SA TRAITI BINE, DOMNULE CARTIANU !!!
Niciodata n-am inlaturat o scama invizibila de pe haina cuiva. Niciodata n-am periat pe cineva pentru vreun profit de orice fel. Multi din cei care citesc acest blog ma cunosc personal foarte bine si pot confirma asta. Si mai pot confirma ca in momentul cand ceva imi place, nu ma dau inapoi de la o lauda sau de la a-mi afisa public bucuria si desfatarea. Cand gresesc cuiva, prezint scuzele public, fara cracnire. Cand cineva imi ofera o clipa de dezmierdare sufleteasca, nu ma pot infrana de la a o expune la fel de public. Un astfel de deliciu sufletesc am trait cu putin timp in urma la intalnirea cu un om. Din toate punctele de vedere, OM. N-am gresit tastele cand am scris cu litere mari sa le vada toata lumea.
Grigore Cartianu.
Celebru, cunoscut, publicat si raspublicat. Îl stiti cu totii, nu mai necesita vreo prezentare suplimentara. Am depanat amintiri, ne-am descarcat sufletele, am schimbat informatii (nu clasificate !), ne-am impartit autografe si ne-am pozat. Am discutat despre excelentele carti care aduc o lumina in ochiul celui care doreste sa desluseasca taine nespuse pana acum. „Sfarsitul Ceausestilor”, „Crimele Revolutiei”, „Teroristii printre noi” sau „Cartea Revolutiei” sunt doar cateva dintre cartile scrise de acesta si excelent documentate.
Mult prea tinerica mea sotioara, interesata dintotdeauna de aceste mistere proaspat dezvaluite in aceste carti, s-a instalat incantata intr-un colt si pana n-a ajuns la pagina 80 nici n-am stiut ca se afla in aceeasi incapere cu mine. A fost singura intalnire de pana acum la care nu s-a expus nimic negativ, nimic negru sau morbid, n-a plutit nimic negricios deasupra noastra. A fost o apropiere „face to face” unde s-a sesizat rezonanta in idei, scrieri si simtiri, deasemenea aratandu-se o aura eleganta deasupra unor idei reciproce pozitive si de bun gust. Micuta mea cartulie cu poezioare romantice a parut un gandacel pipernicit pe langa mastodontul cultural si incarcatura sa de proza de alaturi. Si am simtit un imbold. Nespus, nevazut, parca sosit de undeva din neant. Si pentru asta sunt recunoscator.
Multumesc, Grigore !!!
BLOG. SAMI BLOG. 
Mulțumesc, Cezar! Sunt bucuros să vă fi cunoscut pe tine și pe soția ta – doi oameni tonici, ambițioși, pozitivi. Doi „americani” care continuă să prețuiască rezonanța magică a locurilor copilăriei, a curții cu nuc de la Iași, a cărților scrise în limba română… Să vă meargă bine, dragilor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană