-ai gandit deloc
Ce am compus
Ai fost convins
De tot ce am scris !
Iti multumesc !
=

  1. NEMURIRE
    O,suflet ! Ce ai dat
    Putere si speranta
    Te astept cândva
    În viata mea !
    Trecând in nemurire
    Sufletul e cald.
    Ce astepta o sclipire
    În viata sa !
    Pasind timid si fara glas
    Spre tot cei viu
    Asteapta nemurirea !
    Ce bine ar fi ,sa fii o stea
    Sa poti crea
    O lume calda ,iubitoare
    Sa poti cânta, si saruta
    Un univers ce-n vraja sa
    A lasat nemurirea !
    Tot cei viu si e frumos
    Asteapta sa privesti
    Sa simti ca tu traiesti!
    =
  2. TINERETE
    Rasare soarele pe cer
    Si dimineata vine
    El e nemuritor.
    Esti tanar si voios
    Visezi la nesfârsit
    Un chip frumos !
    Esti plin de viata
    Traie?ti te bucuri
    De tot cei frumos !
    Tinerete,e ca o floare
    Ce se ocoleste
    Dar totul se traieste!
    Cu chipul sau blajin si cald
    În armonie se gaseste
    Un suflet cald.
    =
  3. TRECATOR
    Cu pasi grabiti si siguri
    La drum pornesti din nou
    Sa ai in drumul tau
    Câmpii cu flori !
    Te uiti dezamagit
    La toti cei care alearga
    Si care iti spun
    Un ,,Buna dimineata ”!
    Grabiti si ocupati
    Si foarte suparati
    În goana lor nebuna uita ce e viata !
    =
  4. ANI DE LICEU
    Voiosi si plini de viata
    Te cauti in cuvant
    Si spui cu drag
    Anii de liceu !
    Tresalta si e plina
    O, inima de viata !
    Zâmbesti, Esti fericit
    Cu anii de liceu !
    Sunt ani frumosi în viata
    Ce repede ei trec
    Dar au o importanta
    Sunt anii de liceu !
    Cand totul e curat
    Si primi ei zâmbesc
    Ca ai facut un pas
    Spre univers !
    Ador acele clipe
    Imi amintesc cu drag
    Acele ore importante
    Din viata de elev !
    =
  5. REALITATE
    Realitatea-i dura
    Ce uneori te îndeamna
    Sa iei decizii,fara teama
    Esti visator si tandru
    Dar trebuie sa gândesti
    Ca altfel o patesti !
    Te superi uneori
    Si te gândesti mereu
    Oare de ce ?
    Esti visator!
    Trecând prin clipe mai bune sau mai rele
    Te întrebi, de ce ?
    Realitatea iti cere !
    =
  6. INVIDIE
    Tu mergi pe drumul tau
    Pe care l-ai ales
    Incerci sa schimbi ceva
    Dar nu e deajuns
    Invidia e mare ,si plina de repros
    De ce nu ai facut asta ?
    Si totul e pe dos !
    Imagineazati furia si tot ce va urma
    Si spui invidios
    De ce el e ada ?
    În gând se naste ura
    Si totul merge prost
    Mai bine stai cuminte
    Si totul e frumos !
    =
  7. ESTI TOTUL
    Esti totul pentru mine
    Esti ,neschimbata
    Cu voce cristalina
    Si armonie in glas
    Visez la nemurire
    Si sufletul e praf
    Stiind acum ca trebuie ,
    Sa te las !
    Esti totul si nimic
    Ce n-am putut avea
    O coala de hârtie
    Si un pix in ea !
    Cuvinte si creatii
    Am reusit sa fac
    Esti totul pentru mine
    Si am reusit sa tac !
    =
  8. RUGACIUNE
    O,Doamne eu te rog
    Sa mergi in calea mea
    Sa pot ,ca sa te rog
    Sa starui, in ruga mea
    Cu bratele deschise
    Cu inima împacata
    Iti cer iertare Doamne
    Înca o data!
    Îngenuncheat de griji
    Si plin de remuscari
    Eu imi doresc acum
    Sa fiu nemuritor !
    Doamne esti bun si milostiv
    Atunci ,când eu gresesc
    Ma ajuti Doamne sa gandesc
    Imi dai un semn,un gând
    Sa pot spera din nou
    La un viitor !
    Pe trepte am urcat
    Si tu mai ajutat
    Iti multumesc ,Doamne !
    Mai iertat !
    =
  9. TRECATORI IN VIATA
    Noi suntem trecatori in viata
    Asa cum trece trenul
    Ne place sa fim oameni
    Asa cum ni se cere !
    Nu poti conta pe nimeni astazi
    Sa spui ce ai pe suflet
    Dar sunt si oameni ,care..
    Asculta si uita !

Tu singur te ridici
Sa poti avea Un drum
Pe care sa-l atingi !
=

  1. CLIPE
    Curând eu am ramas
    Fara, suspin ,si fara glas
    Aievea ,ma gandesc
    Ca eu sa povestesc !
    Sa astern aceste rânduri
    Ce peste veac va fi
    O amintire vie
    A tot ce am trait!
    Eu nu ma voi opri
    Din versuri ca sa scriu
    E o poveste vie
    Ce astern eu pe hârtie
    Ea vine din sufletul meu
    Care a trait mereu
    Si bune ,dar si rele
    Cu zâmbet si durere !
    =
  2. PUTERE
    Puterea iti da viata
    Sa poti lupta din nou
    Sa poti razbi prin toate
    Asta e !
    Puterea iti da aripi
    Sa poti crea mereu
    Un vis ,o soapta
    Un adevar!
    Cand totul e cazut
    Si simti ca nu mai poti
    Putere iti da viata
    Sa te întorci!
    E totul foarte clar
    Acest aspect al vieti
    Sa poti privi mereu
    Puterea tinereti!
    =
  3. 7 APRILIE
    O zi pe care negrul ma atins
    Si totul e întunecat
    Un zâmbet, nu mai e
    Doar un suspin amar
    E ziua cea mai neagra
    Pe care no so uit
    E ziua în care
    Durerea a început!
    E sufletul pustiu
    Si plin de lacrimi grele
    E,totul îmbracat în negru
    Totul sa întunecat
    Si viata sa schimbat
    Lacrimi curg droaie
    O,Doamne ce mi-ai dat !
    Durere multa si urâta
    Ce rupi in doua inimi
    As vrea sa nu te fi nascut
    Eu stiu,ca ma vegheze
    Si ai grija de mine
    Stiu ca iti e greu
    Departe de mine !
    Ma urmaresti mereu
    La fiecare pas
    Sa stii tu bine
    Ce a mai ramas !
    =
  4. PROVOCARI
    În viata ai destule ,cu care sa te lupti
    Iar cand te saturi
    Nu le mai asculti
    Iti place sa glumesti
    Sa spui un adevar
    Dar lumea crede
    Numai provocari!
    Te înghesuie, te intreaba ?
    Ca ei tu sa gândesti
    Dar nu au sanse
    Ca tu sa reusesti!
    =
  5. GRADINA CU FLORI
    Privesc cu drag
    La ce am creat
    Un cuiburi cu flori
    Sunt zvelt si gingasie!
    Sunt toate înflorite
    Si pline de culori
    Atrag in jurul lor
    Lumina si mult dor !
    Parfumul lor e natural
    Si plin de prospetime
    Ador sa înfloreasca iar
    Sa vin iar in gradina!
    =
  6. CURCUBEU
    Pe cer apare un curcubeu
    Ce naste din furtuna
    E,splendid si imens !
    Culorile sunt vii
    De parca le atingi
    E ,minunat si colorat !
    Natura la creat !
    Curcubeu,frumos si viu
    Ce se vede sus pe cer
    Si nu poate fi atins
    De nimeni muritor !
    =
  7. CALATOR
    Cu avionul am plecat
    În tari straine am umblat
    Sa pot vedea si alte plaiuri
    Totul e magnific si frumos
    Sa zbori deasupra norilor
    Sa poti ,sa vezi si sa visezi
    Acel univers !
    Calatorind mereu in vis
    Si fericit ,voios !
    Tu te trezesti râzând
    Da,totul e frumos !
    Ce peisaje minunate !
    Si case apropiate
    Asa sunt oameni acolo
    Ei au demnitate !
    =
  8. SUFLET DE COPIL
    Pe culmile inalte
    Pe câmpul prafuit
    Astept cu drag
    Un suflet de copil !
    E vesel si voios
    E mic si rusinos
    Se simte prea micut
    Si fara un folos !
    Traieste copilaria
    Nu voi mai avea
    Traieste viata
    Nu vei regreta !
    =
  9. CRISTALE DE SMARALD
    Pe mana tu il pui
    Sau,în jurul gâtului
    Iti da un aer boieresc
    O cat e de frumos !
    Il admiri ,e admirat
    Acest cristal de smarald
    Prin el tu vezi…
    Acel stil englezesc !
    Prin eleganta si prin farmec
    Iti da o marca
    E,sclipitor si e frumos
    Cristalin tau,mai tineresc !
    =
  10. DORINTE ASCUNSE
    Toti purtam in suflet
    Dorinte si mai multe
    Dar una are omul !
    Nu poti spune nimic
    E totul întiparit
    Sa ai dorinte ascunse
    De omul cel dorit !
    Sunt cele mai clare
    Si tot ce iti doresti
    Aceste dorinte ascunse
    Doresti sa le împlineste!
    =
  11. STEA
    În abis te-ai ascuns
    Si nu ai un raspuns
    Sa vezi ,ce tea rapus!
    Privesti spre cer
    Sa vezi o stea
    Sa iti dea putere
    Sa fii ca ea !
    Ea lumineaza
    Si e mica
    Te face fericita !
    Cand totul in cale lumineaza
    Si drumul il parcurgi
    Ea,iti da un raspuns
    =
  12. CEVA
    În anii le-au trecut
    Ai invatat sa lupti
    Sa fii neînfricat
    Cu gândul tau curat
    Sa poti visa tot cei frumos
    Sa porti a ta comoara
    Pe care sufletul o are
    Sa fii drept si bun
    Cu oamenii ,cei ai
    Sa cântaresi atent
    Tot ce ai !
    Chiar daca uneori
    Ai si rautati
    Invata sa traiesti
    Cu tot ce e frumos !
    =
  13. EPILOG
    Pe drumul vieti am pornit
    Sa pot avea ceva ..
    Cu toate ca am suferit
    Si viata ,e foarte grea
    Am amintiri frumoase
    Din tot ce am trait
    Astern un gând, o fapta
    Din tot ce am împlinit
    Visez la nemurire
    Sa pot credea un drum
    Pe care cei mai multi
    Il cred nebun !
    =
  14. CAFEA
    Esti dulce ca si mierea
    În zari tu ratacesti
    Si cauti o privire
    Ce adânc o zamislesti
    Esti dulce parfumat
    Ca,o aroma tare
    Ce te trezeste
    În fiecare dimineata!
    Pe chipul tau se vede
    Cum tremura tot gândul.
    Te face sa zâmbesti
    O.. Ce dulce esti !
    =
  15. CUVINTE
    Cuvintele,sunt rare
    Si adânc te urmaresc
    Sunt rare,si ciudate
    Si-n urma te privesc
    Am scris aceste rânduri
    Cand totul era greu
    Sa pot uita ,sa pot visa !
    Cuvinte bine întiparite, în minte
    E totul îndeajuns!
    =
  16. SA POT ZBURA
    Sa pot zbura ,peste mari si tari
    Sa fiu o pasare maiastra
    Ce aripile ea îti lasa
    Sa pot zbura si fara frica
    Sa stiu ca totul e frumos
    Acolo,în înaltul cerului
    Sa pot cânta, fara sa vreu
    Prin munti si prin câmpii
    Sa fac tot ceea ce vreau
    Pe acest pamânt!
    Sa pot zbura si la cei dragi
    Sa-mi treaca dorul
    Sa pot sa fiu …
    Precum e cerul !
    =
  17. PETALE DE TRANDAFIR
    Cu aroma ta dulce
    Si frumos mirositoare
    Ai un fel dea fi ….
    Ce nimeni nul mai are
    Ai petale colorate
    Si arome minunate
    Esti gingas, dar plin de spini
    Usor te lasi înmiresmat
    Esti foarte cautat
    Sa dai inimi un sens
    Tu trandafir frumos !
    =
  18. MENTALITATE
    Fiind un muritor
    Pe acest pamânt
    Cum poti vorbi asa ?
    Despre un om !
    Cu vorbe,ce prostesti
    Se vede clar
    Tot ce gândesti!
    Mentalitatea ce o ai
    Ura si invidia !
    Am vrut sa te salut
    Sa-ti spun ca ai gresit
    Dar m-am lasat convins
    Ca totul e un vi !
    Ma numar printre oameni
    Cei port mereu in suflet
    Nu te urasc straine
    O iau de la început
    Tot ce gandesc e pur
    Nu am venit sa nascocesc
    Eu am venit cu gânduri bune
    Sa pretuiesc!
    Nu am facut nimic
    Nu-i genul meu
    Sunt sigura pe mine
    Eu tot iti spun
    Un multumesc !
    =
  19. MIE-DOR
    Mie dor de tine atat de rau
    Incat nu vreu sa ma trezesc
    Mie dor de îmbratisarea ta
    Mie dor …MIE dor …!
    În noapte eu privesc pe cer
    Si totul e nemuritor
    Si tare mi-as dori si eu..
    MIE dor…..MIE dor !
    Cu glas fierbinte ma strigai
    Si tot imi ofereai
    Sa stii acel glas
    Mie dor …MIE dor !
    Mai ajutat ,mai ascultat
    Tu pasii mi i-ai îndrumat
    Privirea ta,suava calda
    Mie dor …MIE dor !
    =
  20. DURERE FARA MARGINI
    O vorba buna toti dorim
    Sa mergem mai departe
    O,încurajare sa iti dea
    Sa poti trece peste toate
    Nu vrei sa simti nimic
    Vrei doar o vorba buna
    Care sa atinga!
    În vremuri de durere
    Si fara mângâiere
    Esti singur si tacut
    Esti fara o putere !
    Tu povesti cuiva
    O zi din viata ta
    Dar uni oameni ,nu au sentimente
    Iti spun direct
    Ce ai de castigat ?
    Numai cuvinte scrise pe hârtie
    Asta-i rezultat ?
    Te uiti privesti îndurerat
    Ooo…câte am aflat !
    E goana ,nebunie
    Si-n viata asta au uitat
    Ce inseamna omenie !
    =

  1. CALATOR IN VISE
    Sunt CALATOR in vise
    Si ce,numi pare rau
    Sa pot visa ceea ce vreau
    Asta sunt eu uneori

Destinul să-l înfrunt
Si tot cei bun sa aleg
Ce pot sa fac ?
Sunt CALATOR in vise !

Sa pot ajunge
Unde e bine
Sa pot crea
Tot ceea ce vreau
Sunt CALATOR in vise !

Pe drumul cel parcurg
Sa am alături timpul
Sa trec pe unde vreau
Sunt CALATOR in vise !

  1. ALBASTRU INFINIT
    Clepsidra vieți a început
    Sa prevesteasca cerul
    Sa ai amintire acum..
    Albastru infinit !

Te uiti înmarmurit
Si te confunzi in el
O..Doamne !
Albastru infinit !

Cu ochii tu privesti
Si soarele zâmbește
Te îmbie, te încălzește
Iar nori trecători
Te face sai admiri
O….Albastru infinit !

  1. ROMANTISM
    Cand vocea iti tresaltă
    Si inima vibrează
    Atunci iubirea se revarsă!

E dulce ,calda ,armonioasă
Ce face ,chipul sa zâmbească
Iti fa fiori ,si fericire
Esti plină de iubire

În viața ta ea se oreste
Fiorul sa il simti
Te îmbie, te adoarme
E sufletul deschis !

E ca un zbor
Si tu plutesti
Sa simti in viata
Ca tu trăiești!

  1. AMNEZIE
    Mai ai in viata clipe
    Cand vrei sa uiti ceva
    Ca sa poti trece
    Peste perioada grea !

Uitarea te va face
Sa poti zâmbi din nou .
Iti da un sens in viata
Sa poti privi din nou !

  1. LUME NOUA
    Spre țărmurile înalte
    Si valurile care trec
    Eu as dori o lume nouă
    Fără să astept ..

O lume fara teama
O lume iubitoare
În care sa nu fie
Pericol si trădare

Sa merg nestingherit
Chiar dacă am gresit
In lumea mea ar fi
Iubire si respect!

În loc de nepăsare
Sa fie dăruire
În loc de ură
Sa fie iubire !

  1. VISE SI IMAGINI
    Pare sa fie adevarat
    Atunci când totul e ireal
    Te trezesti din somn speriat
    De tot ce ai visat

Te întrebi, oare de ce ?
De ce ai vise si imagini
Ce prevestesc ..!

Stai gânditor, si tot ce vezi
Sunt amintiri ce iti vorbesc
Sunt clipe petrecute
Alături de cei dragi !

Momente unice in viata
Ce adesea tu le uiti
Dar care în vise
Sunt adesea de atins !

  1. ANORMAL
    Pe străzile pustii
    Te uiti acum mirat
    Ce viata este asta ?
    Ce sa intamplat ?

Te uiti cu teama
La toti care trec
Nu te ating ,ii ocolești
Te întrebi?
Oare de ce ?

Privesti spre toti
Sunt panicati
Si vrei sa le vorbesti
Dar,sunt speriati

Distanta ,ei te ocolesc
Nu iti mai spun
Nici multumesc !

  1. SUPERIORI
    Stăm gânditori
    Si plini de griji
    Ne întrebăm
    De ce ?
    Nu suntem surzi !

Sa nu mai auzim
Acele vorbe crude
Pe care uni oameni
Nu le pot ascunde!

Se poate oare auzi ?
Cum tipa si se uita
Nu sunt si ei umani ?
Sau sunt …

Privirea se întâlnește
Si spun cu nepăsare
Dar ce ?
Nu mai sunt zile ?
Rămâi nestiutoare !

  1. OGLINDA
    Spre tine am pornit din nou
    Sa caut in adânc
    O amintire draga mie
    Ce nu are,un cuvânt!

Sa pot privi din nou
Chipul meu trecut
Sa pot întoarce, tot
Spre infinit !

Sa fiu din nou copil
Sa alerg voios
Privesc…privesc
Fără să clipesc !

  1. EMOJI
    E totul foarte fain
    Si plin de semne multe
    Înveți acum sa pui
    EMOJI si mai multe !

Tehnologie si mult fler
Un gând acum e mai usor
Nu scrii prea multe
Doar EMOJI!

Zâmbești cu drag
Si esti năuc
Dar ai si EMOJI
De facut !

E foarte bine de stiut
Sa poti împărtăși cuiva
Un semn ,o glumă..
Iar spre final EMOJI!

  1. INGER
    Un înger a venit
    Si sa uitat la mine
    Tia spus încet
    Vino la mine !

Ai mers pe drumuri bune
Pe câmpuri inverzite
Si flori înmiresmate
Si clipe fericite !

Esti plin de bucurie
Si totul e un vis
Acel înger tia descris
Ce inseamna omenie !

Tia arătat cum e
Acel tărâm al lor
Sa fii om bun
Si iubitor !

  1. ALTA LUME
    Cu peisaje ma încânti
    Si vorbe ce rostesti
    Ma faci sa ma gandesc
    Ca ,totul e frumos !

Trimiți mereu o alinare
Sa pot visa din nou
O lume primitoare !

Imi place tot ce vad
Si viata ta frumoasa
Un zâmbet ai adus
În viața noastră!

Imi povestești o lume
În care tu trăiești
Si-n care nu e loc
De intrigi si dispret

O lume nouă mie
Si care ma încântă
Pe care eu as vrea
Sa fie ca inainte !

Tot cei frumos Sa fie
Sa aiba armonie
Cu gândul tau cel bun
Ai reusit sa spui
Sa fie fericire !

  1. CALENDAR
    Trec zile saptamani si ani
    Asa vor trece mai mereu
    Cum soarele se înalță
    Si luna se iveste

Iar noi ne vom schimba
Precum și ani vieți
Sa fim mai iubitori
Cu timpul care trece !

Petrece multe clipe
Alături de cei dragi
Sa fii mereu acolo
Unde iti e drag !

Asa cum totul trece
Si viata Asa se duce
Sa fii mereu tu vesel
Ce viata iti încântă!

  1. TARAMUL VISELOR
    Ma îndrept usor .
    Cu inima împăcată
    Spre tot ce e de dor
    Taramul viselor !

Sa caut un raspuns
Ce nimeni nul va sti
În tot acest pământ
Taramul viselor !

Acolo faci ce vrei
Si nu ai ce sa faci
Esti dus si fermecat
Taramul viselor !

  1. NOAPTE
    Se așterne încet,încet
    Si luna ce răsare
    O..!tu noapte fermecată
    Ce atingi pământul iara !

Prin întuneric te așezi
Sa odihnesti pământul
Iar vii neîncetat
Si zbori ca gândul

Privesti a ta oglinda
Ce stăruie mereu
Si somnul iara vine
Si adormi încetișor!

Cu tot ce tu privesti
Acel mister in veci
Nu stii cum sa creat
Aceste nopți!

  1. PLOAIE
    Cand nori se aduna
    Si ploaia se pornește
    E atmosfera trista
    Si totul se plătește!

Si vântul bate tare .
Iti amintești tu oare ?
De cerul întunecat
Si stropi care cad !

Tunetul se aude
Si fulgerul se aprinde
Ce fenomene dure
Nea pregatit natura !

Se pregateste sa răzbată
Sa fie tot pământul
Asa,sa ne aduca
Sa curețe pământul!

  1. UN NOU CAPITOL
    Surprinzător si foarte bun
    Cum tu privesti de zor
    Un nou capitol
    În viitor !

Se așterne încetișor si un mister
Din care esti învingător
Un nou capitol
În viitor !

Taci..taci si te gândești
Sa vezi ce mai găsești
Un nou capitol
În viitor !

  1. FARA INTELES
    Prin abis te visezi
    Si-n ploaie te opresti
    Sa simti fiori reci !

Sunt semne ce previn
Un anumit raspuns
Pe care tu nul simti

Te vezi si in desert
Cu chipul încruntat
Nu stii ce sa intamplat !

  1. INIMIOARA
    Cand totul se revarsă în tine
    Si simti ca nu mai poti
    Alegi o inimioară vie
    Pe care sa o porti

Te uiti pe cer,încerci să vezi
Ce poate să-ți ofere
Un zâmbet cald
O,adiere !

Auzi bătând un tic tac
E ceasul care a stat
Privesti încet și temător
Oare ce sa intamplat ?

  1. ALEGERE
    Eu am ales o poezie
    Sa pot,pune pe hârtie
    Tot ce gandesc
    Tot ce trăiesc

Aleg fin suflet
Un cuvânt
Sa pot schimba
Ce am vrut !

Aleg sa merg pe drumul meu
Cu armonie si cu fler
Sa pot schimba o viata
Sa fie o speranță!

Privind in zori de dimineata
O coală albă de hârtie
Ce putere imi va da
Sa scriu o poezie !

  1. ILUZIE

Iubind ,inseamna a dărui
O,vorba o intrebare ?
Un vis ce va veni
Din viata viitoare !

Sa salte trupul fericit
Sa împarți o bucurie
Sa fie totul împlinit
Sa fie voioșie!

  1. DEDICATIE
    Dedic aceste rânduri
    Celor care citesc
    Va dăruiesc cu drag
    Aceste versuri !

Sunt scrise pe hârtie
Si bucuroasă sunt
Ca,pentru voi am scris
Aceste rânduri!

Doresc sa multumesc
Prin versuri si cuvinte
Celor ce iubesc
O,rază de cuvinte !

AVEAM !

Nimic nu ne lipsea… Aveam de toate!
Un cuib călduț și frigiderul plin…
Aveam de toate, mai dădeam din ele…
Nu ne-așteptam la foame sau vreun chin…
=
Nimic nu ne lipsea… Aveam de toate!
Eram aproape zei, visam frumos…
Pictam, scriam, trăiam plăceri deșarte…
Nu ne imaginam deloc un trai pe dos…
=
Nimic nu ne lipsea… Aveam de toate!
În mijlocul Edenului eram.
Priveam de sus la toți, la cete, gloate
De muritori netoți. Așa-i numeam.
=
De nicăieri, deodat-un virus vine
Și ne răstoarnă viața la un semn…
De unde ne era atât de bine
Acum suntem la lingură de lemn…
=
Nimic nu ne lipsea… Aveam de toate!
Acum tânjim după carmol și clor
Hârtie ioc, nici spirt și cred că poate
Și de o apă-o să ne fie dor…
=
Stând singuri, izolați de lumea mare
Probabil ne vom restarta în noapte…
Și vom visa, adânc la timpu-n care
Nimic nu ne lipsea și-aveam de toate!

PANDEMIA STRICĂ OMENIA

Viața mergea liniștită, în ritmul ei alert. Luptă zilnică și război cotidian pentru putere, faimă și bani. Deodată, într-o fracțiune de secundă, ceva fără chip și fără formă a oprit planeta în loc. Viața gâzelor și a florilor, a copacilor și a grânelor, a coioților și a madreporarilor a continuat fără nicio problemă. Pentru oameni însă, totul s-a oprit în loc, după toată nebunia de dinainte. E liniște pe planetă ca într-un film mut. Omenirea avea nevoie de o natură tăcută de care nu mai avusese parte de când lumea. Panica, spaima, frica, cum vreți s-o numiți, cumpărăturile aiurea fără rost, glumele aiurea făcute dintr-o teamă ascunsă de nu se știe ce și într-un final răutatea nedisimulată față de cei iubiți până mai ieri, și-au arătat brusc colții. Lipsa de empatie cu aproapele a început să se vadă cu ochiul liber. Planeta trecută din poziția „drive” și chiar „sport” în cea de „parking” ne arată că de fapt în jurul nostru există oameni. Am aflat că avem în jurul nostru prieteni, neamuri și copii de care nu știusem sau uitasem. Sau poate că nu voiam să știm, fiind prinși în alergătura noastră zilnică pentru înavuțire. Fără înțelegere, iertare, toleranță, zâmbet și iubire, planeta lua avânt de la zi la zi, călcând orice sentiment în picioare. În acest moment în care ceasul planetar este oprit, în acest moment în care liniștea totală aproape că ne-a pus capac prin rapiditatea cu care a năvălit peste noi, putem fi totuși fericiți. Avem ocazia să ne cunoaștem mai bine pe noi și între noi, pe cei din preajma noastră. Și putem să empatizăm cu cei care trec mai greu sau nu pot trece peste atâta liniște. Zarva cu care ne-am obișnuit ne bântuie încă iar tăcerea actuală ne țiuie în urechi. Acum e momentul să ne împrietenim cu noi înșine și cu sufletele noastre. Din toată tevatura și nebunia actuală, poate apărea o lume nouă. După atâta tăcere, e o șansă să apară o lume cu totul aparte față de cea din care am făcut parte până acum. Poate mai bună, poate mai iubitoare. Sau poate nu. Nu știm dacă va fi și cum va fi. Așteptăm în liniște. Totul e să fim optimiști și să avem încredere în noi înșine. Că de cei de lângă noi ne-am lămurit.

VETA, GRETA, IZOLETA.

❤️ 💛 💙 Trăim timpuri tulburi sau suntem noi tulburați cu totul? Nu se mai vorbește decât despre Veta bio-energeta, fugita de la școală Greta și faimoasa Izoleta. Chiar am luat-o razna? Nu își mai face nimeni un selfie într-un parc, stând pe o bancă, nimeni nu mai postează cum probează o rochiță într-un mall, cum făcea mai deunăzi, nu mai vezi o poză a cuiva cu o floare în mână, nu mai vezi chipuri care se prăpădesc de râs ca până mai ieri, citești doar share-uri ale unor citate de-ale cuiva care scoate bani frumoși din ele pe Insta și pe Reddit, toate triste până la apoplexie. Nu se poate așa ceva! Am uitat să mai râdem, nu mai știm nici măcar să zâmbim și ăsta nu e semn bun. Postări cu pisici, maimuțe, jderi, limacși și pangolini, toate sub un text obligatoriu despre un virus al cărui nume 99% din români nu l-au aflat nici măcar acum, confundând virusul cu boala. Nu mai vezi o poză a cuiva de la un picnic, nu mai vezi un raft cu prăjituri, nu mai vezi un selfie cu o muzică în surdină la volan, o poză cu o friptură pe masă în sufragerie, nimic! Parcă cineva ne-a luat creierul, l-a dat de-a dura prin făină și ni l-a așezat la loc în țeastă. A, da, să nu exagerez, vezi totuși ceva, în plin război cu o entitate virusoidă necunoscută. Link-uri către manele. Astea nu lipsesc, ele vor dăinui și în secolul viitor chiar și după o bombă cu ardei iute de zeci de megatone. Maneaua e singurul medicament al omului tern, necăjit, supărat pe viață și mai nou trimis în șomaj tehnic cu salariu 75%. Ce nurofen, ce dicarbocalm, ce bixtonim? Maneaua, mânca-ți-aș! Veta, Greta și Izoleta! Greaua, maneaua și Izoleaua! Înțeleg, dar virusachele ăsta nașparliu reprezintă totuși o catastrofă mult mai mică decât se lasă să se înțeleagă pe rețelele socializărilor mediocre și, după ce vom trece și de punctul maximum, preconizat a fi în zona Paștilor, cred că ar fi momentul să înțelegem că sensul vieții noastre pe Pământ e mult mai înalt și mai sofisticat decât căutarea aiurea a unui efemer și veșnic-insuficient confort. Avem resursele necesare ca să renaștem precum păsărica Phoenix. Deci, curaj, oameni! Stați acasă cu cei dragi, vă puneți pe picioare și o luați de la capăt! Putem continua, împreună, aici pe Pământ, lucrurile superbe începute înainte de această încercare grea, dar nu de netrecut! Suntem tari, OK? Considerați că sunteți bazați și relaxați, deci ar trebui să faceți exact ce scrie pe tricoul meu. „Eat and sleep”! Faceți toți așa? Faci așa, românule? Poți! Poți să mănânci și să dormi. Și să știi să râzi. Exact cum fac eu în poză. N-ai nici cel mai mic motiv să fii nici îngrijorat, nici speriat, românule! Cu atât mai puțin să fii panicat absolut aiurea. Fii strong, românule, oriunde te-ai afla! Te lauzi că te tragi din Traian și Decebal! Dovedește tuturor că poți înfrunta orice impediment în viața asta! Nimic nu te poate face să-ți uiți zâmbetul! Nu uita să râzi de cel puțin 10 ori pe zi! Nu uita că viața e minunată! O dovadă e că poți citi aceste rânduri. Alții ar dori dar nu pot, nu au unde sau nu au cum, nu uita asta! Ești norocos, ești tare, românule, rămâi așa! ❤️ 💛 💙

NU FI MODEST! FII ORGOLIOS! ARATĂ-ȚI VALOAREA ȘI NU TE SUBESTIMA NICIODATĂ!

Evident, dacă ajungi vreodată în vreun cabinet de psihologie sau de psihoterapie, o să auzi exact invers. Asta după ce în prealabil ești întrebat dacă ai plătit la casierie cei 64,7 milioane de euro taxa de sfătuire pentru 38 de minute. Atât durează „o oră” de „consultație” exact cum ora noastră în școala generală avea 50 de minute. O să fii întrebat dacă ai văzut vreodată o cratiță cu trei toarte cu gura în jos și dacă o poți desena. Dacă n-ai desenat și un aragaz sub ea, e clar, ți se va spune că ești prea mândru de tine, te iubești prea mult și ai tendințe de narcisism. Vei fi pus să desenezi apoi un copac, ferească-te Dumnezeu să-l faci strâmb sau fără crăci, o să fii imediat catalogat dereglat iremediabil și cu probleme de personalitate. N-ai visat niciodată un șanț proaspăt săpat peste care trece o zebră proaspăt vopsită? Clar, ești arogant, orgolios, înfumurat și cu nasul pe sus. Soluția? Că trebuie să ți se dea o soluție, că de-aia ai dat banu`, să afli ceva, nu? „Citește în interiorul tău, vorbește cu tine însuți și ți se va arăta calea!”, ți se va spune. Deci cu alte cuvinte, ai intrat bou și ai ieșit bou la pătrat, pardon, la cub. Și te gândești, tot ca boul, ce și cum să faci să treci peste acest orgoliu despre care ți s-a spus, nu-i așa, că e nociv, că e dereglant, că e o defecțiune care trebuie reparată și care în general, e ceva rău de care trebuie să scapi. Tu trebuie să trăiești cât mai modest, ți se spune, să nu te mândrești cu tine sau cu realizările tale, să fii discret, să nu afle lumea nimic din ce ai realizat în viață, într-un cuvânt să rămâi la stadiul de gândac chiar dacă ești un mic geniu pe domeniul tău, să faci în așa fel încât lumea să creadă că ești un necunoscut în mulțime, să te confunzi cu restul lumii, să pari a fi un neica-nimeni chiar dacă tu ai două facultăți și două mastere, lumea să creadă că ești unul de-al lor. Că dacă spui cuiva ceva din toate astea, e clar, ești îngâmfat, lăudăros, nu ți se ajunge la nas nici cu prăjina, într-un cuvânt, ești un înfumurat. Să fim înțeleși, nu generalizăm, sunt și psihologi care într-adevăr își cunosc meseria și o practică foarte bine. Ei nu-ți vor da niciodată astfel de soluții marțiene, ei te vor întreba prima dată cu ce-ți pot fi de folos, fără să te pună să le arăți chitanța de plată. Hai să ne îndepărtăm de astfel de cabinete, să ne așezăm pe o bordură și să vorbim de pe margine despre orgoliu. Fără el nu s-ar putea întâmpla niciodată nimic excepțional. Din orgoliu se nasc invenții, se lansează afaceri, se vindecă boli și se construiesc palate și castele mărețe. Din orgoliul cuiva mândru de el s-a născut telecomanda pentru orice device, cea care ne-a ușurat viața în toate domeniile. Datorită orgoliului cuiva stăm acum și butonăm Iphone 11 Pro Max și nu am rămas cu Nokia 3310 în buzunar. Din orgoliul celor de la Sony ne uităm acum la televizoare cu ecran curbat și din orgoliul samsungiștilor avem acum telefoane cu ecran pliabil. Din orgoliul nemăsurat al cuiva nu mai spălăm în ziua de azi vasele cu mâna în chiuvetă ci le aruncăm în mașina de spălat. Dintr-un orgoliu al unei națiuni s-a născut ideea de a stăpâni și de a explora spațiul cosmic înaintea altor popoare așa-zis concurente. Toate tehnicile avansate și utilitățile ultramoderne s-au născut din orgoliul cuiva și din mândria acestora de a se afișa lumii întregi cu capacitățile lor extraordinare de a crea. Trebuie să fii conștient de orgoliul tău, altfel poți strica foarte ușor o soluție funcțională. Gândește-te permanent la orgoliul și la mândria ta când lucrezi alături de cineva care se află, evident, la nivelul tău! Vei putea folosi acest enorm stimulent în avantajul vostru, al ambilor, împreună puteți transforma chiar și pe cel mai dificil potențial adversar într-un aliat de încredere. Astfel situațiile cumplite pot fi transformate în rezultate reciproc benefice, în care fiecare are de câștigat. Deci, dragă cititorule, iată câteva sfaturi personale pe care nu e obligatoriu să le urmezi. Mândrește-te cu tine însuți, fii mândru în fața tuturor cu ce știi că ai realizat! Nu fi modest deloc când ești sus de tot! Poți fi o sursă de inspirație pentru mulți, ajutându-i să progreseze! Nu prezenta nimănui scuze când știi că n-ai greșit cu nimic. E o idioțenie ca tu să te știi nevinovat dar să ceri cuiva iertare doar așa pentru că respectivul e de părere că tu ești vinovat. Lasă-l cu părerile lui și mergi mai departe. El nu-și va schimba oricum părerea iar tu ai cerșit iertare absolut de pomană. Și nu în ultimul rând, fii, nene, orgolios! Evident, când te bazezi pe ceva concret, fiindcă, atenție, orgoliul nemăsurat trece și în partea negativă dacă nu e cimentat pe ceva concret! Deja dincolo de linia de demarcație nu mai e orgoliu ci direct prostie crasă. La fel și mândria extremă poate fi nocivă când se bazează pe minciuni și falsuri. Dar când știi în sinea ta că ești cineva, când ai toate argumentele, realizările și dovezile de partea ta, fii orgolios! Fii mândru de tine și arată asta tuturor! Nu te interesează părerea celor din jur, n-au decât să te considere cum vor găsi de cuviință. N-au decât să-ți spună că ești îngâmfat sau încrezut. Respectă-le părerea! E perfect așa, mândrește-te și cu epitetele astea! Ți s-au atribuit gratis!

ALUNGĂ DIN VIAȚA TA TOT CE E NEGATIV!

Chiar dacă unii nu vor recunoaște, să știți că pentru mulți părerile altora contează, ele pot chiar să influențeze comportamentul lor. Există o mare legătură între starea emoțională și relațiile dintre oameni. Astfel dacă sunt bombardați cu păreri negative, aceștia vor fi influențați fără să-și dea seama. Este exact principiul pe care se bazează unele televiziuni care repetă la nesfârșit anumite păreri, idei sau concepte astfel încât în creierul multora să rămână întipărit exact ceea ce doresc ele. Este exact principiul pe care funcționează reclamele de la radio, tv sau din presă. Atenția la exploziile de emoții pe care mulți le au în timp ce împărtășesc sentimentele cu cei din jur și influența stării lor asupra psihicului celor cărora li se adresează sunt fenomene ce trebuie analizate extrem de atent. Răspândirea emoțiilor are loc asemenea unor infecții virale, dar tristețea se transmite cel mai ușor. Mult mai ușor decât bucuria, de exemplu. Emoțiile negative se răspândesc exact ca o gripă, cu cât unii oameni au mai mulți prieteni infectați, cu atât probabilitatea ca ei înșiși să se contamineze e mai mare. Unii oameni observă foarte rapid o dispoziție proastă sau o agresivitate, fie ea chiar verbală, la cei din jur. Comunicând cu persoanele veșnic nemulțumite de câte ceva sau de cineva, creierele celor care ascultă reacționează în stilul lui la astfel de bombardamente și imediat aceștia capătă aceeași stare de nemulțumire care poate dura chiar și zile întregi. De aceea este indicat și de preferat să ne ferim de persoane negative și negativiste, de a nu sta în preajma lor și pe cât posibil să nu comunicăm sau să împărtășim idei cu aceștia. Există riscul să ne infectăm și nu vrem asta. De multe ori unii spun că au avut o zi grea sau o săptămână obositoare. De fapt sufletele lor pot fi împovărate de toate energiile negative acumulate în jurul lor. Strict din punctul meu de vedere, este pierdere de timp și bani să mergi la cabinetul unui psiholog să te vaiți și să te plângi acestuia de toate relele care te năpădesc, el nu-ți va da niciodată nicio rezolvare concretă a suferinței tale. Printre înșiruirile de cuvinte frumos ambalate din care nu vei înțelege nimic, vei fi întrebat și dacă ai plătit la casierie „taxa de sfat inutil”. Problemele care se află în fața ta nu vor dispărea fără ca tu să depui eforturi pentru a elimina aceste energii negative. Niciodată nu vei reuși să scapi de aceste probleme din jurul tău citind cărți motivaționale sau împânzindu-ți casa cu citate motivaționale pe care să le vezi și să le citești, vezi Doamne, în fiecare zi. Nu te vor ajuta la absolut nimic decât la diminuarea bugetului casei. Niciodată nimic cu „healing” în denumire nu te va ajuta la nimic, vei rămâne același om cu probleme grave în comunicare și în comportament, chiar dacă denumirea pompoasă este Reiki, Tetha, Trance, Holistic, Tuning Fork, Tantric sau altă denumire alăturată cuvântului „Healing”. Atâta timp cât nu discernem impactul pe care acțiunile și cuvintele noastre îl au asupra vieții celor din jurul nostru și deasemenea asupra vieții personale și nu ne asumăm consecințele acestor acțiuni sau cuvinte, nicio carte, niciun „guru” motivațional și niciun așa zis vindecător spiritual nu are nicio rezolvare a problemelor tale. Nu uitați că vorba de duh pur românească „Gura bate fundul” este perfect valabilă în comunicarea cu cei din jur. Câtă vreme nu percepem impactul asupra celor din jur pe care-i năucim cu problemele noastre, cât timp nu ne dăm seama de consecințele sporovăielilor noastre negative asupra celor cu care conversăm, nu vom putea scăpa din ghearele răului. Nu vom putea ajunge niciodată la un nivel dorit cu ajutorul altcuiva. Noi suntem singurii capabili să ne vindecăm, stând departe de tot ceea ce ne umple sufletul cu răutate, negativism, furie, oboseală mentală și stress.Sfaturi strict personale: Fă zilnic ordine în casă, lucrurile aruncate vraiște obosesc mentalul. Poți rearanja camerele mereu, poți muta câteva lucruri astfel încât să schimbi puțin aspectul locuinței. Fă toate astea în timp ce asculți muzică, cât de tare poți și cât de tare este posibil, fără a deranja vecinii. Aerisește-ti camerele zi de zi, dimineața și seara, pentru a permite energiilor negative să iasă din casa ta. Ia-ți mereu plante verzi naturale și dă foc săptămânal la frunze de salvie. Pune o căniță cu sare de mare în partea de nord a casei și una identică în partea de sud. Și o chestie de Feng Shui, pune în cel mai îndepărtat colț al dormitorului față de ușa de la intrare o monedă sau o bancnotă care să conțină cifra 5. Simplul fapt că știi că acea monedă va atrage bogăția asupra casei tale, te va face să fii mai relaxat și pozitiv. Să gândim pozitiv, zic.

Adio, visul frumos s-a terminat!

Sofia Kenin, 21 de ani, nr. 12 WTA, le-a învins pe parcursul turneului AO pe M. Trevisan, A. Li, S. Zhang, C. Gauff, O. Jabeur și A. Barty. Garbiñe Muguruza, 26 ani, nr. 32 WTA, le-a învins pe parcursul turneului AO pe S. Rogers, A. Tomljanovic, E. Svitolina, K. Bertens, A. Pavlyuchenkova și S. Halep. Ambele și-au învins adversarele cu același scor, 7-6; 7-5. Sofia a câștigat anul trecut trei titluri la simplu și două titluri la dublu în turul WTA. Cu un antrenor celebru precum Conchita Martinez, Muguruza a cucerit titlul de Grand Slam la Wimbledon. În martie 2018, Garbiñe a revenit la parteneriatul cu Sam Sumyk, în timp ce Conchita Martinez a început să o pregătească pe Karolina Pliskova pe care la fel, a adus-o in top 10. Acum Martinez s-a întors din nou în staff-ul Muguruzei și vedem cu toții ce a reușit aceasta să facă. Organizatorii turneului australian oferă premii în valoare totală de 49,1 milioane dolari, campionii din 2020 la masculin și feminin urmând să plece acasă cu un cec de 2,84 milioane. Câştigătorul turneului 2,84 milioane dolari, finaliştii 1,43 milioane dolari iar semifinaliştii 720.200 dolari. Revenind la meciul româncei, s-a văzut clar diferența de voință, de tenacitate, tinerețea și-a spus cuvântul iar frustrările care nu au ce căuta la un adevărat campion au spus și ele tot ce aveau de spus. Să dai cu racheta de pâmănt până o faci praf, nu e o conduită a unui om de sport de un asemenea nivel și arată tuturor frustrarea apărută când a văzut că a avut meciul în mână și n-a putut face nimic să-l câștige. O mentalitate de învingător este modul în care Garbine și-a păstrat cumpătul în momentele în care era în dificultate pe serviciul ei. „Da, cred că Halep a fost frustrată, a avut mingi de set… Diferenţa în acest meci a făcut-o serviciul. Garbiñe a servit fantastic pe mingi de break. A anulat şansele Simonei!” ne spune celebra Justine Henin, 37 ani, câștigătoare a 7 finale de Grand Slam, idolul româncei. „A revenit la jocul ei agresiv, Muguruza a făcut un turneu foarte bun. Stă foarte aproape de linia de fund, lovește fiecare minge la maximum!”, a fost analiza antrenorului româncei. Halep e în continuare jucătoarea din Top 10 care a schimbat cei mai mulţi antrenori în ultimele patru sezoane: din 2013, anul în care a început ascensiunea în circuitul WTA, constănţeanca a avut 7 antrenori, lucru care nu s-a mai întâmplat cu nicio altă jucătoare din fruntea clasamentului. Acum, însă, Darren Cahill a scăpat pentru moment de concediere dar se pare că n-a scăpat Teo Cercel, preparatorul fizic, cel mai vechi om din staff-ul ei, din 2013, pe care Halep îl acuză că n-a pregătit-o fizic îndeajuns pentru meciuri grele. De altfel, Teo Cercel n-a fost văzut în loja staff-ului la meciurile de la Melbourne alături de Darren Cahill, Artemon Apostu-Efremov sau Virginia Ruzici. Acest Teo Cercel era considerat „eroul nevăzut” din spatele succeselor ei din teren. „Să nu uităm de Teo Cercel, sunt împreună încă de la juniori. Darren chiar glumește cu ei, le spune că sunt ca un soț și o soție. Și Teo are un rol crucial în tot ce se întâmplă cu Simona. El este eroul nevăzut și nu trebuie să uitam de acest om”, spunea Daniela Hantuchova. După înfrângerea care era de așteptat, în două seturi, ea a acuzat de asemenea și temperatura ridicată din ziua meciului și faptul că arena n-a fost acoperită. Astea nu sunt scuze venite din partea unui jucător de prim rang. Condițiile de joc sunt identice pentru ambii adversari. E de așteptat ca Muguruza să o facă praf pe tânăra Sofia, pentru că își dorește cu ardoare încă un trofeu de Grand Slam. AS anunță: „Muguruza a ajuns în vârf”. Garbiñe Muguruza a învins-o pe Halep, a patra favorită, într-un joc minunat și va juca finala la Melbourne. Este a patra oară când o spanioloaică o atinge la acest turneu. În plus, dacă va câștiga, va mai urca încă patru locuri în clasament”. „Este prima apariție a Muguruzei într-o finală de Grand Slam de când a câștigat titlul de Wimbledon în 2017. Muguruza a reușit să obțină victoria după o partidă echilibrată contra româncei Halep”, scrie BBC. Să nu uităm că urmează turneul de la Indian Wells, unde alături de Halep vor concura Bianca Andreescu, 6 WTA, Ashleigh Barty, 1 WTA, Serena Williams 8 WTA și belarusa Victoria Azarenka, 54 WTA. Dar până atunci așteptăm cu mare nerăbdare confruntarea din finala de sâmbătă, unde favorita noastră Garbiñe poate face un meci de manual. Îi dorim succes!

OARE ÎNCEPE DECLINUL?

Halep începe anul cum nu se putea mai rău. După o pauză de două luni și jumătate, timp în care a putut și să se odihnească îndeajuns și să se antreneze, a sosit turneul australian, chiar în orașul lui Cahill, ceea ce pentru fanii ei presupunea că vor fi victorii fără număr, cu Darren pe bancă. Halep a obținut o victorie chinuită în primul meci cu jucătoarea Ajla de pe locul 52 care se aștepta să „și-o fure” cel puțin cu 6-2 dacă nu 6-0. A urmat o înfrângere usturătoare în cel de-al doilea meci în care Sabalenka a servit mereu cu peste 170 km/h, care a tras din toate pozițiile și nu i-a dat răgaz româncei nici măcar să respire. Degeaba și-a chemat antrenorul s-o sfătuiască cum să iasă din clinciul bielorusei, aceasta din urmă a avut contraargument la toate și și-a permis chiar „luxul” să câștige 7 (șapte) ghemuri la rând, sub privirea adversarei care n-a avut nicio replică. Puștoaica de doar 21 de ani a făcut legea pe teren de la început până la sfârșit spre bucuria pariorilor și spre dezamăgirea fanilor care din „cal” și „iapă” n-o scoteau pe Aryna. Pentru o jucătoare de Top 5, fost lider mondial, dublă câștigătoare de turnee de Grand Slam, aflată la vârsta ideală pentru marea performanță cum e Halep, această înfrângere a fost prea mult și de neconceput. Acum, românca se pregătește pentru primul Grand Slam al anului, Australian Open. Ea va debuta luni, 20 ianuarie, contra unei americance de 24 de ani aflată pe locul 49, Jennifer Brady. Degeaba dai cu racheta de pământ dacă jocul tău e mult sub valoarea așteptată de fani, de spectatori și de antrenor. Să ne amintim că Aryna Sabalenka jucase de două ori contra româncei până azi și nu reușise niciodată să câștige mai mult de 4 game-uri pe set, ceea ce arată creșterea în valoare a bielorusei și începutul declinului pentru Halep. Ea nu s-a aflat nici un moment la conducere, nici pe tabelă, nici pe teren. Majoritatea schimburilor de mingi au fost scurte, de 5 sau sub 5 lovituri și s-au desfășurat în termenii doriți de Aryna, care a reușit mereu să se pună în avantaj cu primele lovituri. Halep s-a văzut nevoită să joace un tenis reactiv mai degrabă decât proactiv și asta doar când apuca să ducă racheta la minge, fiind destul de inertă. După câteva gesturi exasperate în primul set, românca a părut să se împace cu ideea că azi nu e ziua ei. Și chiar n-a fost! Sabalenkăi i-a intrat astăzi tot! Degeaba Cahill a sfătuit-o pe Halep să servească ca pe zgură, adică să dea mingii niște variație și ceva efect, degeaba i-a recomandat serviciul la corp sau targetarea forehandului Arynei, niciuna din aceste tactici nu au dat rezultate. Sabalenka a continuat să trosnească winnere de retur de pe ambele părți, nepărând deranjată nici de serviciile pe corp, nici de cele cu efect slice, părând că nici măcar n-a băgat de seamă că românca și-a chemat antrenorul în teren. Pentru pariorii adevărați nu contează vorbele cârcotașilor care urlă că de când a apărut Iuruc în viața ei tenisul i s-a dat peste cap. Nici că răuvoitorii îl numesc pe nenea de 40 de ani „ciuruc” în loc de „Iuruc”. Pe pariori îi interesează doar profitul lor, asta însemnând că Halep să nu ajungă pe locul 1 WTA cel puțin în următorii 2 ani. Că după aia… chiar nu mai contează. Nu toată lumea e Serena Williams care să mai poată face performanță după 30 de ani…

SARMAUA DE ACUM 5 ANI

Nimic nu mai e cum a fost! Toti tanjesc dupa anul trecut, an in care tanjeau dupa cel de dinainte si tot asa. In fiecare an toti regreta anul ce tocmai a plecat, dar asta fara sa recunoasca. Una din dovezi, pe langa cele povestite personal, sunt postarile de pe facebook. Toti se lauda cu ceva de acum 6, 5, 4 sau 3 ani, postand poze vechi pe care daca nu stii sa le examinezi cu anumite programele speciale, poti lua plasa si poti sa crezi ca sunt actuale. Pozele actuale nu mai arata o bogatie a sarbatorilor de Craciun, a sarbatoririi noului An sau a zilelor onomastice si aniversare ale cuiva. Pozele actuale nu mai exprima un belsug al anilor trecuti, cand postarile debordeaza de mese incarcate cu bunatati, lume multa adunata, porci cu nemiluita taiati de Ignat sau prajituri de toate felurile gârla pe mese. Pozele actuale sunt saracacioase in idei si in mesajul transmis, in numarul de oameni adunati sau in multitudinea de mancaruri de pe mese. Multi recunosc asta si bravo lor! Altii nu recunosc si posteaza imagini vechi de ani de zile lasandu-ne sa credem ca ar fi actuale, recente. Unii chiar cred, iar postarile astea chiar celor naivi care cred orice li se adreseaza. Evident, nu generalizez. Scriu aici doar despre cei care fac asta in speranta ca vor pacali pe cineva. Conform statisticilor Uniunii Europene, bunastarea materiala a scazut de la an la an in Romania pentru peste 77,5% din populatie, asa ca e de inteles. Totusi, prefer sa postez o ciorba de stevie actuala, daca atat imi pot permite, decat o masa bogata de acum 7 ani cu care sa arat audientei cat belsug salasluieste pe masa mea, in sinea mea tanjind dupa acele vremuri. Poate anul cel nou care tocmai soseste ne va schimba optica si vom incerca sa fim corecti unii cu altii. Pe de alta parte, dragilor, daca aveti cu ce, nu fiti modesti! Laudati-va cu realizarile voastre, aratati lumii intregi cat si ce se poate realiza in viata daca esti insistent, constiincios si muncitor. Poate cineva se va inspira din ce vede, din ce citeste si va face la fel. Poate veti deveni un erou pentru cineva care va va urma ideile si astfel il ajutati. Modestia e buna pe alte coordonate si in alta paradigma, nu atunci cand poti urni de la spate pe cineva sa nu mai doarma si sa faca ceva cu viata lui. In schimb, e complet aiurea sa-ti faci o poza langa masina superba a cuiva sau langa casa imensa a cuiva si sa spui public sau sa lasi auditoriul sa inteleaga ca acea masina sau acea casa iti apartine. Daca la anul de Craciun imi voi putea permite doar o farfurioara cu un ou fiert pe ea, aia voi posta, nicidecum farfuria plina cu sarmale de anul acesta. Sau daca voi posta sarmalele, voi adauga faptul ca poza e de anul trecut. Sa fim sanatosi in anul care vine, asta ne dorim cu totii si asta doresc si eu tuturor. Si sa fim mai sinceri, mai putin ascunsi si corecti unii cu altii. La multi ani cu bine!

O ZI OBIȘNUITĂ…

  • Țrrr… țrrr… țrrr…
  • Dar-ar naiba-n tine… Offfff…
    Îi dă o ghioagă direct în moalele capului, mă rog, în moalele carcasei și încearcă să se dea jos din pat, căscând. Nu se ridică din pat încă, mai zăbovește pe marginea lui preț de 1 minut, timp în care se uită pe întuneric în direcția lui Gheorghe care încă sforăie.
  • Gheorghe, hai că-i târziu, dă-te jos!
    Nimic. Liniște.
  • Hai, măi odată, că-i târziu, e fără zece!
    Omul se mișcă în sfârșit oprindu-se din sforăitul macabru.
  • Du-te și fă cafeaua, femeie, mai stau 5 minute, am timp!
  • Bine, mă duc la bucătărie, să nu mai vin odată după tine! – se aude vocea pițigăiată a Gherghinei în noapte.
    Se ridică, iese din dormitor pe hol și aprinde lumina, lăsând ușa crăpată. Afară este încă întuneric, nu s-a mijit de ziuă, iarna noaptea își face de cap și e mai lungă.
  • Stinge, fă, becu ăla, îmi bate în ochi! - urlă somnorosul.
    Femeia nu-l stinge dar închide ușa.
    Se târâie spre bucătărie, traversând pe rând un mic holișor apoi sufrageria. Aprinde lumina în bucătărie și cască din nou. E frig și trebuie neapărat să aprindă ambele ochiuri de la aragaz, chiar dacă pentru cafea ar fi îndeajuns doar unul. Se uită fugitiv în oglinda din hol privindu-și coifura mototolită. Tricoul în care a dormit este și el la fel de ferfeniță. Pantalonii de trening sunt terminați, dar noroc că nu-i vede în oglinda micuță. Dă jos din dulap cutia pe care scrie "menthol cream", adusă de sor-sa din Anglia, în care e acum cafea măcinată. Pune apă în ibricul pe jumătate ruginit și-l aruncă pe aragaz, cu ochii pe jumătate închiși.
  • Hai Gheorghe, răcnește scoțând capul pe hol, hai la cafea că e 6 deja, hai că o să întârzii la muncă!
  • Gata, fă, m-am dat jos, nu mai urla așa ca apucata, gata, ho!
  • Aoleu, să-mi încarc telefonul cât fierbe apa, zice Gherghina, ca pentru sine. Îl bagă în priză după a treia încercare și se duce spre aragaz. Apa fierbe, ia cafeaua și o pune în ibric.
    Gheorghe vine ud pe față, aproape neșters, cu părul vâlvoi. Se uită în aceeași oglinjoară, ca în fiecare dimineață și-și trece rapid mâinile prin păr, mulțumit de ce vede.
  • Ești ud pe ochi, du-te, șterge-te, somnorilă!
  • Fă, măcar eu m-am spălat pe ochi, nu ca tine!
  • Pe față, incultule, nu pe ochi!
  • Lasă așa, fă mai repede cafeaua aia!
  • Mai are nițel, ho!
    Își deschid amândoi telefoanele și evident, sar pe facebook. Al lui e încărcat și e fericit.
  • Cine ți-a mai scris?
  • Nimeni, Gheorghe, cine să-mi scrie? A, doar aia cu căpșunile de ieri.
  • Dă-o dracu de știrbă!
  • Uite ce-a postat Marin a lu`Țapu, ce-al dracu` e!
  • Gata, fierbe, ia cafeaua că dă-n foc, dă-l dracu` pe Marin. Se dă mare cu Spania lui, iar postează cum e el la restaurant în fiecare zi.
  • Vrea să ne facă-n ciudă că n-am plecat cu el acolo. Un bou!
  • Vezi, fă, că torni pe lângă ceașcă, dormi pe tine!
  • Visezi cești? Asta-i ditamai cana, de unde dracu` să te ia cești? Ai cumpărat tu la viața ta vreo ceașcă?
  • Cană, fă, ce-o fi, toarnă ca lumea!
  • Ia uite și pe Lulu, și-a luat altă mașină!
  • Alt bou, dă-i dracu` like, că știi că ăsta e supărăcios!
  • I-am dat, dă-l în sărăcie de handicapat. Aici mergea cu Dacia lu tac-su, acum ne-am dat dracu, ne trebuia Alfa Romeo!
  • Așa-i, fă în Italia, toți au așa.
  • Mai dă-l dracu`, s-a ajuns și ăsta, ce să-ți povestesc!
  • Unde mi-ai pus țigările alea?
  • Pe raft, în fața ta, chiorule! Mai te lauzi că te-ai spălat pe ochi!
  • Mai pune-mi cafea!
    Îi toarnă din ibric încă puțină cafea în cană peste cea rămasă apoi se îndreaptă spre baie.
  • Să nu stai mult, fă, că am și eu nevoie!
  • Nu stau, hai dă like-uri la gagici până viu io.
  • Termină, geloaso! Ce gagici?
  • Lasă, lasă, știu io, zise trântind ușa băii.
  • Hmmm, ia uite-l și pe ăsta ce postează, murmură Gheorghe, 9 postări a pus ăsta azi-noapte.
    Like, like, like, 9 bucăți de like în 9 secunde. Nici n-a citit textele postării, a dat like-urile de dimineață și atât.
  • Hai, fă, odată, că fac în trening!
  • Cumpără-ți pijamale!, se aude din baie.
  • Ai înnebunit cu pijamalele tale, mi-ai mai zis odată asta. Ia-ți tu întâi.
  • Ce-s nebună?, urlă iar, trăgând apa. Hai ca ies.
  • Ieși odată!
    Se intersectează pe hol, frecându-se de pereți ca să încapă.
  • Ia uite, se duce cu telefonul în baie!
  • Lasă-mă, fă, nu stau mult, mai am dă dat niște laicuri pe ziua de azi, că pă urmă până mâine nu mai pupă!
  • Vezi că e ș`un sfert!
  • Am timp, vine des 331 dimineața.
    Îl lasă în plata Domnului pe Gheorghe și se reîntoarce în bucătărie sărind direct la telefon.
    Like, like, like hopaaaa, și un love. Dă-i love la câinele ăsta, merită, mamă ce urechi mișto are! Și-un love la bebelușul ăsta, mamăăăă ce scumpic e! Love!
  • Hai, fă, ești gata? Eu mă îmbrac în 5 minute și plec.
  • Iar n-ai tras apa, uitucule, du-te trage apa și îmbracă-te!
    Trage Gheorghe apa apoi se duce rapid în dormitor, își scoate treningul și îmbracă blugii, ia un pulovăr peste același tricou cu care a dormit, trage pe el geaca din cuierul de pe ușa dormitorului și se înființează în ușa bucătăriei, gata de plecare.
  • Dă să mai iau o gură de cafea că plec. Tu intri mai târziu, ce-ți pasă?
  • Să nu uiți să iei ceapă și d-aia verde de-a zis vară-ta, să vedem și noi cum e.
  • Ce-i aia fă? Aaaa, brocoli! Cu doi de „c”, fă, cică e tare de tot! O să iau, am o poză cu brocoli ăsta în telefon, sper să nimeresc. Hai pa, ne vedem diseară!
  • Pa, servici ușor!
  • Serviciu, fă, nu servici, de câte ori să-ți zic?
  • Hai, pa, lasă așa!
    Rămasă singură, Gherghina continuă să citească postările prietenilor, like, like, love, like, like, love, rapid, în timp ce soarbe din ultimele picături din cană. Într-o juma` de oră o să plece și ea, așa că mai are timp de-o țigară. La jumătatea ei, o așează pe marginea farfuriuței cu rol de scrumieră și se duce în dormitor, dezbracă treningul, sare în blugi, ia încă un tricou peste cel de noapte, încă o bluză groasă, apoi un flanel flaușat și în sfârșit geaca. Se încalță rapid cu bocănceii primiți cadou de la „boul” din Spania și se întoarce în bucătărie.
  • Te-ai stins, a dracu`! – beștelește țigara.
  • `Neața, Mirela, servici ușor! – salută ea pe vecina de palier în timp ce încuia ușa pe dinafară.
  • Servici ușor și ție, Gherghina, răspunde vecina.
  • Hmmm… Și prostul meu mă ia cu „serviciu” când toată lumea zice „servici”… bâiguie Gherghina coborând scările și privindu-și ceasul de pe telefon. Auuu, e fără două zeci, fir-ar al dracu, să vezi cât stau la tramvai, poate întârzii și azi, mă dă dracu afară maimuțoiu` ăla…
    = = =
    Țrrr… țrrr…
    Își lasă țigara în scrumieră și se îndreaptă spre ușă. O descuie și o deschide fără să se uite să vadă cine e dincolo de ea.
  • N-ai chei de suni?
  • Mi-e lene, fă, sunt obosit, lasă-mă și tu, de la ușă m-ai luat.
  • Du-te și te schimbă și hai la masă! Aaaa, ai luat ce ți-am zis?
  • Doar ceapă. De-aia verde, broco… de-aia n-am găsit.
  • Brocoli, cum dracu` n-ai găsit? E pe toate drumurile!
  • Iacă n-am găsit, ce vrei?
  • Găsești tu vreodată ceva? – îngână Gherghina în urma lui, știind că deja n-o mai aude.
    Pune din oală două polonice cu ciorbă de ștevie în castron și îl așează ușor pe masă, așteptându-și soțul să vină să mănânce.
  • Ce avem de mâncare? – întreabă Gheorghe când apare în bucătărie.
  • Pe dracu`, ce să avem. Ce-ai mâncat și ieri.
  • Dar-ar dra… Doamne iartă-mă, nu mai zic! Iar de-asta?
  • Ce vrei, mă? Tre` să terminăm oala asta, pe urmă mai vedem ce draci mai gătesc. Mai e trei zile pănă intră banii pe card.
  • Sunt, fă, că sunt mai multe!
  • Ia uite unde era deșteptul!
    Soarbe și pleoscăie Gheorghe toată ciorba, la ultimele înghițituri ridicând castronul și turnând direct în gură.
  • N-ai lingură, domnu` deștept?
  • Lasă-mă, fă, că-s rupt, mă bag la somn imediat. Ce-ți pasă, tu ai ajuns acasă mult mai repede ca mine, ai mâncat deja, tu n-ai programul meu. M-au rupt ăștia la muncă azi. Și-așa cred c-o să plec de la ei curând.
  • Ai înnebunit? Schimbi serviciu` ca pe ciorapi?
  • Nu mai pot, fă, de trei luni mă minte că-mi dă primă pentru ore suplimentare și canci. Îi dau dracu`cât de curând.
  • Și ce-o să faci? Nu vezi că de-abia ne ajungem cu banii?
  • Mă descurc io, găsesc io ceva!
    Își face cruce după masă, se ridică și pleacă în sufragerie unde se întinde cât e de mare pe canapea. Caută telecomanda și deschide televizorul.
  • Cumpănașu, Gherghino, hai să-l vezi pe Cumpănașu!
  • Stai să strâng masa, spăl castronu` și vin.
    45 de minute n-au scos o vorbă, ascultând tot ce debita candidatul la prezidențiale. Într-un final, pleoapele lui Gheorghe dau semne de închidere dar nu se lasă. Își deschide telefonul și cu ultimele puteri începe să dea like-uri fără să citească postările. Like, like, like, like, 12 postări ale prietenilor, 12 like-uri în 5 secunde, aruncă telefonul pe masă iar în următorul minut era deja întins pe pat în dormitor dornic de-un somn ca-n povești.
  • Scoate-ți blugii, Gheorghe, nu-ți mai schimbi obiceiul ăsta niciodata… Offf! – răcnește Gherghina apărută în cadrul ușii.
  • Lasă-mă, fă, nu mai pot!
  • Hai să-ți dai jos măcar plovărul, te ajut eu.
  • Bine, hai, îl dau, rămân în tricou. Pulover, fă, nu plovăr!
  • Hai, hai, lasă așa! Hai culcă-te!
  • Tu mai stai?
  • Da, mă, am Mangalița diseară, ai uitat?
  • Fi-ți-ar ăla al dracu`!
  • Ce-ai mă? Io m-am luat de Las Fierbinți al tău?
  • Hai, pa, că mă plictisești. Tu-l compari pe Celentano și Firicel cu ăia ai tăi? Hai, pa!
    Gherghina trântește ușa dormitorului și iese îndreptându-se spre bucătărie, trece prin sufragerie și stinge televizorul, deschide telefonul uitându-se la ceas.
  • Mai am timp de 7-8 like-uri până începe serialu`
  • Să nu-l dai tare, să mă lași să dorm! – urlă Gheorghe din dormitor.
  • Da, mă, bine, dormi acolo!
    Like, like, like, like, like…

116, LELA? AȘA CEVA…


Am fost 8 persoane în fața unui ecran imens 3D și practic întreg setul trei l-am urmărit în picioare, investiția noastră în pariuri fiind destul de consistentă, la nivelul câtorva salarii medii românești, dar, trebuie să recunoaștem că de data asta sumele au fost infinit mai mici față de alte dăți, deși cota imensă ne-ar fi tentat să pariem mult mai mult. Așadar, emoțiile noastre au fost pe măsură, după primul set dispărându-ne practic graiul. Ne-a fost teamă de o revenire de formă pe care toți „cunoscătorii” de tenis, ziarici și comentaci angajați chiar la trusturi de presă sportivă o anunțau cu surle și trâmbițe. Ne-am cam codit din cauza lor, dând la o parte de data asta ideea perfectă conform căreia e bine să te iei după propriile simțuri, nu după ideile altora. Pierzi, câștigi, o faci pe mâna ta, nu pe a altuia. Revenind la meci, am văzut cu toții în tribună un fan disperat îmbrăcat cu un tricou negru, cu tot numele și cu poza idolului său românesc, care făcea ca toate ielele când Lela pierdea o minge și ca alte iele dilimandroase când aceasta câștiga un punct. Ceea ce a captat atenția cameramanilor din arenă care îl arătau frecvent, comentariile pe seama lui fiind de senzație. Nu și-a însușit bietul „fan” în toată viața lui atâtea înjurături și măscări câte și-a luat astăzi. Per total, a ieșit bine pentru noi, arătatul pumnului la fiecare minge câștigată, privirile disperate spre banca tehnică și toate pupicurile din palmă adresate cuiva spre ceruri odinioară neavând astăzi niciun efect în fața americancei dezlănțuite ca un taifun din Pacific. Pe de altă parte, pe grupurile fanilor româncei, limbajul la adresa adversarei americane au fost pe toată durata partidei de toată jena, administratorii și moderatorii nesancționând deloc accesele ferentariste, chiar susținându-le prin tăcerea lor parșivă și mârșavă. Apelativele de „cioară, tanc, grăsană, neagră, umflată, buldozer” au fost la mare preț, arătând încă odată cât de mici și neînsemnați chihuahua în călduri suntem ca nație. Este ora 6 dimineața și pariorii încă petrec, în ciuda celor care acum își ling rănile dând vina pe culoarea adversarei, pe arbitru, pe Cumpănașu, pe antrenorul aproape invizibil și inexistent, pe Dragnea și Dăncilă, pe vântul care nu bătea deloc sau bătea de jos în sus, pe Scaraoțchi, pe Băsescu, pe americani în general, pe Mircea Diaconu, pe Iuda Iscarioteanul și pe Dincă din Caracal.

În ciuda tuturor odelor și lingușelilor devenite băloase și grețoase deja, aduse zilnic absolut aiurea divei de Constanța de așa-zișii ei fani, după două ediții consecutive în care a fost eliminată în primul tur, Lela a părăsit prematur U.S. Open și în acest an. A fost învinsă de jucătoarea de pe locul 116 mondial, americanca Taylor Townsend, venită din calificări, care se află astfel la a cincea victorie consecutivă. În ciuda gabaritului său atipic, Townsend a urcat exasperant de des la fileu (de 106 ori !!!). Lela n-a găsit nicio soluție la acest joc agresiv, dând rateuri la aproape toate passing-urile și loburile pe care le-a încercat în disperarea ei de a nu se face de râs în fața unei jucătoare apărută practic de nicăieri. Singura ei defulare (nu refulare, cum zic agramații) a fost să dea cu racheta de pământ de mai multe ori consecutiv, până a făcut-o praf! De parcă ea era de vină, săraca, că sălășluiește într-o mână care nu știe s-o folosească așa cum trebuie. Felicitări, Taylor! Lela, fugi acasă, unde e cald și bine!

-DA, DOAMNĂ! -DOMNIȘOARĂ!


Televiziunile au pătruns în intimitatea capetelor românilor și le-au răvășit gândurile. Le-au stins becurile dar au lăsat sonorul deschis. Zdrăngăne și huruie gânduri, idei amestecate, planuri diabolice si presupuse fapte de nivel apocaliptic. E clar, trebuie sa ne incolonam doi cate doi si sa ne indreptam in mare viteza spre spitalul de nebuni. Nu va mai trece mult si o sa auzim probabil de la unele televiziuni ca Dinca săpase 3 tuneluri sub casa lui care ieseau unul sub muntii Bucegi, unul la Craiova si unul exact la Sarmizegetusa. Si ca acolo ar trebui sa sapam ca sa le gasim pe copile. Dar fiindca fetele nu-s de gasit nici acolo, mai mult ca sigur se vor gasi unii care vor spune, cu convingere maxima, ca Dinca le-a mâncat. Nimic nu e exclus, nicio varianta otevista nu poate fi data la o parte atat timp cat unele televiziuni se cațără pe acest caz numai si numai pentru rating si audiență. Apar fel de fel de avocati care nestiind nici macar in favoarea cui sa pledeze isi expun chipurile pe sticla doar ca sa-si cladeasca un renume, doar sa-i cunoasca lumea mai bine, doar ca pe viitor sa insface contracte mai multe si mai grase si doar ca sa devina cunoscuti publicului, fara nicio empatie cu nimic, fara nicio legatura cu nimic. Dan Diaconescu, intemeietorul ecranului plin cu stiri, inventatorul scrisului la tabla in studio si nascocitorul cazurilor cu audienta maxima isi freaca acum mainile fericit ca a adus in tara si in mințile multor români ideea de „socant, bombastic, senzational, exclusivitate, nemaiauzit” si celebra frază „sunați-vă rudele, vecinii si prietenii”. Reluarea zilnica la ore de maxima audienta a unui caz, profitand de marele impact emotional asupra populației, de lipsa de cultură juridică a multora si de faptul ca audientele de a doua zi vor sări efectiv in aer, produce in rândul unor televiziuni o fericire pe toate planurile deși in rândul celor ce urmaresc cazul apare o invălmășeala de gânduri care zornăie ca niste clopote ruginite si care ii determina sa puna gresit etichete si sa considere vinovat exact pe cine nu trebuie. Daca intrebi toata populația țării despre cazul caracalist, 90 la suta iti vor raspunde ca Dinca e criminal, ca le-a violat cu bestialitate pe fete apoi le-a ars in chestia aia metalică fără fund si fără capac denumită impropriu butoi, dupa care s-a culcat in asteptarea mascaților care să-l salte. Regia cazului e slaba, in functie de ce se spune seara la televiziuni, regizorii isi aseaza munca de a doua zi, in functie de intrebarile unora, seara, apar ei exact a doua zi cu comunicate in care raspund exact acelor intrebari. Trebuie să ai becul stins in scăfârlie sa nu-ti dai seama de asta. La ora actuala, juridic vorbind, niciun procuror zdravan la cap nu il poate acuza pe acest Dinca pe baza unor dovezi. Fiindca, ati ghicit, dovezile nu exista. Orice urma de dovada exprimata de cineva poate fi atacata cu mare usurinta si spulberata intr-o clipita. Orice incercare de a-l infunda cu ceva concret pe acest om este sortita esecului. Viol? Ok, dovada? Doar spusele fetei la telefon la 112, care după două palme incasate și cu o curea de la pantaloni scoasă și aratata, putea citi de pe o foaie tot ce dorea/u cel/cei de lângă ea. Dovada juridica? Zero. Omor? Ok, dovada? Absolut niciuna. ADN-ul din doi dinți? Ok, ce veti zice daca fata va fi gasita intr-o tara europeana, in viata si cu doi molari sau premolari lipsă? Deci dovada juridica zero. Vreo dovadă ca fata a fost in casa lui Dinca? Zero, doar banuieli. Că ea spune la 112 că vede o poarta rosie, un brad, o platforma și o mașină gri? Putea citi de pe o foaie exact ce dorea cel de lânga ea să spună autorităților. V-ați gândit ca poate fata a sunat dintr-o casa care se află exact in raza de acțiune a acelei felii de pizza trimisa de STS si cei care au pus-o pe fată să sune le-au indrumat voit pe autorități spre casa lui Dinca? V-ați gândit dacă s-a sunat cumva exact de unde am pus eu un X albastru în poza de dedesupt? Nu, nu v-ați gândit. E doar o ipoteză. Dovada juridica? Zero. Martora cu defectiuni tehnice grave la scăfârlie care acuza ca a fost violata cu bestialitate intre doua reprize de prășit in gradina? Nici nu poate fi luata in seama, dar unele televiziuni au batut moneda pe biata femeie si-au audiat-o mai rau decat autoritatile. Ciobanul care era pe câmp si ce să vezi, absolut intâmplator a văzut el un Mercedes si un „transfer” la poarta din spatele casei? Ăla nu știe nici semnificatia cuvântului „fer”, darămite „transfer”. Iar de Mercedes nici nu stie săracul daca se mănâncă gol sau cu pâine. Asa că să lăsăm asa-zisele probe, plantate sau nu și martorii reali sau nu, niciuna nu ține in fata unui procuror care chiar știe să aplice legea. Dovezi juridice? Zero. Dar se insista cu titulaturi bombastice si cu epitete din cele mai nastrusnice, gen „casa groazei, casa ororilor, criminalul, violatorul, traficantul, piromanul, etc. doar fiindca asa s-a vazut scris pe burtierele unor televiziuni, scris nici măcar cu ghilimele. Nimeni n-ar trimite o echipă de investigatori in Italia, cu predilectie la Cesena si Bari, nimeni n-ar verifica vamile romanesti si nimeni n-ar da o fuga pana in marginea Marocului unde fetele proaspat sosite stau o perioada in dubițe mobile si se muta din loc in loc pana li se pierd urmele. Nimeni! Toti prefera sa faca investigatii din fotolii si sa eticheteze pe toata lumea dupa bunul plac. Zară si Lazarus mai lipsesc din tot circul ăsta, daca apar si ei s-a terminat cu smecheria. Putini au facut si fac cu adevarat anchete jurnalistice corecte, ei au ajuns, cum e normal, la concluzia ca asa cum stam acum si cu ce probe avem la ora actuala, Dinca nu poate fi acuzat oficial de absolut nimic din tot ce se spune in spatiul public, spatiu care a luat-o razna la propriu, făcând din Dinca cel mai mare criminal in serie al tuturor timpurilor, unii ajungând la paroxism si intrebandu-se că daca acolo sunt doua tone de haine, oare câte sute de victime are pe constiinta „criminalul”? Câte a ars, câte a violat, câte a omorât si câte a mâncat? Noaptea unei minți de vară. Kafka e lăcătuș mecanic pe lângă ei. Suntem nebuni de-a binelea si ceea ce ar trebui sa se numească creier e de fapt un ghiveci de muci cu brânză feta. Oare ne mai facem bine, ca nație? Caz de targă, cu medicamente în stare pură. Poate că singura contravenție care ar fi trebuit sa fie pusă în dreptul acestei „bestii cu chip de om” ar fi aceea de transport neautorizat de persoane care putea fi evidentiata in cazul unui flagrant, cu martori si tot tacâmul. Iar pentru o contraventie, pedeapsa e o amendă. Atât. Și-o demitere a celui care a încuviințat să i se dea permis de conducere unuia care are peste 7 internări la balamuc. Unii spun 8, alții 9, am zis peste 7 ca să-i includ pe toți. Dacă se va dovedi vreodata, cu probe, ca Dinca facea parte din vreo retea de trafic de persoane, ar fi ceva plauzibil. Si ar putea fi acuzat de trafic, sau după caz, doar de inducerea în eroare a autorităților sau tăinuire, dacă fapta nu-i a lui în schimb acoperă pe cineva. Dacă e o rotiță intr-un angrenaj al unei rețele care ducea fete cine știe unde si el doar le racola, e clar, nu avea voie s-o violeze. Cei care „comandă” minore virgine stabilesc preturi uriașe pentru astfel de trofee, iar Dincă, dacă ar fi incalcat aceste reguli ale eventualei rețele de traficanți ar fi trebuit să se așeze de bunăvoie în acel butoi si să-și dea foc, fiindca „rețeaua” nu iartă. Sa ne amintim celebra convorbire: „Cu ce vă putem ajuta, doamnă?” „Domnișoară!”, răspunde fata. Era momentul ei de sinceritate, știind că-i virgină si neputând s-o lase pe operatoare s-o „insulte” spunându-i „doamnă”. Așa ar fi răspuns o fată intr-adevar violată? Niciodată! O femeie violată ar fi reclamat in prima secunda „sunt violata, legata si batuta”. Sa ne amintim ca operatoarea a intrebat-o despre viol, nu a reclamat fata chestia asta. Cei care au pus-o sa sune sub amenintare au dorit probabil doar ca sa atraga atentia autoritatilor asupra casei si masinii lui Dinca, ei fiind bine-mersi in alta parte, in alta locatie, poate chiar în mijlocul acelei „felii de pizza”. Că Dinca „și-a luat fapta” asupra lui nu inseamna nimic, decat doar ca sa acopere probabil pe cineva anume sau vreo rețea care, cum am mai spus, „nu iartă”. Să nu uitam că el insuși a declarat ca a fost putin „șifonat” în timpul anchetei, ajungând chiar la cabinetul medical cu probleme de „coaste” deci oricând poate suci declaratia cu cracii-n sus spunând că a dat-o sub amenințare. Presupuneri si păreri. Ne zornăie în creieri, cum spuneam, idei dintre cele mai variate. Năstrușnice, ireale sau doar tangențiale, cu doar doi sâmburi de adevăr în ele. Dar cel puțin până în acest moment, dovezi concrete… zero! Urmărim, în continuare, otevizarea bombastică a unor televiziuni avide de audiență… A fost Sorina. Am avut dreptate. Citiți aici: https://samcezar.wordpress.com/2019/06/26/petitie-pentru-sorina-12-si-3/ A trecut. Acum e Alexandra cu Luiza. Oare ce urmează știind că vine cu pași repezi toamna electorală? Să ne facem o cruce mare! Doamne, apără si păzește! Și dă-ne minte!

CINCI… NATTI !!!

  • PARIORII POT INTRA ÎN WEEKEND CU BERILE DESFĂCUTE ȘI ȘAMPANIILE BUBUIND, „MARELE” ȘI „LUNGUL” TRASEU ANUNȚAT PE TĂRÂM AMERICAN AL „CAMPIOANEI INIMILOR” A LUAT SFÂRȘIT. TROFEUL ERA CA ȘI ANTAMAT ACUM CÂTEVA ZILE, TOATE GRUPURILE DE FANI AI ROMÂNCEI O DĂDEAU CA SIGURĂ CÂȘTIGĂTOARE IAR ACCESUL EI LA LOCUL 1 ERA CA ȘI ASIGURAT ÎN OPINIA LOR. ȘI A APĂRUT AMERICANCA MADISON KEYS CARE A „PLIMBAT-O” PE ROMÂNCĂ PE TOT TERENUL, ȘI-A FOLOSIT FOREHAND-UL ÎN CROSS ȘI A PROFITAT DE LIPSA DE INIȚIATIVĂ A ROMÂNCEI, CARE NU A ATACAT APROAPE DELOC. KEYS A LUAT BREAK DUPĂ BREAK ȘI S-A IMPUS CU 6-1 ÎN PRIMUL ACT, CARE A DURAT DOAR 23 DE MINUTE. AMERICANCA A PROFITAT DE JOCUL SLAB AL SIMONEI ȘI A CONTRAATACAT CU ARMA SA PREFERATĂ, SERVICIUL, REUȘIND 10 AȘI, DINTRE CARE 7 NUMAI ÎN SETUL DECISIV. HALEP N-A PUTUT CONCRETIZA UN AVANTAJ DE 40-0 LA 5-6, INIMILE PARIORILOR ERAU CÂT NIȘTE PURICEI MICI-MICI, APROAPE CĂ ÎȘI LUASERĂ GÂNDUL DE LA BANII INVESTIȚI, DAR KEYS, SPRE BUCURIA ACESTORA A ATACAT FURIBUND, SIMȚIND OPORTUNITATEA, IAR LA A DOUA MINGE DE MECI A PUS CAPĂT ACESTUI THRILLER PENTRU FANII ROMÂNCEI. DUPĂ DOUĂ ORE ȘI DOUĂ MINUTE DE JOC EPUIZANT, MADISON KEYS S-A CALIFICAT ÎN SFERTURILE DE FINALĂ DE LA CINCINNATI, CHIAR ÎN FAȚA PROPRIILOR SUPORTERI. SCOR FINAL 1-6, 6-3, 5-7. ÎN SFERTURI, EA O VA ÎNTÂLNI PE VENUS WILLIAMS. SPORTIVA DIN CONSTANȚA VA PIERDE 480 DE PUNCTE ÎN CLASAMENTUL WTA, DAR ÎȘI VA PĂSTRA POZIȚIA A PATRA ÎN IERARHIA MONDIALĂ. HALEP VA REVENI PE TEREN LA ULTIMUL TURNEU DE GRAND SLAM AL ANULUI, US OPEN, CARE ÎȘI VA DESCHIDE PORȚILE PE 26 AUGUST, ȘI VA FI CAP DE SERIE NUMĂRUL… PATRU !!! SĂ CIOCNIM, DECI !!!

FELICITĂRI, SIMONA HALEP!

După ce Halep a învins-o în finala de la Wimbledon pe cea mai mare jucătoare a tuturor timpurilor, ați intrat toți pe net să vă lăudați cu marele VOSTRU succes ca să mai faceți niște like-uri sau niște share-uri, dacă se poate. Recunoașteți? Nici nu apucă românca să ridice racheta înspre ceruri a victorie, că se și umple internetul românesc de diverse persoane publice, semipublice sau chiar îndoielnice, apar instantaneu zeci de pagini de clickbait sau chiar instituții publice care se bucură deșănțat la victoria ei de zici că au avut și ei vreo contribuție la acel succes. Jalnic. Totul este doar o imaginație din capetele unora, proiectată într-un mediu în care deja mulți au devenit doar niște bieți avatari tot mai independenți de sinele lor reale și umblătoare și tot mai dependente de ce altceva decât de facebook. În viața reală nu se bucură, n-au cum, în fața ecranului pe care se scriu acele felicitări stau niște fețe încruntate, nestrăbătute măcar de vreo schiță de zâmbet. Se bucură în cealaltă lume a lor, în cea virtuală adică, exact ca niște roboți, deși emoțional nu le pasă de nimic decît de like-urile pe care le vor primi la felicitările lor scrise doar așa, de ochii lumii, „să dea bine la public”. Alooooo, nu vă mai bucurați fals, băăăă, atât de tare cu Halep, că nu ați făcut voi nimic, nu ați contribuit voi cu nimic la succesele ei! Statul român nici atât! Din contră, incredibilul ei succes este conturat exact de faptul că ea nu e ca voi, ceilalți români. Faptul că din țara asta fără o prea mare aplecare nici înspre educație, nici înspre muncă și nici înspre infrastructură a răsărit o campioană la această disciplină sportivă este strict meritul ei și al familiei ei, atât, nu a voastră, a celor care vă agățați cu ghearele de succesul ei pentru un share și-un like. Părinții ei au investit în ea vânzând multe pentru a o putea trimite pe ea la sport, inclusiv o fabrică, știți asta? Știți pe naiba! Așa are ea echipă, așa își poate permite un antrenor, nu datorită vouă sau statului. N-ai cum să nu te bucuri de succesul ei, băăăă, dar nu fiți ipocriți, simțiți măcar cu adevărat și felicitați-o sincer, pentru că merită, nu doar ca să vă crească vouă cota în fața populației și în fața celor de pe facebook și twitter! ”Felicitări, Simona!”, e deajuns, scrieți doar atât, nu baliverne demne de un robot fără caracter și fără inimă. Băăă, suntem mulți care pariem numai și numai împotriva ei, atunci când cotele sunt colosale tocmai pentru că voi mergeți doar pe mâna ei și faceți ca toate ielele că pierdeți banii, o înjurați ca la ușa cortului acasă la voi fiindcă ați pierdut banii la pariuri „din cauza ei”, iar când câștigă vă băgați repede în față pe toate rețelele sociale și o lăudați meschin și fără să simțiți nimic, doar să dea bine în ochii cititorilor. Noi pariem contra ei, da, dar nu putem să nu-i apreciem meritele, nu putem s-o urâm ca voi, ăștia care în spate o terfeliți iar în public vă atârnați de succesul ei. Pariul e pariu, aprecierea și sentimentele sunt altceva, puteți să pricepeți asta? Nu cred. Haideți s-o felicităm împreună, la unison, pentru acest trofeu. Nu sunt 23 de trofee ca la Serena, sunt doar două, dar toate au un început. De acord?

Felicitări, Simona Halep!

PETIȚIE PENTRU SORINA 1, 2 ȘI 3

SORINA 1:
La şase ani de la Revoluţie şi de la ieşirea dintr-un sistem care promova omogenitatea de orice fel, un român avea curajul să îşi dorească imposibilul. Astfel, Sorin Raţiu a devenit, într-un spital din Bucureşti, Sorina Raţiu, în urma primei operaţii de schimbare de sex făcută în România. Povestea Sorinei a ţinut capul de afiş al tuturor ziarelor vremii, iar fostul bărbat, transformat în femeie a devenit peste noapte extrem de mediatizat. Operaţia de schimbare de sex a fost efectuată de profesorul Ioan Lascăr și a avut loc la Spitalul de Urgenţă Floreasca în aprilie 1995. Operaţia a fost una experimentală. În aproape doi ani, Sorin şi-a câştigat feminitatea după lungi tratamente cu hormoni şi intervenţii chirurgicale de remodelare. Şi-a vopsit părul, a îmbrăcat rochii şi a încălţat pantofi cu toc. Nu i-a ajutat la nimic, însă. A ajuns să cerşească pentru o bucată de pâine și să aştepte mila trecătorilor pentru a-şi cumpăra de mâncare. Acum, la peste două decenii de la intervenţie, viaţa Sorinei este o ruină. Sorina a ajuns să cerşească pe străzile Italiei, apoi în România ca să strângă bani pentru o nouă operaţie. Are dureri insuportabile. Cu o pensie infimă, a ajuns să doarmă pe unde apucă. Întreaga avere a ei este o bocceluţă cu mâncare şi haine șifonate. Merge tot timpul cu capul în pământ, încercând să îşi ascundă faţa distrusă cu ani în urmă de acid, când a vrut să scăpe de părul nedorit. Nu a avut niciun iubit, neapucând să fie „femeie” până la capăt. Regretă ce a făcut.

SORINA 2:
Al doilea subiect „Sorina” care a ținut capul de afiș al tuturor mediilor de presă și al mediului online este cel despre jurnalista Sorina Matei care se autointitulează „de investigație”. Acesteia i s-a închis și cel de-al doilea cont de facebook după ce s-a apucat să scrie despre cazul Sorinei din Baia de Aramă, atingând în goana ei după senzațional paliere nebănuite, practic de noaptea minții. Ajunsese să publice mai multe documente și capturi de imagini în legătură cu cuplul american care a luat-o pe micuța din Baia de Aramă, extinzându-și „cercetările” spre niște domenii pe care nu doar că nu le stăpânea, dar care erau și absolut fantasmagorice, în legătură cu USA și cu locul de muncă al celui care a adoptat perfect legal această fetiță. După cum singură a declarat într-o emisiune TV găzduită de Tudor Barbu, ea a avut cinci conturi și toate i-au fost închise și de fiecare dată când încearcă să-și facă alt cont, i se cer date suplimentare, acte personale și fel de fel de amănunte care în opinia ei n-ar fi chestiuni normale și corecte. Acum publică și ea pe unde apucă dar a lăsat-o mai moale în sfârșit cu acest subiect care oricum o depășea, fiind total în afara problemei.

SORINA 3:
Să facem o sinteză a cazului „Sorina”, fetița din Mehedinți adoptată de niște români care au și cetățenie americană. Povestea a stârnit multă emoție aproape necontrolată pe rețelele de socializare și în spațiul real deopotrivă. Manipularea opiniei publice a fost posibilă datorită apariției unei imagini video cu un copil care plânge, este înconjurat de mascați și luat de o femeie de lângă o altă femeie care se presupunea a fi mama ei. Evident, persoanele puțin mai sărace cu duhul au interpretat instant ce-au văzut ca fiind o răpire a unui copil de lângă familia lui. Și-au început comentariile, de la înjurături până la ideile conform cărora fetiței urmau să i se scoată organele interne pentru a-i fi transplantate unuia din copiii celui care a adoptat-o. Emoția colectivă asociată cu necunoașterea cazului, cu necunoașterea procedurilor legale în vigoare și cu acea sărăcie cu duhul de care spuneam, au dus această poveste până în platourile televizionostice și la cereri adresate autorităților, până la nivel de guvern, pentru a stopa această „sălbăticie incompatibilă cu secolul 20”. Isteria și agitația au atins cote nebănuite, alarmante chiar. S-o luăm metodic. Sorina era un copil aflat în grija unui asistent maternal care primea de la statul român 800 de lei lunar pentru această „meserie/funcție”. Dacă ar fi adoptat-o pe fetiță, asistenta maternală ar fi pierdut cei 800 de lei și ar fi primit în schimb doar 45 de lei cu titlu de alocație, să nu omitem acest aspect, pentru că justiția i-a oferit acestei asistente posibilitatea de a o adopta, dar aceasta a refuzat, în două rânduri chiar, ne imaginăm din ce motive. Legea se ghidează după interesul superior al copilului, avem legea aceasta adaptată la standarde europene care vizează doar interesul copilului, deci nimeni și nimic nu o va împiedica pe Sorina să părăsească România, nici dacă ar interveni însuși procurorul general al României. Într-o lună, maximum două, fetița va fi în avionul de New York alături de familia ei, singura ei familie, de altfel. Articolul 263 din Codul Civil ne spune clar la punctul 1 că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia, iar la punctul 4 scrie la fel de clar că procedurile privitoare la copil trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate. Legea spune clar că dacă un copil este abandonat sau a rămas orfan, interesul lui superior este să primească o familie definitivă. Până atunci primește un asistent maternal care să îl îngrijească în mediul familial, după care justiția, prin instanțe specializate începe să-i caute familia adoptivă, cu statut definitiv și decide folosind expertize specializate unde e cel mai bine pentru copil, în perfectă concordanță cu toate tratatele Europene ce vizează drepturile copilului. Mulți necunoscători comentează cum că justiția n-a decis corect această adopție, luând copilul „de lângă mama lui unde îi era atât de bine”. Această adopție a durat trei ani, timp în care s-au efectuat o seamă de proceduri înainte ca decizia definitivă să fie luată. După ce acest scandal a izbucnit, instituțiile statului au trebuit să răspundă întrebărilor și astfel s-a aflat că asistenta maternală a fetiței a refuzat in două rânduri să adopte copilul, cum spuneam mai sus, bănuim de ce. În secunda în care asistentul maternal a refuzat asta, s-a declanșat automat procedura de adopție, la Tribunalul Mehedinți apoi la Curtea de Apel Craiova. La Mehedinți doi judecători iar la Craiova trei judecători au decis această adopție în urma tuturor variantelor posibile, spre interesul copilului, după ce au consultat toate expertizele specializate. Masa de manevră care a isterizat practic întreaga țară n-a ținut cont de toate astea, debitând doar inepții în urma a ceea ce au văzut ei în frântura aia de video. Jalnic. Să vorbim puțin despre ce prevede adopția. Rudele de sânge au prioritate. Ok, dar ele au refuzat. S-a trecut la pasul următor. Asistentul maternal poate adopta. Aceasta a refuzat, în două rânduri. S-a trecut și mai departe la pasul al treilea, adică să se caute părinți din România. Cele 120 de persoane existente în registrul de cereri de adopții actual au fost informați despre această fetiță cum că e adoptabilă. 119 dintre ei au refuzat-o. Nu știm dacă din cauza faptului că este de etnie rromă, deci să nu speculăm. Ideea e că au refuzat-o. Când posibilii părinți din România refuză, se trece la următorul pas care înseamnă adopția internațională, unde au prioritate cetățenii de origine română. Exact asta s-a întâmplat în cazul de față, niște români din USA, de origine română au acceptat-o pe fetiță. A urmat un proces care a durat trei ani, în care s-au pus cap la cap toate datele, s-au verificat condițiile de trai pe care le va avea copilul și s-au analizat toate detaliile. Ce nu știe masa de manevră isterizată este faptul că Direcția de Protecție a Copilului din USA va analiza și va monitoriza timp de doi ani toate condițiile în care micuța locuiește și va trimite toate datele și rapoartele efectuate acestea Direcției Copilului din România. Deci treaba e serioasă, nu-i poate nimeni scoate organele, așa cum afirmă necunoscătorii și rău-intenționații feisbuciști. S-a dat, cum spuneam, o sentință definitivă. Asistenta maternală a refuzat aplicarea ei. Refuzul aplicării unei sentințe definitive este infracțiune, nici asta nu spun feisbucarii de ocazie. Ei știu doar atât: fata va fi dusă în America ca să i se scoată rinichii și să fie transplantați la copilul celor care vor s-o ia de lângă „mama ei”. Ar fi de râsul curcilor dacă n-ar fi de plâns. Acest moment al refuzului aplicării sentinței este punctul de plecare al isteriei care a scandalizat România, mă rog, mare parte din ea, sigur, fără să generalizăm, fiindcă mai există și oameni cu mai mult de un neuron în această țară care au înțeles exact ce s-a întâmplat de fapt. În mod normal, în toți acești trei ani cât a durat procesul, asistentul maternal trebuia să pregătească fetița pentru acest moment al adopției, să-i explice că la un moment dat va trebui să plece la alți oameni care îi vor deveni părinți și tot în mod normal, ea trebuia să plece din casă în mod pașnic, fără mascați în jurul ei, fără altercații și incidente. E strigător la cer să vezi cum oameni care la prima vedere par a fi OK, cad într-o asemenea capcană a dezinformării atroce. Să revenim. În momentul în care a apărut infracțiunea comisă de asistenta maternală s-a deschis un dosar penal, care automat cuprinde stoparea infracțiunii și reinstaurarea stării legale. Ancheta presupune și percheziție domiciliară, ăsta este motivul pentru care procurorul s-a deplasat la domiciliul asistentului maternal împreună cu polițiștii. E ceva normal și obișnuit, de-asta e și mai mare mirarea văzând oameni care par întregi la minte cum se întreabă ce căutau polițiștii acolo. Să explicăm și rolul mascaților la fața locului. Au fost încercări anterioare de luare a fetiței, pașnic și fără incidente, dar despre care nimeni nu vorbește. S-a opus rezistență, intervenind cu scandal vecinii, rudele și toți cei din zonă, cu urlete și amenințări, polițiștii neputând să-și facă treaba. Atunci statul a luat măsuri suplimentare și a revenit cu forțe mai mari, tocmai pentru a ține la distanță pe curioși, scandalagii și pe cei certați cu legea. Aici, în acest moment, este discuția principală, strict în momentul acesta. Întrebarea este dacă s-a procedat corect sau nu. Dacă doamna respectivă, procuror de meserie, a procedat bine că a ridicat copilul și l-a tras de mână, sau nu. Aici e punctul culminant care a apărut la televiziuni, evident, trunchiat. Dacă e bine că a luat copilul în brațe și l-a predat familiei adoptive sau nu. Aici există dubiile care au scandalizat o parte din țară care doar atât a văzut, astfel că imediat spiritele s-au încins și au început controversele necunoscătorilor cazului. Persoane specializate pe acest domeniu spun că s-a greșit, în primul rând că s-a permis tuturor să fie de față și să filmeze astfel de scene. Nu e voie să filmezi un minor în suferință. Într-o țară civilizată și democrată, există două variante. Prima ar fi cea în care toată lumea ar fi fost scoasă din încăpere, rămânând doar procurorul, copilul, psihologul, asistentul maternal și reprezentantul celor de la Protecția Copilului. I se explică exact copilului ce se petrece și ce drum va urma viața lui. Copilul pleacă la mașină de mână cu psihologul și este predat familiei adoptive. Să nu uităm că Sorina are 8 ani, nu 1 an sau 2 ca să nu poată înțelege ce se petrece în jurul ei. În varianta a doua, sunt chemați la sediul Direcției Copilului părinții adoptivi, copilul, psihologul și asistentul maternal, de față fiind și reprezentanți ai respectivei Direcții. Copilului i se explică exact ce urmează să se întâmple, cu calm și cu acuratețe. Acesta pleacă în final, în liniște, împreună cu părinții adoptivi. Simplu ca bună ziua, fără urlete și scandal. Fără mitinguri și manifestații de tot râsul. Oameni buni, credeți sau nu, eu vă spun ceva real, au existat oameni care, țineți-vă bine, au inventat petiții care să fie semnate, punându-se practic de-a curmezișul unei hotărâri judecătorești rămase definitive, voi realizați unde s-a ajuns? Da, fraților, „Semnați pentru Sorina”, „Petiție pentru Sorina”, numai așa glăsuiau paginile feisbucarilor. Penibil, evident. Dar în România când nu-ți convine ceva, urli, faci petiții sau „ieși în stradă”, ne-am obișnuit cu astea și nu ne mai miră nimic. Ancheta penală declanșată ne va lămuri dacă s-a greșit sau nu în modul de abordare a acestui transfer al fetiței de la asistentul maternal către familia adoptivă. Toate scenele agresive pe care cu toții le-am văzut în acel videoclip trunchiat au existat numai și numai din cauza asistentului maternal care s-a opus cu încrâncenare îndeplinirii unui act de justiție, unei hotărâri definitive ale unei instanțe, asta e foarte clar. Exact așa cum v-am prezentat eu aici acest caz ar fi trebuit să vedem pe toate canalele de televiziune niște discuții la care să participe avocați, psihologi și persoane specializate în drepturile copilului. Din contră, am văzut doar informații incomplete, iar ura și scandalul s-au rostogolit în mintea telespectatorului amplificând circul și emoția duse toate până la paroxism, utilizându-se formule generalizate de genul „procurori care terorizează un copil”, „justiția care smulge un copil de lângă părinții lui”, „un copil ridicat de lângă familie cu mascații” și alte asemenea titluri psihotice care să bulverseze și mai mult opinia publică necunoscătoare a legilor existente și a cazului în sine. Au existat unii inculți, fiindcă altfel n-ai cum să-i numești, care au susținut sus și tare că dacă un copil nu vrea, nimeni n-are ce face în cazuri de genul ăsta. Zău? Măi oameni buni, tocmai de-asta există conceptul de „major” și „minor”. Majorul poate lua decizii în legătură cu minorul. Dacă acesta din urmă vrea să-ți dea foc la casă fiindcă așa i se pare lui că e bine, tu ca major, îl lași? Că n-ai ce face, nu? Dacă un copil vrea să toarne pe gât o sticlă întreagă de whisky, fiindcă i se pare lui că asta e ceva bun, tu ca major îl lași, fiindcă n-ai voie să faci și să zici nimic, este? Asistenta maternală a comis o infracțiune, am mai spus. Articolul 205 din noul cod penal ne spune clar că lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 1 la 7 ani. Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-ți exprima voința sau de a se apăra. Aici se încadrează fetița din acest caz. Ea nu este majoră și nu-și poate exprima voința. Pentru că a refuzat să aplice legea, asistentului maternal i s-a retras atestatul, astfel că fetița locuia la el în casă ilegal. Nici asta nu ne spune nimeni, vă spun eu acum. Plus că pe certificatul fetiței scrie deja numele părinților adoptivi, fapt certificat chiar de judecătorul Cristi Danileț într-o postare de-a sa. Deci ar trebui ca acest caz să fie tratat cerebral de către cititori, nu revărsând ură și rostogolind povestea trunchiată provocând astfel scandal și de râsul curcilor, chiar petiții. În câteva cuvinte, soții Săcărin, stabiliți în Statele Unite la începutul anilor 2000, au devenit oficial părinții Sorinei încă data de 23 aprilie 2019 printr-o decizie definitivă a Curții de Apel Craiova. Punct. Unii politicieni și fel de fel de jurnaliști s-au cățărat pe valul de emoție publică cerând anchete, controale, verificări. Cu toții au denunțat „abuzul” procurorului și au invocat interesul superior al copilului, dar niciunul n-a subliniat celălalt abuz, infinit mai grav, și anume nerespectarea unui hotărâri judecătorești definitive. Dar ceea ce e fabulos este că ministrul Justiției, Ana Birchall și procurorul general, Bogdan Licu, au mers până acolo, încât s-au pronunțat public pentru menținerea copilului în țară până la clarificarea situației, deși nu există nici un mecanism legal care să le permită așa ceva și nu mai e nimic de clarificat dacă o instanță s-a pronunțat definitiv pe o speță. „Ne-am uitat în fișa medicala, am gasit 3 bilete de externare de la spital, giardia, malnutriție, asta e foarte alarmant pentru un copil aflat în plasament, chiar și pneumonie avusese Sorina. Ne-am pus problema că acest lucru este tratament rău aplicat minorului, lăsând la o parte abuzul emoțional că o să îi luam organele. Sorina ne-a povestit că a fost antrenată ce răspunsuri să dea executorului judecătoresc”, spune tatăl adoptiv. Să precizăm că în USA adopția se face doar prin agenție autorizată de Autoritatea Nationala de Adopție care face toate controalele și organizează cursuri de 6 luni pentru părinți. Este o mare diferență între a fi părinte de copil biologic și să ai un copil adoptat care a pierdut familia și a ajuns la asistenți maternali. „Vom fi monitorizați de acum înainte de autorități, ele vor monitoriza totul pe proprietatea mea, daca eu am spus că o să pun parchet, 3 luni mai târziu mă vor întreba de ce n-am pus, autoritățile din USA sunt foarte atente la detalii, totul e bine pus la punct ca să-i fie copilului bine”, mai spune cetățeanul american. Asistenta maternală a făcut plângere la DIICOT pentru trafic de minori, de organe, mai multe fapte, scriau ca fetita adoptatorilor e vizibil bolnava, au diagnosticat ei așa din ochi, spunând că precis îi trebuie organe și că ei nu ințeleg cum o familie cu doi copii vor un copil de etnie romă. Bineînțeles că la dosarul de adopție existau analizele întregii familii americane, iar în Romania părinții adoptivi au mers din nou la doctori cu copiii lor unde s-a demonstrat că sunt perfect sănătoși și că nu au nevoie de alte organe ale altcuiva. Logic, dosarul s-a încheiat cu NUP, nici nu putea fi altfel. În final să spunem că prioritatea zero a instituțiilor din România ar trebui să fie elaborarea urgentă a unor mecanisme clare pentru a evita noi cazuri Sorina. Asta ar însemna ”interesul superior al copilului”. Un astfel de protocol încheiat între instituțiile implicate într-un proces de adopție ar elimina arbitrariul și eventuale acuzații de abuz, întrucât fiecare instituție ar cunoaște din start ce are de făcut și cine este responsabil pentru a se asigura că hotărârea definitivă de adopție este pusă în aplicare și copilul ajunge în condiții cât mai bune în noua sa familie. Cazul Sorina exact asta a scos la iveală: vidul de procedură. S-a văzut clar frustrarea familiei din USA în fața incapacității statului român de a pune în aplicare o hotărâre definitivă de adopție, altfel decât prin recurgerea la plângeri penale și intervenții în forță. Aici statul trebuie să acționeze rapid prin stabilirea unor reguli clare, precise, astfel încât să nu se mai ajungă niciodată la situații cu procurori și mascați pentru a preda un minor unei familii adoptive.

S-A MAI DISTRUS UN MIT!

„Regina zgurii” a zburat, cum era de așteptat, încă din sferturile turneului… S-a găsit o puștoaică de 17 ani să dea peste cap toate pronosticurile marilor cunoscători de tenis de la gazetele de resort care anunțau cu surle și trâmbițe că „regina” lor e în cea mai bună formă și nu-i poate sta absolut nimeni în cale până la trofeu, o și vedeau cu marea cupă în brațe mulțumind antrenorului, familiei, fanilor, „team-ului”, lingușitorilor, organizatorilor, psihoterapeutului, pompierilor și tuturor pietonilor care treceau prin Paris, mai ceva ca la Oscar. Marele CTP o vedea strălucind mai ceva ca lanterna de la bicicletă, într-o seară cu lună plină. Câțiva însă, au avut licărirea să spună că nu e nici pe departe așa și că având această ființă drept antrenor nu va reuși nimic. Și au pariat contra ei, evident, câștigând. A fost 6-2, 6-4 in favoarea tenismenei din SUA, de origine rusă, aflată pe locul 51 în clasamentul WTA. La doar 17 ani și aflată pentru prima oară în sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam, Amanda Anisimova a abordat meciul cu Halep cu o maturitate impresionantă, reușind lovituri ce păreau imposibile și dictând ritmul jocului. Practic i-a ieșit tot, absolut tot în acel meci pe care l-a încheiat într-o oră și 8 minute. În urma acestui eșec, Halep va coborî pe locul 8 WTA și va fi cea mai slabă clasare a ei de la data de 17 februarie 2014, când a fost pe locul 9 WTA. În turul trei, Anisimova eliminase altă româncă, pe Irina Begu, tot în două seturi, cu scorul de 7-6 (6), 6-4. Să fii gazetar de tenis și să-ți vezi feblețea urcând eventual chiar pe locul 1 și ea să-ți cadă pe 8… te lași de meserie, te apuci de înnodat șuruburi, zic. „Pe Simona a învins-o alt tenis. Halep a învățat tenis cu un decalaj de 10 ani!”, glăsuia același CTP după meci. Să nu uităm că americanca a făcut două break-uri, adjudecându-şi primul set cu 6-2, după doar 27 de minute, deci extrem de rapid. Halep a părăsit rușinos turneul, dacă e să ne luăm după site-ul „Fabricat în România”

Finala turneului a adus față în față pe australianca Ashleigh Barty și pe o altă puștoaică, Marketa Vondrousova, ambele aflate în premieră într-o finală de Grand Slam. Deși a ajuns în finală fără să piardă nici măcar un set, Marketa Vondrousova nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, iar Ashleigh Barty a spulberat-o ușor, dupa o prestație, ce-i drept, foarte solidă a australiencei. 2,3 milioane de euro va primi Ashleigh Barty pentru triumful la acest Grand Slam, de partea cealaltă, Vondrousova trebuind să se mulțumească „doar” cu 1,2 milioane de euro. De remarcat atitudinea excepțională a publicului prezent la această finală, fără fluierături, fără urlete și mai ales cu aplauze pentru ambele jucătoare deopotrivă. S-a văzut de departe lipsa din tribune a fanilor români care sânge de latini având, scandează, țipă și fac o gălăgie de nedescris, inclusiv cu toba lui Boc adusă în cârcă tocmai din România, dacă vă mai amintiți. Cu greu arbitrul de scaun reușește să-i potolească pe fanii români zgomotoși despre care toate forumurile străine conchid că așa ceva e de neconceput la un meci de tenis de nivel înalt. O ultimă remarcă ar fi faptul că în această finală am văzut un tenis liniștit cu două jucătoare care n-au răcnit pe teren, n-au urlat la fiecare minge ca apucate de streche, n-au dat cu rachetele de pamânt când au greșit, nu și-au dat palme peste picioare de nervi, n-au aruncat rachetele rupte în tribune și totul a fost de o decență așa cum ar trebui să fie orice meci de tenis de mare clasă. Ashleigh merită toate felicitările, Marketa deasemenea, iar îmbrățișarea lor caldă și fără patimă de la finalul meciului ne-a trezit la realitate și ne-a amintit că Halep nu e prezentă pe acel teren, ci alte două fete cu adevărat civilizate, fără nervi și fără draci, deși presiunea finalei a fost fantastică și grea ca o stâncă de granit pe spinările lor. Paginile „fanilor” care duduiau cu o oră înainte de meciul idolului lor cu Anisimova, cu lingușeli fără sfârșit și cu viziuni ezoterice gen „Halep ia trofeul, e clar!”, aproape că s-au închis ca niște magazine sătești la ceas de seară și abia ici-colo mai vedeai câte un „fan” rătăcit prin grup postând imagini vechi de arhivă cu cupe și trofee vechi. Halep s-a ales totuși cu ceva la Paris. Cu o îmbrățișare maximă cu Juan Martin Del Potro, un tenismen brazilian. Așa s-a mai demontat un mit. Acela că zgura o are ca regină pe Halep. Din contră, regina zgurii este astăzi o australiancă simpatică foc care pe 24 aprilie a împlinit 23 de ani. Asta fiindcă o regină nu poate fi numită niciodată cea de pe locul 8 ci doar cea de pe primul! Urmează turneele din iarbă… Așteptăm noi regine…

PASCĂ, PRIETENI, PAȘTI

Un cozonac, un ou prea înroșit
și-un iepuraș din ciocolată gri
donez acum, de Paști. Și negreșit
am cui. Am prieteni buni. Puțini dar vii.

O nucă, o stafidă și-un rahat
la fel de dulce cum li-i suflețelul…
Chiar merită tot ce-am realizat
cei ce-or gusta stufatul, drobul, mielul…

Poet nătâng, cu mâna-nfiptă-n pască
și telefonu-alături, conectat…
Măcar acum să te doară la bască
și să lași netu`, să fugi de păcat…

Dar nu putem. Păcătuim în posturi
Apoi cu „Doamne iartă-ne!” venim…
Păcătuim din nou și fără rosturi
Pe toți îi măscărim și-i terfelim…

„În post să fim mai buni!”, pe-aici se spune,
deși tot anu-ar trebui să fii…
Pe facebook, în direct, acum pe bune,
cât ți-ai dori, n-ai cum să te abții…

Un cozonac și-o pască aurită
și-un iepuraș din ciocolată pură
donez acum, de Paști, doar cui merită.
Știu, mulți și le-ar dori. Dar viața-i dură…*

POC-POC ȘI BOC!

De un penibil absolut, de parcă ar fi interesat pe cineva, din dorința de a-și mai aduce puțină publicitate și de a mai ieși din conul de umbră în care se-adâncise precum „barbarii de tirani”, primarul Clujului a lăsat sacoul și ciocatele și și-a tras tricou galben pe motiv că „face galerie” la meciurile României contra Franței. Și-a luat toba în cârcă și a plecat la Rouen, unde în mijocul orașului, la o terasă a unei cafenele a încins o horă demnă de o carte cu multe caricaturi pentru copii, împreună cu alți „fani”, lăsându-i pe francezii care treceu prin zonă cu gurile efectiv căscate, uitându-se lung la ei, cum se uita Rebreanu după femei și exact cum ar privi un pitecantrop un dvd cu Ciordel de la Falaștoaca. Doamne apără și păzește! Pe undeva îl înțeleg. E bărbat și se presupune că îi place tenisul și politica. E OK. Există în lumea asta mare bărbați care în afară de politică, Iohannis, Dragnea, Veorica, poze cu femei cu fundul în sus care ling sare, poze luate de pe net, printate și băgate sub pernă, undiță și râme, nu mai știu nimic altceva. La atât se ridică bagajul lor de cunoștințe care e cât o gentuță de mână în miniatură. E OK și asta, îi înțelegem, le plângem de milă și îi evităm pe cât putem neintrând cu ei în vreo discuție. Bun, dar de aici și până la a bate toba ca persoană publică, făcându-te efectiv de… passing shot (cu „o”, nu cu „i”), e cale lungă. Și parcă să zic că de la acest primar, repet, persoană publică de prim rang, nu din ăia cu poze sub pernă, aveam pretenții, e totuși un om cu studii, e fost prim-ministru, e într-adevăr din lumea bună și este chiar invidiat de multă lume, cinstit vorbind. Să te cobori la un asemenea nivel e degradant. Cum ar fi fost să-l fi zărit în galeria Franței pe primarul din Rouen, mâzgălit pe obraji în culorile din steagul țării sale, cântând la acordeon bucăți din Marseilleza în pauzele dintre ghemuri? Ce-ar fi fost să-i vedem alături, în tribuna destinată fanilor români, pe Adrian Năstase cu o mandolină, pe Pleșu cu o țiteră, pe Cărtărescu urlând într-un flaut și pe Mugur Isărescu suflând într-o vuvuzea la fiecare răcnet al Simonei și la fiecare chiuit al Niculeascăi care jucau un meci fără vreo șansă de câștig, oricum? Realizați disproporția? Asta face diferența între realitate și voyeurism. Drama lor națională, a francezilor, e monumentală, Notre Dame a lor va renaște din propria cenușă mai mare și mai frumoasă decât a fost vreodată, suntem convinși de asta. Dar „notre d(r)ame” se va încheia vreodată? Noi din ce vom renaște și dacă da, când? Ca nație, ca națiune, ne vom maturiza vreodată? Ne vom „coace” la minte? Mai avem vreo șansă? Rămân cu întrebarea în minte iar în urechi cu acele pam-pam-pam și poc-poc-poc ale lui Boc, asurzitorul de fani ai galeriei unui sport intrat oricum în moarte clinică. Pam-pam!

FLORII CU FLORI

Se apropie Floriile, așa că ar trebui să fim extrem de atenți la toate datinile strămoșești rămase nescrise, peste veacuri, încă de la Scorillo, Dioclețian și Apollodor din Damasc, care după ce a terminat de construit podul de la Turnu Severin, a decretat pe o coală de papirus un text despre ce și cum să facă generațiile viitoare. Astfel, în România, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt numeroase în toate zonele geografice și trebuie respectate cu sfințenie. Îndeplinirea lor atrage norocul și bucuriile în viața noastră. Din ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea Sa în Ierusalim, de la răstignirea Sa pe cruce şi până la Înviere. Din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile decât spălate bine de tot cu clor. O tradiție care este respectată în toate zonele țării, în vreme de furtună ne recomandă să prăjim la foc mic muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii împreună cu puțin plastic tăiat dintr-un papuc de casă, îndeplinirea acestei tradiții ocrotindu-i pe credincioși de furtună, grindină și vortex polar. De Florii este dezlegare la peşte. Tradiția spune că toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă. Nu și asupra musafirilor care pentru a beneficia de vindecări miraculoase ar trebui să aducă ei înșiși peștele, preferabil 4-5 kg de persoană, să-l curețe și să-l prepare. În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la biserica satului şi se încheie la o altă biserică din județul vecin. Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a tuturor orașelor prin care se trece, călătoria fiind obligatoriu de minimum 3 zile pentru a fi dusă la îndeplinire întocmai. În ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcâm înflorit şi se duc la o biserică, pentru a fi binecuvântate de un preot. În ziua praznicului, preotul sfințește aceste ramuri și le dăruiește credincioşilor care le duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli, de necazuri și de viruși pe calculatoare tot anul în curs. Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară din case şi s-o împodobească cu flori. Zestrea va fi lăsată afară cel puțin două săptămâni pentru a fi binecuvântată în totalitate. Există un obicei prin care în ziua de Florii, păstrând rânduiala postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate, bani, noroc la loterie, o mașină nouă de tocat arpacaș şi să le aducă lupitul, iepuritul sau ursitul mai repede. Un alt obicei practicat în mediul rural ne spune că este bine ca sătenii să se încingă cu două ramuri de vișin peste mijloc, două crengi de arțar de picioare și două furtunuri de cauciuc de gât și să stea așa trei zile neîntrerupte. Cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi de pagubă și nu i se va închide contul de facebook în tot anul următor. În memoria lui Lăzărel Augustin, un copil care a murit de dorul plăcintelor, în multe gospodării din toată ţara, mamele fac plăcinte cu mere acre pe care le împart copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 2 ani. În acest mod, ele nu vor să pătimească ca mama lui Lăzărel, copilul care a dorit să mănânce plăcinte, iar mama lui nu i-a împlinit dorinţa. Legenda spune că atunci, de supărare, Lăzărel a plecat cu oile pe autostrada A1, s-a urcat într-un copac să adune mai multe frunze pentru oiţele lui, dar creanga pe care s-a aşezat s-a rupt, iar Lăzărel a căzut din pom în lacul de dedesupt şi a murit fatal în timp ce deceda letal. În unele zone ale țării, în ziua de Florii oamenii se spală pe cap cu apă sfințită, apoi se rad și se ung cu Jecolan. Cine nu respectă tradiţia va încărunţi instantaneu. Vitelor li se pun în mâncare mâțișori de salcie, turmeric și clorhidrat de amoniu pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi. Pentru sănătatea membrilor familiei se înnoadă mânecile tuturor hainelor, tricourilor și pantalonilor, se termină curăţenia casei după ce s-a zugrăvit fiecare tavan din fiecare cameră şi apoi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă îndoită cu vin roșu. Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii de viţă de vie şi la ferestre se agaţă ramuri de măr sau păr, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, în grădini, se îngroapă muguri de brad sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul în curtea respectivă. Un alt obicei practicat în mediul rural încă de la prima descălecare ne spune că primarul satului trebuie să se încingă la brâu cu trei ramuri de pin, să poarte trei cuțite ascuțite, un topor la brâu și să stea așa trei zile. Cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi va primi în anul următor mai mulți bani de la guvern pentru satul său. În memoria rudelor decedate, în ziua de Florii se curăţă mormintele cu Dero şi se împodobesc cu ramuri de Accacia de la e-MAG. La final, când sărbătoarea a trecut, se deznoadă hainele și se aerisesc, se stropesc toți pereții cu ginseng, cu 9-Vita sau cu alți detergenți găsiți prin gunoaiele de pe OLX, iar deasupra ușilor se lipește câte un gram de wasabi verde și usturat, pentru propășirea casei. Pentru bunăstarea mașinii, plecați cu ea de acasă, treceți pe la Frezia-Lăcrămioara, suiți-o obligatoriu pe bancheta din spate și nu vă opriți decât la cel mai apropiat hotel. Astfel, mașina va mirosi tot anul a frezii și lăcrămioare, fiind astfel ferită de accidente sau de nasul fin al soției. Nu încălcați aceste reguli din vechime, chiar au efect dacă le respectați întocmai. Florii maxime!

C`EST VOTRE DAME?

În prima zi din săptămâna Patimilor, exact în ziua când cu ani în urmă se năștea Alla Pugaciova și Claudia Cardinale, de ziua mondială a artei, de ziua nașterii lui Leonardo da Vinci, de ziua scufundării Titanicului, în ziua morții lui Lincoln… arde Catedrala Notre Dame din Paris. Se fac cenușă peste 8 secole de istorie. Un loc în care în secolul al XIV-lea se definitivează construcția, un loc care a fost prădat în timpul Revoluției Franceze, o bijuterie în care a fost încoronat Napoleon Bonaparte, o catedrală care a supraviețuit celor două conflagrații mondiale sângeroase și tendințelor de distrugere ale naziștilor. Ar fi plâns și Victor Hugo cu tot cu cocoșatul de la catedrală, despre care citeam în copilărie. Vorbind despre vitralii, să vă amintesc de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creștinătății. Roza de sud, numită și La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Ludovic al IX-lea al Franței și este consacrată Noului Testament. Sărim din istorie până în 15 Aprilie 2019, când Catedrala Notre Dame din Paris este mistuită de flăcări… Incendiul a izbucnit aproximativ la ora 19:00 ora Franței… Din neglijență, din dorința de a restaura, din… nu se știe din ce, am rămas fără cuvinte. Se spune că de la o sudură sau de la instalația de încălzire. Încă nu se știe exact, tot ce se știe este că pe acel acoperiș lucrau la restaurare mulți muncitori portughezi și români. Și acum apare ipocrizia tipic românească. 90 la sută din cei care acum plâng și bocesc n-au fost nici măcar odată în interiorul acelei clădiri, mulți n-au vizitat nici Parisul măcar, iar alții nici măcar Franța. Dar de la distanță toți sunt măcelăriți de durere. Nu mai e mult și vor apărea „Je suis Notre Dame” pe multe profile de facebook sau, mai rău, steagul Franței peste moacele lor. Mulți habar n-au că denumirea asta înseamnă „Doamna Noastră”, cu trimitere directă la Fecioara Maria. La catastrofe suntem primii care compătimim, dar înainte de „Notre Dame în flăcări” nici naiba nu ne-a împins să citim măcar câteva rânduri despre istoria clădirii, despre anul în care a început construcția ei sau despre ce evenimente au avut loc de-a lungul secolelor în incinta acesteia. Un procent ce duce spre 99% habar n-are că lemnul folosit la acoperiș avea deja 400 de ani când a fost așezat pe catedrală. Și a mai rezistat încă vreo 800. Până acum, când o mână de om, să sperăm că nu se va afla că a fost criminală, a pornit toată povestea asta dramatică. Victor Hugo i-a făcut acestei catedrale cea mai mare reclamă posibilă, datorită lui și datorită cocoșatului său multă lume a aflat de existența ei. Chiar și acum, citesc comentarii în care unii se laudă că au vizitat-o, dar încurcă insulele, neavând habar ca „L`Île de la Cité” e în Franța. Au apărut și marii samariteni, brusc, peste noapte. De unde până acum nu s-a sinchisit nimeni să strângă bani pentru restaurare, din senin acum s-au adunat peste 750 de milioane de euro pentru… reconstrucție. Chiar și un român a donat un milion de euro, bineînțeles, cu publicitatea de rigoare. Mesajele de condoleanțe din toată lumea nu se mai sfârșesc în timp ce unii râd, cu emoticoane fără sens, în continuare, pe toate rețelele sociale, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Unii postează câini și cratițe pline cu cârnați, iar alții, mai nocivi ca oricine, spun franc și neaoș românesc că asta e pedeapsa lui Dumnezeu abătută asupra francezilor pentru că… și pentru că… nici ei nu știu să explice pentru ce, cifra IQ-ului lor fiind mai mică decât numărul de bețe din semnul „haștag” pe care-l venerează. Un turist din Michigan, U.S.A. a postat o fotografie din fața catedralei unde se juca împreună cu fetița lui, exact înaintea apariției flăcărilor. Poza asta a făcut înconjurul planetei de zeci de ori, dar cei cu emoticoane care râd, alături de cei ce sunt zilnic cu politica-ntre dinți habar n-au de ea. Ce dacă e un grup al iubitorilor de varză acră? Ei scriu despre Cioloș. Ce dacă e un grup de poezie? Ei sunt cu Mălin Bot în gură. Ce dacă arde Notre Dame cu istoria ei cu tot? Ei postează despre Iohannis, maghernița „Colectiv” și Ponta. Suntem cei mai tari în politica internă și externă dar n-avem habar ce nume mari au sălășluit cu sau fără viață în clădirea asta. Săreau ipocriții cu gura căscată că „măcar coroana lui Isus, crucea și cuiele din crucea Sa să fie salvate”, fiindcă citiseră ei că toate astea s-ar afla acolo, fără să aibă habar că acolo e doar un cui și doar o bucată mică din respectiva cruce. Nu trebuie să acuzăm pe nimeni, nici pe cei neștiutori de carte, nici pe cei săraci cu duhul. Nici pe politicienii francezi, nici administrația Parisului, nici pe pompierii care n-au putut stinge tot. Nici pe lăudăroșii care și-au trucat pozele așezându-le peste poza catedralei ca să „dea bine”, nici pe cei care au fost în interiorul ei, poate de mai multe ori, nu doar odată. N-avem voie să ne situăm cu două palme deasupra lui Dumnezeu și să-i acuzăm. Dar pe ipocriți trebuie să-i blefturim, măscărim și în final să-i acuzăm. Pe cei care în fața camerelor plâng, năruiți literalmente de imensitatea momentului, pe reporterii cu măști plouate, teatrale, care transmit de la fața locului de parcă ar transmite din Kandahar, pe cei care fac „donații” doar în fața camerelor de luat vederi, după modelul Becali și pe toți cei care după un singur minut de la „plânsul în direct” revin pe facebook și postează cu o nonșalanță debordantă bancuri cu Bulă și povești cretine despre Cioloș, Iohannis sau cine știe ce porcărie de partid la care ei achesează. Câți au scris un singur rând, cu cuvintele lor, despre dezastrul ăsta? Aproape toți s-au mulțumit, cel mult, să dea share unei postări a altcuiva despre evenimentul dramatic. Unii nici măcar atât, pe ideea că „nu s-a întâmplat la noi, nu ne pasă”. „N-a luat foc canapeaua noastră, nici aragazul din bucătărie, deci e bine!”
Plânge Măicuța Domnului, nu cu lacrimi fierbinți ci cu lacrimi de foc, pentru noi și-a noastră deturnare, răsturnare si nesocotire.

Felicitări, Plíšková !!!

Miami. Martie 2019. Idolul a 99% dintre români ajunge cum-necum în semifinală. Aici dă peste Pliskova și toți fanii machidoancei sunt 100% convinși că o va face praf pe cehoaică. În prima parte a meciului, sunt toți înfierbântați și laudele nu mai contenesc, Halep în sus, Simo în jos, rupe-o pe aia că e urâtă, n-o suport ce urâtă e, numai de-asta scriau „fanii” în grupul lor de lingușitori fără scrupule. Noi, pariorii, am mers pe mâna cehoaicei și ne amuzam copios văzând câți îndârjiți și necunoscători de tenis și-au format un grup unde să lingușească și unde să arunce toate ocările asupra tuturor celor care ar sta în calea fericirii idolului. Au început cu Trump. El e de vină că în loc să facă un acoperiș ca să n-o plouă pe divă, s-a apucat de gardul mexicanilor. De parcă ploaia n-ar fi atins ambele jucătoare ci doar pe Halep. Apoi au mai scos una distinșii fani: părinții nu trebuiau aduși în tribune pentru că diva lor stă în mare presiune și nu mai poate juca la „adevărata ei valoare”. Altă boacănă citită a fost că fratele ei e de vină, pentru că demult, cu mulți ani în urmă, i-ar fi spus să nu se apuce de tenis că n-o să ajungă nicăieri și exact acum, în seara asta, au „ajuns-o” cuvintele ăluia. Americanii au fost măscăriți în toate felurile, ei sunt de vină de „proasta organizare a turneului”, de faptul că se joacă la o oră înaintată sau că meciul nu a fost programat ziua, pe soare, fiindcă se știe că „Simona nu poate juca în mediu umed!!!”. Alt „vinovat” era antrenorul, care „nu e Darren Cahill, nu știe ce s-o învețe pe Simo!” Am râs cu toții citind toate comentariile împătimiților dar mai ales necunoscătorilor de tenis. Se vedea clar că habar nu aveau despre regulile tenisului. Câțiva „fani” chiar au avut nesimțirea să scrie că Pliskova e foarte urâtă și că ei n-o suportă din cauza „urâțeniei” ei… A încercat cineva să le atragă atenția că deja au dus discuția prea departe și că de fapt singurul vinovat pentru înfrângere este chiar ea, jucătoarea. Vai de bietul om! Au sărit toți pe el cu toate invectivele posibile astfel încât bietul om nu știa ce să mai creadă. Bineînțeles, a fost dat afară din grup pentru că „a îndrăznit” să le atragă atenția lor, celor care mănâncă tenis pe pâine și își notează pe hârtie fiecare meci al idolului lor… În rest, meci normal, în firea lucrurilor, de partea cealaltă a fileului era Pliskova, nu vreo oarecare. A plouat, s-a oprit meciul, s-a oprit ploaia, s-a reluat meciul, cum era și normal. Nimic deosebit. Diferența a fost doar între jucătoare, mentalul și puterea fizică au primat, Halep practic neexistând în setul al doilea. Îmi amintesc cum toate, dar absolut toate gazetele, cele pe hârtie sau cele online, făceau calcule cum Halep va ajunge pe locul 1. Nimeni nu calcula și alte variante, cum ar fi, de exemplu, să rămână pe locul 3 sau să urce pe locul 2. Nimeni. Toți vedeau doar locul 1. Acum toți tac mâlc, fanii își ling rănile iar pariorii exultă. Grătarele au început să sfârâie, berea curge în valuri cu baxurile, iar cei care au văzut-o pe Halep pe locul 1 după acest turneu se lamentează cu „Nu-i nimic, Simo, capu` sus!”, „Asta e, Simo, mergi mai departe, nu era oricum important acest turneu, nu e Grand Slam!”. Nici nu mai ai ce comenta când citești așa ceva… Te gândești doar că urându-i unui om de prea multe ori „capu` sus!”, riști să-l vezi într-o zi ditamai girafa…

Hai Simo, hai acasă! Capu` sus!

Citiți mai jos câteva comentarii specifice unor „fani adevărați”. Noi avem numele lor dar pentru moment le-am acoperit, ne e nouă rușine de rușinea lor…

No comment… Felicitări, Pliskova !!! Succes în alte turnee, Halep !!!

AȘA, DENISE RIFAI, AȘA!

În sfârșit, Cozmin Gușă face mișcarea pe care trebuia s-o facă de multă vreme. A scăpat de batistuță și a așezat-o pe Denis Rifai pe scaunul pe care trebuia de multă vreme să fie, în prime time, la orele de maximă audiență. Ceva sau cineva nu l-a lăsat până acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Denise Rifai intră acum exact pe tronsonul lui Rareș Bogdan și începe o emisiune nouă care se va numi „Legile puterii”. În sfârșit am scăpat de zicala zilnică „și nu uitați să iubiți România în fiecare zi!” pentru că s-a văzut cu ochiul liber cât de mult o iubea Bogdan. O iubește atât de mult încât nu mai vrea să stea în ea ci vrea la Bruxelles. Și când ascultai perorațiile alea cu „Iubesc România, iubesc Feleacul, mor cu toți de gât pentru România mea!” te lua greața. Și chiar existau destui „patrioți” care credeau că pe Rareș Bogdan îl interesa chestia asta… Nu mai sunt bune astea acum, brusc nu mai e bun nimic românesc, e mult mai bun Bruxelles-ul. Câtă ipocrizie! Și când ne gândim că erau destui care îl ascultau pe „omul cu batista la piept” cu gurile căscate și îl măscăreau pe Gușă… Să nu uităm postările de pe facebook ale „iubitorului de România” în care acesta apărea la distracție împreună cu Oreste, imediat după ce Gușă îi interzisese accesul în televiziune celui din urmă. Postările erau aruncate în public parcă special sa-i facă în sâc lui Gușă. Dar cum spuneam, mai bine mai târziu decât niciodată, așa că acum, în sfârșit, persoana care e adevărata vedetă a postului își ia în primire postul pe care îl merită pe deplin. În dreapta ecranului, jos, ar trebui acum așezat un avertisment clar. „Emisiune interzisă celor cu IQ egal sau mai mic cu numărul de bețe orizontale de la haștag #”…

SAMUEL CIOCAN – U.S.A.

*** NOU !!! MARTIE 2019 !!! ***
R O X E L H A
40 DE POEZII PERSONALE
PE ACOMPANIAMENT DE
MUZICA AMBIENTALA SI
DE RELAXARE
=== 500 DE BUCATI DE VANZARE AICI:

https://www.ebay.com/itm/202631281736?fbclid=IwAR1mbQTpz1xr4Nrc76XLWPzyT69Ko_mtPp8cK9UC8Jn-RjMpHiG-JEcqoJg

=== SOLD – ANUNTUL „CD ROXELHA” NU MAI ESTE VALABIL ===

CĂRȚI PUBLICATE:

CARARE SPRE NICĂIERI

În format PAPER, AICI:

http://www.librariascriitorilor.ro/books/details/80/carare-spre-nicaieri/3

sau AICI:

https://carturesti.ro/carte/carare-spre-nicaieri-259046

sau pe E-BAY, AICI:

https://www.ebay.com/itm/202562990308

În format E-BOOK, AICI:

https://www.smashwords.com/books/view/796554

AUDIOBOOK PUBLICAT:

ROMANTIC HIGHWAY

În format AUDIO, AICI:

https://play.google.com/store/audiobooks/details/Samuel_Ciocan_Romantic_Highway?id=AQAAAEDMsmzysM&fbclid=IwAR2dwurCI5mh2biQg6IAKPG8OJ-nlak0Uc4K0pWaY9f778c1YZhB9peEL-I

sau AICI:

https://itunes.apple.com/fr/audiobook/romantic-highway-pove-%C8%99tiri-%C8%99i-pove-stih/id1454398406?fbclid=IwAR1j1D6T9UuKj7FzCsvFMyfpc7ke_9RM_eiY8kcofeoMTv4CRiHrAyKossM

sau AICI:

https://www.scribd.com/audiobook/400349141/Romantic-Highway-POVE-%C8%98TIRI-%C8%99i-POVE-STIH?fbclid=IwAR3pB1H5QhhafJc4vHGmA5VzCefXyqcsERJuJBkEvVkQZIJs9l3ISWQ2xDQ

sau AICI:

https://www.beek.io/libros/romantic-highway?ref=book_page-book_page_second_fold-next_books_with_audiobooK&fbclid=IwAR15y8NP2KNiFd2hW_6qjc8TeaOjxHUpFK8AYO37GVZX48ZKOE5852JU3m0

TABLOURI EXPUSE:

GALERIE, AICI:

https://www.saatchiart.com/samcezar

sau AICI:

https://fineartamerica.com/profiles/samuel-ciocan.html

sau AICI:

https://www.artpal.com/SAMCEZAR

sau direct pe E-BAY, AICI:

https://www.ebay.com/usr/samue-cioca

VANESSA – PARTEA A DOUA

Sa spunem câteva cuvinte si despre cealaltă parte a românismului, cea de dincolo de teren si din afara lui. Asa-zisii fani ai tenisului n-au suflat o vorbă niciodată despre Bianca si despre rădăcinile ei românesti. Pentru ei nu exista până mai ieri decât Halep, în sus si in jos. Atât. Habar nu aveau că o mai cheamă și Vanessa. Băi, nene, deodată, la turneul ăsta unde fata a început să bată ca la fasole pe unele mult mai titrate si mai avansate în clasament decât ea, a inceput să-și facă loc cu coatele in față, din ce in ce mai in față, românismul. „Românca noastră, româncuța noastră, să nu uitam că e din România!”. Numai de-astea văd și citesc. S-au dus unii sa îi ia interviu bietei bunici a fetei dintr-un sat uitat de lume din Vâlcea, pana acolo s-a ajuns! S-au dus buluc peste ea într-un sat despre care niciodată nu s-a scris nimic iar lumea nici nu știa ca exista pe hartă! Ați auzit careva de Vaideeni până acum?

Biata doamnă Nica, bunica de 84 de ani a facut gogoși să-i servească pe musafiri, ce să facă, săraca? Se bucură de victoria nepoatei dar ii pare rău ca e așa departe și e de înțeles. Normal, orice părinte sau bunic ar simți la fel. De-acum, Bianca are fani si in România, așa deodata, brusc, și-au amintit și au aflat ei că ea provine din părinti români. Măi, oameni buni, fata asta n-are nici în clin, nici în mânecă, cu România. Ea s-a născut in Canada pe 16 iunie 2000 si acolo trăiește. Acolo joacă, acolo este legitimată. Pentru o scurta perioadă, părinții ei au venit din Canada în România, apoi s-au intors acolo definitiv. Asta e tot. Pe fata asta nu a legitimat-o nimeni in România, Ministerul Tineretului si Sportului nu i-a cumpărat niciodată vreo rachetă, ce treaba are ea cu țara asta? Canada in schimb, investeşte sume importante pentru sprijinirea speranţelor. În urma unor astfel de programe a apărut pe firmament si Eugenie Bouchard, iar acum Bianca Andreescu, care repet, e născută în Mississauga din părinţi români, nu in România. Părinţii Biancăi s-au mutat în Canada în 1994 unde au ajuns cu doar două valize. Când fiica lor avea 11 ani, canadienii au cuprins-o în programul „Tennis National Training Program”, în Toronto, deci canadienii au investit în ea, nu vreo instituție românească. Bianca e canadiancă și punct. E fata lor, a canadienilor, nu e a noastră. Ea reprezintă Canada, nu altă țară. E o ipocrizie fără seamăn să încerci să-ți lipești numele de cineva care devine vedetă, doar atunci când o vezi in vârf. Tot rădăcini românești avea și până acum trei luni, ați lăudat-o careva vreodată? Canci! Acum, gata, vă dați si voi bine pe lânga ea, că ați aflat voi ca e româncă. Pentru nițică publicitate și pentru un amărât de like. Cât ne mai suportă oare Dumnezeu? Suntem români, asta ne e nația, ăsta ne e comportamentul si probabil asta ne e menirea pe pământ. Să stăm cu fundurile in sus spre cer în văzul tuturor, să pupăm tablouri pline de praf, cutii cu oase de porc pe post de moaște sau vopseaua de pe podele. Pupăm tot ce mișcă si ne rascrăcărăm picioarele in fața oricui, oricâta lume ar fi și orice nivel ar avea audiența. Și mai ales, oricâte camere video ar fi îndreptate spre noi. Încercăm să ne lipim de oricine reușeste in viață, să fim cumva atașati de cei câștigători. Îi luăm scamele de pe haine când îl vedem sus in vârful piramidei si brusc ne amintim noi ca bunica soacrei amicului cumnatului nostru a băut acum 173 de ani o bere cu respectivul, unde credeți? Chiar aici, in România, pe bune, in satul Falaștoaca, la birtu` lu` nea Ciocea! Avem dovada asta scrisă negru pe alb chiar în Letopisețul Țării Moldovei, nu vă păcălim! Chiar Grigore Ureche era la masă cu ei, ar putea confirma dacă n-ar fi oale și ulcele. Doamne, iartă-ne! Doar că, la fel de tipic românesc, noi nu suntem niciodată de vină. Tu ești de vină, Doamne, Tu ne-ai lăsat așa! THE END.

Partea a întâia a acestui articol o găsiți aici:https://samcezar.wordpress.com/2019/03/18/vanessa-partea-a-intaia/

VANESSA – PARTEA A ÎNTÂIA

O finală de mare anvergură ne-a fost dat sa vedem la Indian Wells si ne-a aratat încă odată ADN-ul nostru balcanic, cum s-ar spune, tipic românesc. Fata a câștigat, pe bună dreptate si meritat, un meci extrem de greu, un meci în care tinerețea si vigoarea au primat in fața experienței si a vârstei. De pe locul 178 la inceputul anului să ajungi în nici 3 luni pe 24, e mare lucru și pentru asta merită felicitările tuturor, chiar dacă unor pariori nu le-a convenit faptul ca impreună cu Svitolina, fata asta a salvat-o pe Halep de la un binemeritat loc 5. Intr-o finală care a durat 2 ore si 20 de minute, Andreescu a dat dovadă de o maturitate excepțională la cei 18 ani ai săi, câștigând într-un final cu 6-4, 3-6, 6-4 în fața unei nemțoaice mult mai experimentată din top 10, Angelique Kerber, sportiva anului 2018 în Germania. Bianca a meritat trofeul ăsta care este din cristal și cântărește 17 kilograme, fiind decernat incepand cu 2008. E identic atât la masculin cât și la feminin și în ultimii opt ani nicio câștigătoare n-a putut să-l ridice de pe respectiva măsuță și nici Bianca, evident, nu l-a ridicat. A încercat Halep cândva dar s-a lasat pagubașă. O bilă albă pentru Bianca a fost și faptul că a dat la final un mesaj și în limba română, ce-i drept cam stâlcită – dar e de înțeles, pentru toți susținătorii ei din țară: „Mulțumesc că sunteți cu mine și vă iubesc”.

La laude pentru câștigarea unui asemenea trofeu se pricep toți si astea apar pe toate gardurile și in toate ziarele. Eu vreau să scot in evidență, așa cum fac de obicei, ceea ce nu se spune si nu se povestește public, din motive de ipocrizie de-a noastră, de-a locului, ipocrizie pe care o avem în sânge de la naștere si pe care, de la caz la caz, o afișăm sau nu. Ne naștem cu ea si o dezvoltam in viață, sau nu, depinde de individ. Pe timpuri, Radu Banciu era din toată media românească singurul care făcea la fel, spunea despre tenis exact ce nimeni altcineva nu îndrăznea, comentariile lui despre Halep erau extrem de bine documentate și de reale. De la un timp, se pare că șefii lui i-au dat de înțeles s-o lase mai moale cu criticile la adresa machidoancei, fiindcă probabil „nu dă bine”, ea fiind „valoare națională”. Alt motiv nu văd, cel puțin eu, pentru care Radu nu mai zice nimic de ea și de tenis, absolut nimic. Lasă că zic eu, mie nu-mi interzice nimeni. De exemplu, zic despre datul cu racheta de pamânt in halul ala care este exact stil românesc, gen Halep, gen Hagi când dădea cu pumnii în bannere, gen Doroftei când răsturna mese sau Mihai Leu când dărâma garduri. De nervi. De ciudă. De necaz. Sau… nu se știe de ce. Poate din cauză de ADN. Asta a facut si Bianca. Dupa ce și-a paradit racheta si probabil s-a mai calmat, a trecut la joc si a câstigat. Pentru rezultat, felicitari! Dar aici la final să vezi spectacol!

S-a rostogolit pe jos, s-a tăvălit, și-a desfăcut picioarele si a inceput sa dea din ele precum cei apucați de streche, s-a aplecat si a sărutat secunde in șir vopseaua de pe gazon intr-atât de apăsat încât săracii operatori nici nu mai știau din ce unghi s-o mai filmeze ca sa nu apară în cadru vreun peisaj nepotrivit datorită picioarelor ei rășchirate.

Pe toate site-urile, în poza de început apare numai ea cu fundul in sus, tăvălindu-se pe jos. Recunosc, n-am mai văzut la nicio altă jucatoare de tenis așa ceva.

Dacă îmi arată cineva o poză asemănătoare cu vreo sportivă care stă cu fundul în sus și pupă terenul după ce se dă de-a berbeleacul peste cap și se tăvălește pe toate lateralele, îmi fac mea culpa. N-o să-mi arate nimeni, n-are de unde să ia așa ceva.

Stiu, lumea nu vorbește despre asta și pune totul pe seama fericirii si a vârstei fragede. Ok, dar are un antrenor, o intreagă echipă lângă ea, nu e singură, nu e de capul ei în asemenea turnee.

Team-ul său ce păzește, ce o învață? Sau poate nici antrenorul nu s-a asteptat ca vreodată eleva lui să câștige și să se manifeste astfel?

Așa s-ar explica tăvălitul si contorsionatul ăla grotesc de pe teren în văzul tuturor si spre stupefactia americanilor care nu mai văzuseră un asemenea spectacol niciodată, darămite o fată cu fundul in sus pupând podeaua.

Ne-am lămurit cu gena românească, o cunoaștem, ne-am distrat pe seama ei si a exultării ei. „S-a integrat în absolut!”, ne-am gândit, mai ales ca ea ne-a anunțat pe toți intr-un interviu televizat că zilnic are „ora de meditație” profundă, pe youtube. Am văzut! Priviți-o și voi, se vede clar spre finalul videoclipului drona video de deasupra ei: https://www.facebook.com/samcezar/videos/2080632142005828/

Continuarea, partea a doua a articolului poate fi citită aici: https://samcezar.wordpress.com/2019/03/18/vanessa-partea-a-doua/

GO, GO, GO !!! HOME !!!


Cea mai tare replică a unui fan dezamăgit:

Băi frate, tocmai anuntase ca si-a tras psiholog, ca totul e OK, ca simte ca poate, ca e in cea mai buna fomă… Băi nene si vine una din neant, practic de nicăieri, de mai jos de locul 60 si mi ți-o întinde pe tot terenul, îi dă niște drop-shot-uri puse cu mâna si o baga in disperare pe diva care incepe sa se ia la palme. Și-a tras la palme peste copănele (pe care trebuie sa recunoastem ca a pus ceva cărniță, ceea ce nu-i deloc OK), cum spuneam, s-a batut de a iesit rosie din teren, a dat cu racheta in gazon de patru ori la rând de-au ramas urme, a aruncat o minge in văzduh mai-mai sa rastoarne drona care filma terenul… Nu asa se face, tanti, aici e Indian Wells, nu e Medgidia sau Babadag… Nici Cogealac, nici Cochirleni, nici Vama cea mai Veche, zău!

Una peste alta fanii inrăiți s-au linistit, acum iși ling rănile și își pupă biletele necâștigatoare de la pariuri. iar motivele pentru care a pierdut diva lor e lipsa antrenorului. Sau caldura de afara, cehoaica avea aer conditionat in ismene si ea nu. Sau faptul ca terenul n-a avut tavan pe jumatatea ei. Sau ca drona bâzâia prea tare si i-au țiuit urechile. Sau psiholoaga era platita de Soros ca s-o indrume gresit pe calea vietii si a tenisului.

Băi, dar n-ar zice unul ca astazi, intr-adevar, Marketa Vondrousova a fost mai buna. N-ar recunoaste si pace! Sa nu cumva sa le spui fanilor infocați ca un reșou, că de luni, idolul lor va aluneca direct pe locul 3 iar locul ei va fi luat de Petra Kvitova, care chiar merita locul 2 WTA. Sa nu cumva sa le spui asta, ca sunt in stare sa spuna ca Băsescu e de vină, nu m-ar mira s-o aud si p-asta!

Vondrousova, care a eliminat jucătoare ca Siegemund, Ostapenko şi Kasatkina, a terminat rapid si cu Halep, primul set castigandu-l in 29 de minute. Cehoaica a fost mult peste constanteanca, la toate capitolele, s-a vazut din avion. In setul 3, de la 1-0, cu break, Halep s-a văzut condusă cu 5-1, mai repede decat se astepta cineva. „Am alergat mult astazi, la un moment dat am crezut ca mor!” a spus castigatoarea la finalul meciului. Dupa o asemenea evoluție dezamăgitoare pentru fanii ei, pariorii fericiti o felicita sincer pe invingatoare si o intampina pe invinsă cu pâine, sare și-o Grasă de Cotnari, alături de tradiționalul „Hai Simona! Acasă! Nicaieri nu-i ca acasă!”

Imaginea invingatorului face toți banii !!! Felicitări, Marketa Vondrousova !!! Mergi inainte, cât mai sus, spre titlu !!!

CAFEAUA DE WEEKEND

Meci de infarct. Adevarata finala. Sunt live pe Skype cu un prieten bun din Bucuresti, pe Instagram cu un parior american si pe messenger cu Dumitru Leahu. Comentam fiecare ghem. Anunt intr-o postare pe FB ca a inceput finala. Prietenul meu a investit masiv in pariu pe finala asta. Eu nu, am stat de data asta cuminte dar tremur odata cu el. Eu am pariu pe altceva si de finala asta depinde si pariul meu, cumva tangential, deci avem dorinte comune. Tinem cu Osaka si dârdâim la fiecare minge. N-am cum, imi vine mesaj privat din capitala ca sa fiu atent la nu stiu ce paracetamol ca e expirat. Injur printre dinti si ii dau like. Nimic, imi mai vine unul. Si Ftalilsulfatiazolul ala rosu e la fel de expirat, sa bag bine la cap! Pffffff… Ma ia inima, cum sa ma impart in 6 locuri, frate? N-a citit nimeni postarea mea cum ca am ochii cât guliile in plasmă la ismenele Osakăi. Ce, credeati ca am scapat? Mi se cere de la Cluj, cu un ton mieros, reteta de la o prajitura pe care am facut-o acum 833 de ani si o vrea repede, s-o faca azi. Mor !!! Exista google, cum sa-l rog pe tampitul ala la 4:15 dimineata sa-mi scrie despre oua, faina, ulei de ricin, ciment, ipsos si ce-o mai pune el acolo peste galbenusuri? Nu conteaza ora, mie sa-mi zica reteta. Nu-i raspund si sunt incordat la Petra care isi revine cu 2 asi la rând. Canci, vine alt mesaj. Samiiiii, te rog eu, da-mi-o repede, vreau s-o fac acum. Imi vine sa i-o dau acum, exact cum a zis, dar mi-am dat seama ca la rețetă se refera. Imi trag doua palme peste frunte, dau peste cap o cutie de pepsi si incep sa-i copiez reteta printre urlete la lungul de linie al Kvitovei si sarituri de pe scaun cand returneaza Naomi bestial. N-am nicio sansa. La 5 imi apare alta fereastra peste aia cu reteta si vad ca Grigore Stelian imi trimite niste bancuri cu statul paralel, statul la coada si ceva de genul asta. Deja o iau razna. Colegul meu John se uita la mine cum scriu ceva si ma intreaba ce scriu. Cum dracului sa-i explic americanului ca cineva vrea o reteta la ora asta? Ii zic o minciuna si zic „Doamne iarta-ma!” dar trebuie sa mint si sper sa nu ma pedepseasca pentru asta, vreau sa bata japoneza. Dumitru Leahu comenteaza cu mine. Cu el si cu John pot sa duc, cu mai mult de 3, deja am fruntea umeda. Ii trimit lui Stelica un emoticon cu hahaha si continui reteta. Aiurea, vine din indepartatul Ardeal alt mesaj. La multi ani, Sami, am vrut sa fiu prima care iti ureaza. Injur tot vestul tarii si multumesc, transpirat. Cred ca i-am trimis mesajul ud fleasca. Gata, zic. Vine si poza cu flori si sampanie. E clar, sunt blestemat, dar ma bucur totusi ca Osaka a luat primul set. Continui reteta si dupa ce scriu vreo 6 randuri imi dau seama ca o scriu in fereastra ardelencei, bine ca n-am dat send. Ia mesajul de acolo si du-l dincolo. Doi asi la rand Petra! Fabulos! Ce parere ai John? I`m happy, imi zice si ma intreaba cu cine tot vorbesc si cui tot scriu. Fac statistica meciului, John, s-o dau luni pe Radio, il mint senin. Ahaaa, OK, bravo! Nea Mitica imi scrie, printre retetele mele. Ii raspund, doar cu el stau meci de meci la taclale si analizam sportivele. Nu joaca Halep, e bine, n-are ea nas de asa finala, adevarata ei valoare e undeva pe la locurile 4 – 8, stim cu totii asta, nu suntem „fani” din aia lingusitori care nu o cunosc decat de la TV. Noi mai stim si alte amanunte, deci stim ce vorbim, asa ca suntem racoriti, cumva. Pe la jumatatea retetei, cand am trecut la „cum se face crema”, vine alta trasnaie de la aceeasi persoana cu medicamentele. Sa dau share la un text in care se spune ca si distonocalmul contine virusul machupo si daca vreau sa salvez vieti, sa dau mai departe. Viata mea nu mai conteaza daca e salvata sau nu cu atatea pe cap, conteaza distonocalmul ala expirat. Minge de meci pt Osaka. Tremuram, si eu si Mitica. John e verde la fata ca un wasabi. Eu sunt rosu ca poponeata de ornitorinc. De emotii, de nervi si de ciuda. Dar odata e finala AO, nu? Trebuie sa rezist eroic. Trebuie sa fac si capturi de ecran intre timp si la 3 urlete consecutive cand rateaza Osaka, sare mâța mea din pat direct la geam, cu o fața speriată de am crezut ca a lovit-o serva cehoaicei direct peste coada. „Ai pisica, Sam?” vede John faza. Am vrut sa-i zic ca e jaguar imperial de fapt dar l-a lasat pe el vederea. M-am abtinut. „Da, am, sa-mi fie rusine ca nu ti-am spus de 6 ani treaba asta”. Termin reteta, dau send si rasuflu usurat. Dau like la distonocalm, la ftalilsulfatiazol si inchid ferestrele de mess. O deschid pe a mea de la birou, sa vina niste aer, am nevoie. Cand sa ma ridic din fotoliu spre geam, vine alt mesaj de multumiri pentru reteta, pupici, popici, măscărici, ciufulici si răscolici. Bun, ma asez la loc, scriu „Cu placere”. Muuuuulta placere. Isi revine Petra si ne da toate calculele peste cap. Deschid geamul un minut, mai mult nu merge, sunt minus 16 grade, ma ia vantul pe sus si ma coboara direct in tribuna s-o vad pe Osaka. Paulica transpira, nea Mitica râde si e optimist, John imi zice ca trebuia sa pariez si eu, Ardealul a tacut, medicamentele au disparut si reusesc sa ma concentrez pe decisiv. Isi revine Osaka si salta cupa intr-un final. Paulica e fericit, eu sar in sus, John e fericit si el, ramane sa ne vedem astazi la un party, dă el un BBQ, nea Mitica il felicita pe Munteanu Paul si eu ii felicit pe toti. Ma mandresc ca n-am pariat. Sa nu devin dependent, e periculos, imi zic. Noapte de cosmar, dar cu fericire si cu prietenii alaturi. Osaka ia plicul cu cecul, eu astept pana luni. S-a incheiat meciul de 2 ore. N-am primit nici macar un mesaj de la nimeni. Oare au adormit toti sau special au vrut sa ma intarâte in timpul partidei? E liniste pe teren, e liniste si la mine in camera. Au tăcut toti, a adormit și mâța. Toarce fericita. Nu mai inteleg nimic. Doar ma bucur ca n-am sa dorm pana luni cand voi afla clasamentul oficial. Sa traiesti Dumitru Leahu !!! Ai avut dreptate, Osaka e noua campioana! Sa traiesti Grigore Stelian, asa este. Statul asta paralel e de fapt perpendicular. OSAKA – KVITOVA
=======================================================
Ași: 9-5
Duble greșeli: 4-4
Lovituri direct câștigătoare: 33-33
Retururi direct câștigătoare: 1-5
Erori neforțate: 33-39
Erori neforțate la retur: 6-6
Puncte câștigate cu primul serviciu: 52/68 (76%) – 53/75 (71%)
Puncte câștigate cu al doilea serviciu: 19/42 (45%) – 20/43 (47%)
Puncte de break câștigate: 3/14 (21%) – 3/10 (30%)
Puncte câștigate în urma urcărilor la fileu: 0/3 (0%) – 10/12 (83%)
Puncte câștigate pe serviciul adversarei: 41/118 (35%) – 35/110 (32%)
Puncte câștigate în total: 116-112
Cel mai rapid serviciu: 192 km/h – 176 km/h
Viteza medie a primului serviciu: 172 km/h – 162 km/h
Viteza medie a serviciului secund: 138 km/h – 147 km/h
NAOMI OSAKA – 7030 PUNCTE PETRA KVITOVA – 6290 PUNCTE = Vin tare din urma: Sloane Stephens (5307 pct) siKarolina Pliskova (5100 pct). Să aveți o zi bună !!! 

DOHA, DUBAI, TRAI PE VĂTRAI…

Stiti cum se saluta intre ei fanii tenismenei din Constanta? Nu, nu stiti. Va spun eu: „Hop, hop, Wowza!” Nu stie nimeni ce inseamna, dar „dă bine în cadru”. Senzational! Poate ca n-as fi scris articolul asta daca n-as fi citit toate mârlaniile planetei la adresa tuturor adversarelor machidoancei. Aia e strâmbă, Serena e neagră, e tanc, e buldozer, Sharapova urla ca s-o sperie pe Simonica lor, ailalta n-a dat mâna cu românca „noastra”, alta s-a „prefacut” ca e bolnava ca s-o „scoata pe româncă din ritm”, alta s-a dus la toaleta desi nu avea nevoie, doar s-o deruteze pe româncă, alta nu stiu ce a mai facut si tot asa de fiecare data cand o ia pe cocoașă idolul acestor „fani”. Pe langa asta, niciodata nu e ea de vina ci intotdeauna altcineva sau altceva. Ba arbitrul, ba vremea, ba e prea cald, ba e prea frig pentru ea, de parca adversara ar avea vara chiloti cu aer conditionat si iarna plită și reșou pe ceafă. Ba acoperisul arenei trebuia inchis, ba ca de ce n-a ramas deschis. Tot timpul comentariile fanilor, 90 la suta din ele agramate sau la nivelul clasei a doua, sunt indreptate contra adversarelor idolului lor sau se napustesc asupra stadionului, arbitrilor, acoperisului, soarelui de pe cer si celui care a colorat terenul prea țipător. Am salvat zeci de astfel de mesaje ca sa râd un weekend intreg cand le voi reciti. Stau si ma gândesc cum o fi sa fii fan din asta total, lingusitor pana la greață, când incepe un meci al machidoancei. Probabil ca daca stai aplecat ca si când astepti o servă, o sa gândesti drept. Daca, stai in decubit frontal cu falafelul alaturi si te uiti la un film cu ebola, o sa gândesti exact ca Zamolxe când vroia sa inventeze creionul chimic. Daca ai deja color din banii de la babaci, zappezi (wow ce termen) pâna dai de Halep, dupa care arunci telecomanda direct in stratosferă, doar nu vrei sa mai schimbi canalul decât când te-or intrerupe cablistii pt ca n-ai platit distractia ecranului de 3 luni. Ti-e atât de draga româncuta ta incât desi stii dinainte ca va lua alta scofleceala (batuta cu strigaturi) de la Sharapova, de la Osaka sau de la cine stie cine, hop si-asa, tot campioana inimii tale e. Zappând, ai nimerit la Doha, stiai ca azi e meci, stiai si ora, stiai tot, doar ca uitaseși. Meci de coșmar pentru preferata ta. După un prim set câștigat și la un pas de 4-2 în setul 2, iubirea vietii tale s-a recunoscut învinsă de către belgianca Elise Mertens. Halep a ta a dominat prima jumătate a meciului şi părea că se îndreaptă spre o victorie destul de facilă, dar a început să greşească tot mai mult şi s-a înclinat pâna la pamânt in fata adversarei după două ore şi 13 minute.

Belgianca, deși a acuzat probleme medicale în setul 2, in final a pupat păsărica de pe trofeu, cu lacrimi de fericire in ochi. Asta a ta si-a luat sarsanaua si a taiat-o atât de rapid de pe teren de ziceai ca nici n-a fost pe acolo vreodata. Hai Simona! Unde? Acasa, unde? De fapt nu conteaza unde, ea e regina inimii tale oricum. Lasă, in turneul urmator va invinge, ca asa vrei tu! Na, a sosit si turneul urmator, hai Simonelu`! Iei ca de obicei o dusca cu ochii infipti direct in picioarele lui Bencic, te ineci (cu dusca) fiindca ai zis „wow” cu gura plina, nu conteaza. Tu esti fan. Inrait. Habar n-ai câte fire si fibre are racheta aia, dar tu esti fan. Fan tenis. Fan Halep! Wow ! Energia preferatei tale s-a scurs uşor-uşor, erorile şi-au făcut apariţia din ce în ce mai des în dreptul ei, fileul a devenit prea înalt, serviciul o corvoadă (13 duble greşeli), iar terenul prea mic, astfel că elvetianca Bencic s-a impus, cum era de asteptat. Tu te uiti la sapca asteia, vezi ca scrie NIKE pe ea si pronunti „Naic”, nu mai conteaza, tu esti fan. Nu fân, aia e otavă, tu esti fan. Fara caciulita. Fara accent circumflex adica. Elvetianca joaca excelent. Shit! Zici asta ca asa ai auzit tu pe un VHS din 1990 când Demollari s-a impiedicat de o targa din Tirana. Ce tare esti, ai zis shit! Wow! Inca o inghititura de chiftea din falafelul ala de ieri, cu ochii scosi din toate orbitele, chiar si din alea circumterestre! Yes, yes, Simonica, „iu ar ză best”, ai mai auzit tu si asta pe undeva. Uraaaa zici cu gura plina si in momentul ala teve-ul babacilor s-a transformat intr-un geam cu carne, ceapa si stropi cu ce-a mai ramas pe vârful limbii.

Hai Simo, revenge! Wow. Si p-asta ai auzit-o la tanti de la 2 care duce gunoiul nerujată. Uiduhuuuu! Desfaci „chenul” cu bere, ca na, asta nu mai stii cum se scrie si dai cu mâneca pe geamul maroniu sa-l faci iar cu mai multe culori. Noroc ca terenul e colorat si-l intrezaresti. Ufff… Greu! Strângi din toti pumnii pe care îi ai la un passing shot reușit de rivala uitând ca ai „chenul” intre degete. Dezastru! Si la tine acasa si in televizor. Nuuuuuu, a egalat iar aia. Vaaiiii!

Te gândesti ca terenul ala frumos colorat ar trebui inconjurat de lumini sau flacari violet. S-o ajute energetic pe favorita ta, doar asa ar putea iesi „rivengiul” pe placul tau si-al altor câteva sute de fani, care, ai vazut tu, au scris pe feisbuc incurajari formate din 4-5 cuvinte românesti in care au implicat involuntar 7-8 greseli gramaticale in frangleza. Altii, mai reali si mai adevarati decât tine, au scris direct in sanscrita. In dialectul togo de exemplu, „Mai bine nu te prezinti si pierzi la masa verde” se traduce „Hai Simona”. Simplu, nu? Nu conteaza, ei sunt fani adevarati, e urât sa ne impiedicam de atâta lucru! Nu se poateeeeee, Bencic a egalat la seturi! Fabulos! Clar, favoritei tale ii trebuie un antrenor de sudoku. Ca asta nu e bun. Nu e bun ca nu exista. Balonul de deasupra petecului de teren ține cu elvetianca, zici, sigur pe tine. Cu a noastra nu tine nimeni, ca e românca, zici apasat, ca asa ai vazut tu un mesaj scris pe „tuităr”!

Se intra in decisiv, continui sa te enervezi pe Bencic. N-o suporti, când serveste ea te uiti pe tavan, iti vine sa-i trimiti un laser direct in pantofii sport, carora tu, fan inrait, nu-i asa, le zici „adidasi”, ti-ai dori sa-i innozi sireturile numai cu privirea, s-o vezi pe adversară grămadă. Doamne, ce urlă Halep! Sigur organizatorii au imprejmuit arena cu scârțâitoare de-aia alba de care ai avut tu in pachetul cu teveul când era nou, ca sa nu se auda țipetele ei pâna-n mahalale. Chiar, aia or avea mahalale? Ti-ai terminat falafeaua, jumatate din ea ai trimis-o forehand printre dinți direct pe covorul de sub tălpi, cu ochii direct in sapca favoritei tale. E Naic. Mai ai 3 ore si pleci la „job”, ai auzit tu ca așa se numeste serviciul tau de plantator de iarba. Deocamdata nu esti la serviciu, esti acasa cu berea in mâna, la serviciu e Bencic care, ce sa vezi? As! Wow! Hai Simona, stiu ca poti!

Preferata ta urla mai ceva ca Sharapova in vremurile ei bune si mult peste Godzilla când se cațără pe vrejul de fasole. Ailalta intra in panica. Ailalta exulta. Cam multi de „ailalta”, nu? Ok. Ai citit de „ok” pe burtiera unei televiziuni si-ai bagat la cap ca e „ochei”. O cheie, doua chei. Deci, feminin. Se roaga la perete 5 secunde la fiecare minge. Ce-o zice acolo? Nu se aude prea bine si oricum nu stii tu aromâna, ca astia ai naibii n-o filmeaza in gura sa-i citesti pe buze. Parca să zic ca a ingăimat „raspisanie paezdov” in ruseste, dar nu esti asa sigur. Oricum, dupa ruga la perete tot nu i-a iesit mingea. Ailalta are avantaj. Shit!

Deja te oftici, chifteaua disperarii pune stapânire pe tine si mai zapacesti un „chen”. Asa, de ciuda. Daca ai avea la indemâna o racheta Wilson a timpului, ai trimite-o pe Bencic direct in cretacic. Uite-asa, sa moara dusmanii tai! Ha! N-ai asa ceva. 5-2 pentru aia, vaaaiii, nu poate fi adevarat! Te uiti la ceas, mai ai putin si pleci la plantat iarba si tu n-ai dormit deloc. Ca sa vezi ce? Urli disperat ca arbitrii dezavantajeaza intotdeauna românii! Urli. Mai tare ca aia de pe teren. Esti deja ofticat, consideri ca favorita ta trebuie sa treaca pe GPL, nu se mai poate! Mai sunt doua mingi. Esti demoralizat deja si incepi sa-ti faci toate incantațiile stiute si sa te rogi la toate iconitele pe care le ai asezate pe mileul de pe teveu. Nimic, Dumnezeu doarme la ora asta. Ii invoci pe dracu, pe talpa iadului, pe Scaraoțchi, nimic. Toti astia plus toate tălpile tuturor etajelor tuturor iadurilor se uita pe History, n-au timp de prostii, au teleinvocatoarele inchise si scoase din priza, ii invoci degeaba. Minge de set, evident, pentru dusmanca ta cu care „ține arbitrul”. Ce sa vezi? A ta favorită dă mingea afara din teren iar tipatoarea ridica doua mâini spre cer. Ce-o insemna asta? Ghici! 6-2!

Esti darâmat, psihic, fizic si bahic, tot ce mai poti face e sa te treci pe lista celor 8.000 de insi care se laudau ca-si doneaza casele Antenei 3 cand se vaitau aia ca vor ramane fara sediu… A, mai ai o sansa, sa intri in grupul asa-zisilor fani ai româncei tale, acolo ii gasesti pe toti cei aidoma tie care o lingusesc si cand ia bataie la zero… Am urmărit în paralel și o transmisie a acestui meci de pe un post tv românesc. Comentatorii… pozitivi, n-ai văzut așa ceva! Am crezut că mâncaseră kiwi cu mujdei și băuseră iaurt cu smoală. Ia ascultați aici: „Simona poate! Hai Simona! E bine că nu e frustrată, ăsta e un lucru bun! Ne mândrim cu tine, Simona! Se pare că-și revine! Simona a făcut break! (după ce adversara facuse doua). Simona nu dă semne că ar pierde meciul! (și era 5-2 pentru Bencic!) Începe să se lumineze jocul Simonei !” Etc, etc. Iar comentariile fanilor sunt dumnezeiesti. De unde la inceput toti „stiau” ca Halep va castiga”, deodata toti sar invers, scriind exact pe dos. „Stiam ca n-o poate bate pe asta, uite ce inalta si bine facuta e, are forta unui tanc, Simonel e mica, e dezavantajata”. „Stiam ca n-o sa aiba forta, a jucat multe meciuri in ultimele saptamani, sărăcuța e istovită!” (de parca adversara ar fi stat in toata perioada asta pe o plajă in Miami). Iar dupa terminarea meciului incep linguselile deja scârboase. „Lasa, Simonica, tu pentru noi esti numarul 1 mondial!”, „Mi-as da viata dacă aș ști că n-o să te mai doară spatele!”, „Mi-as scoate inima din piept doar sa stiu ca nu ai nevoie de operatie la genunchi!”, „Lasa, Simonica, cu siguranta la celalalt turneu vei lua trofeul, simt eu!”, „Te iubesc mai ceva ca pe copiii mei!” si alte asemenea bazaconii siropoase pe care daca le citesti chiar pe toate, faci diabet zaharat direct de ultima fază. „Să gandim pozitiv, va ajunge curând din nou nr. 1 mondial!” mai zic altii. De-asta mi-e dragă gândirea pozitivă românească! THE END. Adica „sfârșit”, să ințelegi si tu, dragă „fan” Halep. 🙂 🙂 🙂

Mult succes la Indian Wells Tennis Garden, Simonica noastră dragă!

SCURT TRATAT DE PROSTIE CUANTICĂ

Vineri seara. O sa scriu ceva despre prostie. Incepe weekendul. Voi scrie despre prostie. Unii pleaca spre cârciumi. Eu voi debita ceva despre prostia umana. Altii dupa ce au terminat de halit masa de seara sar repede in sufragerie pe telecomanda si apasa pe singurul buton tocit, pe care nu se mai vede ce scria candva. Il cunosc din instinct, de ani de zile. E Antena 3, unde ce zice raspopitu` e sfant, ce zice Ciuvica e articol de lege iar sunetele scoase de „morsa competenta Chiri”, dupa cum il alinta gazetarii, sunt melancolie pura si alb imaculat. Mascariciul inchide seara cu „Da, bun gasit in frumoasa emisiune!” Și-atât. Va scriam mai sus in vreo trei randuri ca voi scrie despre prostie. Am tot repetat, ca sa fiti in tema si sa nu uitati subiectul. Asa cum calugarul calabrez Tommaso Campanella disjunge melancolia calda din cea rece, la fel in studiourile respective de care faceam vorbire adineauri se disjunge ceva din nimic. E important sa treaca seara si sa vina ziua de leafa. De rating, sa fim seriosi, peste Pro nu poate trece cineva in zilele noastre, pe niciun segment orar, pe niciun target de varsta, pe niciun segment urban sau rural, public comercial sau cota de piata (market share), oricat ar incerca cineva sa masluiasca statisticile. Chiar daca sigla Pro TV s-ar muta pe blocul Intact, audientele ar fi aceleasi. Pro e deasupra in permanenta si daca ar difuza un documentar cu carabusi filmat in Cuca Măcăii, regizat de Vasile Fleașcă sau de oricare alt vasile cu „v” mic. Omul se uita la post, nu la cei ce-l compun. Antenele au publicul lor, care nu se va schimba niciodata. Pro TV are deasemenea publicul specific, nu oricine se poate uita la „Las Fierbinti”, cea mai dizgratioasa porcarie din toate timpurile, de cand i-a zis Decebal lui Scorilo „Tata!” si pana in zilele noastre. Un simplu prezentator meteo de la Pro in schimb, ar face rating mai mare decat ceva similar la Antene. Cum si posturile de radio au publicul lor, in Bucuresti „Morning Zu” facand legea. Ce mental trebuie sa ai sa râzi la asa-zisele glume ale lui Buzdugan si Morar, doar cei in cauza ar putea sa ne spuna. In tara si mai ales in orasele mari predomina Kiss FM, cu „Râzi cu Rusu si Andrei”. De cand Sergiu Floroaia s-a dat deoparte si a aparut Rusu, s-a cam dus totusi in cap. Cum sa râzi la Rusu? E delir sciatic si „mental confusion”, zau! Spuneam ca scriu ceva inedit, zic eu. Despre prostie. Stiu, e infinita si sunt convins ca n-o sa reusesc nici in cateva randuri nici in 24 de milioane de randuri sa lamuresc chestia asta, chiar ar fi o prostie din partea mea sa incerc sa rezolv eu prostia pe planeta. Stiu ca Einstein a spus odata ca doar doua lucruri sunt infinite pe lumea asta, Universul si prostia. Dar, a adaugat el, „de Univers nu sunt sigur”… N-o sa scriu despre prostie ca un destept, adica precum unul care se crede in afara sferei conceptului despre care scrie, fiindca „oamenii inteligenti ating cote de prostie pe masura inteligentei lor”. Stiti cu totii cine spunea asta. Paleologu, da. Scriu despre prostie ca despre o conditie curenta si obisnuita a umanitatii. Toti am fost, suntem sau vom fi loviti mai mult sau mai putin de prostie. Toti suntem prosti la un moment dat al istoriei. Toti spunem prostii, facem prostii sau ne purtam prosteste. Votam prosteste de multe ori, am dreptate? Nu scriu despre prostia clinica, denumita oligofrenie (minte mica si putina), chestiuni genetice sau handicap mental. Astea sunt drame si despre chestiile astea nu se glumeste, deci sunt alte subiecte pe care nu le abordez din principiu. Citisem aproape toate romanele mari de Dostoievski pâna sa mă apuc de „Însemnări din Subterană”. Cand am rasfoit romanul si am vazut că are in jur de 150 de pagini mi-am râs în barba si mi-am propus să il fac praf rapid în trei-patru ore. N-am avut cum. După treizeci de pagini am închis cartea și am reluat lectura de la prima pagină. E sublim, credeti-ma! Am adus vorba de chestia asta fiindca aici autorul scrie nici mai mult nici mai putin decat „Omul e prost. Fenomenal de prost”. Un paradox nedefinit de nimeni pana acum este faptul ca acea sintagma „catedrala a mântuirii neamului” foloseste cuvinte care vin din limba maghiara. „Mântuire” si „neam” sunt cuvinte din maghiara, nicidecum romanesti. „A gândi” vine tot din maghiara, noi având „a cugeta”, din ce in ce mai putin folosit. „Iubire” nu e un cuvant romanesc, el vine din limba slavă. Chiar si melodia „Noi suntem români” e ciordită de la un ceardaș maghiar, hai ca pe asta sigur n-o stiati. Oricum nu pricep de ce este nevoie de declaratia asta „Noi suntem români”. Ne crede oare cineva altceva? Crede cineva ca suntem vietnamezi sau coreeni si trebuie sa le spunem noi ca suntem români ca sa doarma linistiti? Nicaieri pe planeta nu exista o melodie sau un cantec „Noi suntem algerieni” sau „Noi suntem filipinezi”. De ce ar trebui cineva sa se prezinte cuiva? Semănăm a altceva de fapt? Mi se pare o prostie, ca tot scriu pe tema asta. Prostia e o stare sociala sau individuala foarte joasa si nu e de râs deloc. Termeni colaterali pe tema asta sunt cu duiumul. „Te uiti ca prostul” inseamna ca te uiti fara sa pricepi ceva si fara sa participi. Te uiti pur si simplu in gol, cu o inertie a privirii, fara vreo consecinta ulterioara. La fel exista „Râzi ca prostul”. Te uiti la ceva si te plesneste râsul. Si eu fac asta de multe ori, interiorul se dezlantuie brusc, la vederea sau la auzul unei prostii, desigur. Tuturor ni s-a intamplat, chiar daca nu toti recunosc. „A te prosti” e o dragalasenie care se refera in general la copii si copilarie, dar adesea se poate intampla si adultilor. Asta nu e rau. Varietatea de actiuni prin care sa „te prostesti” e infinita. Bezna, intunericul mental al cuiva, negrul devenit aura determina expresia „prost ca noaptea”, deci iata ce tare stam la capitolul „cromatica prostiei”. Românii, ca nimeni altcineva, au incercat sa schimbe intr-un fel pozitiv aceasta prostie, printr-un diminutiv inexistent pe planeta. „Prostuț”. Adica „e baiat bun, dar e cam prostuț”. Cred ei ca suna mai dulceag, mai cu plus decat „prost”, desi nu e absolut nicio diferenta intre una si alta. Prostul e o persoana care stie totul. E convins de ce stie, nu are niciun dubiu, este atoatecunoscator iar daca esti atent la el, chiar incearca sa-ti si explice. Daca nu reusesti sa intelegi ce incearca el sa-ti demonstreze, in fața lui tu esti cel prost. Sa te fereasca Cel de Sus sa nu fii de acord cu ce iti explica el fiindca in mintea lui e clar, esti prost. Credeti-ma, spun din experienta, nu vorbesc din albume literare. Cu aceasta caracteristica s-a luptat Socrate toata viata lui, incercand sa demonstreze tuturor ca e fals sa afirmi ca stii ceva. Dar prostul nu poate fi niciodata contrazis, el are convingerile lui personale, din beton armat, incapatanarea si opinia patimașă fiind dovezile cele mai clare ale prostiei. Prostul e intotdeauna serios si solemn tot timpul. Inflexibil si mereu cu o mina care sa dea impresia de atotcunoastere. E mai fix decat o statuie. A fi prost inseamna a nu avea capacitatea de a râde de tine si de a poseda obsesia de a te lua intotdeauna in serios in orice context al vietii. Fiind si serios si cunoscator a orice de pe planeta, prostul e si sfătos. El da sfaturi tuturor, cu orice prilej. Cand cineva imi spune „Sami, stai sa-ti explic!”, intru in panica. La propriu. Fiind atat de sigur de el si plin de stiinta in opinia lui, cu un prea plin cultural inexistent la ceilalti din jurul sau, prostul e un personaj eminamente fericit si e multumit de viata lui, neindoindu-se niciodata de el insusi si de cunostintele lui multicultural avansate. El are dreptate intotdeauna, cu o consecventa tulburatoare. Pentru el, totul „e simplu” si te face sa te crezi chiar prost cand nu intelegi ceva ce prostul iti spune ca pentru el „e atat de simplu”. Având o vorbire standardizata, idei putine, un bagaj de cunostinte redus spre zero, doar cateva fraze in tot rucsacul lui genetic, fraze pe care le intortocheaza in mii de feluri doar ca sa para multe, prostul incheie o discutie intr-un fel anume, cand i s-au terminat cele 3 idei din cap. Prostul încheie discutia cu propozitii care nu inseamna nimic, fiindca nu mai are ce sa spuna, sau ce altceva sa mai spuna. Ati auzit cu siguranta finaluri de discutie de genul „Sanatate sa ne dea Dumnezeu, ca restul vine de la sine!”.In momentul ala prostul nu se gandeste nici la Dumnezeu nici la sanatate ci vrea doar sa iasa elegant dintr-o discutie pe care n-o poate duce si pe care n-o mai poate controla. „Prin cate am trecut eu la viata mea… ce stiti voi?” sau „Altfel era pe vremea mea!”. „Aveam si noi pe timpuri nebuniile noastre, dar nu se compara cu ce e acum!”. Ati auzit expresiile astea care de fapt nu spun nimic? Sunt sigur ca da. „Asta e viata, n-avem ce face, mergem inainte!” Finalul ăsta de conversatie face toti banii. Standardizarea e unul din simptomele prostiei. E la moda sa gandesti cu capul altuia si sa vorbesti „cum se vorbeste”, nu cu stilul tau caracteristic. Prostul spune ca „a lecturat”, i se pare ceva mai fin decat „a citit”. El „a vizionat”, nu „a vazut”. El ” e determinat” sa faca ceva, i se pare mai finuț decat sa spuna ca „e hotarat”. Aici nu ma bag si in ramura „romgleza”, e prea vasta ca s-o pot acoperi intru totul, prostul „șeruie” cand are un „cealengi” desi daca-l iei la bani marunti si-l intrebi ce inseamna ce a zis se uită la tine ca pitecantropul la o plasmă 4K. El, prostul, e intotdeauna un militant desăvârsit. Cand i se pare lui ca stie ceva, vrea sa imprastie asta intregii planete, intregului mapamond, daca ar putea. Andrei Pleșu spunea ca i se pare o prostie acel „political correctness”, fiindca te pune sa te gandesti daca dupa ce-i spui cuiva ceva ce gandesti, acela sa nu faca vreo nevroza grava. Ca si cand intreaga lume ar fi un azil plin cu neputinciosi iar daca tu ii spui cuiva ca a gresit un text, acel cineva s-ar putea sinucide fiindca a suferit rau si l-au durut adânc vorbele tale. Adica se prefera toleranta dusa pana la extrem, la nepasare practic, „corect” fiind sa-i spui celui care a gresit vizibil „Ok, nu comentez, e parerea ta, ti-o respect, eu am alta parere in schimb. E OK!”. Cica asa ar fi corect intr-o lume ideala, sa inveti sa fii de acord cu ceea ce de fapt nu esti, fiindca daca ii spui cuiva ca nu esti de acord cu el, il rănesti grav si daca se arunca ăla in fata metroului? Ce te faci, îl ai pe constiinta? Eu am un principiu: „Aratându-i unui om partile negative, il scapi (sau ai șansa sa il scapi) de ele”. Deci nu sunt „political correct”. Deci sunt prost. Asta e, imi asum, dar nu ma schimb. Ca sa nu se spuna despre cineva ca e prost, se foloseste fraza din Biblie „e sărac cu duhul”. S-a creat o intreaga ideologie despre aceasta fraza ca sa se dea o impresie cum ca prostia e buna si e bine ca exista, cei prosti fiind de fapt cei fericiti, deci, pe cale de consecinta e foarte bine sa fii prost, fiindca tu, cel prost, vei mosteni Imparatia Cerurilor, nu ceilalti. Sensul expresiei din evanghelie „fericiti cei saraci cu duhul” este cu totul altul decat cel pe care se pozitioneaza si se asambleaza ideologia prostiei. Gabriel Liiceanu numeste prostia „încremenire in proiect”, considerand ca un prost e cel care a avut candva in viata o idee fixa, a ramas toata viata alaturi de ea si nu si-a schimbat-o niciodata, neadmițând ca altcineva sa aiba o alta idee, diferita de a lui, deci nerecunoscând vreodata ca ar fi putut fi prost, fiindca prostul nu crede niciodata ca a fost prost vreodata, ramânând intotdeauna inchistat si inchis in ideile lui fixe, intotdeauna prizonier al proiectului sau in care a ramas vesnic si pe vecie incremenit. Exista pe pământ și prostul prostit de proști, care se lasa prostit in anumite momente ale vietii exact de altii ca el. In opinia lui Carlo Cipolla, un istoric italian care este si autorul eseului „Legile fundamentale ale imbecilității umane”, exista patru categorii de oameni. „Neajutoratul” care face tot timpul servicii altora, dar toate sunt in paguba lui, „inteligentul” care face servicii altora din care beneficiaza si el, „raufacatorul” care face servicii altora din care doar el are beneficii iar ceilalti pierd și in final, „prostul, imbecilul”, care face servicii celorlati din care pierde si el, pierd si ceilalti. Prostia nu e ignoranta, e absolut altceva. Ignoranta poate fi combatuta prin informare, prostia nu poate fi combatuta in totalitate niciodata, cu niciun fel de instrument. Repet, tot ce am scris aici nu se refera la prostia clinica, aia e altceva, acolo nu ma amestec, aia e boala si n-o comentez. Exista prostie si la un nivel mai ridicat, mai elevat, cum ar fi acele site-uri de „dezvoltare personala” care te invata cum sa gandesti, cum sa traiesti, cum sa te „dezvolti”. Ăștia sunt „experti”, „traineri”, care te invata cum sa ai succes, cum sa castigi in viata, cum sa devii lider, etc. Cititi si minunati-va! „Sunteti un lider autentic? Va invitam sa aflati raspunsul in ochii unui cal!”. Da, ati citit bine! Calul are o prestanta, un prestigiu de „leadership”. Inchei elucubratia mea despre prostie cu o boacănă demnă de Cartea Recordurilor, autor, cine credeti? Zgonea, mă! Zgonea! Cititi cu atentie: „Imnul „Desteapta-te române” este expresia năzuintei continue a poporului român de a se dezvolta, de a arăta Europei si lumii intregi cât suntem de valoroși”. Cititi si bagati la cap, ce vedeti aici nu vi se va spune niciodata nici de vreun psiholog, nici de vreun psihoterapeut, cu atat mai putin nu veti auzi asa ceva in cabinetele de „terapie de cuplu”. Cei enumerati mai sus, te vor lăsa să iesi din cabinet exact asa cum ai intrat, indemnându-te in cel mai părintesc mod cu putință sa „privești înlăuntrul tău” si sa incerci sa „scoți la suprafață copilul din tine”. Prostia n-o vor scoate, nici nu vor incerca s-o scoata. N-au niciun interes. De ce ar face-o? Stiu, am scris mult, mi s-a mai spus. Doar ca eu nu scriu pentru oricine. Scriu pentru placerea mea si prefer ca doar eu si cei ca mine sa citeasca. Pentru restul exista Dedeman, Las Fierbinți, site-uri cu bucătăreală, Oana Zăvoranu si Sinteza Zilei.  Noapte bună!

REALITATEA NEIMPOZABILĂ

„REALITATEA TV” AR TREBUI ÎNCHISĂ DEFINITIV. CNA ORI DOARME, ORI MOȚĂIE, ORI PUR ȘI SIMPLU NU ANALIZEAZĂ DELOC (SAU CORECT) EMISIUNILE DIFUZATE. Sunt câteva articole din Legea CNA care au fost încălcate grosolan de Realitatea TV, cu precădere înainte și după mitingul diasporei din 10 august 2018. Există plângeri la acest CNA contra televiziunilor care nu doar că nu au informat corect publicul, dar au vrut să pară atotștiutoare și fără frică de vreo lege au aberat nemăsurat și au permis invitaților să abereze și să aducă acuze extrem de grave, fără a avea nicio reacție în a-i opri să continue. În Legea CNA se stipulează fără drept de tăgadă: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.” E destul de clar și concis, nu? Deasemenea „moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea. Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență” Simplu, nu? Exact legile astea au fost încălcate grosolan. Dar după cum el însuși a declarat, „eu sunt cel mai iubit moderator din România!”. Adică Rareș Bogdan. El a declarat asta despre sine. Deci de-asta și-a permis să ignore toate articolele din lege și să facă emisiuni în care invitații și-au făcut de cap, cuvintele calomnioase și chiar injurioase nu au lipsit, iar el, ca moderator, neavând practic nicio reacție. În emisiunile moderate de acesta s-a cerut public nici mai mult nici mai puțin decât desființarea Jandarmeriei Române! Deasemenea președintele țării a fost somat să „se trezească”, iar într-o emisiune în care a fost invitat Oreste Teodorescu, s-a folosit un limbaj cu adevărat injurios la adresa lui Victor Ciorbea și a lui Aurelian Pavelescu. Termeni precum „cretin”, „imbecil”, „dement” sau „klingonian” nu au ce căuta într-o emisiune a unei televiziuni cu acoperire națională. De asemenea nu poți afirma în direct pe post despre cineva că „a rămas pe centura politică”, semantica acestei expresii ducând telespectatorul cu gândul în altă direcție. S-a afirmat că în sediul Guvernului, pentru acțiunile din 10 august 2018, s-a adus muniție de război iar gazele folosite în oprirea manifestanților violenți care voiau să intre în curtea și în clădirea Guvernului ar fi expirate. Fără să se prezinte nicio dovadă, fără niciun rezultat al vreunei comisii care să analizeze gazele folosite, s-a continuat să se afirme pe post tot felul de aberații despre „gazele expirate” folosite. ONU nu a finalizat nici astăzi raportul privind buletinul de analiză al gazelor sau componența exactă a acestora. La un moment dat, Liviu Dragnea a afirmat că „Iohannis vrea dărâmarea guvernului cu forța” iar altul a susținut sus și tare că „în Piața Victoriei au existat oameni plătiți special ca să facă violențe”. În niciunul din cazuri, moderatorul nu a avut nicio reacție, nici măcar nu a solicitat dovezi pentru cele afirmate, dând de înțeles telespectatorului că e de acord cu cele spuse și astfel încălcând grav legea CNA. Acest CNA trebuie să sancționeze cât mai urgent posibil aceste derapaje. „Trebuie să se asigure o distincție clară între fapte și opinii”, mai spune această lege. Emisia în eter, la ore de maximă audiență, în niște momente foarte delicate a unor grozăvii de acest gen de către un moderator TV este gravă, chiar foarte gravă. Oamenii se uită uluiți și împietriți la un moderator ca Rareș Bogdan sau ca Mihai Gâdea și cred tot ce li se spune, pe ei neinteresându-i adevărul ci doar ce spune „idolul” lor, fără să mai conteze pentru ei dacă cele afirmate sunt adevărate și corecte sau nu. „Dacă spuneți la TV că au aterizat extratereștrii în Piața Victoriei, 99% din cei care se uită la dumneavoastră vă vor crede!”, afirma și Radu Herjeu, într-o discuție cu Rareș Bogdan. Așa cum CNA a oprit de la difuzare o serie de clipuri muzicale realizate de Paraziții, Voltaj, Laura Andreșan sau Ombladon, așa cum a închis Omega TV, OTV și DDTV, așa ar trebui să închidă și această televiziune. Nu mai târziu, nu foarte târziu, ci anul acesta, poate chiar până în vară! Până nu e… prea târziu… Părerea mea.

