AGRAMAT CU FACULTATE SI MASTER !!!

Ajunsesem recent sa fiu adorat, adulat, mângâiat cu cuvinte si fraze frumoase, aici pe facebook, de o duduie relativ tânara. Nu am priceput niciodata de unde atâta dragalasenie pentru cineva care a declarat public ca este casatorit si ca are o casnicie de exceptie. Bai, fratilor, aflu ce studii are (din spusele ei). Facultate terminata cu peste 9, masterat in nu-stiu-ce, job de exceptie intr-o tara europeana dezvoltata. Mirarea mea crestea. Intr-o zi intra intr-o polemica rece cu o tinerica de sub 25 de ani (n-o sa va dezvalui cine era) care ii atrage atentia ca la studiile sale ar trebui sa scrie corect in limba ei natala. Si-asa a inceput iadul virtual. A uitat de romantismul din poeziile mele care-i „rascolea” sufletul, a uitat de „prietenul” ei cu care „nu se mai antelege de mult timp” si langa care sta „ca
linga un strain”, a uitat de tot si de toate. Si a inceput sa se descarce, sa atace, sa jigneasca, in stil de mahala, sa scrie texte de câte 20 de rânduri despre „cum este posibil ca ea, cu masterat, sa primeasca lectii de la una de douazeci si ceva de ani”, tocmai ea, care are studii superioare la zi si un job „unde nu calca decit lumea buna”, intr-o tara in care „nu au acces in veci pusti si pustoaice care „nu stie” sa respecte un om cu studii foarte analte”. Ramân consternat si recitesc dialogul lor. Mai ales ca tot razboiul se petrecea fix pe pagina mea, iar prietenii mei incinsesera privatul sa ma intrebe cine e „tanti asta agramata dar furioasa”. Pur si simplu, tinerica ii atrasese atentia ca „â” nu se pune niciodata la inceputul cuvântului si ca asta nu e din cauza „tastaturii tarii in care locuiesc”, cum spunea doamna „jignita”. Hai sa râdeti si voi: „An primul rind nu ma cunosti si lasama cu lectile tale de gramatica io nu anvat de latine ca tastatura e de vina nu io anvata tu antai si porma sami zici mie sa anvat romineste sati fie rusine esti un copil nam ce anvata de la un copil de virsta ta sati fie rusine an pana mea”. Asta e numai una, n-o sa le redau pe toate ca lesina si Zuckerberg de râs daca citeste, indiferent câta „româneasca” stie el. Observasem ca asa imi scria si mie, la fel de agramat, dar n-am dat importanta si nici nu i-am atras atentia. Pentru ca persoana in sine nu era importanta si nu merita atentie. Totusi, sa pui „â” la inceputul cuvântului nu mai tine de tastatura, lasând la o parte celelalte greseli, demne de o persoana cu master… Sunt convins ca daca n-ar fi fost pe pagina mea, ar fi dat-o afara instant sau ar fi blocat-o pe pustoaica „tupeista”. Exact cum se procedeaza si pe grupurile „feisbuciene”. In momentul in care cineva incearca sa-ti arate ca ai gresit un cuvânt, o litera sau un semn de punctuatie, agramatul „ia foc” iar daca mai e si moderator sau administrator al acelui grup, te da afara in secunda a doua. Agramatii nu pot fi corectati. Analfabetii asijderea. De fapt pot fi corectati, dar cine indrazneste s-o faca se loveste de platosa pe care i-o da acel statut de „sef de grup”. Deschid o paranteza. Sunt administrator la ora actuala in 7 grupuri si moderator in alte 3. Intentionez sa mai creez vreo 3 grupuri, pe diverse teme, chiar mi s-a propus sa creez un grup denumit „Biblia” si mi s-a parut o idee buna. Dar niciodata, absolut niciodata nu am dat afara pe cineva care mi-a aratat o greseala sau a avut o parere contrara, din contra, i-am multumit ca m-a atentionat si am corectat imediat greseala. In grupurile mele se vorbeste liber orice si despre orice cu conditia sa existe decenta totala. Ii indemn si ii motivez pe membrii grupurilor mele sa posteze cât mai mult, cât mai des si sa respecte orice opinie a celorlalti. Slava Domnului, totul merge struna. Inchei paranteza si revin. Am incercat sa desprind o morala din patania asta cu doamna „master”: Oricând poti invata ceva de la cineva mult mai tânar, de multe ori avem multe de invatat chiar de la copii, animale, pasari sau chiar insecte. Pentru ca niciodata nu vom termina de „anvatat”, indiferent de vârsta sau studii. Indiferent de tara in care traim. Si sa multumim celui care incearca sa ne deschida mintea, acceptând ca „pe asta n-am stiut-o”, nu sa-l târâm prin mocirla si sa-l jignim pentru ca a avut „curajul” sa ne arate greseala. Amin.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s