METEHNE ROMÂNEȘTI

Ne-am obisnuit sa folosim formula „Tipic românesc”. Pentru ca avem motive. Când vezi in România ceva ce n-ai mai pomenit nicaieri pe planeta si nici macar la emisiunile zdrobitor de asaltate de un anume public n-ai auzit, iti vine sa zici „Asa ceva… Bai frate… tipic românesc”… Tuturor ni s-a intamplat, desi multi nu recunosc public.
Nicaieri pe Pamânt la un sfert de secunda de când „s-a dat verde”
nu auzi 5 claxoane in spatele tau, tu fiind primul la stop.


SEMAFOR


Nici in Statele Unite nu exista o diploma de Cartea Recordurilor
unde un cârnat sa inconjoare Terra pe la Ecuator.

CARNAT

Avem recorduri peste recorduri ca nimeni altcineva, de la cea mai
fleașcă pereche de ismene pe timp de seceta pâna la covrigul cu cei mai multi negi si cele mai tentante gauri. Tipic românesc. Cârnatul e „de Pleșcoi”, țuica e „de drojdie”, fainoșagul e de Ardeal, covrigul e „de Buzau”, Dobrin are ochii pusi pe-o sticla de tarie.

OCHII LUI DOBRIN
Horinca e „de Maramures”. Toate sunt „de ceva”, aratându-ti parca, prin denumirea pompoasa, vreo origine princiara sau regala. Suntem in stare sa scoatem pe piata plastelina „de Monte Cristo” sau șomoioage de spalat vase „de Bourbon”, numai sa parem mai inalti cu 2 mm fata de cât suntem. Tipic românesc. Unde altundeva s-a mai pomenit ca de ziua unuia sa-i duci cadou la usa un coșciug proaspat aranjat, numai bun de aruncat in groapa? Nicaieri, logic, doar in România se putea intâmpla una ca asta. Imi povestea zilele trecute, un amic din România, cum doua babe de peste 78 de ani, dupa ce s-au dracuit, mascarit si lovit cu niste crengi, s-au dat si in judecata pt… 10 cm de pamânt, hotarul dintre casele lor.

BABEPâna sa aiba loc procesul, una din babe a decedat mortal in timp ce murea fatal, astfel incât cealalta, fericita, s-a pus pe mutat gardul cu… 2 m in interiorul teritoriului moartei. 2 saptamâni a mutat uluca cu uluca pâna s-a vazut stapâna peste respectivul pamânt si astfel s-a simtit „razbunata” de „ăl de sus”. Ce sa vezi? Un fiu de-al decedatei care venind pe la casa parasita, a vazut gardul mutat, a incercat s-o convinga pe recalcitranta vecina sa-si mute gardul, fara sanse de izbânda insa. N-o mai lungesc, ăsta a dat-o in judecata, aia a primit citatia cu data procesului, adica peste 3 saptamâni. A doua zi, baba s-a stins dintre cei vii, nimeni nu stie cum si de ce. Inima rea? Ciuda? Spirit de solidaritate cu vecina? Nu se stie. Cel care mi-a povestit asta, cu subiect si predicat, fapt real petrecut intr-o comuna din imediata vecinatate a capitalei, a incheiat spunând: „Frate, tipic românesc”… Asa ziceam si eu. Un prieten de-al meu deține niste site-uri foarte accesate, destul de sus in topurile site-urilor de gen, omu` e artist in IT, are pagini, fani, articole, e „tătic” pe domeniul lui. Citesc pe pagina lui publica o faza de sa-ti dai palme cu șoșonul, nu alta. Pe scurt: Omu` isi
pune pe site un superb videoclip despre Sarbatori, sarbaUtori si Craciun. In engleza, logic. Acuma, nu toata lumea stie engleza, e adevarat, dar tare de tot e altceva : un ștremeleag agramat il intreaba cum poate sa-si faca si el un videoclip ca ala. IT-istul ii raspunde, ii arata cum se face, ii da link-uri catre programe gratuite care iti fac practic singure filmuletul, tu doar sa dai din gura mesajul pe care vrei sa-l auda lumea. Sau poti sa nu dai nici din gura, videoclipul poate avea mesajul lui, preinstalat. Dar, ce sa vezi, e tot in engleza. Drept pentru care ștremeleagul sare iar cu gura cu formula „Fa-mi-l tu !” Omu` ii explica, el doar ajuta, da sfaturi, trimite link-uri, face toate astea gratuit, mura-n gura, nu face si videoclipuri. Ăla insista si persista: „Sincronizeaza tu traducerea din engleza, fa tu si asta! Omu` recunoaste: „N-am atâta timp liber, fratioare,o sincronizare de text peste sunet imi ia o zi intreaga, trebuie sa ascult fiecare vers, sa-l traduc si sa-l asez peste ce zice aia din film, n-am timp. Ia aici link-uri si fa-ti singur, nu esti multumit ca iti arat cum se face?” Atât i-a fost de
ajuns agramatului, a inceput sa-l certe, sa-l besteleasca, practic sa-l traga de urechi pentru ceva ce nu era obligat sa faca. Mai ca-l ameninta si ca iese din lista lui de prieteni pentru chestia asta. Cum sa-l refuze tocmai pe el? Cum sa nu-i faca tocmai lui ceea ce i-a poruncit sa faca? Si eu si acest prieten al meu am ajuns instant si concomitent la concluzia: „Tipic românesc”. Cum tot tipic românesc e sa stai cu o bere la o masa 6 ore si sa spargi 4 pungi de seminte apoi sa te lauzi ca ai petrecut „noaptea” cu „gașca” in Centrul Vechi.

BERETot specific românilor e sa-ti faci selfie cu gâsca, cu rața, cu matura, in oglinda de la baie, cu vătraiul in mâna sau cum arunci tu mâța in fântâna.

SELFIE
La fel e sa te roage cineva ceva si tu pâna sa-i raspunzi daca il ajuti sau nu, il intrebi „Cât dai”? Intrebarea des intâlnita „Dai si tu o bere”? e tipic româneasca. N-o auzi la nicio alta nație. De ce sa-ti dea ala o bere, tu esti ciung, nu poti sa-ti cumperi? I-ai dat ceva la schimb, l-ai ajutat cu ceva si ti-a ramas dator? Ati stabilit amândoi ca faceti o afacere care
costa o bere si nu ti-a dat-o? De ce „dai si tu o bere”? De ce nu „Hai sa ne luam câte o bere si sa mai stam de vorba”? De ce unul trebuie sa fie mereu milog? Cum de ce? Pai de-aia, ca e tipic românesc.

4 BERILa ce nații de oameni ati mai pomenit „pomana porcului”? Nicaieri in lume nu faci pomana unui porc pe care chiar tu l-ai omorât special ca sa-l manânci. Practic faci petrecere mare sub egida „Hai sa bem si sa ne bucuram ca l-am omorât pe ăsta”. „Da, Doamne, sa omorâm unul si mai mare la anu`” !

PORCTai o felie din porcul proaspat omorât, ii pui carnea la fript pe jar, ii jumulesti șoriciul, il manânci, bașca, mai iti chemi si câtiva amici, vecini sa ia parte la pomana asta ad-hoc.

PORC PARLITSi toata chermeza asta o „dregi” cu doua kile de țuica, ca, deh, asa-i la pomana, trebuie udata sunca porcului ca sa fie primit.

PORC TAIATDupa pomana, toti sunt muci iar porcul ramâne nejumulit, netransat, cu bucati lipsa, mâncate deja din el, pâna se trezeste macelarul din bautura sa-si reia meseria. Tipic românesc. Sa nu-mi ziceti acum ca asa e traditia, ca e din mosi-stramosi, etc. Nu, e meteahna româneasca, de la Decebal incoace, pâna in zilele noastre si asa va fi pâna la topirea
ultimului ghetar arctic. Si-ar fi atâtea de spus, dar am râs destul pe ziua de azi. Metehne si tipicării, „metehnisti” si tipicari. Mai pastram subiecte si pentru volumul 2. Si 3 si 4 si 5 si… Avem volume intregi de povestit. Calatoria continuă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s