MIRCEA BADEA LATRĂ !!!

Îți trăiești copilăria în cartierul în care Vodcă, Petrică Țiganu, Chinezu, Țuțacu și Neamțu` își fac de cap, sunt tartorii întregii zone, renumele lor a depășit granițele întregului oraș dar tu nu i-ai văzut la față niciodată. Îți duci viața până la 30 de ani „acasă la mămica” fiindcă „în lume fără mami e greu”. E clar, ai o problemă. Te angajează unul la o televiziune ca să arăți oamenilor ziarele de-a doua zi, dar după un timp o dai în politică fiindcă boss-ul tău dă de belele cu justiția și mai mult decât atât, este judecat, condamnat și azvârlit în închisoare, sau sub închisoare, dacă celulele sunt la subsol. Și o dai zi de zi în politică, cum spuneam, din ce în ce mai părtinitor, din ce în ce mai arogant, mai nesimțit, ca în ultima vreme să ajungi vulgar de-a dreptul, folosind expresii și formulări ferentariste greu de reprodus chiar și pe un blog. Dar tu spui asta în direct la televizor, la ore de maximă audiență. Păi, băi nene, înseamnă că ai o problemă. Mare de tot. Te împrietenești cu unul care vindea pastă și periuțe de dinți, care la rândul lui se îndrăgostește și se căsătorește cu femeia care lucra la poartă, la sediul unei mari reviste. Deveniți cumva colegi și iată mare prietenie între voi. La un moment anume, bunul tău prieten are o sclipire de inteligență și-ți miroase caracterul. Instant, îți devine cel mai aprig dușman și-l porcăiești în toate felurile posibile pe unde-apuci. E și mai clar, chiar ai o problemă. Poate că nu percepi că o ai. Dar sigur, sigur, percepi că trebuie ca la serviciu să mergi pe linia decisă de plătitorul angajator al tău iar în viața de zi cu zi să-l numești pe prietenul tău „Viermele în putrefacţie de la Voma Veche, care deserveşte cu tupeu mafioţii din Deltă”. Bineînțeles, îi prezici tu că o să ajungă „la pușcărie”. Sigur asta percepi, fiindcă atâta poți. Și sigur, sigur, ești Badea. Ești Mircea Badea, denumit de internauți „sluga varanului”.

*******************************************************************************************************************************************

Începe emisiunea lui. În 99 % din cazuri, primul cuvânt e „Da”. N-o să înțeleg niciodată de ce. „Da, bun găsit în gura presei!”, tună amfitrionul. Și tot în 99 % din cazuri, urmează „Da, bun venit în frumoasa emisiune!”. Cum naiba să fie frumoasă emisiunea aia, doar el știe. Clar, are o problemă. Încep repede acuzele aduse procurorilor, judecătorilor și tuturor celor care au pus o cărămidă la arestarea mogulului său pe care justiția l-a considerat întâi „pușcăriabil” și care într-un final a ajuns chiar pușcăriaș. Cumva Badea trebuie să-și merite leafa, așa că în fiecare emisiune îi schingiuiește verbal pe toți dușmanii patronului său. Ăla e pitic, ăla e Giumbix, celălalt are bube pe față, altul se vopsește pe păr, unul are dinții nu-știu-cum iar celălalt e prea gras. Președintele țării e în opinia lui un „dulap” și un „robot de bucătărie”. Fiecare are câte ceva, niciun dușman de-al pușcăriașului său șef nu scapă. Băsescu e cel mai rău om de pe planetă și e vinovat de toate pățaniile plătitorului său. Iohannis face la fel, numai lucruri rele, ba vorbește prea mult, ba tace, ba pune accentul greșit pe silabe. Da, am auzit-o și pe asta. Lumea îl numește „măscărici” pe acest Badea fiindcă la el, la ordinea zilei sunt onomatopeele de toate felurile, genurile, uneori chiar scabroase, imitând adeseori pârțurile necontrolate ale unor mâncători de fasole, plus scălâmbăielile din toate încheieturile. Cică se bucură când adversarii șefului său suferă. Cică bea câte 4 șampanii când unul din „tabăra adversă” ia o amendă sau pățește ceva grav. Grav, nene, ai o problemă! E de partea actualului guvern dăncilist și mare adorator de Dragnea. Face șpagat pe două scaune, în direct, la TV. Mă rog, făcea, atunci când putea. Iar când nu face nimic din cele enumerate mai sus, latră. Da, ați citit bine, latră. Vizionați secvențele de mai jos cu schelălăielile dintr-o singură emisiune. Ați văzut, ați auzit? Aveți o problemă. Noi, cu toții avem o problemă. Pentru simplul fapt că îi urmărim abominațiile scelerate. Să pregătim și noi șampaniile pentru atunci când sticla va scăpa de Badea, când pe aceeași sticlă va rula altceva pe acel segment orar, când se va stinge lumina și când se va trage cortina peste trustul Intact. Dacă asta nu se va întâmpla cât mai repede, e clar. Avem o problemă! https://www.youtube.com/watch?v=JUDKkg3XCDc&feature=youtu.be

Mircea Badea în plină desfășurare.

RAREȘ ÎNTÂIUL ȘI CATEDRALA „REALITATEA”

gusa

Gușă declară: „Mi-a dat Oreste un mesaj acum 20 de minute, în care spunea cam ce scrie pe Facebook. I-am răspuns explicându-i că săptămâna trecută conducerea redacţională l-a anunţat pe Rareş că sunt nişte probleme legate de folosirea calităţii de colaborator Realitatea, respectiv atitudinea faţă de Realitatea TV şi colegi, legate de Oreste şi Oana Stănciulescu. Într-un spirit clar de disciplină editorială, Rareş a fost anunţat că până ne lămurim cu precizie despre ce anume este vorba în cazul celor doi, să nu mai fie invitaţi o perioadă. Este un lucru normal pe care l-am făcut şi legat de Claudiu Popa, un coleg al nostru mai apropiat decât Oreste sau Oana Stănciulescu şi care nu a mai intrat pe post până când DIICOT nu ne-a informat că totul este în regulă cu el, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 3-4 zile. Nu e nicio tragedie. Ei, dacă sunt dedicaţi cauzei Realităţii şi nu urmăresc să facă scandal public, trebuie să aştepte la fel ca şi Claudiu Popa decizia conducerii editoriale”. Ziaristul Alexandru Căutiș ne explică pe larg: „Rareș Bogdan este și acum șocat și nu-și poate reveni după ce a aflat că Oreste Teodorescu s-a pretat la șantaj în favoarea unui infractor care a introdus fictiv 164 milioane de euro în capitalul social al unei firme, uzând de o ștampilă falsificată a Băncii Naționale a României. Dar Rareș Bogdan știe sigur, e ditamai omul de televiziune, are de unde afla rapid dacă situația este adevărată. A și aflat. Dar este încă șocat. În ziua în care Rareș Bogdan se va fi asociat cu infractori care folosesc ștampila falsificată a Băncii Naționale a României postura lui de luptător cu hoții va fi cam greu de susținut. Triumfal a anunțat că nu renunță la Oreste Teodorescu (de care, dar asta nu o mai spune public, știe sigur că a făcut șantaj în favoarea unui infractor ce uza de un fals, nu orice fals, ci chiar ștampila falsificată a Băncii Naționale a României). În lumea în care trăim, albul nu mai e alb, dar nici negrul nu-i tocmai negru. Depinde de unghiul din care privești. Jocuri se fac pretutindeni, păpușari au fost și vor fi întotdeauna, diferența o face doar măsura intereselor. În tot acest timp, peste 100.000.000 euro din banii românilor a păpat această Catedrală a Neamului Prost, conform unei investigații a celor de la „sa fie lumină.ro”. Nu e de râs pentru că România are 18.000 de biserici și nici măcar un spital de oncologie pediatrică. Cu ochii după Rareș și Gușă, n-am observat că tocmai s-au mai alocat incă două mormane de bani pentru finalizarea catedralei. Ce mai contează, suntem mai interesați de ce ne anunță Gușă sau dacă mai vine sau nu Oreste la emisiunea „Jocuri de Putere”. Rareș zice că și-a impus condițiile și revine cu toata echipa, Gușă zice cu totul altceva. Chiar dacă Rareș are dreptate și Gușă minte, înainte de a negocia cu Gușă, oare Rareș i-a întrebat și pe Oreste, Oana Stănciulescu, Ciocăzanu, Cartianu dacă acceptă să mai revină? Oana Stănciulescu a declarat deja ca și-a luat adio de la colaborarea cu Realitatea TV, ceilalți tac deocamdată, dar să nu ne așteptăm ca Oreste și Cartianu să revină dupa ce l-au facut pe Gușă albie de porci. Și atunci vin și întreb, cum naiba e cu revenirea asta în formația completă de care ne spune Rareș?

cosmin gusa denis rifai

Oricum e greu de crezut că într-adevar Gușă a capitulat. Probabil ca l-a mințit pe Rareș, ca să îl faca să își clameze victoria, pentru ca apoi sa iasă pe post și să îl contrazică, făcându-l astfel de râsul lumii. Așteptăm să ne lămurim astă seară, deși este aproape sigur că Rareș a căzut în capcana lui Gușă și s-a compromis iremediabil. Rareș și-a cerut scuze telespectatorilor și colegilor, exact cum a vrut Gușă și exact cum i-a transmis public și colega lui, Denise Rifai, care a apăsat pe formula „Rareș a greșit față de noi și îi solicităm scuze”, deși unii cititori și fani considerau răspicat pe rețelele de socializare că acesta nu are de ce să-și ceară scuze. În final un patron / acționar decide, mai puțin contând telespectatorul. S-a văzut asta clar. Oare Gușă va schimba total orientarea stației TV? Vom vedea, în timp. E posibil ca motivul reîntoarcerii și cedării să fie sintagma „Totul până la bani”? Asta findcă știm că banii n-au miros. Rareș e obișnuit cu un anumit standard de viață la care nu a fost dispus sa renunțe? Se poate și asta. L-a trădat pe Oreste pentru bani? A trădat-o și pe Oana Stănciulescu doar ca să-i fie lui bine? A făcut Rareș o întelegere cu ei ca să-l ierte ca nu vor mai apărea în emisiune? Merge el la „două capete”? Orice e posibil. „Scuipi și apoi te întorci și lingi bocancul celui ce ți-a dat un șut in fund… Bărbat adevărat cu coloana vertebrală verticală”, îi scriu lui Rareș unii fani inrăiți, necăjiți și supărați pe el. Oare au dreptate? Vom afla vreodată dedesupturile acestor mașinațiuni? Oare au legatură cu chiria de 3000 de euro pe luna a locuinței lui Rareș despre care se vorbește pe la toate colțurile facebook-ului? Sau cu noul partid Realitatea al lui Gușă? Întrebări multe, răspunsuri… ioc. Noi trebuie, în opinia lui Rareș Bogdan, să iubim România în fiecare zi.

RARES BOGDAN=

Tot respectul și jos pălăria dacă Oana Stănciulescu ar fi făcut declarația asta înainte de declarația lui Gușă, nu după, când a văzut ca nu mai e loc de întors și că patronul într-adevăr n-o mai vrea. La fel și cu cei care au așteptat să vadă intâi ce zice Gușă și abia apoi, când s-au văzut interziși (în ciuda promisiunilor lui Rareș care se pare că și-a „fript” prietenii pentru postul călduț), au ieșit și ei, unde altundeva, pe facebook, cu „m-am hotărât să nu mai merg la Realitatea TV”. Nu „te-ai hotărât” ci altcineva „a hotărât” că nu te va mai primi în studio. Nu ține vrăjeala asta și nici mersul „la două capete”. Cititorii și telespectatorii nu-s fraieri, cel puțin o parte din ei. Gușă declară, sec: „Deciziile rămân în continuare. Acele decizii legate de Oreste şi alţi invitaţi rămân în continuare, au existat şi mesaje porcoase sau anti-Realitatea din partea altor jurnalişti. Nici ei nu vor mai fi invitaţi. Au fost grobieni în exprimările lor la adresa noastră, noi nu merităm asta, noi cei de la Realitatea, le-am oferit o tribună unde să se exprime liber şi nu dorim ca în urma oferirii acestor tribune ei să ne înjure”. La cine se referă oare când spune „alți jurnalişti”? În toată povestea asta, printre jurnaliştii care s-au declarat solidari cu Rareş Bogdan se numără și Laurenţiu Ciocăzanu, Sabin Orcan, Ramona Ursu, Grigore Cartianu. Mulți nu mai au încredere nici în Rareș Bogdan, nici in linia de orizont politic a televiziunii Realitatea. Unii din ei au lăsat-o totuși mai moale cu amenințările după ce au văzut că Gușă nu glumește, iar unii telespectatori au scos din grila lor de programe acest post, cel puțin la nivel declarativ, fiindcă în realitate puțină lume știe să umble în setările unei telecomenzi. Vom vedea ce ne va rezerva viitorul și cum vor decurge lucrurile în continuare. Mulți vor uita, deoarece chiar în această perioadă se sfințește Catedrala bucureșteană și lumea e cu ochii exact pe ce se întâmplă acolo, unii fiind chiar în drum spre ea ca să se închine. Oare a fost bine ales momentul? Oare se fac… jocuri de putere? Sau jocuri cu Puterea? Rareș, te duci astăzi la catedrală? Nu credem. Dar că scuzele se prezintă, nu se cer, asta știi? Nici asta nu credem. Suntem pe receptie. 

rares bogdan cer scuze

Le ceri degeaba, Rareș! N-au de unde să-ți dea… Să iubim România în fiecare zi și limba română doar odată pe săptămână, nu? Așa să ne ajute Rareș Întâiul!

BOHEMIAN RHAPSODY

queen

Gata, s-a încheiat și weekend-ul ăsta în care am văzut două filme submediocre. „A Star Is Born” și „Bohemian Rhapsody”. Lumea în general e cucerită mai ales de al doilea și acum îmi dau seama de ce. Cred că și dacă pui o porcărie de film de-a lui Sergiu Nicolaescu pe muzica lui Queen, iese ceva ce oamenilor le va plăcea să vadă și să revadă mereu. Ele în sine, ca filme, sunt, cum spuneam, submediocre, puțin probabil să vrea cineva să revadă vreunul. Cu toate astea, pe cel de-al doilea film îl salvează muzica, Bohemian e mult mai bine salvat de muzica lui Freddie decât este celălalt film salvat de muzica lui Gaga). Totusi nu este suficient. La sfârșitul zilei, ambele filme amintite aici, ca și First Man al lui Chazelle (altă mediocitate) se vor resimți ca dezamăgiri. Personal mă așteptam ca exact în anul în care sărbătorim două realizări epocale, adică jumătate de secol de la Odiseea Spațială a lui Kubrick, apărută în aprilie 1968, dar și de la așa-numitul White Album al lui The Beatles, care a văzut lumina existenței chiar în noiembrie) să avem ceva comemorativ sau măcar ceva de același nivel. Iacă, nu avem parte. Odiseea Spațială și White Album sunt pași atât de importanți pentru omenire, momente atât de glorioase ale istoriei recente a acestei specii, încât să vezi ce s-a produs anul ăsta și anii anteriori îți poate provoca un atac de anxietate. Simți așa, o gheară-n piept, o apăsare adâncă, la gândul că nimic din ce s-a creat până astăzi, 12.11. 2018, nu poate măcar să se apropie de vreuna dintre cele două, ca anvergură și implicații pentru toată umanitatea. Kubrick și Beatles au vorbit răspicat, acum 50 de ani, despre ce înseamnă să fii om. Astăzi, la jumătate de veac după acel moment, trebuie să ne mulțumim doar cu ce a fost spus în 1968 și să sperăm că măcar în 2068, adic peste alți 50 de ani, ne vom descurca ceva mai onorabil și vom crea ceva memorabil. Până una-alta, eu unul caut cu disperare oameni care chiar să aibă ceva de spus, în timpurile noastre, dar s-ar putea să am mult de săpat în oceanul de chestii făcute pentru bani și pentru propriul ego. Vă anunț dacă găsesc ceva, deși sunt slabe speranțe. Datorită nivelului scăzut de cultură la nivel național, filmele lui Nicolaescu, ca toate filmele din timpul ciuruitului aduc televiziunilor rating în zilele noastre și mulți bani multiplexurilor, chiar dacă ele sunt de fapt niște kitsch-uri monumentale. Dacă la un mall rulează într-o sală „Nea Mărin Miliardar”, sala respectivă va fi arhiplină, curioșii dornici să vadă un praz într-o geantă diplomat stând înghesuiți ca sardelele pe toată durata filmului, în timp ce dacă alături, în altă sală, rulează „Bohemian Rhapsody”, ea va fi goală. Nu de alta dar începând cu 1990 și până acum, în 2018, e la modă să ai manele în casă, să asculți sârbe și hore, culmea, să mai inviți și pe alții să facă la fel, să asculți glasul gri al sticlei la Vama Veche, să mergi la Untold și să fii DJ în fața unei orgi de 19 dolari. Sau o treaptă mai sus, VJ. Nu-i întreba pe cei din jur de Shuffle, nu îndrăzni să le strici ziua cu Doubledecker. Nu-i întreba nimic despre Kraftwerk sau Radioactivity, se vor uita la tine precum ornitorincul la tămâie sau cum s-ar fi uitat Marie Curie la o drona cu LED-uri. În schimb dacă te lauzi că ai făcut rost de bilet la Untold la Cluj, ești zeu cu tentă de Dumnezeu pe scara blocului tău.

FEREASCĂ DUMNEZEU !!!

baphomet

Încercăm să ne tragem de urechi să vedem dacă visăm ori ba. Ne ciupim să ne dumirim dacă existăm și dacă tot ce vedem și ce auzim e aievea sau doar în vreo imaginație bolnavă de-a noastră. Aproape că nu ne vine să credem și totuși există în realitate. Toate ciudățeniile pământului ne trec prin fața ochilor și cu toate astea noi le considerăm normale și trecem pe lângă ele ca și cum n-ar exista. România are pană pe dreapta față și merge așa de vreo treizeci de ani fără să ajungă vreodată la vreo vulcanizare care să-i vină de hac și s-o repare odată pentru totdeauna. Trăim într-o țară în care un om doxă în orice domeniu, Banciu, stă pe un scaun într-o televiziune în loc să fie consul pe coasta Mediteranei, în vechea Provența, la Marseille. Trăim în țara în care o persoană care zvârle cu un plastic încovoiat un ghem cu blană peste niște ațe întinse e ridicată la rang de erou național și se vorbește despre ea cel puțin ca despre Tatăl Ceresc. Suntem la un pas să-i facem o statuie a cărei piedestal să ajungă până pe Mercur. Ne ducem traiul de zi cu zi într-un spațiu delimitat în care plătim comision de consultanță unui simplu bancomat. Suntem singura țară de pe globul pământesc unde nucile normale sunt de două ori mai scumpe decât nucile de cocos, unde laptele simplu este mai scump decât laptele bătut iar ciupercile au prețul dublu față de cel al cărnii de pui. Ipostazele ciudate, de-a dreptul incredibile ne sar in ochi la tot pasul iar noi le privim cu o bunătate și o indiferență demnă de Cartea Recordurilor. Românul nu-și mai bea cuvenita cafea fierbinte la prima oră a unei zile friguroase de iarnă ci iese în zăpadă cu o lesă însemnând un cablu luuuuung din Apărătorii Patriei până la Săftica, la capătul îndepărtat al acestuia fiind atârnat un zâmbet pe 16 mm și un chihuahua la fel de zâmbitor și de aceeași dimensiune. Practic stăpânul nici nu știe dacă vietatea mai e acolo, după un timp, înghețat de frig fiind, el începe pur și simplu să strângă cablul precum pescarii guta cu lanseta. Când după trei ore de muncă, așa-numitul câine apare, sleit de puteri dar fericit și cu burta golită de necazuri, îl ia și îl bagă în buzunarul de la piept, fericirea maximă văzându-i-se pe toată fața. Vedem toate astea și nu ne mirăm, ni se pare ceva mai mult decât normal. Pierdem ore întregi din viața noastră privind ceva ce ar trebui șters de pe fața pământului, mai exact Las Fierbinți. Și ferească-l Cel de Sus de deasupra norilor pe cel care ar îndrăzni să ne perturbe vizionarea că suntem în stare să-l aruncăm direct în iad. Mai mult decât atât, îi luăm drept modele de viață pe așa-zișii actori din acest serial care practic trec prin sticlă și intră peste noi în case. Și ca să fie tacâmul complet, râdem la ceea ce ei numesc poante. Da, râdem, nu de ei ci la ce spun ei. Oare ne mai facem bine, ca națiune? Unde ați mai pomenit ca portocalele să fie mai ieftine decât merele iar brânza să fie mai scumpă decât carnea? Suntem cetățeni ai unui teritoriu în care Baphomet are statuie, e ridicat la rang de zeu iar noi ne facem selfie lângă el, fără să știm ce reprezintă de fapt. Măi oameni buni, voi citiți ce scriu? Un pix în care există o mină de pix costă 1 leu, în timp ce o mină de pix, singură, neînconjurată de niciun pix costă 2 lei, ați mai pomenit? Sunt momente în care-ți vine să-ți deșurubezi căpățâna și să dai cu ea de pereți până se destramă în mii de fărâme, la ce minunății îți este dat să vezi sau să trăiești. Știm cu toții să ne facem cruci cât mausoleul de la Mărășești de mari, cu ambele mâini în același timp, sfioși și evlavioși, iar dacă în acel moment ne calcă un nene pe picior din greșeală e vai de mămițica lui și de tot neamul lui până la Adam, scoțând instantaneu pe gaura de la gură la adresa vinovatului toate măscările existente pe planetă. Avem politicieni care habar n-au să scrie corect în limba lor natală dar posedă o îngâmfare pizmașă care te-ar face să crezi că au cel puțin trei premii Nobel în buzunar. Bă, exact pe ăia îi votăm mereu și mereu, de 30 de ani încoace. Păi, să avem pardon, dar nu cumva ne merităm soarta? Ok, e de înțeles, ne tragem ca neam din doi bărbați, dar totuși… Oare Traian și Decebal or fi mândri de urmașii lor? Doar întreb. Legenda spune că țara asta în care ne mișcăm oasele e protejată de măicuța Domnului și că e teritoriul iubit de Dumnezeu. Dar oare nu cumva El și-a întors fața de la noi văzând în ce ipostaze vecine cu absurdul am ajuns? Oare nu noi suntem cei vinovați? Ne gândim și la varianta asta? Suntem singura țară de pe Terra în care două cd-uri cu Mozart și Beethoven, laolaltă, sunt mai ieftine decât un singur cd pe care orăcăie și schelălăie Guță, voi realizați unde am ajuns? Trăim momentul în care Esca și Florin Călinescu sunt pomeniți în cărțile micilor școlari iar greșelile de ortografie și de punctuație sunt frecvente în toate manualele școlare, unde s-a mai pomenit așa ceva? Tot legenda spune că suntem norocoși dacă pe stradă călcăm într-un rahat de câine. Se vede cât suntem de norocoși, călcăm zilnic în ei până și pe Calea Victoriei, nu comentăm părându-ni-se ceva absolut normal și fugim imediat să luăm bilete la loto, aduce noroc, nu-i așa? Stăpânul de câine smucește animalul cât pe-aci să-i rupă gâtul ca nu cumva să calce sărăcuțul în rahatul altui patruped de teapa lui iar în secunda imediat următoare, când lighioana se încovoaie ca un arc și se străduie să așeze pe asfalt un rahat cât Casa Presei, același stăpân stă drept precum rigla și cu o privire impenetrabilă până când ăla din capătul lesei își termină de aranjat construcția îndoindu-se în cele mai scabroase poziții. Și omul pleacă de la fața locului, fericit că va aduce niște noroc în viața următorului trecător care va călca pe muntele lăsat de câine. Și cum spuneam, ni se pare ceva logic, ceva cotidian. Nimic nu ne schimbă ideile, nimic nu ne miră și nimic nu ni se pare anormal. Pe degetele de la o singură mână pot număra mirii la a căror nuntă nu au existat lăutari. Nu putem fără ei și la fel, nu concepem viața fără manele. Pentru furtul unui kilogram de cartofi pedeapsa este de 3 ani închisoare iar pentru sume de milioane de euro furate din banul public hoțul ia pedeapsă cu suspendare, pentru simplul fapt că e politician. Plângeam de ne săreau nasturii de la cămăși când Becali a fost dovedit de justiție că e un infractor notoriu, șușotind pe la colțuri toate rugăciunile către toate sanctitățile cunoscute care să îl ajute să iasă mai repede din închisoare, că nu-i așa, Doamneeee cât bine a făcut el semenilor săi, fără să ne gândim că de fapt binefacerile lui erau doar o ciozvârtă din cât furase și că toate așa-zisele fapte de bine le făcea doar în prezența televiziunilor, pentru reclamă, nicidecum din vreo inimă largă și darnică. Da, toate astea se întâmplă la noi, despre toate aceste lucruri contra naturii auzim și citim zi de zi dar nu ne pasă. Nu facem nimic ca să schimbăm actuala stare de fapt. Continuăm să ne uităm cu lacrimi de fericire în ochi la Vacanța Mare și ne tăvălim de râs pe linoleumul din bucătărie la glumele lui Țociu și Palade. Avem scara de valori dată peste cap și răsturnată cu susul în jos dar ne simțim bine. Dăm mai mulți bani pe struguri decât pe o sticlă cu vin din aceiași struguri dar considerăm că așa e normal. Avem normalul nostru și nu permitem nimănui să ni-l schimbe. Habar n-avem ce diferență este între o apă plată, una minerală plată și una carbogazeificată. Pentru noi, aia care ne înțeapă la limbă e clar, e minerală, iar cea plată, nu. Suntem normali, avem o țară normală și proaspăta statuie a lui Baphomet, cum spuneam, ne veghează traiul, zilele, trăirile și fericirea. Pe care doar noi o numim fericire, ea fiind de fapt un târâș-grăpiș prin anormal si prin pueril. Dar nu contează, suntem norocoși și credincioși. Să jucăm deci la Loto și săptămâna asta, poate Cel de Sus care ne iubește și ne veghează ne va dirija mâna astfel încât să bifăm exact cele șase numere norocoase… Așa să ne ajute Dumnezeu. Amin. Like. Share. Baphomet. Punct.

PUTEM MULTE!

SOCIETATE

Este clar pentru mine că întreaga societate s-a polarizat excesiv şi că se acceptă tot mai greu un punct de vedere diferit. Aproape că este de înţeles, de acceptat este ceva mai dificil, dacă nu imposibil. În momentele de criză oamenii, noi toţi, suntem mai preocupaţi de asigurarea necesităţilor materiale, care să ne echilibreze si si sa ne indestuleze subzistenţa, supravieţuirea si de ce nu, chiar existenta. Nu este uşor să acceptăm divergenţe de opinii, convingeri contrare sau polemici atunci când ne este frig şi/sau foame. Dar ce se întâmplă!? Vedem de prea multe ori, aproape că s-a ajuns la o uzanţă generală în chestiunea asta, un inamic, un adversar în cel care ne contrazice, căutăm, parcă, prea mult vinovaţi, prea puţin ne străduim să înţelegem sau găsim soluţii. Plata poliţei pare să fie profesia în care ne-am calificat cu toţii la locul de muncă. Desigur, aproape toţi! Din cauza efervescenţei atitudinilor revanşarde oamenii cu vederi constructive aleg să se ascundă, să nu iasă în faţă cu ideile lor. De teamă să nu fie victime ale energiilor descătuşate în răzbunări cu orice chip şi cărora nu le pot face faţă fără urmări asupra propriilor suflete. Observ de prea multe ori că oamenii îşi strigă durerile, nedreptăţile, întemeiate dealtfel, fără să dorească şi un răspuns la întrebările lor. Uneori răspunsul dispare ca finalitate, tot ce contează este emulaţia. Şi totuşi… oamenii reclamă urâtul din societate, solicitând frumosul şi binele să iasă la iveală, dovadă că în mediul online fotografiile paradisiace, mesajele hiperbolistice şi atitudinile pro bono sunt salutare, salutate şi adună lumea în jur. Cred că se poate să nu ucidem, şi mă refer aici la suflete, crime care sunt mai atroce decât cele fizice, sunt convins că putem să recunoaştem că nu ne pricepem toţi la toate, este absolut nevoie să înţelegem că atunci când cineva ne spune că nu avem dreptate acela nu este duşmanul nostru şi este prietenul de lângă noi, putem încerca să oprim pornirile maliţioase, să respirăm adânc şi să întindem mâna în ajutor şi nu să o ridicăm înarmată… Putem multe! Ştiu că pot părea utopic, că rândurile mele provoacă unora un rictus, altora un zâmbet… Dar cel mai important lucru este să vă spun că toţi oamenii din jurul nostru sunt minunaţi. Şi totuşi cât de mult a pus stăpânire pe ei urâţenia şi răutatea… Incredibil… Ducem cel mai greu război. Acela cu noi!

FRUMOSI SI LIBERI, DAR… LENESI !!!

TEXT LUNG

Totul a pornit de la o statistica personala. Unii m-au certat iar altii, cumva voalat, m-au sfatuit sa nu mai scriu texte lungi pentru ca lumea nu are timp sa citeasca „atâta”. Le-am multumit pentru sfat, dar cum asta fac de peste 30 de ani, nu m-am oprit din a scrie mult si poate pentru unii, prost. Am incercat in schimb sa descopar cauzele acestei „lipse de timp” a multor cetateni de diferite vârste, tragând cu ochiul in stânga si in dreapta si incercând sa inteleg de unde pâna unde atâta viteza si un asa ego ridicat in slavi pâna la paroxism. Pentru asta, un bun prieten m-a sfatuit sa fac doua teste pe orice retea de socializare. Mi-a spus dinainte ce voi constata si a avut dreptate, chiar asa s-a intâmplat. Am postat deci doua fotografii, una dupa alta, apoi un filmulet de 5 minute, apoi din nou doua fotografii consecutive. Mi s-a spus sa urmaresc like-urile in timp real si am avut o revelatie: 4 din 5 persoane au dat like fiecarei postari, like dupa like, unul dupa altul, 5 la numar, in nici 5 secunde. Am realizat ca acestia n-au vazut filmuletul. „Din lipsa de timp”, am gândit. Atunci de ce au dat like daca nu l-au vazut? Ca sa dea bine in cadru? Ca sa nu ma supar eu, cumva? Asta n-am inteles nici acum. Pentru al doilea test mi s-a propus sa fac un videoclip de 10 minute iar la minutul 9 sa inserez un text extrem de important pentru toti cei carora urma sa il prezint, apoi sa astept intrebarile lor, in public sau in privat. Procentul a fost asemanator, cam 80% habar n-au avut ce am scris acolo. „Din lipsa de timp”, am fost tentat sa gândesc din nou dar de data asta am tradus altfel. Dur, in stilul meu, dar exact pe dos fata de prima data. Nu lipsa efectiva de timp e cauza, nu exista ca atunci când vrei sa citesti ceva sa nu-ti faci timp sa o faci, astea sunt basme. N-am mai dat vina pe timpul care se scurge ireversibil si nici pe bietii oameni posesori de planeta gratuita sub picioare.

TABLA----

Am incercat sa dau vina pe scoala lor si pe sistemul de invatamânt in general. Incepând cu scoala primara si ducându-ma pâna la o licenta sau la un masterat. Fiindca altfel nu mi-am putut imagina cum persoane cu studii superioare scriu cu „â” la inceputul cuvântului, habar n-au de folosirea corecta a formelor „insumi, insami, siesi, insusi, insele” si scriu gresit „a fii, a stii”, unii ajungând chiar si in tari straine pe posturi caldute si bine remunerate, semidocti fiind. Si-atunci am inteles si rostul comentariilor scurte, de la unele postari, de multe ori un simplu emoticon inlocuind orice alt raspuns.

TABLA---
Testele au functionat si am inteles ca intr-adevar, sistemul de invatamânt, scoala si dascalii sunt de vina. Imi amintesc ca intr-una din universitatile din România, la examenul de licenta s-au prezentat 4 studenti, de la mai multe sectii cumulate. 4 din 65 !!! De ce n-au mai venit si altii? Dintr-un motiv simplu: nu au fost in stare sa scrie 50 de pagini pe o tema definita. Onest vorbind, cei mai multi dintre cei ce nu s-au prezentat la licenta nu erau capabili sa scrie doua pagini despre un subiect precizat din materia de curs sau din bibliografie, daramite 50. Ma intreb pe buna dreptate, cum au ajuns ei studenti, unii chiar in an terminal, ei neputând insaila câteva pagini inteligibile pe un anumit subiect.

TABLA--

Profesorii se pot spala pe mâini si pot ramâne cu constiinta netulburata atunci când ii imping in sus si mai departe pe cei care au ramas, de fapt, in afara scolii. Ii trec clasa desi nu ar merita, doar ca sa nu raporteze superiorilor sau politicului ca elevii din clasa lor sunt nestiutori de carte. Fiindca s-ar putea intoarce asupra lor acest fapt, pe motiv ca n-au stiut sa-i invete. Si atunci se merge pe linia de mijloc. Elevii pleaca, cu tot cu problemele lor si lumea e multumita. In ultima instanta nu s-a intâmplat nimic, salariul dascalului vine la fiecare jumatate a lunii si toata lumea e fericita. Multi oameni ramân astfel incapabili sa citeasca altceva decât tweet-uri si emoticoane. 

TABLA-

Care e efectul direct al acestei stari de lucruri? Unul extrem de nociv pentru noi toti: faptul ca nu mai stim care e media umana ce constituie masa de echilibru a societatii. In fapt, nici vârfurile, nici perdantii nu sunt definitorii pentru societate, ci mediocrii care se investesc in activitatile utile cu care ne intâlnim si de care avem nevoie zilnic. Atunci când aceasta masa umana are o medie intelectuala onesta, lumea are un numitor comun si astfel e posibila specializarea iar orizontul social este cel al dezvoltarii. Scoala nu produce niciodata genii, mai curând invers, geniul face scoala, scoala produce doar oameni educati, adica deschisi fata de contextul in care se afla, disponibili fata de semenul lor, capabili de atentie si de rabdare, care stiu ce inseamna munca si inteleg cum sa se bucure de roadele ei. Acestea sunt trasaturile care il deosebesc pe omul civilizat de salbatic, acesta din urma fiind dependent de un singur context, legat doar de familie, traind intr-un feed-back cu natura si incapabil sa o struneasca, evitând munca si bucurându-se instinctual de ceea ce-i cade in mâna.

TABLA

Daca asa cum spunea Haeckel, ontogenia reproduce filogenia, atunci cu totii, când pasim prima data pe poarta scolii, suntem niste mici salbatici. Menirea scolii nu e aceea de a ne oferi cunostinte, ci aceea de a ne civiliza, adica de a ne deschide catre lumea in care urmeaza sa traim, o lume urbana, in care depindem unii de altii, care ne solicita disponibilitatea, atentia si tenacitatea si in care se cuvine sa fim prezenti sub semnul grijilor si responsabilitatilor. Lumea moderna a incredintat sarcina educarii acestor lucruri scolii si daca isi urmeaza menirea, atunci exact asta trebuie sa faca scoala. Tocmai pentru ca menirea ei e una civilizatorie, ea li se adreseaza, in mod universal, tuturor, caci cu totii sunt chemati a deveni, prin fapta, prin alegere si prin judecata, cetateni.

FACULTATE---

Nu e nevoie sa botezam noi, astazi, scoala ca fiind incluziva, caci daca e cu adevarat scoala, ea este astfel in esenta ei. O scoala onesta, inteligibila si cu examene riguroase e cea mai democratica institutie a societatii, caci ea le arata tinerilor ca fiecare se poate implini dupa talentul lui, ca munca e rasplatita, ca fapta buna isi este siesi masura si ca intre cei dedicati pasiunii lor se stabileste o comuniune capabila sa infrunte deopotriva distantele spatiale si cele temporale. Aceasta este lectia scolii bine facute, lectie pe care fiecare o asimileaza dupa puterile lui. Si intr-o lume in care scoala inseamna ceva, mediocrii sunt cei ce câstiga cel mai mult, deoarece pe lânga lucrurile pe care le-au interiorizat, ei mai dobândesc si nostalgia unui mai mult pe care-l pot aproxima prin munca lor cotidiana care astfel se spiritualizeaza, depasind statutul de corvoada si pe care poate, intr-o zi, il vor realiza copiii lor.

FACULTATE-

O scoala temeinica lasa elevilor ei constiinta faptului ca lumea e inteligibila, ca faptul ca a intelege este in sine o bucurie, ca mereu mai e ceva de inteles si ca aceasta intelegere presupune o statornica exigenta fata de sine. Putini sunt cei care înteleg cu adevarat lucrurile decisive ale unui domeniu inca de pe bancile scolii. Cei mai multi parasesc scoala cu convingerea ca pot intelege totul si orice, iar aceasta certitudine este asemeni unei lumini launtrice capabila a-i orienta in viata. De aceea responsabilitatea scolii e tocmai fata de ei, cei care nu ajung de la inceput la pragul de sus. Iar atunci când scoala nu-si face treaba, toti acesti oameni ratacesc in intuneric si in lipsa de altceva mai bun, se chircesc in conditia unei vieti primitive, intr-o lume de neinteles si bântuita de spaime si frustrari.

FACULTATE

Scoala româneasca produce performata la metru cub, ea nu are nici perdanti si nici mediocri. Dezinteresul fata de cei care nu pot tine pasul cu lucrurile de neinteles care se fac la tabla in clasa, iar apoi nevoia de a cosmetiza statisticile facându-i pe toti absolventi ai tuturor ciclurilor educationale au avut un efect pervers si anume prabusirea nivelului mediocritatii. Astfel, daca in urma cu un sfert de secol mediocritatea insemna o nota de 6 sau 7 cinstita, astazi aceste note acopera, in cel mai bun caz, o nota de 2 sau 3 din acele vremuri. Altfel spus, ceea ce noi consideram astazi un mediocru, adica un om normal, caruia scoala i-a dat nu atât niste cunostinte, cât o orientare, este de fapt un loser, un perdant caruia scoala nu i-a dat nimic, ci doar i-a luat niste ani din viata. Omul acela nu stie cine este pentru ca nu are constiinta unui sistem de raportare la ceilalti, sistem pe care il da nu neaparat nota, cât interesul si munca ce-o acopera, omul acela nu are un orizont fiindca nimeni nu i-a descoperit umanul din el si ca atare va fi tentat de existenta salbaticului, cu feed-back-ul lui permanent si cu bucuria genuina pe care o da satisfactia nevoilor primare.

FACEBOOK

Fireste ca atunci când ajungem aici, societatea se degradeaza si lumea omului care creeaza prosperitate este inlocuita de lumea darwinista a competitiei pentru niste resurse ce nu se inmultesc. Daca va intrebati de ce pleaca atâtia din tara, mai ales tineri, dar nu numai, aveti aici o parte din raspuns: pentru ca aici munca nu le aduce nici un beneficiu si chiar daca le-ar aduce, nu s-ar putea bucura de el. Aici se traieste intre pradatori: fiecare insfaca ce apuca si se retrage in coltul lui din pestera ca sa-si devoreze prada, fiind mereu inconjurat de privirile fixe ale haitei care-l pândeste si-i asteapta cel mai mic semn de slabiciune. Nu doar faptul ca munca nu se implineste in câstig, ci si faptul ca acest câstig ar fi aici zadarnic ii face pe unii oameni sa ia calea pribegiei. Carenta educatiei face ca regulile sociale sa devina caduce si viata publica sa fie dominata de o violenta latenta, care-si asteapta ceasul exploziei. Nu ne lovim doar de absenta oamenilor priceputi, ci si de o agresivitate cotidiana care este, in ultima instanta, reversul neputintei. Acesta e rezultatul prabusirii invatamântului, faptul ca avem la 18 sau, mai nou, la 21 de ani, generatii dupa generatii de rebuturi incapabile de carte si de munca. Indiferent cum ii luam si indiferent cât ajung ei sa câstige, nu pot constitui nucleul acelei clase de mijloc care sa impinga România pe spirala prosperitatii. Dimpotriva, ei se aglutineaza intr-o masa amorfa si resentimentara, gata sa impinga lumea intr-un carnaval al violentei care pentru multi ar fi distractie la cote maxime.

FACULTATE--

Neinfruntând mica anarhie pe care-o declanseaza o dezbatere onesta, am reusit sa infiintam o societate anarhica si anemica pe care nu o mai tin impreuna decât frica, lasitatea si santajul. In fond tinerii acestia nu sunt altceva decât parintii si profesorii lor, vazuti printr-o lupa ce amplifica apocaliptic slabiciunile pe care vârstnicii cred ca le pot ascunde. Se mai poate face ceva? Acum, nu. Au fost câteva momente in care se putea face si pe care, orbeste, le-am ratat. Un lucru e esential. Anume ca perdantii unui ciclu de invatamânt nu se mai reechilibreaza niciodata. Rostul scolii primare e simplu, acela de a forma deprinderile de citit, de scris si de socotit. Transformând invatamântul elementar intr-un laborator al noilor pedagogii, n-am facut decât sa incurcam totul si sa producem la finele clasei a IV-a doar niste analfabeti pe care-i alintam ca fiind „functionali”, desi nu sunt nici pe departe asa.

EMOJI

Ar trebui redate invatatorului si profesorului demnitatea sa la nivelul pregatirii, la nivelul salarizarii, la nivelul ponderii institutionale. Sa-l lasam sa se ocupe de copii, nu sa-l strivim cu hârtii inutile si sa nu-l mai obligam sa minta sub semnatura in statistici trucate. Sa incepem de la baza, lasându-i pe dascali sa-si descopere pasiunile si sa invete sa le cultive in sufletul elevilor. Sa faca mai putin dar mai temeinic si mai ales sa faca de asa maniera ca pe ceea ce a construit temeinic un ciclu, un altul sa poata dezvolta la fel de temeinic. Scoala de inalta performanta care pregateste specialisti de nisa nu e pentru toti ci doar pentru câtiva, dar scoala care formeaza oameni educati si buni cetateni e pentru toti. Nu e doar pentru copiii nostri ci si pentru noi, adultii ce lucram in ea. Sa ne regasim in tot ceea ce facem si astfel munca noastra va purta in ea secretul infaptuirii. Scoala ar trebui sa ne fie capatâi. Dar cum spuneam, politica se implica in scoli si in invatamânt in general, iar acest lucru este secretul fricii care-i transforma pe profesori in masini de promovat analfabeti efectivi. Sau cum spunea Mihai Maci, aceasta este reteta inapoierii scolii românesti si a saraciei din care nu reusim sa mai iesim si in care ne afundam pe zi ce trece. Si atunci avem pretentia sa ne mai citeasca cineva un text mai lung? Avem pretentia prosteasca sa mai credem ca cineva ar reusi sa parcurga la cafeaua de dimineata o intreaga pagina de caiet scrisa marunt? Sau acest articol? Daca erau niste emoticoane, mai ziceam, dar asa… Atâtea sute de litere consecutive? Repet ce am spus de atâtea si atâtea ori: eu nu scriu pentru toata lumea ci doar pentru cei care stiu si pot citi. De sus in jos, de la dreapta la stânga sau printre rânduri. Oare a ajuns cineva cu cititul pâna aici? Doar intreb. Ce naiba, sa fim seriosi…

EMOJI-

UN VERS, UN GÂND SI O IDEE…

liliana casiana carp

              LILIANA  CASIANA  CARP

Poezia Lilianei e ca o tăietură proaspătă în plumbul realităţii, de aceea luceşte. Stilul ei decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în aceste versuri. Totul este trăit intens, deşi rămâne un joc. Patetismul şi spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia Lilianei Carp, un poet posesor de talent, care desi la inceput de drum, vine, vine, vine si incearca sa calce toate ierarhiile literare în picioare. In ceea ce mă priveşte, mi-am făcut doar datoria de a anunţa sosirea ei pe planeta versurilor. De oprit oricum n-o poate opri nimeni (decât poate propriul său capriciu). Nu ne rămâne decât să o salutăm ca pe un oaspete de seamă, sosit pe neaşteptate în spaţiul poeziei si sa-i uram mult succes in viitor. Cu mentiunea ca ortografia si punctuatia din urmatoarele poezii apartin in totalitate autorului si ca acesta si-a dat acordul scris pentru a i le publica aici, va las sa cititi, sa visati si sa memorati câteva gânduri line si pline de romantism… SAMUEL CIOCAN, 17 septembrie 2018.

=====

1. FERICIREA

„La poarta inimii mele,

Bate fara pic de teama,

Dimineata fara veste,

O cucoana zapacita.

Da navala, ma impinge,

„Da-mi ragaz”, ii spun in soapta,

Nu ma lasa sa vorbesc.

Si cu mana ei micuta,

Rascoleste si gaseste,

Suflet adormit de atata vreme.

Sa-l trezeasca, nu-i fu lesne,

Prea adinc ii fuse somnul.

Jucausa, branci ii dete,

„Ce vrei doamna, care-i baiul?”,

O intreaba suparat.

Ea-i raspunde zambitoare:

„Uite colo!”

Si-l indeamna,sa priveasca,

Cerul plin de curcubeie.

„Hai odata, nu te teme,

Deschide ochii,

Priveste!”

Si cu un ghiont isi lua adio,

Plecand spre alte efemere.”

* * * * *

2. DE CE?

De ce?

Nu ma intreba,

Asculta si taci,

Nu-mi opri nebunia,

Hraneste-o cu a ta.

Nu ma respinge,

Am sa sparg zidul,

Ridicat intre noi,

Si am sa cad,

In cercul acela,

Rece si gol.

Nu poti sa imi ceri,

Sa renunt atat de usor.

Lasa-mi macar un brat,

Sa-mi sprijin de el,

Trupul firav,

Nu mila iti cer.

Priveste o clipa,

Spre mine, in jos,

Si ai sa intelegi,

Nimic nu mai este,

Odata pierdut.

* * * * *

3. SI LA CEAS DE NOAPTE…

Intra,bine ai venit!

Arati prafuit,oi fi ostenit,

Ia loc, flamand poate esti,

Infrupta ceva, din ce vei gasi,

Ma asez, aici, langa tine,

Tacere s-ascult,

Nu te intrerup,

Cred ca ar fi,

Poate prea mult.

Nimic e destul,

Atat vreau sa imi spui.

Dar, stai, ce se aude,

Oh, un ceas ragusit,

Isi cere si el,

Dreptul de a fi,

Nu-l opri, lasa-l sa cante,

Omagiul adus, acestei iubiri.

* * * * *

4. SI PLEC

Cu ochi stinsi,

Imi vorbesti,

Ce imi ceri,

Este prea mult.

Cu pasii alene,

Pragul il trec,

Nu ma oprii,

Totu-i pierdut.

Din coltul acela,

Privirea-ti ma arde,

Incerc sa o sting,

Cu lacrima ce-mi cade,

Pornesc, fara sfiala,

Pe-un alt drum,

Fara sa simt,

Nicicum,

Teama,

Unui nou inceput.

* * * * *

5. DANSUL NEBUNILOR

Un diplomat, bun de palavre,

Ii taie calea in miez de noapte ,

Si-i fura fara sa clipeasca,

Inimai-i mult zbuciumata .

Si s-a incins hora far de stire,

Cerc vicios cu doi nebuni.,

Si obositi de atata joaca,

Lasa-ti la voia intamplarii

S-au ratacit, pe aleea vietii ,

Fara vreo cale de scapare.

Pornind pe drumuri diferite,

Alte inceputuri s-au ivit,

Nu trece mult, si se trezesc,

Un nebun si o nebuna,

Ametiti si zapaciti,

Si se intreaba fiecare,

Unde oare au gresit.

* * * * *

6. CANUTA FERMECATA

Nu-ncerca sa-mi stingi amorul,

Din pocalul tau de aur,

Da-mi sa beau din cana cea,

Ruginita si murdara,

Gustul care-l are intr-insa,

Ma indeamna la visare.

Nu privi cu nepasare,

Lasa-ma sa sorb dintr-insa,

Cine stie, poate pofta eu ti-oi face.

Si-mi intinse cu dispret,

O canuta fara toarta.

Si cu-n ranjet in coltul gurii,

M-a lasat sa-mi sorb licoarea,

Fara nici o pricina.

Am plecat, mi-am luat adio,

Si cu dor, privesc in urma,

La canuta fermecata.

 

* * * * *

7. MAMA

Am incercat sa te opresc,

In pragul casei mele,

Aveam apa de izvor,

Si pita calda in soba,

Stergar tesut de mine,

Pe masa eu ti-am pus,

Si vinul cu ulceaua ti-am adus,

Rana adanca am grijit,

Dar gandul tau departe era dus.

Pe cal sarii, si repede ai plecat,

Nicicand in urma n-ai gandit,

La maica ta.

Si te-am privit cum alergai,

Cal balan, de la tata-tu primit in dar,

Ieri, la apus.

De te intorci, sa zabovesti,

In pragul casei parintesti,

Pe masa am sa las, la fel,

Stergar tesut, si pita aburinda,

Vin rece in ulcica si apa de izvor..

* * * * *

* * * * *

8. PE CURAND!

Dorm,

Ma atingi,

Ma trezesc,

Ai venit,

Nu te vad,

Imi vorbesti,

Nu te aud,

Esti aproape,

Simt,

Un rece fior,

Nu-i teama,

E dor,

O lacrima,

Nu-i usor,

Inteleg,

Vrei sa pleci,

Esti asteptat,

Un ultim popas,

Amar ragaz,

Privesc,

O stea,

E a ta,

Ramas bun!

Pe curand!

* * * * *

9. TARZIU

Ai sosit,

Drum lung,

A fost greu,

Stiu, mi-ai spus,

M-ai asteptat,

Nu am venit,

Sa-mi vorbesti,

Prea tarziu,

Ce-ai vrut,

Sa-mi spui ,

Nu am sa stiu,

Pareri de rau,

Sapa adanc,

Nu pot sa scot,

Durerea ce simt,

Asa fost,

Sa nu ne intalnim.

* * * * *

10. RUGA

Stiu,

Ce folos,

Ganduri ascunse,

Cine sa stie,

Cum caut in mine,

Sa pun in cuvinte,

Rime absurde.

Da-mi pace, nu vezi,

E tarziu, e gol,

Nimic nu-mi vine in minte.

Adu-mi o cafea rece, o tigara,

Poate gasesc o alta poezie,

Si smulsa cu forta,

S-o astern pe hartie.

* * * * *

11REVENIRE

Imi bati in usa,

Astepti sa-ti raspund,

Iti aud pasii,

Nu te opresc,

Te intorci,

O strigare,

Te aud,

Si deschid,

Esti trist,

Cazi pe ganduri,

O vorba nu scoti,

Privesti catre mine,

Cu ce sa te ajut.

Intri in casa,

Te uiti imprejur,

Copiii au crescut,

Nu-i nimeni la masa.

Ce vrei sa sti,

Intreaba,

Raspuns vei afla.

Te intorci,

Vrei sa pleci,

Durerea-ti apasa,

Pe frunte,

Maracini,

Vrei apa, ti-e sete,

Uite fantana,

Asteapta s-o cureti,

Si campul te asteapta,

Sa-l sapi.

De ce te opresti,

Priveste ograda,

Iti amintesti,

Totu-i aproape la fel.

* * * * *

12. TACUTI

Vorbesti prea mult,

E liniste afara,

Atat imi doresc.

O luna frigida si muta,

Asculta-n tacere,

Un greier ce canta.

Nu-mi cere nimic,

Atat iti pot da,

Te-ncearca un gand,

Nu-ti stau in cale,

Seara asta,poate,

E ultima noapte.

* * * * *

13. O ALTA ZI

Pe balcon,

Privesc zarile,

Zgomot surd,

Tresar pasarile,

Un caine latra,

Din cand in cand,

Imi sorb cafeaua,

Fara nici un gand,

O musca da tarcoale,

Nu vreau sa o alung,

Soarele se catara,

Oftez si plec,

Ma intorc,

La amurg.

* * * * *

14. UȘA

Am deschis,

Multe usi,

Un zambet,

Bine ai venit,

Un sut in cur,

De neavenit,

Nu ma opresc,

Tihna nu am,

Vrau sa gasesc,

Ultima usa,

Din labirint.

* * * * *

15. ARIPI

Ma indemnai sa zbor,

Dar nu mi-ai dat si aripi,

Si am cazut de multe ori,

Radeai si ma priveai adesea,

Cu o privire calda, fara nori.

Putin cate putin, am prins curaj,

Si fara sa gandesc la consecinte,

Ma departam prea mult de casa,

Dar ma prindeai din urma, uneori.

Anii au trecut si mi-au crescut si aripi,

Am inceput sa zbor usor, usor,

Tu te uitai si aprobai curajul,

Copilului rebel, nestiutor.

Azi cand privesc in urma,

Un dor nebun imi rascoleste fiinta,

Unde sunt anii aceia,

Cand ma invatai sa zbor.

* * * * *

16. BLESTEM

Ma chemi, ma respingi,

Jocul tau nebunesc,

Sa ma razbun, am sa vin,

Iti spun acum, sa nu te miri,

Nu-ti place, da-mi pace,

N-ai ce face, du-te haihui,

In lanuri de maci,

Sa te impaci, prinde gandaci,

Lasa-i sa zboare, nu ii opri.

Si gazele mute, sa te rasfete, 

Nu te teme, are sa-ti deie,

Mici desfatari.

De te intorci, nu-mi povesti,

Nu vreau sa stiu, ce-i patimii,

Alean pe obraz , nu vei primii,

Chiar de ma rogi,

Mii de fuiori, voi depana,

Aminte la tine, nu voi mai lua.

* * * * *

17. JURNAL

Jurnal de memorii,

Uitat in sertar,

Te deschid acum,

Te rog, nu fi suparat,

Inteleg, vrei sa sti,

Tot ce am strans,

Rabdare, te rog,

Am sa scriu pe-ndelete,

Cu greseli ce voi sterge,

Nu plange,

Incearca mai bine,

Sa m-ajuti,

Sa-mi spui ce-i gresit,

Multe cuvinte fara sens,

O sa-ti scriu,

Tremurand,

Am sa pun cap la cap,

Mai tarziu,

Citind impreuna,

O poveste,

Ce s-a sfarsit.

* * * * *

18. ALUNITA

O alunita, mandra domnita,

Imi sade in barba,

O tachinez, se supara,

Un fir de par da sa iasa,

Sa il smulg nu ma lasa,

Capricioasa, draga domnita.

Il las sa creasca, o deranjeaza,

Veau sa o ajut, se bosumfleaza,

Ridic din umeri, nici ca ii pasa,

„Draga domnita!”-imi scot palaria,

Si o salut.

Dupa o vreme, se razgandeste,

Dau s-o ajut, ma lasa in pace,

Firul de par, un rebel ondulat,

Iese afara, il pierd pe covor,

Cum sa-l gasesc, nu mai conteaza,

„Draga domnita, mandra alunita!”,

Ridic palaria, si o salut,

Zambind fericita, imi face o reverenta.

* * * * *

19. CUVINTE

Roi de cuvinte 

Straine mie,

Imi vin in minte,

Iesiti afara,

Fara de teama,

Nu va certati,

Si va asezati,

Pe aceasta hartie,

Si de va place,

Haide-ti sa facem,

O serenada,

Sa o cantam,

Fara sfiala,

Si roata sa facem,

La gura sobei,

La ceas de taina.

* * * * *

20. GANDURI

Nu-i usor sa privesc inapoi,

Dar zambind, imi aduc aminte,

Sa plang, nu vad pentru ce,

Am pierdut prea mult timp,

Vorbele tale s-ascult,

Dragul meu.

Mi-au placut, nu spun nu,

Sa te mint nu-mi permit,

A mai ramas, totusi,

Un dram de respect.

Ca un copil, ai facut, ce-ai dorit

Am tacut si am privit,

Ce am simtit, n-ai sa sti,

Odata am vrut sa iti spun,

Nu stiu, ceva,

Cuvintele mele au ajuns,

In eter, undeva.

Acum, ce a fost, a trecut,

Dar inca mai pastrez,

Ascunse in mine,

Aceste amintiri,

A doua destine.

* * * * *

21. NOAPTE BUNA

Taci si mai toarna o cafea,

E prea mult zgomot afara,

Aprinde focul in soba,

Uite acolo, un scaun,

Trage-l aici langa mine,

Cum iti place cafeaua,

Pentru mine, las-o asa,

Fierbinte cu lapte,

Se aud lemnele trosnind,

E bine acum, s-a incalzit,

Te aud cum sorbi,

O gura din ceasca,

Si te intinzi ostenit,

Mai citesc putin,

Cateva randuri,

Somnul te-nvaluie,

Imi zambesti,

Vrei sa dormi, inteleg,

Imi furi un sarut,

Si un ultim cuvant,

Noapte buna!

* * * * *

22. VIATA

Soarta, nemiloasa si egoista,

De multe ori incercerci sa ma dobori,

Si ma privesti in fata cu nonsalanta,

Ma ingenunchezi cu aroganta,

Fara sa-mi lasi nici o speranta.

N-am sa te las, si cu incapatanare,

Voi rupe lanturile,

Sa evadez din ale tale stransuri.

Nu-mi rade in fata, piei de aici paiata,

Ma cunosti bine, nu-mi sta in cale,

In genunchi voi cere furtunii, cerului si lunii,

Sa ma dezlege, de-al tau blestem.

Si-n nopti de sanziene, ruga voi cere,

Fara osteneala, sa mi te duca, in ape adance,

Si sa iti lege, la picioare zece,

Pietroaie grele, si-n adancuri, sa mi te-nece.

 

* * * * *

23. MOARTEA, PRIETENA MEA

Moarte ai venit,

Imi dai tarcoale,

Te simt aproape,

Ma invalui,

Nu mie teama,

Vino aproape,

Imi esti prietena,

Te astept de-o vreme,

Esti cam mandra,

Te lasi asteptata,

Acopera-ma,

Esti prea rece,

Ce mai astepti,

Oh, sezi o clipa,

Imi cer iertare,

Nu am haine de gala,

Ce spui, inteleg,

Mi-ai adus daruri,

Cerul manta,

Si luna naframa,

Cum sa-ti multumesc,

Nu am bani sa platesc,

Lasa-ma o imbratisare,

Sa-ti daruiesc,

Hai sa plecam!

* * * * *

24. COPIILOR MEI

Va scriu acum,

Un ultim cuvant,

Sa nu va-ntristati,

Lacrimi nu varsati,

Sa va bucurati.

Va voi fi aproape,

Si-neguri de-ti fi,

Va voi ocrotii,

Cu aripi de inger,

Va voi mangaia,

Si cand veti simti,

Picaturi pe crestet,

Ale mele lacrimi,

Va vor descretii ,

Fruntile umbrite,

De griji si nevoi.

In noapte, voi veni,

Sa stam la taclale,

Si sa povestim,

Povete, de vreti,

Sa ma intrebati,

Nu-i nici o scofala.

Am sa fiu aici.

Si pentru cei mici,

Mii de licurici,

Le voi da in dar,

Sa le arate in viata,

Un drum luminos.

Sunt multe de spus,

Nu-i momentul acum

Cand veti avea timp,

Un semn sa imi dati,

Voi venii in graba.

Si acum, va las,

Sa sarbatoriti,

Masa mare intindeti,

Si la musafiri,

Sa nu va zgarciti,

Turnati in pocale,

Vinul ruginiu,

Si puneti pe protapuri,

Miei tinerei,

Cozonaci, sarmale,

Pita framantata,

Si in vatra coapta.

* * * * *

25. DORINTA

Prea multa tristete,

Am adunat in mine,

Vreau bucuriei,

Sa-i fac loc sa intre,

Nu stiu cum va fi,

Cand se vor intalni,

Te rog bucurie, 

Sa fi mai isteata,

Sa o tragi afara,

De nu vrea sa iasa,

Fa-o sa plateasca,

Cere-i cate un pol, 

Pentru fiecare,

Necaz, suparare,

Sa vedem de are,

Atatia bani in buzunare.

Te astept de mult, 

Vino acum, in graba,

Nu mai sta pe ganduri,

E timpul sa plece,

Ajunge, am dreptul si eu,

Sa traiesc in tihna, 

Sa ma hodinesc,

C-am trudit destul,

Si am platit cu lacrimi,

Tot ce am primit.

* * * * *

26. NEBUNIE

Nu pot sa dorm,

Ganduri m-a apasa,

Ma uit dupa voi,

Stiu, nu-i nimeni acasa,

Nu va intrebati,

Nici o clipa,

Ce doruri m-apasa,

Zbucium,durere,

Cine mai stie,

O lupta nebuna,

Ma chinuieste,

Ma rog in nestire,

Genunchii ma dor,

Lacrimi,suspine,

Dulce nebunie,

Sa va spun,

Nu ati intelege,

Ati rade,probabil,

Credeti ca-mi pasa,

Lasati-ma sa strig,

Cu disperare, 

Poate cerul se indura,

Si se deschide,

Ingeri si demoni,

Se vor unii,

pentru prima data

Si impreuna de veghe sa-mi fie.

* * * * *

27. CARTICICA

Gasi pe strada o carticica,

Pierduta poate sau aruncata,

Ma aplec, o ridic, imi aluneca din mana,

Sfioasa sau rusinoasa,

Nu ma lasa sa o deschid.

Fusese odata intr-o vitrina,

Cu coperti colorate, cu pagini curate,

Sa miste cumva inima cititorului.

Dar ghinion, ce sa vezi,

Cine a cumparat-o,

A citit-o din scoarta in scoarta,

Plictisit, a aruncat-o,

Intr-un ungher, fara sa-i pese,

Uitata o vreme, se intristeaza,

Si se gandeste, pentru ce oare,

A fost cumparata.

Dar asteparea ii fuse curmata,

Altcineva o baga in seama,

Inima ii bate, se simte importanta,

Aluneca la prima miscare,

Ajunge pe strada,

Ploaia o uda, se murdareste,

Ce face acum, se tot gandeste,

Nu-ti face griji, te iau acasa,

Te-oi primenii si am sa te asez,

la loc de cinste, In casa mea.

* * * * *

28. IMBOLD

S-a trezit in mine,

Acest imbold de a scrie,

Dormitand parca de o vesnicie,

Nu imi da pace,

Ma trezeste in noapte,

Ca o somnambula,

Caut o hartie,

Despre ce oare,

O vrea sa mai scrie,

Iau creionul in mana,

Imi mai vine o idee,

Scriu in graba,

De teama sa nu imi plece,

Stau si socot ,

De-i bine ce zice,

Somnul imi vine,

Rade de mine,

Ce facem acum,

Stau treaza, ma culc,

Nici o problema,

Are el grija,

Sa-mi alunge somnul,

Ma supar, imi trece,

Se mijeste de ziua,

Zambesc,

Pun de-o cafea si la drum.

* * * * *

29. CU PASI MARUNTI

Oh, inimioara,

Te rog, sa te astamperi,

Ca o nebuna,

Bati in nestire,

Nu vezi ca abia,

Mai pot tine pasul cu tine.

Tot o copila ai ramas,

Zglobie, strengara,

Iei totul in gluma,

De nimic nu iti pasa.

Ma asez o clipa,

Te las in pace,

Sa te opresc,

Nu am nici o sansa.

Ma faci sa rad,

Copila fara minte,

Fare odihna,

Tu mergi inainte,

Cu pasi marunti,

Am sa te ajung din urma,

Poate te-nduri,

Si imi intinzi o mana,

La drum sa pornim,

Impreuna.

* * * * *

30. SALATA

Dis-de-dimineata,

Dau fuga in gradina,

Sa culeg in graba,

Cateva legume,

Sa fac o salata.

Cinci rosii tuguiate,

Doua cepe, mai mititele,

Doi castraveti,

Ai mai lungi din vrej.

Ma intorc in casa,

La asez pe masa,

Dau sa pregatesc,

Sa le imbaiez,

Dar in graba mea,

La scap pe podea,

Suparate foc,

Indata incep cearta,

Care-i cea mai mandra,

Si cea mai gustoasa.

Adunate toate,

La arunc in apa,

Si cat se rasfata,

Aduc un castron,

Impodobit cu flori.

Se unesc in graba,

Le ung cu ulei,

Presar peste ele,

Sare doar nitel,

Sa nu le stric gustul.

Si cand am gatat,

Au strigat in cor,

„Hai si te infrupta,

Gustul vei afla,

Si de oi fi flamanda,

Noi te-om satura,

Pofta buna!”

* * * * *

31. NU VREM NIMIC!

Cuvinte mari, gesturi marunte,

Cui folosesc nu am idee,

Ne place sa lancezim,

In propria noastra mizerie,

Nu facem nici un efort sa evadam,

Stam si ne plangem de mila,

Si ne mintim ca ne este bine,

Am uitat sa vorbim,

De zambit cui ii mai pasa,

Stam, cuminti, asteptam,

Ce anume nu stiu,

Poate se indura o putere de sus ,

Si va bate in poarta,

Un branci sa ne dea,

Sa ne trezesca la viata,

Sa ne aduca aminte cum, odata,

Copii nebuni am fost, fara teama.

Ne vom opune cu vehementa,

Nu vrem nici o schimbare,

Sa orbecaim, muti, fara vlaga, ne place,

Ne este bine asa,

Si uniti, pentru prima data,

Intr-un cor, sa strigam:

Nu vrem nimic,

Lasati-ne in pace!

* * * * *

32. TOAMNA

Draga toamna, mandra

craiasa,

Ce mi te aduce, atat de

suparata,

Mi-ai inghetat florile,

Pomii zgribuliti isi scutura

frunzele,

Ai gonit fara mila pasarile.

Mai lasa-ne o vreme,

Sa ne luam la revedere,

De la a ta surioara,

Ce in graba a plecat,

Si in urma a lasat,

Roadele de adunat,

Mere, pere si gutui,

Strugurii rosii din vii,

Si prunele brumarii.

Cu mic, cu mare sa ne

adunam,

Sa umplem cosurile,

Si in gospodarii, camarile.

La cat esti de friguroasa,

Nu mare mi-ar fi mirarea,

Sa vina si iarna, a ta surata,

La fel de suparata.

* * * * *

33. DOR NEBUN

Tarziu in noapte,

Sentimente amestecate,

Imi fura somnul,

Timpul se scurge,

Gandul imi fuge,

La vremuri trecute,

Iluzii muribunde,

Fantezii desantate,

Lacrimi nesterse,

Adevaruri ascunse,

Intrebari fara noima,

Aruncate intr-o doara.

Vreau sa dorm,

Nu se poate,

Oh, dor nebun,

Nu imi dai pace,

Rascolesti in suflet,

Cu nerabdare,

Vrei sa gasesti raspunsuri,

De mult asteptate.

Esti ca un copil,

Nu obosesti niciodata,

Inchid ochii, te las in pace,

Poate o amintire, o uitare,

O sa-ti aduca impacare.

Hai, e tarziu,

Fug la culcare!

* * * * *

34. CUMINTI

Intram in case,

Inchidem ferestrele,

Tragem zavoarele,

Vorbim in soapta,

Sa nu deranjam,

La primul zgomot,

Tresarim,

A trecut, ne revenim,

Stam cuminti, ne linistim,

Nu cerem mult,

De oferit nici atat,

Resemnati, multumim.

Legi ceresti, pamantesti,

Urmam in tacere,

Cu zambete false,

Schitam mici grimase,

Ne inchipuim ca traim,

Sa traim am uitat,

Ce ne dorim,

Nici noi nu stim,

De suntem intrebati,

Ne simtim ofensati,

Cine sunteti voi,

Sa ne deranjati?

* * * * *

35. SCRIERI

Ti-am scris aseara,

Cu multa migala,

O alta scrisoare,

Nu ti-o trimit inca,

Sa-ti umplu timpul,

Cu ale mele ganduri.

Am sa o pastrez cu grija,

Legata impreuna,

Cu celelalte scrieri.

Astern pe-ntunecate,

La vreme de noapte,

Scris marunt si vorbe truncheate,

Dorurile mele,

Traite sau visate,

In trecut, gandul sa ti-l poarte,

Vechi scrisori,

De mult uitate,

Scrise cu mana tremuranda,

Cand la amintirea ta,

Ma duce gandul.

* * * * *

36. O NOUA ZI

As avea multe sa va spun,

Cu ce sa incep, nici eu nu stiu,

Cum sa descriu in cateva cuvinte,

Cum incepe o noua zi, pentru mine.

Aprind aragazul, sa-mi fac o cafea,

Tanti Ileana, tipa, si-a rupt piciorul,

Lui nea Marin, i-a crescut colesterolul,

La etaj, un copil plange in nestire,

Afara, un zgomot de-mi sparge timpanele,

Masini grele sapa in nestire,

Uit de cafea, imi da in foc,

Sa fac alta, nu-i timp deloc,

Arunc pe mine, niste haine, in graba,

O privire in oglinda, pe fuga, sunt gata,

Pornesc masina, nu am benzina,

Opresc sa-i fac plinul, ce bine,

Imi iau si cafeaua.

Ce zi nebuna, de dimineata,

Hai ca ajung si la munca, gata obosita,

Ma asez pe scaun cu geanta in brate,

Imi trag suflarea, pentru o clipa,

Si sa incep, asta zi, cu dreptul in fata.

* * * * *

37. FILFIZONI SI PAPARUDE

A aparut acum o moda,

Ce rupe monotonia,

Vietii din monogamie,

Plictisiti de viata in cuplu,

Atragem poligamia,

Sau mai rau, oricand se poate,

Un barbat sa stranga, frate

O caruta de neveste.

Generoase, nevoie mare,

Progenituri, le daruiesc

Cu seminte din import.

Si cum mandri sunt de ei,

Se falesc si isi alinta,

Orice creste-n ograda lor.

Te uiti si te minunezi,

Cati filfizoni si paparude,

Aroganti si plini de ei,

Te sfideaza cu mandrie,

Traindu-si viata lor de clovni.

Ii privesti si tu la randu-ti,

Si te-ntrebi in sinea ta,

Oare cum o fi mai bine,

Sa fi om sau o jartea.

* * * * *

38. BANCUTA

Pe bancuta asta veche,

Din lacasul asta sfant,

Unde au venit stramosii,

Sa-si aseze trupul frant,

Ma asez cu multa grija,

Si ii multumesc umila,

Ca-mi ofera cu blandete,

Un loc unde sa ma inchin.

Am venit cu ganduri bune,

Sa iti cer, nu voi nimic,

Vreau doar sa ascult tacerea,

Celor care nu mai sunt.

Au venit, aici, la tine,

Sa se roage pentru fii,

Pentru cei ce vor veni.

Astazi, vin si eu la tine,

Sa le ascult rugile,

Ce in taina si le-au spus,

Sprijinindu-se intr-o rana,

De speteaza ta batrana.

* * * * *

39De ai sa vi!

Ti-e dorul greu,

Mereu imi spui,

Cand te intorci,

Spasit din drum.

Te-am primit,

De multe ori,

De mi-ai vorbit,

Te-am ascultat,

Si am crezut

cu adevarat,

Tot ce mi-ai spus.

Vremea a trecut,

Si ti-ai facut, din

dute-vino, obicei.

Acum ca te-ai

intors din nou,

Cuvinte grele

eu ti-am spus,

De te-a durut,

om sunt si eu,

Nu poti sa-mi ceri

sa tac mereu.

Ma asculti,

Nu-ti vine bine,

Vrei sa ramai,

mergi inapoi,

Si Domnul, sa fie cu voi!

Iar de intr-o zi,

iubirea mea de-ti v-a lipsi,

Si sa te intorci din drum

ai vrea,

Sa-ti amintesti ca a fost aici,

Si doi bani n-ai dat pe ea.

* * * * *

40. PUI DE OM

Cu ochisorii astia mici,

Ma privesti cu duiosie,

Si imi ceri asa frumos,

Sa-ti citesc o poezie,

Scrisa de bunica, tie.

Ma asculti, ma strangi in brate,

Ma mai rogi sa iti citesc,

Si o poveste dintr-o carte.

Somnul vine pe la gene,

Zambind imi adormi pe brate,

Chip senin si fara grija.

M-ai vreau sa citesc o strofa,

Dar somnul imi da tarcoale,

Si cu ruga mea de seara,

Inchid cartea si o asez,

aici, pe masa,

Sa citim si maine noapte.

* * * * *

41. STRIGAT IN NOAPTE

Un strigat in noapte,

Ma trezeste din somn,

Deschid ochii, cu teama,

Cautand prin intuneric,

Acel sunet tunator.

Privesc pe geam,

Si nu vad nimic,

Doar luna pazind,

Al noptii inceput.

Ma intorc, si incerc,

Sa ma afund intr-un vis,

Si sa uit de acest strigat,

Ce acum a tacut.

Nu inteleg ce a fost,

Poate un gand calator,

Ce a strans peste zi,

Vorbe si soapte,

Si neavand incotro,

A dat navala,

Cu un strigat in noapte.

* * * * *

42MASTI

Ma revolta doar gandul,

Cand vad, ca nu intelegem nimic,

E mai usor sa ne ascundem,

In ale noastre minciuni,

Ipocriti, banali, traind artificiali,

Ne-nchinam doar spre a fi vazuti,

Ruined suflete nascute prematur,

Vom plati, intr-o zi, pentru al nostru cusur.

Nu ma amuz, iti scriu sa intelegi,

Ca mai avem o sansa in plus,

Sa dovedim, nu stiu cui,

Ca nu suntem prosti,

Doar putin cam comfuzi.

Ne-am pus o masca fara de defect,

Traind aiurit, vulgar, nesimtiti,

Ascunsi de priviri obtuze si reci.

Condamnati la o viata pe muchie de cutit,

Acceptand constienti, pedepse fara rost.

Nici eu, nici voi, nu suntem diferiti,

Ne iubim cu teama sa nu fim raniti,

Ne distantam indiferenti, ucigand sentimente,

Ce sa intelegem, prea multa demagogie,

Ne lasam dusi de val, nu ne impotrivim,

Ce rost ar avea,nu s-ar schimba nimic.

* * * * *

43. SUFLET INGHETAT

M-am trezit amortita,

Dintr-un somn cu vise peticite,

Ce abia a trecut.

Privesc pe fereastra in deriva,

A nins peste noapte,

Viscoleste afara, si-n mine,

Cuvintele imi sunt deja inghetate,

Arunc trei vreascuri in soba,

Flori de gheata, imi zambesc,

prin fereastra,

Si ma privesc cum sorb

din cafeaua fierbinte.

Beau o tigara si ma las leganata,

De umbrele copacilor,

ce se intind pe pamant,

Dansand laolalta, maretia iernii,

ce abia a sosit.

Trosnind ici-colo,

Sub povara ce apasa,

pe crengile goale.

Focul din soba, miracol dulce si bland,

Ma impresoara, imi incalzeste,

trupul plapand,

Nimic nu ma indeamna la viata,

Astept, un nou inceput, hibernand! 

* * * * *

44.VALSUL UMBRELOR

Cine sunteti voi, critici nevoiasi,
Ce intinati cu vorba voastra
de ocara,
Suflete umile , ce poarta pe a lor umeri,
poveri nestiute,
Impinsi din umbra,
De forte ceresti, nevazute,
Umbre forfotind a lor cutezanta,
Cu suflete ratacite, cautand nemurirea.
Culori pastelate, ne amagesc privirea,
Acoperind pe rand, rani adanci ,
sapate fara stiinta,
Ochi stinsi, ce nu mai vad lumina,
Ne miscam, somnambuli, 
In pas de vals, 
Leganand, timizi, ce a mai ramas ,
Umbre in noapte, soapte curmate 
De zgomote crispate.
Nu mai stim de noi,
Suflete pustii si reci,
Am ramas surzi,
Traim in abstract,
Imuni la normal.
Muti, nu cerem, 
Oferim, un ultim zalog,
Sa primim la schimb,
Un dram de noroc.

* * * * *

 

45. URARE

In noaptea sfanta de Craciun, 
Aprinde-ti lumina, crestini,
Nu in casa, nu in ograda,
Ci in suflet, sa va arda,
Sa-ncalzeasa pruncul sfant,
Ce naste in noi un vesel cant.
Hai, deschide-ti portile ,
Si in suflet inimile
Sa-l primim cu bucurie,
Pe al nostru domn, Isus.
Nu va ascunde-ti fata trista,
Nu-i motiv de suparare,
El ne umple cu iubire,
Si ne aduce mantuire.
Ruga noastra stramoseasca,
Sa ajunga in asta noapte,
La tatal nostru ceresc,
Si la maica noastra sfanta,
Sa ne ierte, inca odata,
De-am pierdut calea cea dreapta.


* * * * *


*********************************************
 
46. BABA ȘI RAȚA


Sus in deal, langa padure,
In casuta batraneasca,
Ce s-arata parasita,
Numai de mai bati in poarta,
Iti raspunde o batrana ponosita.
Mai apare cateodata,
Sprijinita de perete,
Sa-si arunce o privire,
Pe cea ulita pustie,
In speranta ca va vede,
Pe cei prunci, ce altadata,
O strigau intr-o suflare:
„Mama, mama, ne e foame!”
Insa tot ce vede, biata baba,
Este o rata betegita,
Ce umbla incolo- incoace,
Cautand de ale gurii,
Poate un pumn de iarba grasa.
Trece rata, „maca-maca!”, ii da binete,
Baba, cu mana intinsa,
O ademeneste in curte,
Si-i arunca de pe prispa,
Niscai paie, vechi, uscate,
Sa ii potoleasca foamea,
Bietei rate, betegite.
Intinzandu-se la vorba, 
Doua suflete sarmane,
Ce-si gasira alinare,
Intrara pe inserate,
In casuta batraneasca,
Sa-si depene povestea.


* * * * *


47. ȚIGANCA

Ma opreste in drum,
O tiganca fara scrupul,
Sa-mi ghiceasca, in gaoace,
„Lasa-ma, femeie, in pace!”
„Ma grabesc!”si dau sa plec,
Tiganca ambitioasa,
Imi apuca in graba palma,
Isi arunca ochii lacomi,
Si incepe a indruga,

Vorbe fara capatai,
Si imi cere vreo doi poli,
Sa-mi vorbeasca de trecut.
„Nu trecutul vreau sa stiu,
Spune-mi ce ma asteapta maine, 
Ce a fost, stiu eu mai bine!”
Dar tiganca hrapareata, 
Mai cere si alta plata,
Pe minciuni si bazaconii.
O ascult, nu am ce face,
Trece timpul, pierd toti banii,

In speranta ca-i de bine,
Plec la drum, zambind intr-una,
De prostia omeneasca.


* * * * *


48. EMINESCU, NUME SFÂNT!

Ma opream adeseori,
Pe o bancuta sub un tei,
Si rasfoiam cu mare drag,
O carte, gasita intamplator, cu poezii, 
Ce ma imbatau cu versul lor.
Priveam si nu intelegem, 
Un nume sters, pe o cruce veche,
Doar ce-i care poposeau,
Sa-si mai arunce o privire,
Imi spuneau ca pe cea cruce,
Sta scris, un nume, „Eminescu”.
Am inteles, abia atunci,
Ca slova ce o tineam la piept,
Era legata de un mormant,
Ce odihnea pe cela care,
Mi-a lasat in maini, un legamant.
Omagii, am sa las pe altii ,
Sa iti aduca in amintire,
Eu, te pastrez adanc, aici, in suflet, 
Asa vreau eu, sa-ti multumesc,
Eminescu, nume sfant!


* * * * *


49. IARNA PRIN NĂMEȚI

Iarna asta-i sugubeata,
Se asterne, se rasfata,
Rade, stie ca ii hoata,
Nu ne-ntreaba, isi aseaza,
Patura-i groasa de zapada.
Am iesit cu toti din case,
Cu lopeti, prin nameti,
Cu copii abia, de-o schioapa,
De-notau prin omat ca-n apa.
Rosiori in obrajori,
Chiuiau cu bucurie,
Si trageau in urma lor,
Saniutele, de sfoara,
Sa ajunga, sus in deal, 
Sa se dea pe derdelus. 
Ce voinici,strangeau in graba,
Gramajoare de zapada,
Si faceau , pe ici, pe colo,
Cate un om cu nas de morcov,
Si cu ochii de carbune .
Mai dadeau navala in casa,
Sa ne ceara, maturi, cusme,
Sa isi impodobeasca, 
Guguloaie de zapada.
Nu simteau ca-i frig afara,
Alergau printre troiene,
Bucurosi c-au reusit,
Sa faca brat de maturoi,
Si cu taciuni in loc de ochi,
E gata, omul, intocmit.



* * * * *



50. CE-I IUBIREA?


Ce-i iubirea?
Ce-i iubirea, ma intreb si ma socot,
O fi doar o vorba, acolo si ea,
Aruncata intr-o doara,
Omagiata de prozi,
Vorbita de toti,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Altii mai breji,
Martiri, inchisi, ca intr-o cusca cu lei,
Ce nu au inteles la vreme,
Cum ca a dat norocul peste ei,
Si vor lasa in urma lor odisee,
Spuse de mame,
La ceas tarziu in noapte,
In noptii cu luna,
In mare taina, unor copile,
Cum ca a fost, 
Ca n-a fost, 
Cine sa inteleaga,
Dar ne da motive, sa credem,
ca inca exista.
Si uite asa, ne lasam cuprinsi, egoisti ,
Invaluiti de fantasme,
Ce ne incalzesc sufletul chinuit,
De o asteptare fara sfarsit.
Da, stau si socot,
Si ma intreb, „ce e iubirea?”,
Nu am intalnit-o, 
Ma asez, totusi, aici,
In lanul cu maci, rosii, gingasi,
Poate apare, si o iau la rost,
Cu intrebari ce le stiu pe de rost,
Sa imi folosesc intelectul,
Si sa aflu secretul,
Iubirii, vorbita de toti,
Omagiata de prozi,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Cu martiri osanditi,
In numele ei.
In numele tau, Iubire,
Astept sa te cunosc!


* * * * *


51. CINE ESTI TU, URA?


Au trecut ceva ani, si tot nu inteleg,
Cum ai putut sa te strecori, 
In sufletul meu, crud, de copil,
Si ai modelat, cu atata maiestrie,
Femeia de azi, ce priveste in oglinda, 
cu atata mandrie.
Nu a fost usor, ti-ai adus mucenic,
Si ai cuibarit, in sufletul meu mic,
Frica, ce in timp, mi-a devenit un prea
bun amic,
Nu am stiut cine esti, pana nu de mult, 
Cand am inceput sa te intalnesc,
Peste tot unde privesc,
Si imi amintesti, chiar si acum,
Sa ma uit pe unde pasesc.
Ura, esti un sentiment unic, in felul tau,
Ma lovesti fara mila, sa ma trezesti, 
nu ma lasi,
Ma impingi in fata, cativa pasi,
Dindu-mi curaj,
Ma lasi sa cad, durerea sa simt, 
Aprinzand in mine o scanteie,
Sa inteleg, ca astfel am devenit, 
Din cea copila, aceasta Femeie!



* * * * *


52. PIERDUTI IN NOAPTE

Lipsiti de tandrete si de iubire,
Alergam pierduti prin ploaie,
Ca doi straini in noapte,
Uitand de cele sfinte.
Hoti de vise deocheate,
Ascunsi de priviri tampite,
Furand clipe de patimi,
Rastingnind iubirea,
Pe aschii dintr-o cruce, 
Invelita in giulgiu-i,
De doruri disperate,
Cersind inca o clipa,
De dragoste perfida,
Strangand in brate,
Vise cenzurate,
Hrana divina,
Otrava ispitei curioase,
Antidot al iubirii profunde,
Ce seaca peste noapte,
Izvor de deznadejde,
Si obositi, adormim rusinati,
De propria noastra indecenta 
nocturna.



* * * * *


53. FUSTA SI PANTALONUL 

Aruncate in cosul cu rufe,
Abia stranse de pe sfoara,
Doua hainute, se iau la cearta,
De nu intelegeai ce atata galceava.
O pereche de pantaloni,
Isi prinsese un crac mai natang,
In fermoarul unei fuste, plina de artag,
Amandoi caposi, mai sa fie,
Degeaba incercai sa ii desparti,
Mai rau ramaneau agatati,
Si oricat vroiai sa-i ajuti ,
Mai bine ii lasa-i in plata celui de sus.
Fusta, isi cerea dreptul ei,
Ca, de, era de neam femeiesc,
Pantalonul, bietul tembel, tinea si el,
De rangul lui barbatesc.
Dar ce sa vezi, fustei,
Mai avea putin si ii cresteau si ei nadragei.
Pantalonul timid, nu prididea
sa tina pasul cu ea,
Asteptand neputincios, un miracol, 
ce nu mai venea.
Nu intelegea nici sa-l tai, jocul ei zapacit,
Si tot incerca sa o multumeasca,
Dar fusta, mandra, il tot sfida,
Doar atat cat sa Il necajeasca.
Si cum din plans au dat in joaca,
Pana la urma, amandoi au reusit,
Fusta sa devina pantalon,
Iara el, un natang imbrobodit.



* * * * *

54. AMINTIRI ALBASTRE


-Iti mai aduci aminte, doamna?
-Nu am uitat nimic, dragul meu,
Mi-ai oferit atunci, o floare de nalba.
-Si tu un zambet cald pe chipul tau.
-Ai incercat sa-mi furi, timid sarut.
-Si te-ai ferit, te-ai speriat.
-Si mi-l doream atat de mult!
Era o noapte intunecata,
Luna ascunsa printre nori,
Cu un gest, stingher,
Mai strans la pieptul tau,
Am vrut sa opresc timpul,
Sa-l rog sa se aseze pe iarba, langa noi.
-Stiu, te-am strans putin cam tare,
Si pentru o clipa, am lasat, 
Un mic spatiu ……,
M-ai privit, cu inocenta ta de copila,
Vroiai sa umpli golul acela dintre noi.
-Stiu, si luna dintre nori,
Ne privea intrebator,
Parca ruga timpul sa uite de noi doi.
Amintiri albastre, ale unor copii,
Astazi, imbatraniti, cu tample argintii,
Ne amintim nostalgici, acele vremuri,
Uite, si luna ne zambeste, complice,
De acolo, dintre nori!



* * * * * 


55. DOR

Am umplut multe pagini albe, 
intr-o carte,
Cu amintiri ce am strans
parca de veacuri,
Multe cuvinte s-au sters
cu lacrimi,
Ce au cazut, pe foi imaculate
de hartie.
Nu reusesc sa-mi amintesc,
Si ce cuvinte sa folosesc,
Sa faca sens, acestor ganduri,
Pentru alti ochi, curiosi, 
de vor sa stie,
Ce tot am indrugat, de zor, 
in aceste randuri.
Si poate nu mi-ar mai pasa deloc,
Daca s-ar asterne uitarea ,
Si toate gandurile mele s-ar mistui
in foc.
Dar cer prea mult, mie dor de tine,
Si lacrima ce cade pe coala asta 
de hartie,
Stinge si focul si dorul, 
Si parca te vad aievea,
Cum imi zambesti, de undeva,
De parca ai fi o rugaciune,
Pe care nu o pot uita.



* * * * *  


56. INIMIOARA 


Inimioara, draga de tine,
Hai odata, iesi din amortire,
E ziua-n amiaza mare,
Soarele-i sus pe casa,
Ne rade in fata,
Hai ca iti dau o mica simbrie,
Sa te vad un pic mai zglobie ,
Zburda, alearga, fi mai voioasa,
Te cunosc de multa vreme,
Esti un ocean de sentimente,
Schimbatoare, inca din copilarie,
O zi esti ca o pasare solitara,
O alta te topesti, ca de ceara,
Ce sa spun, ai apucaturi cam ciudate,
Dar esti a mea, stiu ca iti pasa,
Hai cu mine, sa alergam pe campii,
Sa impletim cununite, 
Sa le impartim la cele fetite,
Ce asteapta mandrute,
Pe cei flacai ca niste zmei,
Iubirea sa le-o fure.

* * * * *  


57. NELINISTE

In miez de noapte,
Cotrobaind prin sertare,
Am rascolit povesti,
Ce au trezit in mine amintiri.
M-am asezat, aici, in fotoliu,
Incercand sa separ,
Bune de rele,
Si am regretat.
Acum nu ma ia somnul,
Vreau sa stiu adevarul,
Ingropat in minciuna,
Nu de mult, prietena buna,
M-a aparat de adevarul crud, 
Nici nu stiu, daca vreau,
sa-l mai aud.
Am ajuns sa ma intreb:
Cine m-a pus, sa cotrobai fara rost,
In cotloane uitate?
Si tot singura sa-mi raspund:
Mai bine prafuite, decat zgandarite!



* * * * *  

58. PLOAIE DE GHEATA

Dimineata, ceata,
Ploaie de gheata ,
Ma ingheata, 
Undeva nu departe,
Un clopot, ding-dang,
Isi face simtita, prezenta,
Murmur se aude,
Ziua prinde viata,
Dincolo de ceata,
Picaturi de ploaie,
Imi cad pe fata,
Alungand, timpuriu, 
Vise albe, neterminate.
Arunc papucii,
Si alerg desculta,
Prin iarba rece si uda,
Uitand de ploaie si vant,
Risipind nostalgia,
Unei noptii ce a trecut.
Ma mai intorc, 
Din cand in cand,
Sa sorb din cafeaua,
Cu gust de ploaie,
Parca pusesem in ea,
Niste lapte, 
Nu mai stiu.
Vino aici, si te uita, 
Parca vad niste pete albe,
Pe cer,
Soarele cocheteaza cu ploaia,
Viclean, ce tandem!
Intru in casa,
Si vad inca urma trupului tau,
In asternutul nefacut, ravasit, 
Am sa-l las, asa, pana pleci!



* * * * *   


59. NAUFRAGIATI 

Si tu, si eu,
Am inceput o poveste,
Cu „A fost intr-o seara,
De noiembrie”,
Ce sfarsit va avea ….. .
Ne-am unit printr-un joc,
La noroc,
Doua suflete, naufragiate,
Ce asteptau sa ajunga la tarm.
Ne-am lasat dusi de val,
De furtuni, de adieri,
In zile senine,
Am vaslit, am plutit,
Multa vreme,
Si insetati, am baut, 
Dintr-un ocean, 
De sentimente.
A trecut vremea,
Si va mai trece.
Amandoi, am ales,
Sa inotam,
Contra vantului,
Ce ne-a aruncat, 
Fara mila, 
Pe tarmuri diferite.
De atunci, ratacim,
Ne cautam, ne gasim,
Ne pierdem iar,
Pana cand, 
Nu vom sti,
Poate soarta,
Ne va zambi, 
Daca vrea.
Hai s-o platim, 
Jumatate eu,
Jumatate tu,
Sa o pacalim, 
Si poate intr-o zi, 
Ne vom regasi,
Si atunci vom sti,
Sfarsitul la 
„A fost intr-o seara de noiembrie!”



* * * * *    

60. URME PE NISIP


Urme pe nisip ce duc nicaieri,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti,
Strigate de pescarusi,
Undeva, nevazuti,
Valuri grabite, mai curma un vis,
Trait, poate o noapte.
Se crapa de ziua,
Prea devreme pentru realitate,
Ascult marea, ce imi vorbeste in soapte,
Nu ii raspund, 
O las sa imi cante balade uitate,
Inima tresare, amintiri adormite,
Ce vor sa revina, se joaca cu mine.
Obosita, ma asez pe o piatra, 
Jumatate in apa,
Si las valurile sa imi spele picioarele.
E calda marea, soarele imi face cu ochiul,
De undeva de departe,
Isi intinde bratele,
Ce cuprind orizonturile,
Ii zambesc, nu sunt pregatita pentru normalitate.
Mai vreau sa traiesc o clipa de singuratate,
Sa imi pun in ordine gandurile,
Ce au luat urma pasilor,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti.



* * * * *  

61. GÂNDURI MATINALE


Amintiri ce revin si imi intorc viata
cu susul in jos,
Isi trag scaunelul si se aseaza in 
gandu-mi bland.
Imi fac o cafea si le ascult curioasa,
Cum stau la taifas, fara nici o treaba,
Nici nu ma baga in seama,
Au atatea de spus, 
Ma amuz,
Mai cade o lacrima, 
Mai apare un suras,
Ma surprind cu lucruri uitate,
Nu de mult intamplate.
Mai sorb din cafeaua putin cam fierbinte,
Ma arde, suflu in cana, 
Scot limba afara,
Ma feresc sa le sperii,
De teama sa nu dispara, 
Toata dimineata m-au tinut ocupata, 
Un zgomot, subtil, le fac sa tresara,
Chicotesc, o iau la goana,
In sfarsit, linistita,
Termin si cafeaua, 
Si ma apuc de treaba!



* * * * *  

62. JOC DE NOROC

Am ales in seara asta,
Un scaun mai retras,
Invaluita in fum de tutun,
Cu un coniac putin mai bun
Sa-mi incerc norocul, 
La masa de joc,
Unde obisnuiai sa iti petreci timpul,
Cu prieteni sau singur.
Sa ma arunc in vartejul sortii,
Si sa-mi iau gandul ,
Ca voi pierde toti zlotii,
De am sa casting, 
Ii voi bea pentru tine,
De voi pierde, voi regreta,
Ca nu ai fost langa mine,
Sa ne jucam cu hazardul,
Lasandu-ne in voia sortii,
Precum un zar, la voia intamplarii,
Sa nu ne ascundem privirilor haine,
Si triumfatori, sa pornim un razboi,
Castigat deja pe jumatate,
Lipsiti de prejudecati,
Si fara scopuri finale,
Sa primim norocul, 
Cu o binecuvantare.



* * * * *  

63. O POZĂ ÎNTR-O RAMĂ

Am ajuns sa ne privim aidoma,
Asezati pe noptiera, intr-o rama,
Cum ne tine-am de mana, fara teama,
Si astazi nu ne mai ajunge,
Tot vinul dintr-o crama,
Sa inecam un dor ce s-a pierdut,
Penduland intre prezent si trecut.
Stau si privesc, suflet ramas mut,
Cum sentimentele mor,
Inecandu-se in fum,
Incat ma mir si eu,
Cum de mai este loc, 
In fiinta mea de acum,
Sa mai patrunda lumina,
Printre cercuri de fum,
Alungate in zori, de un alt sarut,
Ce rascoleste toamna din sufletul meu,
Cenusa din soba si scrumul de tutun.



* * * * * 

64. DAR DIN DAR SE FACE RAI!

Ma apuca asa, o mila
Cand ma gandesc la tine,
De cate ori ti-am amintit,
Sa mai treci seara pe aici,
Sa ma ajuti cu una, alta,
Cine ma pune sa te rog,
Cand tu uiti, de la mana
pana la cot,
Si iti mai arde si de gluma,
Imi spui sa-ti reamintesc,
Poate timp ai sa gasesti,
Uita de a mea rugaminte,
Nu-ti face griji, eu ma descurc,
Chiar de nu imi este usor, 
Fara pic de ajutor,
Nu am sa stau sa te ascult,
Sau sa astept la infinit,
Ajutorul cuvenit.
Esti prea cinic, dragul meu,
Nu mai esti pe placul meu,
Uita sa sa mai treci pe aici,
Nu mai esti binevenit,
Fa mai bine cale intoarsa,
Si incearca-ti tu, norocul,
Batand la usa altei case,
Poate i se face mila,
Si te primeste la masa,
Si face din dar, pomana.


* * * * * 

65. SĂRBĂTOAREA NEBUNILOR

A venit iarasi vremea de macel,
Cand mieii isi striga mamele,
Ce isi innoada in barba, lacrimile,
Privind fara drept de apel,
La sarbatoarea nebunilor.
Se intuneca cerul a furtuna,
Norii, trimit ploile sa spele,
Sangele amestecat cu tarana.
Infometati, devoram mieii pe protap,
Suntem surzi, nu auzim strigatul indurerat,
Al mamelor, nebune, paralizate.
Ne lafaim, avem oaspeti la masa,
Ne umplem burdihanele, cu bucate de seama,
Ciocnim cu vinuri alese, din cel mai bun soi,
Cules de cu toamna, inainte sa cada ninsori.
Mai aruncam peste umar, un os,
Cainilor ce pazesc stana, de alti hamesiti,
Ce privesc, ascunsi, cu ochii sticlosi, 
Ce a mai ramas din stana cu oi,
Asteptand sa ii loveasca norocul,
Cu o oaie cazuta in genunchi,
Peste o mana de paie, stropite in treacat, 
Cu picaturi din sangele celui dus.
E pregatita, ce rost mai are sa se opuna,
Mai bine sfasiata de vie, de coltii lupilor,
Decat sa ajunga ospat, pe masa nebunilor.


* * * * * 

66. UN ZÂMBET, O CAFEA

Povestea noastra a inceput,
Nu de mult, fara un cuvant, 
Simtim, nu trebuie sa vorbim,
Ne lasam purtati, de ganduri si fapte,
Uneori soapte, atingeri, un sarut furat,
C-un zambet cuceritor, vibram amandoi, 
Intr-un dans desuet,
Cu priviri invaluite in mister,
Parfumuri cu note amestecate,
Ne trezesc simturile amortite,
Invaluite in miros de ierburi proaspete,
Cuprinsi de emotii uitate,
Ne pierdem in cocktailuri,
Exotice, reci, colorate,
Inca o atingere si suntem pierduti,
Ne regasim mai tarziu, 
Pe fundul unei cesti de cafea, 
Citind in zatul ei, povestea de amor, 
Un buchet cu amintiri ce nu mor.


* * * * * 

67. CIOT DE BRAD

Ratacesc ore in sir, cautand adapost,
Obosita ma asez, la umbra unui ciot de brad, mucegait,
Sa ma ascund de razele fierbinti,
Ce imi ard gandurile mutilate,
Topind si ultima litera din cuvant,
Schiopatand, dau ocol, caut, ma intind, 
Ma topesc uniform, ma preling,
Fara forma, ma sting, usor,
Ma rog, poate o lacrima, se indura,
Ploaia, ramane doar un alt vis, 
Imbratisez ce a mai ramas din intreg,
Uluit, se mira pana si ciotul de brad.
Mi-e sete, musc din seva ce plange ascunsa, 
Zgribulita de teama, il strang tot mai tare,
Invatam sa respiram unul prin altul,
Il ascult, imi vorbeste intr-un fel, doar de noi doi stiut, 
Si-ar dori sa-mi ofere, doua conuri sau zece,
Suntem singuri, padurea e goala, 
Ma reculeg, parca incoltesc, prind viata,
Ciotul de brad isi aduna toate fortele, 
Lasand sa curga si ultima picatura de seva,
Imi cresc radacinile, fericita imi intind bratele.
Te iubesc ciotule, inca mai ai inima!
Adie vantul, exista speranta, 
Se intorc gazele, se aud zgomote, 
Mici suflete isi fac cuiburi, din crengute mici, uscate,
Prinde viata padurea, nu suntem pierduti, 
Ma intorc, in curand, sa-ti cad in genunchi,
Sa plang si sa rad,
Sa ma bucur de umbra ta si sa cant!


* * * * * 

68. BATRANA GARA

O gara, batrana si murdara,
Jos in vale langa moara,
Sta si asteapta, neclintita,
Ba un tren, ba o valiza.
A trecut prea multa vreme,
De cand nu a mai auzit, 
Nici un suierat de tren,
Sau sa vada cum alearga, peste sine,
Vreun unchias grabit sa prinda, 
Ultimul vagon, din mers.
Doar ploaia mai da un semn,
Nu-i totul palid si trist,
Pe peronul prafuit.
Frunze uscate, mai prind viata,
Cand adie cate un vant,
Ce imprastie, putin, tristetea,
Unui bilet asezat cu multa grija, 
In coltul unui geam ciobit,
Fara nume, fara adresa,
Lasat in urma, la noroc,
Sa ii tina de urat, si de adapost,
Unui piciorus de om, cu suflet greu, 
In asteptarea unui tren grabit, 
Cand va veni…..stiu…intr-o zi!


* * * * * 

69. MATANII , SIRAG DE AMINTIRI

Ganduri transcrise, 
Adevaruri nespuse,
Tinute ascunse,
Undeva in minte,
Idealuri neimplinite,
Devenite iluzii maligne,
Palesc mucegaite,
Si totusi, pastrez,
Si leg in sirag de matanii,
Amintiri ce odihnesc,
Pe fundul unei inimi,
Ancorata in subterfugii,
Si cat de mult as vrea,
Sa carmuiesc,
Spre un tarm ascuns in bezna,

Asteptand mangaieri calde.
Dar cu zambeste reci,
Si masti pe jumatate de fier,
Ne intrecem cu gluma,
Ne pierdem de turma,
Ne aruncam in iarba,
Mirati cate fire poate sa incapa,
Intr-un metru patrat,
Si inca nu am terminat de numarat
.

* * * * * 

70. ZAMBET DE GHEATA

Priveste-mi zambetul de gheata,
Si poti sa vezi de la distanta,
Cum se oglindeste in infinita-ti aroganta,
Si apoi, priveste in ochii acestia goi,
Poate reusesti sa darami ziduri,
Ridicate imprejuru-mi, cu egoismul tau brutal,
Ce fara remuscari, poate deveni fatal.
Priveste intregul, pus, cap la cap, 
Din cioburi de iubire, si ai sa vezi,
Cum a mai ramas, pe alocuri,
Margini ascutite, neslefuite,
Un dar divin, imprastiat in mii de cuvinte. 
Nu te opresti, vrei sa calci, chiar si pe cioburi,
Nu asculti ce spun, te ranesti, 
Lasand sa curga peste amandoi,
Sange amestecat cu lacrimi,
Transformand biete cioburi de
sticla ,
Intr-o oglinda, in valuri.


* * * * * 

71. MAI AVEM TIMP?

Pornind desculti prin viata,
Imbracam camasa mortii,
Si zimbind, privim in ochii sortii,
Sfidam, plini de noi, 
Un inceput de destin,
Numarand descrescator,
Din zilele sfinte, ce le traim.
Calcam fara sa gandim,
Cand pe pietre, cand pe nisip,
Ne adapam din izvoare,
Ne hranim cu sperante,
Lasand in spate un rasarit,
Ne indreaptam spre apus,
Primind cu bucurie orice inceput,
Cautam flamanzi, darul divin,
Primim in schimb, umbra de la spin,
Ingrijim rani sangerande, cu petale de flori.
Rugam timpul sa se opreasca, 
Nu ne aude, asurzit de zgomotul lumii,
Ne trimite totusi norii,
Cu grindina si ceata ,
Nu stiu ce asteapta de la noi,
Sa devenim sloiuri de gheata?
Mi-e frica, copilul din mine vrea sa se intoarca,
De ce am pornit teleleu, desculta prin viata,
Cand imi era atat de cald si bine,
La mama in brate?
Timpul zboara, nebun incurabil,
Lasand urme adanci, in sufletu-mi de copil,
Ma agat de stele ce pier ,
Lasand un gol, acolo pe cer,
Mai am timp? 
Nu imi raspunde, nu stie nici el.


* * * * * 

72. PASARE CU PENE GRI

Inchisa intr-o colivie, 
O pasare cu pene gri,
Tot privea cu dor printre gratii, 
La granita dintre cer si pamant,
La mult ravnita libertate.
Se despartea cu mult regret,
De pasarile migratoare,
Si le privea, ca pe o parada,
Cum isi iau zborul, pe racoare. 
Se obisnuise sa astepte,
Trecea vremea, parca in goana,
Si le primea cu bucurie,
De cate ori dadeau sa se intoarca.
Isi dorea, atat de mult,
Sa se amestece cu ele,
Sa stranga vreascuri pentru cuib,
Si sa isi creasca puii.
Nu stia de ce-i inchisa,
Si ce anume-i de facut,
Tot topaia in sus si-n jos,
Ciripind din ce in ce mai trist.
Pana intr-o zi, cand a lovit,
Cu ciocul, din greseala,
Portita coliviei s-a deschis,
Si s-a trezit zburand spre libertate.
Obosita de atata drum, intr-un tarziu, 
A adormit , pe o crenguta,
Si tot ce a fost odata trist,
Ramane doar un vis urat.


* * * * * 

73. MOTAN IMPIELITAT

Un motan rasfatat, peticit si infumurat,
Da tarcoale pe inserat, cu ochii dupa furat,
O coada de peste sarat, ce sta pe sfoara agatat.
Sta motanul, bata-l vina, si se uita, se gandeste,
Cum sa ajunga, sa agate cu labuta,
O codita cat de mica, sa se linga pe burtica.
Il astept la cotitura, cu coada de matura,
Sa-i tai pofta sa m-ai fure, din ograda altora.
Ma pandeste afurisitul, cu gandul la prada lui.
Nu te-o pune necuratul, sa imi furi din saramura,
Vreo scrumbie uscata si insirata, agatata sus pe sfoara,
C-am muncit o zi intreaga, sa am ce manca la iarna.
Nici nu-mi termin bine gandul, motanul se rasuceste, 
Si sare din gard pe sfoara, se agata de scrumbie,
Si fuge cu ea in gura, peste gard in batatura. 
Nu am timp nici sa gandesc, il privesc si ma inchin.
Ce motan afurisit, daca il m-ai prind odata, ca vine si imi sare gardul,
Il jupoi si-l pun la sare, sa vada ce sunt in stare.
Poate se invata minte, si se lasa de furat, blestemat impielitat.
Iarna ii mare, mata bleaga, ai sa vi sa te alinti,
Mieunand vei vrea sa intri, langa soba mea cu lemne si cu botul in lapte fiert.


* * * * * 

74. NONSENS

Sorbind din cafeaua cu gust de pelin,
Gandurile imi ratacesc pe aceleasi strazi,
Candva pline de viata, astazi, atat de pustii.
Privesc spre cerul acoperit de polen,
Nu vreau sa vad golul in care ma pierd.
Aud un caine latrand undeva, prin vecini,
Vad o floare uscata asteaptand rabdatoare,
Sa treaca vre-un nor posomorat,
Sa o ude cu o mana de lacrimi de ploaie,
Dar parca se asterne uitarea.
Vantul scutura plopii tremuratori,
Ce ma inunda cu puful lor ametitor.
Degeaba incerc sa imi fac drum,
Prin perdeaua de puf plutitor.
Ma afund tot mai mult, nu mai pot sa respir,
Intind mainile, nu mai stiu daca alung un puf sau un gand.
Mi-e teama, de covorul alb si pufos,
Si de gandurile fara sens,
Mi-e teama de viata fara cuvinte,
Si de dorul stins cu suspine.
Cum sa opresc toate aceste ganduri bizare,
Ma urmeaza atat de supuse, stau agatate de mine ca niste liane,
Mai astept o clipa, nu vreau sa ma pierd de tot.
Ploaia de lacrimi spala teama ce zace in mine,
Si obosita de toata aceasta calatorie inutila,
Ma asez la umbra unui plop stingher,
Si ma las invelita de plapuma alba de puf calator.


* * * * * 

75. VIS CU GUST DE NISIP

Purtata de vise, cu nisipul ud, capatai,
In ape volburi incerc sa ma scald,
Ma poticnesc in primul val , 
Ce se sparge la mal,
Incerc sa ma ridic,
Un altul ma doboara.
Tu, apa tulbure, esti atat de nepasatoare,
Ma atragi in mreaja ta vicleana,
Nu stiu sa inot, ma las purtata de valuri,
Ma atragi in adancuri, 
Numar clipele, am nevoie de aer.
Fulgera! Se aproprie furtuna.
Mi-e teama, ca nu voi ajunge
Inapoi, la malul ce plange.
Parca si valurile vor sa ma scape,
De mania furtunii, ce mocneste in zbucium.
Norii speriati, alearga de-a valma,
Aud pescarusii tipand, vor sa ajunga la tarm,
Sfasiati de vanturi, isi cauta adapost.
Ajutor! Strig, nu se aude nimic.
Deschid ochii, privesc norii,
Lumini si umbre danseaza in noapte.
Adorm! S-a asternut linistea.
Ma cobor in abis, un alt vis cu gust de nisip.
Liniste! Atat de liniste!


* * * * * 

76. SPUNE DOAMNE!

Mai poti, Doamne, mai poti,
Sa ne porti, pe umerii Tai, pe toti?
Da-mi, Doamne, aripi sa zbor,
Sa-ti fie si Tie mai usor.
Lasa vantul sa ma poarte,
Departe, de dupa nori,
Sa nu ma mai intorc deloc.
Mai ai, Doamne, Tu, rabdare,
Sa ne asculti pe fiecare?
Mai sufla, Doamne, odata,
Peste bucata asta de carne,
Sa se transforme in lut,
Sa o luam de la inceput.
Ti-ai facut, Doamne, timp,
Sa te opresti la poarta mea,
Nu ai batut, nu ai strigat,
Ai stat si ai asteptat,
Sa te primesc in casa mea.
Te-am privit pentru un minut,
In genunchi nu Ti-am cazut,
Ce as putea, Doamne, sa Te rog,
Sti Tu mai bine, ce sa-ti mai spun eu.
As fi vrut sa mai ramai, 
La un pahar de vorba sfanta,
Sa Te ascult si eu pe Tine,
Ca esti Doamne, tare singur.
Tu poti sa fi pentru noi, 
Parinte, frate, si bunic,
Dar ce facem Doamne noi,
Sa iti platim inapoi?
Nu meritam, Doamne, nimic,
Iti punem rabdarea la incercare,
In fel si chip.
Ne vaitam de crucea noastra,
Tu nu spui, Doamne, nimic.
Ai purtat-o pentru noi,
Fara sa Te plangi ca-i grea,
Ajutor nu ai cerut, ba din contra,
Ne-ai ferit, de biciul calaului,
Si de spada soldatului.
Te-am scuipat si Te-am hulit,
Pe cruce Te-am rastignit,
Nici atunci, Doamne, n-ai spus nimic.
Ce pedeapsa meritam, 
Pentru tot ce ai indurat?
Spune Doamne, 
Tu care le sti pe toate,
Nu sta acolo, neclintit!


* * * * * 

77. DOR DE DOR

Am aprins focul, am stins lumina,
Mai sunt cateva ore, poate imi gasesc tihna.
Ma las in voia noptii, somnul sa imi puna in ordine gandurile, in linistea intunericului.
Vise de noapte, sperante inutile, dorinte febrile, amintiri inca din copilarie, iluzii flamande, dezamagiri, nu prea multe. 
Sunt prea multe ganduri, nu la scriu, le insir in gandu-mi.
Astept dimineata, in linistea noptii, 
Mai adorm din cand in cand, 
Ma trezesc cu tine in gand,
Iti zambesc, efemer, ramane oricum , acolo, undeva, in eter.
Se crapa de ziua, incet, fara graba, 
Si soarele are nevoie de timp sa apara.
Liniste, prea multa liniste, intr-un spatiu, de obicei, plin de zarva.
Se aud pasarile ciripind, cainii latra, 
Alearga timpul, parca zboara,
Nici nu clipesti si iarasi este seara.
Copilul din noi se revolta, nu vrea sa creasca mare.
Cerseste o clipa macar, sa mai ramana in bratele mamei.
Sa-l stranga aproape, sa-i cante in soapta,
Sa-i vegheze somnul dulce , netulburat,
De grija zilei de maine sa fie uitat.
M-am trezit, inca mi-e somn, si mi-e lene,
Mai raman o clipa, ma alint intre perne,
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
Ar fi bine sa te intorci inapoi,
Nu sti sa faci cafea neagra amara, 
Sau un ceai cu miere si scortisoara, 
Nu-i nimic , stiu eu pentru amandoi.
Deschid geamul, vantul rece ma rasfata, 
Alunga nelinisti, mi-e dor de somn,
Mi-e dor de timpul petrecut in doi.
In sfarsit dimineata isi arata fata,
Ne salutam reciproc, zambim si o luam din loc, 
Lasand in urma, ganduri nebune, prea multe sa le mai numar.
Privesc spre cerul senin, 
Soarele imi mangaie fata,
Sunt fericita, traiesc!
Buna dimineata!


* * * * * 

78. MARIONETA PE SCĂRI

Ma trezesc din somn cu ganduri pline de amintiri, si nu sunt putine.
Zambete, amestecate cu lacrimi sarate,
Imi curg in cafeaua fara pic de lapte.
Privesc peste umar, aud hohote de ras,
Am crezut ca suntem noi, 
Pentru o clipa, am ras impreuna cu ei.
Timpul, mereu acelasi, neschimbat,
cand soare, cand nori,
Noi nu mai suntem la fel.
Altcineva ne priveste din oglinda
Agatata intr-un cui, ruginit si stramb, pana si el.
E greu sa te ascunzi, de atatea ganduri marunte,
Te lovesc atunci cand crezi ca iti este mai bine.
Nu pot sa nu le bag in seama, sunt parte din mine, 
Batrane si ele, unele mute, altele surde.
Unele amintiri se intorc schiopatand, parca cer indurare,
Nu vor sa fie uitate, altele mor, nu mai sunt importante.
Ma intreb cum m-as simti, daca intr-o zi, 
As deveni o marioneta, in bratele nu stiu cui,
Legata cu sfori, fara sa pot sa imi cer dreptul de a fi.
Sa joc un teatru comic, sau trist, 
Sa rad sau sa plang, 
Sa nu incerc sa inteleg,
De ce lacrimile au, mereu, acelasi gust.
Ar fi oare, acolo, in ultimul rand, cineva,
Sa ma priveasca, cu grija, 
Sa inteleaga ce simt sau ce vreau?
Sau pe randul din fata, se indura cineva, 
Sa plateasca pretul pentru maretie, 
Doar sa fie cativa pasi mai aproape de mine?
Cer prea mult, privesc in multime,
Nu este nimeni acolo, locul acela este gol, sforile astea ma dor, 
Nu este usor sa fi o papusa pe placul tuturor.
Mai degraba ma intorc, cu picioarele pe pamant, 
Si uit de tot ce imi trece prin minte,
Lasand in urma alt gand, ce zboara pe aripi de vant, 
Viata merge inainte, nu mai am timp de pierdut,
Cu ganduri sumbre si chipuri de lut!


* * * * * 


79. FRUNZA DE TEI

Frunza mica, frunza verde,
Te usuci. Cine te vede?
Picaturi de apa sfanta,
Te mai pica, te mai uda,
Iti mai da parca, putere,
Sa te ti de o crenguta.
Azi, maine, te ofilesti,
Si de bate putin vantul, 
M-i te ia si m-i te rupe,
In bucati sau pe din doua,
Si te sufla, te alunga, 
Peste drum, in mahala,
Unde matura te strange
Pe faras, si m-i te pune,
Undeva intr-un ungher,
Unde cosul de gunoi,
Asteapta un gunoier,
Sa te ia,sa te arunce,
Intr-un loc uitat de lume.
Si cand pomul dezgolit,
Dorul incepe a ti-l duce, 
Trimite-i vantul inapoi,
Sa-l scuture, sa ii trezeasca,
Simtaminte adormite,
Pentru o frunza betegita,
Din coroana lui de tei.


* * * * * 

80. CĂSUȚA DE CHIRPICI

Orice poveste are un rost,
De vrei sa afli cum a fost,
Dar cand ajungi mai spre sfarsit,
Ai vrea sa fugi, sa nu mai sti.
Asa am patimit si eu,
Cand pasii m-au purtat,
Spre casa unde am copilarit,
Si cand am ajuns in fata portii,
Am crezut ca am batut la usa mortii.
Pe poarta din gardul de la strada,
Atarna un lant greoi, cu-n lacat trist,
Pus, asa-ntr-o doara,
Parca uitat sa fie inchis, 
Prea multe ploi au curs, si-i ruginit.
Sa-l ating nu pot, mi-e teama,
Sa nu cada batrana poarta. 
Sprijina pe dansa, o cioara,
Pare adormita, nu vreau sa o trezesc,
De-i obosita, nu vreau sa zboare,
Poate asteapta de mult timp,
Un suflet sa mai treaca,
Prin locul pustiit.
Privesc printre uluci,
La casa din chirpici,
Mai simt si azi mirosul, de visini si caisi,
De frunze uscate de tutun,
Ce impodobeau odata, odaile de lut.
La geam ghivece goale,
Nici urma de pamant.
Pe banca de la poarta, 
Am vrut sa ma sprijin,
Lipsita de un picior,
Aproape am cazut.
E subreda saraca, 
Nu pot sa ii cer mai mult.
Nici nucul din gradina,
Nu este mai fericit,
Mai are totusi cateva frunze verzi,
Si umbra lui te imbie, sa te asezi.
Se lasa seara, peste sat,
As vrea sa mai raman,
Dar timpul a zburat,
Ating cu atata mila,
O poarta si un gard.
Privesc la casa goala,
Un geam este putin crapat. 
As vrea sa las in urma,
Un semn, ca am fost aici,
Imi scot papucii si ii asez cu grija,
Acolo, sub bancuta care s-a rupt cu mine.
Pamantul cald si moale,
Ma lasa, de-l rog, sa-l calc in picioare.
Si am sa mai rog si vantul,
Sa poarte de grija, 
Casutei mele din chirpici, 
Facuta de maini aspre si arse soare.
Trece timpul, si cu el, doar un gand,
Nimic din ce a fost, nu este pierdut,
De vrei sa sti, cum a fost,
Mergi inapoi in timp, 
Si de vei gasi papucii sub bancuta,
Incearca sa-i porti, iti vor spune
O poveste, ce am scris-o desculta.

* * * * * 


81. LA TERASĂ

La o terasa, in plina strada,
Priveam spre trecatori, ca la parada.
Putin cam frig, dar ne incalzeam cu
vinul vechi si asezat,
Dintr-o ulcica de pamant, 
Si astazi, parca, gustu-i simt.
La masa de langa noi,
O tiganca infasurata in basmale,
Vindea si ea cateva flori,
Ia-i aruncat in graba vre-o doi poli,
Pentru un buchet de trandafiri.
Ridici din umeri, dar ii lasi alene,
Oftezi usor, te uiti spre mine,
Si iti intorci privirea, inapoi, spre trecatori.
Undeva, in coltul lui,
Un tigan cu salvari si un tambal,
Canta ceva, prea vechi, prea trist,
Ca de pahar,
Un cantec fara de sfarsit.
Iti citesc chipul, incruntat,
Multe ganduri dau navala,
Sa te intreb ar fi pacat, 
Mai bine astept sa ploua afara.
Aprind o tigara, langa paharul cu vin,
Putin ametitor si cu gust de tanin,
Nu vreau sa stiu mai mult,
Mai bine las vantul sa-mi fure gandul,
Si vinul sa isi spuna cuvantul.


* * * * * 


82. DIN LUMEA CELOR FĂRĂ SUFLET

Am crezut in sinea mea, 
Ca bunutul Dumnezeu,
Nu are simtul umorului.
Dar acum m-am linistit,
Ma tot uit in jurul meu,
Si incerc sa ma conving,
Ca nu fost nici o greseala,
De a ales din tot ce misca,
Un suflet fara minte,
Si o minte fara suflet.
Intreb ba pe unii, ba pe altii,
Cand privesc ochii in lacrimi,
Ai cainelui de langa mine,
Daca nu a fost o gluma, 
Cand din doi a ales unul,
Si l-a lasat sa se creada,
Stapan peste tot ce misca,
Si cand isi da cu stangul in 
dreptul,
Sa cada in patru labe,
Sa vada ca nu-i departe,
Si nici atotputernic.
Si cand ajunge acolo, jos, 
Doamne, ce tare imi doresc, 
Sa nu mai gaseasca putere,
Sa se ridice in picioare,
Sa invete umilinta, 
Ce o primeste de la un suflet 
fara minte.
Doamne, m-ai lasa gluma la
o parte, 
Si nu m-ai rade de mintile 
astea luminate,
Le sta bine, asa, in patru labe.
Si totusi, cred in sinea mea,
De am primi, in dar, inca o viata,
Ar fi bine sa invatam, din lumea
celor care nu cuvanta,
Sa oferim fara sa cerem,
Si sa ne luam doar cat ne trebuie.


* * * * *

83. MATUSA

Ti-e frica sa mai bati la cate o usa,
Sa nu-ti deschida vre-o matusa,
In capotul de matase, zdrentuit,
Ursuza si cu parul ciufulit,
In tarlici de catifea, 
Tafnoasa nevoie mare,
Cand apari ca din senin.
Nici nu te primeste in casa,
Cu privirea imbufnata,
Te lasa, asa, in usa,
Nici nu sti daca sa intri, 
Sau sa te intorci acasa.
O privesti nedumerit,
Astepti un „bine ai venit”,
Dar cine sa ti-l spuna.
Iti intoarce spatele,
Se intoarce la masa ei cu
catrafuse,
Cotrobaie dupa vre-un lucru,
Nu-l gaseste, ii sare tafna,,
Ii scapa cana din mana,
Varsa jumatate din cafea,
Se uita putin mirata,
Dupa o carpa la indemana,
Se intinde s-o apuce,
Varsa si ce mai ramane.
Tu, tot acolo ai zabovit,
N-ai intrat, nici n-ai iesit,
Ai ramas in pragul usii,
Rezemat de tocul usii,
S-o ajuti, uita si fugi.
Las-o asa, in lumea ei, 
Oricum nu te baga in seama,
Se descurca ce sa mai,
Are ea o randuiala in toata
zapaceala,
Chiar de vrei sa o ajuti,
Probabil mai mult o incurci.
Vrei sa pleci, dar ai uitat,
De ce oare ai venit,
Si gandesti in sinea ta,
Nu e mult si ajungi ca ea.
Ramas bun de vrei sa-ti iei,
Ridici din umeri, nici n-ai cui,
Nu te intrece nici cu gluma,
Trage usa, fara zgomot,
Sa nu te auda matusa,
Cine stie ce ii vine,
Si se intoarce dupa tine,
Si o luati de la inceput,
Ea tafnoasa si tu mut.


* * * * *


84. DOUA CULORI, DOUA SURORI

Doua culori, devenite surori,
Imbratisate, dau viata unei panze,
insetata de dor.
Maini de vraci, peticesc, pe alocuri,
O poveste, gasita in uleiuri,
Putin abstracta, din care nu intelegi
mai nimic.
Si totusi, privind in ansamblu,
Parca vezi o lumina, ce vine in
contrast,
Cu intunericul din mintea lui.
Panza, prafuita, ingalbenita de timp,
Primeste, umila, idei ce reciproc
se incurca,
Idei parca stranse in furca,
Si aruncate asa, de-a valma,
Peste umar, dand panzei culoare,
Din fiecare, cate putin.
Dar nici cu vraciul ei nu-i de glumit,
Priveste si el putin buimacit,
La haosul ce a iesit, din mintea
unui razvratit,
Un adevarat dezastru, devenit inamicul
Unei povesti fara inceput, fara sfarsit,
Invaluita in mister , asezata pe panza, in abstract.


* * * * *


85. ALT DECOR, O NOUA ZI

Nici ceasul nu mai tine pasul,
Cu inima ce sta ascunsa,
Undeva, in pieptul meu,
S-au intrecut demult cu gluma,
Si au pierdut pe rand masura,
Nu tin seama de mi-e greu.
Ceasul ii batut in cuie,
Inima topaie intr-o cutie.
Nu cer plata, bat intr-una,
Mila mi-e de atata truda.
Imi sunt bune calauze,
Nu pot sa ma ascund de ele,
Pana si noaptea, imi tin de urat,
Masurand in legea lor,
Timpul pana la asfintit.
Cu soapte, sacadate, se opresc,
Se asteapta, nu vor sa se piarda,
Se tin strans de mana,
Mergand impreuna,
Si trag cu ochiul pe fereastra,
La luna curioasa, ce priveste timida,
Cum trece timpul, peste noaptea alba,
Ce ma tine tintuita in casa.
Prea devreme sau prea tarziu,
Alt decor, o noua zi,
Si luna isi vede de treaba ei.
Ceasul cu glumele lui,
Trezeste in inima mea, dorinta de a trai.
Soarele rade in sinea lui,
Privind cum se scurge timpul,
In acelasi ritm, neschimbat.


* * * * *

86. ȘI PLOUĂ


Si ploua, si-i intuneric, si mi-e teama,
Ma tulbura vremea de afara.
Ma ascund sub patura,
Somnul nu vine, cutreiera.
Deschid o carte, o rasfoiesc
In tacere, nu citesc,
E prea intuneric.
Ascult doar fosnetul
De hartie uscata.
E singurul ce imi tine de urat,
In asta seara de toamna.
Si totusi mi-e somn,
Dar mi-e frica s-adorm,
Ce noapte urata si uda ,
Ce vreme nebuna,
Tresar, la cel mai mic fulger,
Si tuna….. .
Ma intorc la fosnetul paginilor,
Incerc sa acopar, un tunet,
Ce-mi sparge timpanele.
Cu un alt zgomot, mai sumbru,
Si ploua, si ploua, si ploua,
Pana si cerul se incrunta,
De zgomotul asta macabru.
De as adormi ……dar nu pot,
Ce noapte, nici nu vad,
Stau ascunsa sub patura.
Si mi-e frica, si mai rasfoiesc o pagina,
Ce imi tine de urat, necitita.
Mai ridic din cand in cand patura,
Cu un deget, nu-l scot afara,
Mi-e frica sa nu mi-l apuce vre-un inger.
Stiu o rugaciune,
Si incep a o spune, in soapta…
Vreau sa auda doar ploaia,
Poate se indura, si pleaca,
Undeva, mai departe.


* * * * *

87. NICI TIMPUL

Nici timpul nu mai imi este prieten,
Ma tine de mana, in goana lui nebuna,
Si fuge cu mine, nu iarta, nu uita.
Nu pot sa-l opresc,
Ma priveste in ochi,
Ma trag inapoi.
Privirea-i rece, ma ingheata,
Ma lasa fara speranta.
Degeaba Il rog sa se opreasca,
Macar pentru o clipa.
E surd la rugaminti,
Nu stie de sfinti,
Are lumea lui, nu stie ce-i mila.
Dar stiu eu, o simt mereu aproape,
Este aici, langa mine, in mine.
Nu baga timpul in seama,
Il dojeneste in gand, ca o mama.
Ii simt mangaierea, si lacrima-i calda,
Ma sprijina, ma indruma,
Isi cunoaste fiul, stie, nu-i de gluma!

* * * * *

88. FRUNZE MURIBUNDE

Privesc prin geamul aburit,
Cum s-a invelit pamantul tot,
Cu frunze muribunde, ce au lasat
copacii goi.
Si printre ele, ascunse, dorm gaze
amortite de atata frig si ploi.
Doar vantul, rascoleste, cu adierea lui,
O poveste de toamna rece,
Desprinsa, parca, dintr-o fantasma.
Cu gandul pierdut, in visul meu placut,
Aud pasi grabiti, ce par cam obositi,
Cum alunga si ultima secunda a
noptii ce a trecut.
Si ma cuprinde teama,
E toamna si mi-e frig,
Si ma fac ghemotoc,
Incerc sa ma ascund,
Ca o gaza sub frunze.
Cat nenoroc!
Frigul ma ajunge, ma ingheata,
ma frange,
Fug de la fereastra, ma asez langa vatra,
Acum mi-e mai bine, las vantul sa zburde.
Nu mi-e dor nici de ploaie,
Ma privesc, sunt desculta.
Si tu, biata frunza, poveste de o vara,
zaci fara viata.
Iar eu, ascunsa, lipita de soba,
Te privesc!….. Ne desparte o fereastra.

* * * * *

89. CANDELA DE LUT

Cu mainile mele, mici, de femeie,
Am strans picaturi de ploaie,
A norilor lacrimi, ce-mi picura in palma.
Cum sa te mangai, nor trist, esti atat de departe,
Si totusi, plangand peste sufletu-mi,
Imi esti atat de aproape.
Cum sa opresc lacrima ta, sa nu cada,
Cand se prelinge, printre degetele mele firave.
Pamantului moale, ii cad in genunchi fara vlaga,
Cu lut impresurata si cu o ruga in gand,
Amestecand lacrima ta sfanta,

Cu lacrima unei femei istovite de plans,
Cu privirea catre cer, asteptand un raspuns.
Ma sting, arzand, ca o candela de lut
Cu miros de jaratec, raspandit intre cer si pamant.
Vapaia ei, ce imi arde in suflet, incalzeste uniform si lacrimi si ploi,
Ma spala de pacat, si fara teama am sa privesc la urmele pasilor mei, marunti, cand ma voi indrept spre final.

* * * * *

90. SIRETUL

Un siret cam siret,
Nu ma lasa ioc, sa merg.
Eu il leg, el se deznoada,
Ma aplec sa-i fac un nod,
Nici nu apuc sa ma ridic,
Imi pune piedica si pic.
Sa ma cert, nu ai cu cine,
Nici nu se uita la mine,
Ma sfideaza si se lasa,
Tot siretul desfacut.
As vrea sa-l scot si sa-l arunc,
Fara el nu ma descurc.
Ma gandesc, ma razgandesc,
Cate noduri sa tocmesc.
Unul, nu este de ajuns,
Ma priveste prea de sus.
Doua, par a fi, prea mult,
Si nu vreau sa il jignesc.
Nu mai bine il scot de tot,
Si imi prind parul, intr-un coc,
Sa nu se vada deloc?
Iar ma aplec si dau sa-l scot,
Cand minune, ce sa vezi,
Ramasese intr-un nod.
Mai siret, esti cam siret,
Tie iti place sa te joci.
Daca te prind ca te desfaci,
Sa ma impiedici iar si cad,
Te scot si te prind in coc,
Sa nu te mai vad deloc!

* * * * *

91. ULTIMA BUCATA DE LEMN

Mi-e teama sa privesc catre tine, soare,
Ma arde pamantul ce-l calc in picioare.
Mi-e teama ca nu te mai gasesc, frunza,
Mi-e dor sa privesc, cum din muguri renaste a mea muza.
Sa astept sa imi cresti,
Sa mi te fac adapost,
Sa ma ascund la umbra ta,
Inainte sa fie taiat si ultimul pom.
Ma tot uit si in stanga si in dreapta,
Poate gasesc o bucata de lemn aruncata,
Sa scriu numele celui iubit , pe o parte,
Sa mi-l aduc aminte pana la moarte.
Nu voi sa cad in genunchi, pe cimentul incins,
Voi doar o palma de pamant, sa imi fie sezamant,
Si o cruce de lemn sa imi fie capatai,
Cand somnul de veci, va lasa urme reci si adanci.
Umblu incolo-incoace, poate fur, de la stana,
o bucata de blana,
Sa o fac vreascuri, si pe rug sa ma arda.
Cenusa mea, sa fie imprastiata peste patru coline,
Sa pot privi, la ziua de maine.
Sa simt miros de pamant ars,
Amestecat cu cenusa unui suflet pribeag.


* * * * *


92. CU DESAGA NICI PREA PLINA, NICI PREA GOALA

Aseara, mi-a batut, usor, in poarta,
Un batran, uitat de moarte,
Impovarat si adus de spate,
Cu o desaga, pe jumatate,
Nici prea plina, nici prea goala,
Si-o cerut putina apa.
Intra mosule si sezi,
Langa soba sa te asezi.
Oi fi obosit de atata drum,
Foame, nici nu mai intreb,
Hai la masa, sa te infrupti!
Nu se aseaza mosu’ bine,
Cu desaga langa sine,
Si incepe a infuleca,
Laudand tot ce-mbuca.
Sughitand din cale afara,
Lua ulcica, de pe masa,

Setea sa isi domoleasca.
Amu, ca, ti-o fi mai bine,
Uite colo, sus pe soba,
E o rogojina veche,
Si-o velinta sa te acoperi.
Adormi mosu’ pe data,
Si incepe a sforai,
De se cutremura si casa
Si tot ce era in jurul lui.
Ma asezai si eu, in tinda,

Si cu gandul la dumnealui,
Somul ma fura, bag seama.
Ma trezi, in zori de ziua,
Far’ de mos, doar cu desaga,
Nici prea goala, nici prea plina,
Jumatate risipita, prin camara
si prin tinda.
Langa soba, in locul lui,
Imi impodobeau coliba,
Un bradut, cateva mere, colacei

si niscai nuci.
M-asteaptau cu bucurie,
Sa ma asez sub pomul verde,
Sa spunem poezii, cantece, povesti.
Si cum suflet de copil, tot mai
crede in Mos Craciun,
Am privit in urma lui,
Si cumva, din departare,
Se auzeau pasii greoi,

Ai unui mos, uitat de moarte,

Impovarat si adus de spate,
Ce se oprea, din poarta in poarta,
Lasand din desaga lui,
Nici prea plina, nici prea goala,
Doar atat cat sa ajunga,
Cate putin, la fiecare!


* * * * *

93. UN SUFLET SI UN TRUP

Oh, suflet trist, nu mai spui nimic?
Privesti tacut. Ma lasi sa simt.
Nici sa te ating nu-mi ceri, e mult,
Vrei sa te ascunzi in locu-ti stramt,
Si-ti faci loc, cu pumnii tai mici.
Vrei sa respiri, dar te sufoci,
Inca putin si din genunchi,
Acest trup de lut, nu-l mai ridici.
Insingurat, de mult apus,
Cu gandul la tot ce ai dus,

C-o fost usor sau mai greut,
Nu te-ai oprit din drum, ai mers.
Si ai ajuns, intr-un sfarsit,
Acolo unde ti-ai dorit,
Descult, flamand si obosit.
Acum, privesti in urma ta,
Si nu intelegi unde ai gresit,
Si cu privirea ta umila,
Cersesti, cumva, putina mila
Si astepti tacut, sa fi-nteles,

De trupul asta, vestejit,
Ce te-a insotit necontenit.
Nu spui nimic? Ai ramas mut?
Cum sa te ajut acum, nu stiu.
E prea grea povara ce o port
Si din genunchi sa ma ridic,
Eu, nu mai pot!


* * * * *

94. GANDURI OSTILE

M-am oprit, pentru o clipa, sa ma odihnesc,
Prea mult am mers prin viata
Si sunt putin sleita, de atata neputinta.
Privesc in jur, sa ma asez, dar unde?
Ploua a suferinta. Prea grea sa o mai duc in spate.
Mai fac doi pasi si inca unul, un joc de unul singur,
Poate gasesc un loc, stingher, sa ma ascund de ganduri.
Dar nu trece mult, si ma ajung din urma.
As vrea sa ma opresc, din mersul meu lunatic,
Lasandu-le sa zboare, trecand pe langa mine,

Ducand cu ele vise, care, astazi, par ne-nsemnate,
Nu vreau sa-mi trezeasca, la viata, dorinti de mult uitate.
Dar cum sa le alung, cand se opresc din goana lor nebuna,
Si-mi dau de inteles, ca imi vor fi o calauza buna,
Pe drumul, meu, incert, pornit la intamplare,
Sau, dintr-un mic regret, timid si trecator,
Incatusat de teama, ce a ajuns sa doara.
Si cum sa evadez, cand ma privesc ostile,
Si-n cercul lor de foc, ma strang fara de mila.
Am impletit o scara din tot ce am strans o viata,
Lasand spatiu in juru-mi, atat cat sa imi sprijin privirea de fiecare.
Cu grija, de a nu le strivi, cu privirea in abis,

Ma catar treapta cu treapta, cu inima stransa cat o furnica.

Doamne cat imi este de frica!
Si cu gandul la ziua de maine, ma tem de gandurile ce ma urmeaza,
Nu vreau sa mai imi las mintea sa zboare.
Si totusi nu stiu ce sa fac, sa mai urc?
Sau sa trag ultimul gand de picioare?


* * * * *

95. UITAREA UITARII

Nu mi-e teama de uitare,
Chiar o rog sa-mi dea tarcoale,
Sa deretice prin minte,
Ca s-au strans multe nimicuri.
Nu ma bag, o las in pace,
Sa aleaga ea ce-i bine
Si sa lase ici si colo
Cate una, cate doua
Amintiri, ce-or fi mai bune.
Celelate, sa le duca
Pe faras, sa le ascunda,

Sa nu isi gaseasca drumul
Catre inapoi, nici calare nici pe jos.
Dar uituca fiind de fel,
Ii mai scapa chiar si ei
Si mai bune si mai rele,
De se amesteca intre ele.
Si sa vezi atunci dracie,
Cum le apuca de ureche,
Si atat le scutura, pana le imprastie,
Una in stanga, una in dreapta,
De stai sa privesti din umbra,
Nu mai sti care-i cea stramba.


* * * * *

96. HOT DE SUFLETE

Ai reusit sa-mi intri in suflet,
Ca un hot, de mana a doua,
Si ai plecat, fara sa-ti pese,
De o iubire furata in graba.
Ai lasat usa deschisa,
Doar atat cat sa-ti simt lipsa,
Si-ai facut dintr-o iubire,
Sclava unei mici iluzii.
Ai stiut ce lasi in urma
Si acum stai ascuns in umbra.
Dar ai uitat lumina aprinsa
Si am privit nedumerita,

La usa intre-deschisa.
Poate te intorci si vrei sa intri,
Sa te descalti, totusi, la usa,
Sa nu te simt ca-mi intri, iar, in casa,
Chiar daca-i usa descuiata.
Nici sa nu bati, nu-ti voi deschide,
Am sa te privesc si eu din umbra,
Cum ai facut si dumneata,
Cand ai fugit din calea mea.
Si daca, dintr-o intamplare,
Obositi de asteptare,
Ne vom intalnii in dreptul usii,
Chiar de a trecut, de-atunci, atata vreme,
Si vei gandi ca am uitat,
Sa nu indraznesti sa-mi furi, iarasi, iubirea,
Am invaluit-o in blestem
Si de gandesti ca nu te prinde
Incearca, numai, s-o intalnesti!


* * * * *

97. O VIATA LA SCHIMB

Raniti, zdruncinati in credinta,
Nu poti sa nu plangi,
Cand te pleci la pamant
Si simti atata neputinta,
A celui ce poarta, pe umeri povara,
Asteptand o minune, fara sa o ceara.
Acolo, in genunchi, de stai sa asculti,
Auzi lacrimi ce curg, sapand in pamant,
Cum trezesc la viata, suflete adormite,
Ce asteapta in morminte, cuminti si tacute.
Nu poti sa nu plangi, cand te tarasti in genunchi si in coate,
Cautand pocainta, cersind indurare,
Fara sa sti, pentru ce oare.

Te simti vinovat, de cand te-ai nascut
Si ai facut primul pas, pe acest pamant,
Si tot incerci sa platesti pentru ceva ce nu ai cerut.
De faci fapte bune, iadul se incrunta,
De gresesti, tot el se bucura.
Cum sa-l ignori, cand te asteapta flamand,
Sa te ajute sa uiti de raiul cel sfant?
Legi ceresti, pamantesti, urmezi fara sa cracnesti,
Cerand iertare pentru ceva ce nu ai facut
Si tot nu este destul?
Si atunci cum sa nu te apuce o furie oarba,

Care te ridica-n picioare, si incepi sa te iei la tranta cu viata.
Nu tu ai cerut-o! Nici eu!
Dar acum e a noastra si nu o avem de vanzare.
De o vrea inapoi, hai sa cerem o alta viata la schimb, daca are.


* * * * *

98. PETALE CU MIROS DE VINA

Am scris o carte,
Cu o mie de pagini albe.
Citeste-o cu rabdare.
Ai sa gasesti o poveste,
Intre doua petale, uscate,
Ramase de asta vara.
De-ai sa privesti atent,
E stransa cu migala,
Rasfoieste-o cu grija,
Sa nu le rupi in doua,
Inca mai simt in mirosul lor,
O umbra de vina.
Am adunat roua,

De pe fiecare,
Si am uscat-o
La margine de carte,
Sa-ti fie mai usor
S-o citesti pe-ndelete.
E povestea lor,
A doua petale, uscate,
Cu miros de vina,
Presarate.
Ascund multe rani,
Asteptand sa invie,
Stropite cu roua,
Ascunsa in carte.


* * * * *

99. DOR NEBUN

Mi-e dor de dor,
Mi-e dor de un om,
Mi-e dor de un pom,
Mi-e dor de lanul de grau,
Sa ma cufund pana la brau.
Mi-e dor de nuci si de ciresi,
Mi-e dor de case parintesti.
Mi-e dor de pana corbului,
Prinsa-n palaria feciorului.
Mi-e dor de hora din strabuni,
Mi-e dor de ii si de itari,

Purtate de ai nostri buni.
Mi-e un dor nebun,
De tot ce-i bun,
Mi-e dor de glasuri de copii,
Ce chiuiau pana tarziu,
Pe ulitele satului,
Mi-e dor de latratul cainelui,
De nechezatul calului,
Mi-e dor de cantul cocosului,
Si de glasul cucului.
Mi-e dor sa simt ca sunt si eu,
a nu stiu cui.

Mi-e dor sa ma intorc in sat,
Acolo, de unde am plecat.
Mi-e dor sa ma astepte in poarta,
Batranii mei, parinti, bunici,
Mi-e dor sa-i mai simt aici,
Sa ma astepte mai pe seara,
Cu doua merinde in traista.
Cum sa fac sa aduc inapoi,
Acele vremuri ce ma dor,
Atunci cand ma mai duc cu gandul,
De cate ori gasesc vre-un lucru,
Uitat de mult, printre ciurucuri.
As vrea sa pot sa-mi fie dor
fara sa doara,
Sa mai umblu prin camara,
Sa dau iama prin untura,
Sa fur cate un bot de mamaliga,

Sa ma prinda iar bunica,
Sa ma alerge cu opinca.
Mi-e dor sa mai fiu copil,
Sa umblu desculta prin ploaie,
Sa fac din namol, turtoaie,
Sa le pun pe prispa casei,
Sa se usuce la soare.
Si ce folos daca mi-e dor,
Timpul inapoi nu-l mai intorc,
Dar pot sa strang, intr-un sort vechi,
Mere dulci si corcodusi,
Sa ma asez la umbra lor,

Si sa uit de al meu dor.

* * * * *

100. UN TELEFON CU NUMAR LA PURTATOR

Un telefon, cat mi-ar fi de usor sa-ti vorbesc
Atunci cand nu mai am putere sa-ti scriu.
Un telefon, timbrul vocii tale sa ascult,
Minute in sir, cum obisnuiam, mai demult.
Un telefon, as vrea sa-l arunc, dar nu pot,
Este podul dintre noi, ce ne tine legati pe amandoi.
Un telefon, un numar la purtator,
Tot mai astept sa raspund, intrebator.
Un telefon, l-am ridicat din furca,
Sa vad daca merge si daca mai are ton.
Am format un numar, asa, intamplator.
O voce senina mi-a raspuns,
Doua cuvinte, atat si mi-a fost de ajuns.
Oare mai ai numarul meu de telefon?
La noapte in vis, ti-l voi trimite,

Asteapta sa adorm.
Si daca, numerele se vor amesteca,
Si vei suna din greseala la altcineva,
Spune-i doua vorbe, atat, nu astepta.
Le voi primi in vis, ca din partea ta.


* * * * *

101. SUFLET PAGAN

Suflet pagan iti faci culcus, cate un fior, in adancul inimii, pe ascuns,
Sa nu simt cum imi imbraci trupul gol, plin de har.
Adormi obosit, te trezesti flamand,
Te hranesti cand si cand,
Cu sentimente ce dau buluc, cautand adapost,
Crezand ca vor muta muntii din loc.
De ti-e frig sau ti-e cald, tu ramai la fel de gurmand,
Nimic nu te opreste, le gusti hraparet,
Chiar de sunt iuti si limba ti-o pisca,
Te infrupti ca un nebun, si strambi din nas,
Cand sunt prea dulci-amarui, pentru gustul tau grandoman.
Oare cate randuri de cojoace trebuie sa port, Pana gasesc unul care imi place?
Infumurat, nesatul, te schimbi zi de zi,
Te intorci cand pe fata, cand pe dos,
Cu chipul tau de copil somnuros.
Te rasfeti, peste trupul meu gol,
Parca te incearca un sentiment vinovat,
Si vrei sa evadezi din sfoara ce te tine legat.
Lasa-ma sa ma asez la masa cu tine
Si eu am dorinte, mai multe, mai putine,
Ti le voi spune, in cateva cuvinte, putin deocheate.
Hai vino si tine-ma strans in brate!

Ia forma trupului meu gol, plin de har
Si lasa-ma sa ma cuibaresc sub invelisul tau cald.


* * * * *

102. DE-A BABA OARBA

Tu iubire, ma strapungi
Cu sageata ta micuta
Si te superi cand te cert,
Te ridici si dai sa pleci,
Cu tolba plina de sageti.
Te cam rasfeti, nu vrei sa sti,
Ce lasi tu, pe unde treci.
Am si eu o nuielusa,
Nu te bat, nu-ti face griji,
O intind sa-mi fac arcus,
Sa ma joc sI eu cu tine,
De-a baba-oarba. Ah! Nu-ti
convine.
Dai fuguta sa te ascunzi,
Stai nitel, ca tot te ajung,

Si-am sa-ti rup o aripioara,
Sa o leg cu o fundita,
Atarnata de rochita,
Sac-sac, sa iti fac si eu in
ciuda.


* * * * *

103. BABA SLUTA SI FUDULA

Hopa,topa, hopa, topa,
prin baltoace,
Ma ploua si n-am ce-I face.
Ma uda pana la piele,
Din pamant imi fac obiele,
Sa le port la hora, in sat,
Ca-s fata de maritat.
Mi-o impletit mama cosita dalba,
Ce-mi atarna pan’la barba
Am cercei din carligei,
Ma mandresc toata cu ei.
Port camasa de taranca,

Ii cusuta din matase.
Doi bujori tresar pe sfarcuri,
N-au petale, sunt doar muguri.
La gat port salba raioasa,
Gura babeI sa o coasa.
Ca ma rade in tot satul ,
Ii ruda cu necuratul.
Hopa, topa, hopa , topa,
Se prinde in hora popa.
Ptiu drace! Nici nu-l vede
baba bine,

Sare si s-arunca in hora,
Uita ca este bolunda
Si se-nvarte de nebuna.
Valeu , valeu, se
impleticeste baba,
Cade si isi rupe noada,
Ii sar si toti dintii din gura,
De ramane baba stirba.
In san scuipa de trei ori:
Al naibii de ghinion!
S-apuca de poala popii,
Isi face cruce in cerul gurii,
De pacate sa se spele,

Ca-i moarta pe jumatate,
Si satana -I da tarcoale.
Baba sluta Ii si fudula,
Un picior Ii sade in groapa
Si se roaga, de nu- I bai,
Sufletu-I, sa-I mearga in rai.


* * * * *


SA SCRIEM CORECT O INJURATURA

Nu toti, dar cei mai multi dintre noi injura zi de zi, pe strada, la volan sau la piata. In schimb, când e vorba de a scrie pe o hârtie sau pe vreo retea de socializare o injuratura, aproape toti o scriem in toate felurile, numai corect nu. Ca sa nu mai zic ca din punct de vedere gramatical, ortoepic sau de punctuatie habar n-avem cu ce se manânca, unde se incadreaza, ce este de fapt sau cum este denumita acea injuratura, acea expresie sau acel argou de mahala. Nu ca pe multi i-ar interesa aspectele acestea ”irelevante in timpul ”difuzarii respectivei mascari, dar totusi… Sa devoalam câteva ”secrete, zic.

romgleza-------

 

F*tu-i (mama mă-sii)… F*tu-ţi… F*tu-te-n… F*tu-vă… / F*tu-vă-n…
F*te-m-aş… – inversiune de la condiţionalul m-aş f*te.
Băga-mi-aş… – inversiune de la condiţionalul mi-aş băga.
Băga-ţi-aş (sârmă-n nas, desigur) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş băga.
Băga-ţi-ai – inversiune de la condiţionalul ţi-ai băga.
Băgaţi-vă – inversiune de la vă băgaţi.
Bagă-ţi. – O să-mi bag.
Băgaţi. – O să băgăm.
Bagă-ţi-o. – O să mi-o bag.
Băgaţi-o. – O s-o băgăm.
Suge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai suge.
Suge-mi-o – imperativ cu două complemente (suge mie/mi – pe ea/-o)
Să mi-o sugi/sugă – conjunctiv cu două complemente.
Sugeţi – O să sugem.
Suge-ţi – O să-mi sug.
Linge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai linge.
Linge-m-ai – inversiune de la condiţionalul m-ai linge.
Linge-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş linge.
Linge-ţi-aş – inversiune de la condiţionalul ţi-aş linge.
Linge-ţi! – O să-mi ling.
Lingeţi! – O să lingem.
Mânca-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai mânca.
Mânca-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş mânca.
Mânca-ţi-aş (cu varianta mânca-ţ-aş) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş mânca.
C*ca-m-aş (în nasul tău, evident) – inversiune de la condiţionalul m-aş c*ca.
Să ţi-o trag – conjunctiv cu două pronume: să trag ţie/ţi- pe ea/-o.
I-aş trage-o – condiţional cu două pronume ei/îi/ i-aş trage pe ea/-o.

WOW=

CORECT si GRESIT

6 SEPTEMBRIE 2018

CORECT

PILULA DE LIMBA (11)

–––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (10)

–––––––––––––––––––––––––––––––––

CORECT

PILULA DE LIMBA (9)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

GRESIT

PILULA DE LIMBA (8)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

CORECT

PILULA DE LIMBA (7)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (6)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (5)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (4)

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

GRESIT

PILULA DE LIMBA (3)

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

CORECT

PILULA DE LIMBA (1)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

–– SPĂȘIT este GREȘIT ––    –– SPĂSIT este CORECT ––

PILULA DE LIMBA (2)

=========================================================

6 SEPTEMBRIE 2018

 

NOI SUNTEM ROMÂNI !!!

romgleza-----

Oricât de agramat ai fi, daca stii trei cuvinte in engleza pacalesti cel putin sase fraieri. E in trend, nu in tendinte, sa arunci cuvinte in engleza. Mi-a zis azi o prietena ca e „in a hurry”, ca se grabeste la job pentru un „meeting office” cu CEO. De fapt a chemat-o directorul sa ii faca o cafea. Ii stiu scuzele, are peste 10 ani de când e in USA, asa ca jumatate dintre cuvinte „ii vin in engleza” – zice ea. Frumusica este „assistant director”, adica secretara directorului, dar la o asa denumire, cum ajunge vreun muncitor, depanator sau vreun instalator de „eisi” – (in niciun caz „aer conditionat – AC”) prin companie, crede bietul om ca ea e numarul doi dupa director. Alt amic, cu care m-am intalnit la „bus” in statie, mergea la training. Pregatirea si instructia sunt notiuni perimate, acum se poarta training.

romgleza----

Una e sa zici: „Ma pregatesc sa ajung magazioner-sef la raionul lactate” si alta e: „fac un training sa fiu „Operational Chief of Milk & Cheese Departament”. Acum lucreaza part-time ca promoter. Adica, pentru cei mai putini obisnuiti cu romgleza, imparte fly-ere (fostele pliante) pentru un GYM (fosta sala de sport) si este platit pentru jumatate de norma. Orice mi-ar zice nu indraznesc sa-l contrazic fiindca nu pot sa-i spun „in niciun caz” sau „n-are cum”, trebuie neaparat sa-i zic „no way”, ca sa fiu in tendinte, pardon, in trend, nu?

romgleza-

Afara e un „freezing rain” de-ti vine sa urli. As fi vrut sa zic mazariche, dar mi-e ca nu ma mai intelege nimeni. Intru la supermarket sa „grab a snack”. Snack, pentru ca „gustare” imi pute. Apropo, stiu ca „supermarket” e nume american, dar noua românilor nu ne-a fost de-ajuns, asa ca am inventat hipermarket-ul. Daca exista cineva care sa imi spuna care e diferenta dintre supermarket si hipermarket, ii fac cadou 4 „apple juice”, ca sucuri de mere am vazut ca nu mai au la raft. Optez intre un snack cu steak si unul cu ham. „Friptura” suna din secolul trecut, iar sunca nu mai manânca nimeni azi. In definitia româneasca, hypermarket-ul cuprinde un supermarket plus alte magazine. Atunci care mai este diferenta intre un hypermarket si un mall? Sau mall-ul e gigamarket? Sau e UltraMegaGigaMarket? Sau ce e de fapt?

romgleza---

In fine, ajung la birou, unde colegele mele vorbesc despre fashion si make-up. „Moda” nu mai este un cuvânt la moda, iar machiajul a murit si el. Oricum nu mai exista frizeri nicaieri pe planeta, toti s-au instalat pe Marte iar aici jos pe Pamânt au ramas doar niste „hair-stylisti”, asa ca trebuie sa le inteleg pe colege. Alta colega „account” si-a facut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii isi fac tatuaje). O sa ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, sa nu inteleaga cineva ca e cu vreun taraf. Doamne fereste! For God’s sake! In muzica de la „party” nu mai avem oricum orchestre sau formatii, ci band-uri. Pentru ca, nu-i asa, orice mizerie ai canta, altfel suna „Vasile de la Ciorogârla Band.” Acest Vasile Band nu mai cânta trei manele si doua melodii furate, ci efectueaza un „performance fusion-evergreen” & manele!

romgleza--

OK. Mai departe. In România cartelele de telefon sunt acum prepay, nu preplatite. Nu le mai cumparam, ci le shopping-uim (da, am auzit cu urechile mele, multi români din USA spun asa), iar dupa aceea mergem sa luam niste „cereal bars” de la raionul Diet si niste toast de la Bakery. Nu mai anulam o intâlnire programata anterior ci logic, „cancelam” un „appointment”, doar traim in USA. Da mai bine in cadru, nu?

romgleza

Un coleg de la advertising, nu de la publicitate ca e un cuvânt perimat, ne spune intr-un „coffee break” ca a vazut el un Breaking News pe un post TV din „Roumenia”: Iohannis a tinut un scurt briefing, asa cica a zis prezentatorul.
Nici macar el nu mai face conferinte de presa, acum penduleaza intre „scurt briefing” si „silent briefing”. Si brusc imi amintesc ca si eu trebuie sa ajung la un „agreement” cu un coleg, sa-l intreb daca poate sa faca el in locul meu un „meeting report”…

romgleza-------

Am luat din engleza cuvinte care ne-au sunat noua bine in urechi si le folosim prost. Ne dam mari americani fiindca locuim pe-aici de peste 10, 15 sau 20 de ani dar pronuntam „Ualmart” când ne referim la marele lant de magazine, ne laudam ca avem masina Dodge, pronuntând acest brand exact asa cum se scrie si citim „Naic” când vedem pe sapca unuia ca scrie „Nike”. Pantofii sport ii numim „adidasi”, ca doar suntem americani, nu? Un pantof „Puma” pentru noi e tot un „adidas” iar doi pantofi „Puma” sunt „adidasi”, doar e plural, ce naiba, despre ce vorbim? Vorbim in engleza sau „romgleza” pe facebook in grupuri in care nu exista nici macar un membru strain care ar putea intelege engleza ci doar asa ca sa vada interlocutorul câta cultura internationala zace in neuronul si-n sinapsele noastre. Aceeasi romgleza o folosim si in „real life” in grupuri compacte de români, fara ca vreun american sa fie prin preajma, macar asa am fi avut o scuza, sa „ne scoatem” ca am vorbit in engleza special ca sa poata intelege si el o parte din fraza.

rommgleza

Facem deseori „imprudenta” impardonabila de a vorbi fraze intregi numai in limba româna când avem alaturi 1-2 sau mai multi americani care se uita la noi precum broasca la cascaval neintelegând o iota din ce spunem. Asta e deja o impolitete de care nu tinem seama. Confundam la greu „a acomoda” si „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audienta” si „audience” (public), „support” si „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” care de fapt inseamna „a respecta o lege”, pentru ca ni se pare noua un verb mai cunoscut. In schimb, cu toata cultura noastra imensa cât Biblioteca din Alexandria, scriem „âmplinit” si „ântâmplat” pe retelele de socializare, scriem „miau” legat si „mai” la fel de legat, punem cratima unde nu trebuie sau n-o punem deloc, punem un singur „i” unde ar trebui sa punem doi, doi in loc de trei, trei in loc de doi si patru de „i” unde n-ar trebui sa fie niciunul. Am uitat sa incepem o propozitie cu majuscula sau sa punem ghilimele când citam pe cineva. Dar avem romgleza pe toata gura iar buzele ni-s arse de atâta „meintnans” si de atâta „biutiful laif”. Ne filmam cu telefonul si spunem tuturor ca facem un „laif” fara sa stim ca ala e „laiv” toata ziua. Nu mai zic ca habar n-avem ca se scrie „live”. Si sa-l fereasca Cel cu barba din nori pe vreun nene indraznet care ar avea tupeul sa ne atraga atentia ca am scris gresit, ca „hell-ul” e al lui in prima instanta, toti dracii urmeaza sa i se suie din adâncuri direct in cap dupa care ne scuzam ca, nu-i asa, avem 15 ani de USA si creierul nostru americanizat de-a dreptul gândeste in engleza direct si a uitat saracul cuvintele românesti. Consideram ca nu conteaza cum vorbim si ca nu conteaza cât de prost combinam limbile, important e sa ne sune noua bine la ureche si sa dam impresia celor din jur ca stim engleza, chiar daca de fapt noi nu stim corect nici macar limba româna. Un proaspat venit din România se uita la noi in sus perplex cum se uita sopârla la Old Navy, fara sa inteleaga mai nimic, poate doar frânturi din ce am vituperat noi in engleza noastra de balta asanata. 

rromgleza

Ne-am dat dracu`, suntem mânjiti de engleza pe ambii obraji, de la gura pâna la urechi si de romgleza pe toata fruntea. Precum soferii de camion din Europa care spun ca lucreaza „pe” comunitate si declara ca ei lucreaza „pe” camion, asa si noi, românii din USA declaram ca stim sa „speak-uim” (da, am auzit-o si pe asta!) in engleza. Daca acesti camionagii a caror meserie este „jos palaria” adora sa stea „pe” cabina si sa lucreze cu camioanele „pe” sus, „pe” deasupra tuturor, camioanele lor zburând prin vazduh, „pe” deasupra capetelor noastre, haideti ca macar noi sa fim mai „pamânteni” si sa stam nu cu celebrele noastre capete in nori ci cu umilele picioare „pe” pamânt. Detinutii spun ca sunt „pe” sectie sau „pe” izolare, „pe” Rahova sau „pe” Jilava. Haideti sa nu vorbim ca ei. Doar zic, nu dau cu parul. Gata pe azi, pa, sau dupa caz „bye!”, am plecat la „outlet” sa „lookingfor-ez” (pe-asta n-am auzit-o, am inventat-o eu) niste gresie pentru countertop-ul din kitchen. I hope sa gasesc o culoare care sa se „meciuiasca” cu parchetul…

Doamne, uneori chiar mi-e dor de George Pruteanu, zau! I swear! Oops! Voiam sa zic „jur!”, dar cuvântul e din cretacic si mi-e teama ca nu-l mai stiu prea multi.

rromgleza-

ZOOM PE „FÂS”

emblema jandarmerie

Inca din data de 8 august scriam AICI cum ca „marele miting din 10” va fi un fâs. Multi nu m-au crezut si nu-i condamn pentru asta. Fiecare poate avea propria perceptie despre lume si viata. Pai, mai oameni buni, la modul cum ati anuntat voi cu 2-3 saptamâni inainte pe toate canalele sociale si in toate live-urile ca veniti 1 milion sau mai multi, ca intrati cu totii in curtea Guvernului, ca intrati in cladire, ca schimbati voi pe toata lumea si dati voi guvernantii afara, ca veti scrie istorie, ca va fi o noua revolutie, ca veti schimba totul pana la 12 noaptea, toata diaspora fiind condusa de un cioban din Maramures, Lucian Luca… cum voiati sa va astepte Jandarmeria? In pantaloni scurti? Luca ameninta ca „pazea, vin ardelenii” si concepuse cartoane cu „No, amu-i bai!” Deci se anunta „bai mare”!

lucian luca

Acum dupa ce „baiul” a trecut, ma mir ca mai aveti curajul sa deschideti gura…

no amui bai

Noi am fost toata familia plus inca o familie de prieteni in Mall Baneasa, apoi am ocolit „locul vostru de adunare” tocmai prin Dorobanti, ca nu-i asa, nu trebuia sa fiti deranjati, ne-am dus in Cismigiu apoi in alt mall si in final la intoarcere, ocolindu-va din nou, pe intuneric, ne-am plimbat prin Herastrau. Sa vezi si sa nu crezi! Nicio patrula de jandarmi „rai” cum le ziceti voi, nu s-a luat de noi, nu ne-a gazat, nu ne-a „pulanit”, nu ne-a dat cu spray, copiii nostri s-au jucat si s-au simtit excelent toata seara, oare de ce? Si ca noi au fost sute, mii de alte familii din Bucuresti care au vrut sa-si petreaca weekendul intr-un mod frumos si eficient si n-au vrut sa fie conduse de un cioban din Maramures sau de acel american, sau de acel canadian sau mai rau, de Sandy, de Angi, de Bot…

cismigiu

Bai protestatarii lu` peste, n-o mai fredonati atâta! 99% dintre voi au venit cu gândul sa darâme guvernul. De cel putin doua luni v-ati pregatit „lovitura”, s-au cheltuit bani multi pentru asta. Bine, nu ati luat voi acei banuti, i-au luat cei ce va intoxica cu stiri false, adica propaganda! Toti „liderii” vostri in frunte cu ciobanul maramuresean Luca au anuntat o revolutie, oare revolutiile sunt pasnice? Acum când ati constatat ca nu v-a reusit „revolutia” va plângeti ca babele ca v-au julit jandarmii in loc sa va intâmpine cu flori si stati la coada la INML sa va prezentati „vânataile”? Daca ati fi ocupat guvernul, ati fi strigat „Victoriiieeee”! Acum ce mai strigati? Doamne, Tara asta este pierduta! E coada la Urgenta, se duc unii sa vada daca nu cumva s-au îmbolnavit, la o saptamâna dupa ce au inhalat gaze lacrimogene. Ca piperul cel mult le deranja hemoroizii! Ar trebui, zic eu, sa faca si teste ADN sa afle daca nu cumva s-a modificat de la vreo grenada luminiscenta. Ascultati aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZXeuWlJDBrc Acum mai comentati ceva? 

euro

Si mai terminati cu „banii trimisi in tara de diaspora”. Se supraliciteaza contributia banilor din diaspora. Ei sunt, in mare parte, bani „morti”. Nu sunt investiti in ceva dinamic, intr-un motor care sa aduca plus-valoare. Pe de alta parte, s-a inceput urmarirea penala in rem pentru savârsirea infractiunilor de purtare abuziva, abuz in serviciu si neglijenta in serviciu în legatura cu modul de interventie al jandarmilor in timpul protestului din 10 august. Asta se poate lasa cândva cu avertismente verbale sau scrise, micsorarea salariului pe 1 luna, pe trei luni, amânare cu 1 an a urmatoarei avansari in grad si cam atât. In niciun caz cu fortarea vreunei demisii sau cu excluderea din jandarmerie a vreunui jandarm, sau mai rau, inchisoare, asa cum cer oamenii care protesteaza inca in piata, nici ei nestiind inca pentru ce. Pe de alta parte sunt foarte multi cei care ii felicita pe jandarmi pentru mentinerea ordinii si liniste publice si pentru interventia rapida si sigura din data de 10 când practic au curatat piata instant. Am spicuit mai jos doar câteva opinii adunate din spatiul public.

1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

Si exemplele pot continua la nesfârsit. Ca si mesajele celor din tabara opusa care sunt vehemente la adresa Jandarmeriei si a partidului de guvernamât. Vreti ca acest partid sa plece fiindca e corupt? OK, mergeti la vot. Democratic, schimbati tara si pe conducatorii ei. Nu stati acasa in ziua de votare iar apoi va vaitati 4 ani de ce nenorociri s-au abatut asupra voastra si de cât de rau o duceti din cauza „partidului” sau a puterii. E simplu, nu?

votvot-

Reamintesc ca asa cum am scris in articolul de AICI inca din data de 8 august, toata „diasporada” anuntata cu surle si trâmbite de niste auto-denumiti „lideri” a fost un mare fâs. Acum cei ce au fost invinsi isi ling ranile si trebuie sa-si asume infrângerea pe toate planurile. Atât le-a mai ramas de facut, sa isi puna filmarile pe facebook, sa se uite la ele, sa caute imagini in care vezi-Doamne jandarmeria „ii gaza si ii batea fara rost” si sa injure in continuare Guvernul. Logic, nici ei nu sunt multumiti in sinea lor cu ce-au „realizat” dar n-o sa recunoasca asta vreodata. Seara de seara, in fata Guvernului mai ramâne o mâna de oameni care scandeaza „Nu cedam!” alaturi de cunoscutele injuraturi la adresa partidului de guvernamânt. „Diasporenii” s-au reintors la locurile de munca din tarile lor si batuti si gazati si cu banii… cheltuiti. Câtiva dintre ei care au avut mai multe zile de concediu au ales sa le petreaca la mare cu familiile, dându-si si ei seama ca nu le-a iesit „revolutia” anuntata pe facebook ca fiind „cu foc, fum si sânge”. Vamile au fost pline. Mitingul anuntat a fi „cu sânge” a fost compromis…

VAMAvama-

Ma uit seara de seara din balcon la cei câtiva protestatari ramasi in piata cum scandeaza la ore târzii in noapte, fara grija zilei urmatoare, fara gândul ca a doua zi ar trebui sa mearga la serviciu. Ma uit de sus si imi place sa-i vad cu un zoom puternic cum intre scandari râd, glumesc, fac miscari smecheresti si copilaresti specifice omului fara griji si din când in când se gaseste câte unul sa urle in goarna cine stie ce mascari sau sloganuri deja invechite. Sa reamintim ca adunatura asta a fost anuntata cu 2-3 luni inainte, capsunarii, constructorii, agricultorii si badantele anuntând „foc, fum si sange”. Ciobanul Lucian Luca din Maramures anunta „No amu-i bai!”, toti „liderii” badantelor si ai muncitorilor de prin santierele Europei anuntau ca vor intra in Guvern, ca vor schimba oamenii din Guvern, ca vor da foc, ca vor scrie istorie, ca va fi o noua revolutie si cu toate astea, unii protestatarii „pasnici” spun senini ca n-au stiut ca vor fi actiuni masive ale Jandarmeriei sau vreun scandal public si de-asta si-au luat copiii in brate si in cârca la Guvern in piata. Când afli pe toate TV si pe FB de asa ceva, tu iti iei odrasla in brate sau in cârca si te duci cu ea in multimea aia? Pai inseamna ca esti iresponsabil, iti asumi si-ti meriti soarta. Protectia Copilului ar trebui sa iti ia copilul definitiv intr-un centru de plasament, in secunda doi. Intr-o tara europeana nordica asa s-ar fi intâmplat cu siguranta. Acolo când nu esti un parinte capabil sa-ti cresti copilul in conditii optime ramâi fara el. Per total, ca sa concluzionam, „diasporenii” au ramas cu ochii-n soare si cu nasu-n gaze, Jandarmeria si-a facut treaba, dupa spusele oficialilor, Departamentul pentru situatii de urgenta (DSU) spune ca gazele sunt conforme cu normele in vigoare si sunt neletale, iar acum celor veniti din strainatate „ca sa aduca fum si foc, sa rastoarne Guvernul si sa instaureze adevarata democratie in România” nu le-a mai ramas decât sa-si stearga lacrimile, sa-si linga ranile, sa mai urle prin vocea câtorva persoane care seara de seara salasluiesc in fata Guvernului, sa faca naveta la tribunale si procuraturi pentru a incerca sa-si anuleze amenzile, sa faca ditamai cozile la INML chiar si dupa o saptamâna sau doua de la „represalii”, ca sa-si scoata certificate medico-legale care sa ateste ca „au fost batuti” ei nefacând practic nimic si fiind „pasnici”, sa dea interviuri la „presa online” unde sa arate cum stateau ei intr-un colt, cuminti si deodata s-a abatut „furtuna” asupra lor, nespunând ca ei anuntasera cu luni de zile inainte de eveniment ca „noi suntem furtuna”.

2dep situatii de urgenta gaze lacrimogene

Apropos de interviurile luate de „presa online: Cum naiba sa transmiti live cu telefonul dându-ti denumiri pompoase gen „Bariera TV”, Piata Victoriei TV”, „Antananarivo TV”, Gino si Miruna TV”, „Ciumpalac TV” si sa-i spui jandarmului din fata ta: „Da-te, ba, la o parte, lasa-ma ca eu sunt jurnalist, lasati presa in pace, sunt ziarist” iar tu ti-ai facut de fapt pe net printr-o aplicatie gratuita un ecuson pe care scrie mare cu alb pe fond albastru PRESS si atasezi o poza? Ai mai pus si un cod de bare in partea de jos a „legitimatiei de presa”, sa para veridica. Oare pot sa fac si eu un live din piata si sa iau interviuri celor de acolo spunându-le ca transmit pentru CIOCAN TV? Imi atârn de gâtlej un carton cu ceva gen „News”, o poza si gata, sunt ziarist, jurnalist de investigatii. Ar merge? Doar intreb.

sami press

Cam atât mai pot ei acum. Altceva nu mai au de facut cumintii „diasporeni” deoarece au fost obligati sa se intoarca inapoi in tarile lor fiindca, nu-i asa, sefii si patronii de acolo nu tolereaza ca angajatii lor sa intârzie la lucru peste zilele de concediu.

dragnea

In rest, Dragnea isi vede de treaba, a aruncat mai nou o fumigena cu un asasinat inchipuit sau nu, despre care toate televiziunile vorbesc acum mai in gluma, mai in serios in prime time si care tine prima pagina a tuturor ziarelor, incet-incet „jandarmeriada din 10” dându-se uitarii. Unii insa nu uita de esec si orgoliosi, anunta din nou un alt „10”, o alta intrunire a maselor, probabil mai mica, deoarece „diasporenii” si-au „halit” concediul pe anul asta. Probabil in fiecare 10 al urmatoarelor 36 de luni vom asista la câte-o adunare de-asta. Cine poate sti? Poate ca cei care se proclamau „Noi suntem furtuna” isi vor fi dat seama ca au fost doar un vânticel de stepa si raniti in orgoliul propriu sa incerce o noua manifestatie si poate vor nascoci alte sloganuri noi la adresa Guvernului, cele vechi fiind deja desuete. Cine stie? Tot ce ma ingrijoreaza privindu-i din balconul etajului 8 pe cei câtiva protestatari ramasi in piata chiar si la aceasta ora târzie din noapte  este ca in fiecare acest „10” va trebui sa-i ocolim din nou, in drumurile noastre spre mall, cinematografe sau parcuri, tocmai prin Dorobanti, ca sa nu-i deranjam si pentru ca ai nostri copii sa nu se amestece printre cei care protesteaza. Preferam ca ei sa se joace pe tableta intr-un parc, intr-un loc de distractii special amenajat sau sa fie plimbati cu masina noastra de serviciu prin locurile frumoase si pasnice din Bucuresti.

mall

In tinerete, fiind un impatimit spre fanatic programator si un specialist IT, rezonam inca din primul an de facultate cu ideea ca „odata, voi deveni si eu un „diasporean” iar copiii mei vor invata acolo la scoli mai bune si mai valoroase. In timp, perceptia mea despre „diasporeni” s-a naclait, s-a diluat si intr-un final s-a naruit, iar in ziua de azi niciun coleg de-al meu din multinationala n-ar dori sa plece prin vreo tara straina la munca, decat in vacante, asa cum mergem cu totii in fiecare an. Nici eu nu mai vreau sa muncesc „afara”. Prefer, cum spuneam, ca dupa orele de program sa stau in fotoliu pe balcon, intr-o mâna cu o cafea tare, neagra si in cealalta cu o scula pe care scrie „Advanced zoom – 2000x”.

canon 2000x

Am o priveliste superba, zi de zi, seara de seara, noapte de noapte… Si uite ca imi vine un gând… Ce-ar fi ca la mitingul viitor sa-i ocolim pe „rasturnatorii de guverne” pe la Gara de Nord? Ca toti ii ocolesc pe Dorobanti si deja e si acolo aglomeratie. Ar fi o idee. Dar mai e pâna atunci. Deocamdata stau cu zoom-ul pe piata. Voi sta cu el si pe urmatorul fâs. Un fâs de 2000x. Si zoom la fel.

miting

10 AUGUST 2018, UN NOU FÂS

dragnea

Regimul Dragnea se va sfârsi oricum. Fie va esua singur in vreun dezastru economic, fie va demisiona benevol, fie nu va mai fi votat când va veni sorocul unei noi alegeri. Dar de aici si pâna la a sustine ideea ca „diaspora” va scrie istoria pe data de 10 august, ca multimea adunata va da buzna in sediul guvernului si ii va da pe toti afara, ca toti cei care lucreaza in strainatate vor face intr-o zi ceea ce n-au facut bucurestenii in atâtia ani… e cale lunga. Cum sa-ti imaginezi ca se va strânge o gramada organizata formata dintr-un milion de oameni in Piata Victoriei? Si chiar asa sa fie, ce cred ei ca vor rezolva? Ati ghicit, nimic. Statul reprezentat de fortele de ordine vor mentine calmul si linistea oricum. Daca vor exista elemente instigatoare la violenta, fortele de ordine vor riposta, cum e logic intr-un stat democratic. Primaria sustine ca organizatorul mitingului ar fi spus ca renunta la a mai strânge oameni in piata. Daca e asa, toata adunatura va fi considerata ilegala si masurile se vor lua in consecinta. Daca din contra primaria minte si de fapt mitingul are autorizatie, se va strânge gramada oficial si legal.

frp renunta la miting

Bine, zbierate, tipete, voci ridicate si portavoci vor fi, dar asta nu inseamna ca „se scrie istoria” in acea zi. Nici pe departe. Prevad ca vor fi ceva incidente si ciocniri ale „rasculatilor” cu fortele de ordine. Dar doar atât. Per total insa, va fi un fâs, asa cum au fost toate zbieretele din adunaturile precedente. Nu va fi pe 10 august o revolutie ca in 1989, degeaba se pacalesc unii singuri ca vor darâma guvernul si-i vor alunga pe toti membrii lui. Sa fim seriosi, un guvern si o conducere de stat se pot schimba prin vot, nu prin „crima, sânge, fum si foc” cum visa mai ieri un nene intr-un dialog cu un reporter de televiziune. Ascultati aici si minunati-va!

Decât sa inciti la violenta si mai ales la crima, mai bine iesi la vot si nu stai pitit in casa când sunt alegeri. Nu votezi dar pe urma te vaiti patru ani. Pai ce-ai facut, mai nene, mai? Daca n-ai votat, n-ai niciun drept sa comentezi pe perioada acelui mandat. Taci, inghiti fara sa comentezi iar peste patru ani nu mai repeti greseala. Doamne, da-le minte unora!

„M*IE PSD” – MERIT SAU BATJOCURA?

psd-------

Intâmplarea care a impartit tara in doua tabere nu m-a lasat indiferent. Sunt doua voci, una pro iar cealalta contra. Din punct de vedere legal, probabil ca dosarul asta ar trebui inchis de urgenta iar numerele de inmatriculare ar trebui radiate imediat. Moral vorbind, cocalareala ramâne. Si doare pe multi. Nu pe toti, ci doar pe oamenii de bun simt. Ceilalti se amuza copios si felicita actiunea „diasporeanului”. Personal nu-mi pasa de placutele de inmatriculare ale camionagiului „suedez” ajuns erou peste noapte la aproape toate buletinele de stiri pentru ca, vorba unui reputat jurnalist, „asta ne este nivelul, atât putem, doar la atât ne putem rezuma si doar la acest nivel josnic ne putem da cu parerea. Nu-mi pasa nici de el nici de partidul pe care mârlanul respectiv il injura pur si simplu prin amplasarea acelor table pe masina personala. Ma deranjeaza in schimb ipocrizia fara margini si minciunile fara perdea care ni se expun pe tava, ca ultimilor fraieri de pe Pamânt. Cica el, soferul de camion, inainte sa-si cumpere acele placute, ar fi consultat DEX-ul (desi ma indoiesc ca are el in casa acea carte), unde a constatat ca acel cuvânt mult trâmbitat inseamna față, gură, sau gură care minte. Si cum in opinia lui PSD minte, ce s-a gândit el? Sa arate lumii intregi cum acest partid ii minte pe oameni. Si a recurs la metoda asta, erijându-se in formatorul de opinie national care sa ne arate noua, tuturor, calea spre Walhalla. Sa ne fie cu iertare, dar daca cineva crede gogomania asta, ar trebui sa fie internat imediat direct la balamuc. PSD minte, OK, dar ce treaba are „gura care minte” cu cuvântul acela obscen? Spunea cineva ca daca l-ar vedea personal pe camionagiu l-ar intreba pe nefericit cum procedeaza cu sotia lui daca aceasta ii trânteste o minciuna, minora sau grava, nu conteaza. Oare ii spune „M*ie, Sevastito” ? Sau ii trimite un sms cu textul M*IESVT? Conform spuselor lui, asta inseamna si asa se spune când cineva are o „gura care minte”. Oare de ce n-a comandat placute cu PSDMINT daca tot ne spune ca aia de la partidul respectiv mint de ingheata apele. Nu ca n-ar avea dreptate, dar de aici si pâna la a te plimba ostentativ prin fief-urile PSD din Craiova sau Teleorman cu injuratura mitocaneasca pe masina, in fata si in spate e cale lunga.

psd--

Parcând special in locuri publice foarte aglomerate denota faptul ca voia sa fie vazut de cât mai multa lume. Nicaieri în lumea civilizata înjuratura grobiana si pornografia de mahala nu sunt acceptate ca mijloc de expresie libera pentru exprimarea unor optiuni politice. Ipocrizia este deplina atunci când vezi de exemplu ca unele televiziuni care duc o campanie desantata în proslavirea mârlaniei pornografice si copierea ei de catre multime ca metoda de lupta politica, are totusi grija de bugetul ei si cenzureaza în imaginile pe care le da tocmai numarul de înmatriculare pe care îl preamareste. Daca acest numar de înmatriculare este atât de nevinovat oare de ce nu îl arata în toata splendoarea lui, neblurat? Ca doar inseamna „gura care minte, fața, moaca, nu? Ce e de blurat intr-un sinonim al cuvântului „moaca”?

psd-----

Adevarul este ca viata publica din România a decazut într-atât încât înjuratura si mitocania au devenit principalele elemente ale discursului urii împotriva celorlalti. Vom ajunge sa facem politica exclusiv prin interjectii si dejectii. Cuvântul „m*ie” este un termen argotic preluat dintr-o înjuratura tiganeasca si care suna cam asa: Te dabtu bun? (Cu accent pe ultima vocala) Ando mui (cu accent pe prima vocala), adica, mai pe scurt, „sa te f.. în gura”. În limba tiganeasca substantivul „mui” nu are nicio forma de plural si nici alte forme, el traducându-se în limba româna astfel: mui = gura. Total eronat. În DEX autorii au preluat gresit termenul argotic „m*ie”, care defineste felatia, si i-au dat semnificatia de „gura”. Odata acest lucru lamurit, gestul camionagiului „suedez” de a batjocori PSD, folosind în public acest termen, este unul golanesc, mitocanesc si trebuie blamat de oamenii cu bun simt. În conditiile în care nu exista român care sa nu stie chestia asta, încercarea camionagiului ramas fara placutele de inmatriculare si permis de conducere, sau a altora, de a manipula opinia publica prin trimiteri la dictionar, atribuind înjuriei forma benigna si gresita de acolo din DEX arata în fapt ca respectivii ne considera drept niste idioti. O tara întrega a înnebunit pentru a justifica ceea ce pâna la urma este o simpla mârlanie adusa în spatiul public, o injuratura obscena de mahala sau de stadion, de nereprodus. Iar autoritatile sunt incapabile sa reactioneze imediat si sa înlature aceasta mojicie birjareasca din spatiul public, lucru pentru care nu ar trebui sa faca altceva decât sa-si aduca aminte ca într-o civilizatie normala, morala publica este protejata de lege, nu de bunul plac.

psd--------

Dincolo de aceste observatii amare, e nevoie de câteva sublinieri de ordin juridic. Unii spun ca e legal tot ce a facut acest om doar ca e imoral, altii spun ca e si legal si moral, iar altii spun ca o fi ilegal dar macar e moral, fiindca partidul respectiv ar merita din plin acea injuratura. Majoritatea insa precizeaza ca e perfect morala actiunea camionagiului. Daca e legal va decide justitia, daca e moral sau nu, decideti dvs, cititorii.

psd----

Unii care au aprofundat mai amanuntit legile spun ca placutele de înmatriculare personalizate în Suedia sunt reglementate de Codul Statutar al Agentiei Suedeze a Transporturilor din 2015 si Ordonanta privind Registrul Auto din 2001. Placuta de înmatriculare personalizata NU este numarul de înmatriculare al masinii, cel trecut în cartea de identitate a autovehiculului. Potrivit art. 13 din Statut orice vehicul care are numere de înmatriculare personalizate trebuie sa aiba aplicat la loc vizibil un autocolant de identificare cu numarul de înmatriculare, cel real si unic, al masinii. Autocolantul se aplica pe geamul lateral dreapta spate al vehiculului. Verificarea înmatricularii vehiculului însemna verificarea existentei numarului de înmatriculare (identificare) alocat de Registrul Auto, nu al numarului personalizat. Potrivit art. 10 o placuta de îmatriculare personalizata nu poate avea continut OFENSATOR sau DERANJANT. Acesta este motivul pentru care purtatorul de cuvânt al Agentiei suedeze a Transporturilor a anuntat ca acest numar personalizat va fi retras. De asemenea in România este interzisa proferarea de injuraturi, oral, în scris ori în orice alta forma, în spatiul public. Mârlania, indecenta si nerusinarea sunt interzise si prin lege, tocmai ca pentru unii bunul simt nu exista. A expune o înjuratura în format scris în spatiul public constituie contraventie si este prevazuta la art. 2 alin 1 din legea nr. 61/1991. În cazul nefericitului domn Stefanescu, instrument nefericit al propriei sale lipse de instructie, politia de frontiera avea obligatia sa constate carcaterul obscen al mesajului si sa-i ceara înlocuirea. Tot în România exista o lege împotriva pornografiei, iar printre altele, prin material cu caracter obscen se înteleg si scrierile, imprimatele sau emblemele care prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala. Prin acte cu caracter obscen se înteleg si cuvintele folosite în public care prin semnificatia lor aduc ofensa la pudoare. Expunerea în spatiul public al unui material cu caracter obscen constituie contraventie. Materialele obscene se confisca pe loc de organul constatator. Placutele personalizate din Suedia sunt similare placutelor decorative folosite de unii conducatori la noi, cele puse în parbriz. Si acestea trebuie sa respecte demnitatea persoanei (adica a celorlalti din jur), a pudorii si a moralitatii publice. Speram ca de data aceasta organele de politie sa aplice strict legea de câte ori vor întâlni în circulatie astfel de numere decorative cu caracter obscen.

psd------

Nu stiu daca fapta birjareasca a nefericitului camionagiu întruneste sau nu elementele constitutive ale infractiunii de circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în strainatate care nu are drept de circulatie în România sau cu numere false. Mai degraba nu, întrucât autoturismul era legal înmatriculat iar faptul ca avea afisate alte numere de înmatriculare, fara ca România sa-i solicite sa le înlocuiasca, nu înseamna ca acestea erau false. Cert este ca, potrivit normelor în vigoare în România, (art. 82 alin. 2 din OUG 195/2002), „autovehiculele înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat si pot circula pe drumurile publice din România, doar daca îndeplinesc conditiile tehnice prevazute în Conventia asupra circulatiei rutiere, încheiata la Viena la 8 noiembrie 1968 si ratificata de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule”.

psd-

Conditiile tehnice la care se face referire prevad obligatoriu ca numarul de înmatriculare dintr-un alt stat sa fie sub forma „cifre si litere, niciodata numai din litere” (art. 36 alin. 3 si Anexa 2). Discutia despre modificarea ulterioara a Conventiei este doar o dezinformare aruncata pe piata de neprofesionisti în ale dreptului dar profesionisti în ale manipularii publice. Orice modificare la o Conventie ONU la care România este parte trebuie obligatoriu ratificata de catre Parlament înainte de a produce orice efecte (art 11 alin. 2 din Constitutie), dar nu asta e problema. Placutele personalizate din Suedia NU SUNT numere de înmatriculare, astfel încât toata discutia este de prisos. Ca atare conditiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineasca un vehicul îmatriculat în strainatate pentru a avea drept de circulatie în România vizeaza numarul de ÎNMATRICULARE, nu PLACUTA personalizata. Ai dreptul sa intri în România si sa circuli numai folosind numarul de înmatriculare oficial dat de tara de origine nu asa-zise placute personalizate. De ce politia rutiera nu aplica strict aceste reguli clare în toate cazurile vor trebui sa raspunda ei, dar cert este ca raspunderea penala a nefericitului sofer de camion opereaza oricum. Atât în România cât si în Suedia exista o legislatie destul de aspra în ceea ce priveste protectia minorilor fata de expunerea lor la mesajele obscene, triviale ori imorale ale adultilor în prezenta lor. Conchid ca într-o lume civilizata mitocania obscena expusa public ar trebui sa-l coste aspru pe mitocan. Exista in România o prevedere legala care se numeste „respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri”. Daca vrem „o tara ca afara”, nu acesta este drumul. Se poate proceda in conditii civilizate daca esti nemultumit. Iesind la vot.

psd---

In general, in viata, este indicat sa te gândesti dinainte la consecinte. Gânditul, contrar opiniilor unora, nu dauneaza deloc sanatatii, ba dimpotriva. Din punct de vedere strict legal, camionagiul ar trebui pur si simplu sanctionat. Moral, nu este decat unul din zecile de mitocani care ne fac de rusine si peste hotare. Sunt convins ca suedezii au citit in presa locala despre acest incident si suta la suta nu au deloc o parere apreciativa la adresa gestului. Nemultumirile politice in Suedia se exprima si sanctioneaza drastic. Spiritul grobiano-mioritico-dâmboviteano-balcanic nu ne va ajuta niciodata.
România moare câte un pic in fiecare zi, iar noi ne ocupam de gafele lui Dancila, Daea, ale ministrilor agramati si de placutele de înmatriculare ale unui mitocan. Toate cazurile reprezinta exact starea societatii românesti si nivelul multora dintre români.

psd

Atâta ne-a mai ramas oare? Asta e tot ce putem? Cineva voia sa il întrebe pe soferul asta de TIR cu numar de înmatriculare nastrusnic cum explica el baietelului lui de 8 ani semnificatia literelor respective. Eu intreb altceva. Oare a meritat sa-si faca praf concediul, sa dea 630 de euro pe tablele respective, sa-si piarda vacanta prin Bucuresti pe la usile sectiilor de politie, sa caute avocat, sa faca atâtea drumuri la procuraturi si judecatorii, sa-l chinuie si pe copilasul nevinovat prin tot orasul si in final sa-si piarda si permisul de conducere care pentru el este aducator de „pâine pe masa” el fiind sofer profesionist? Nu era mai frumoasa o vacanta la mare fara nicio problema, sa se bucure cu familia de soare, de mare? Ca parca asa ne spun noua „diasporenii”, ca „muncesc printre straini tot anul din greu pentru a putea veni in România intr-un concediu binemeritat odata pe an, sa-si vada familia, rudele, marea sau muntele, sa-si incarce bateriile pentru un nou an de munca”. Sau acest mitocan a vrut sa devina cu orice pret cunoscut in România? Oare asa se ajunge vedeta? Cand cauti ceva cu lumânarea… intr-un final gasesti… Concediu placut in continuare, „stimate” camionagiu-vedeta!