VOTUL BINE FACUT. SI LUCRUL LA FEL.

Acest articol este scris doar pentru românii din
diaspora si nu pentru cei din România. Cei de acolo
sunt la curent cu tot ce misca, au TV, ziare, prieteni,
vecini si mediul online. Noi, cei din afara tarii vedem altfel
lucrurile, prin alte prisme si prin alte filtre. Pe noi
nu ne intereseaza Cruduta, Nila, Dragusanca, Maruta
sau Capatos. Nu avem ochi pentru Pepe sau pentru
emisiunile de 5 centi, care incet-incet incep sa iasa
oricum din grilele televiziunilor, gen porcaria aia de
Master Chef, varianta antenista. Nu citim publicatia Can Can. Nu ne
intereseaza Guta, Salam, Parizer, Vanessa, Melisa sau Minune. Asta ar
fi chiar culmea. Nu ne pasioneaza Vârciu, Prodanca, Tonciu, nici macar Teo, cea frumos
curgatoare. Este si ea oricum, pe faras, veti vedea curând.
Nu putem privi pe Barabancea. Niciodata. Nici pe Brenciu. Avem in schimb
toate informatiile la zi despre toti si toate, ii stim, ii
cunoastem, pe unii dintre cei enumerati mai sus chiar
personal, dar atât. Nu-i blamam niciodata ci doar ii evitam.
Nu ne intereseaza soarta lor. Noi, românii de departe de
casa avem alte scari de valori si alta viziune asupra
lucrurilor, faptelor, oamenilor si vietii, in ansamblul ei.
De mult ne-am debarasat ca de punga de gunoi de
pigmeii analfabeti, de piticii cu suflete la fel de pitice
si de cei pentru care singura bucurie a vietii
reprezinta bautul berilor cu nemiluita, unde
altundeva, in Centrul Istoric, sau la gratar in
padurea Baneasa. Cu totii am avut in preajma
noastra, datorita serviciului sau a comunitatii
in care eram nevoiti sa ne invârtim, tot felul de zdrente,
la propriu si la figurat, tot felul de profitori, calici,
agramati, stirbi si analfabeti. Si nimeni din diaspora nu
ma poate contrazice. De toti acestia ne-am
debarasat brusc când am pasit in alte lumi si
am ramas acolo. Si cum era logic, i-am aruncat in
groapa uitarii. Ne-am pastrat in schimb doar adevaratii
prieteni. Putini si buni. Adevarati. Si pe care ii apreciem si nu-i uitam. Pacat ca cei
plecati temporar din tara se vor intoarce inevitabil
in sânul aceleiasi comunitati si vor merge din nou la
o bere cu toti cei enumerati mai sus. Aici ma refer doar la cei
plecati definitiv care au scapat de comunitatea neagra
in care erau obligati sa salasluiasca si unde vrând-nevrând
se impiedicau de toate aratarile, ciurucurile si creaturile
pamântului, fara insemnatate sau importanta in viata lor.
Gata cu prostiile insignifiante si sa trecem la lucruri
care intr-adevar, ne intereseaza. La lucruri cu adevarat
importante pentru noi cei din afara, pentru tara din care provenim
si pe care o numim intotdeauna cu mândrie “a noastra”.
Avem doi candidati la functia de presedinte al tarii.
Doua persoane care s-au duelat verbal, in doua locatii
diferite.
Dezbaterile au fost urmarite de toata diaspora, a existat
mediul online care a facut posibil acest lucru.
Am vazut si auzit multe, românii au fost atenti la toate
detaliile, ciondanelile, poticnirile, neputintele si
minciunile unuia sau altuia. Dar parca ne-am fi
dorit sa auzim si altceva peste care s-a trecut,
voit sau nu, sau doar s-a atins tangential fara sa se
intre in adâncul problemei, in esenta. Poate si din lipsa de timp,
poate si din alte motive care ne scapa.
Românii din diaspora ar fi vrut sa auda, de exemplu, in timpul
celor doua intâlniri-dezbateri pentru alegerile
prezidentiale, idei ale celor doi si pe alte teme
importante pentru tara si pentru viitorul ei. Ar fi
dorit sa afle ce viziuni au cei doi candidati la
functia suprema in stat despre cum va arata
România în 2019, despre exporturi şi pieţe exotice,
despre viitorul educatiei, despre sanatate si bugetul
alocat acesteia, despre autostrăzi si dupa ce criterii
urmeaza sa aiba loc licitatiile aferente, despre criza
demografica, despre politicile vamale şi liberul
schimb. Despre viziunile lor, in general.
Aduc in discutie una dintre cele mai zdravene minciuni
ale candidatului Ponta care per total, ele, minciunile
spuse in platou, au scârbit pe cei din strainatate.
Pentru câtiva români, adulatori de Antena 3, acestea
au trecut neobservate, ba chiar de admirat, gen “e
tare micul Titulescu, se vede ca a fost procuror”.
Una din minciuni – plagiatul.
Imi amintesc ca ICCJ nu a spus niciodata ca Ponta
nu a plagiat, nici n-ar fi avut cum sa faca o astfel de
nefacuta. A spus doar ca “sesizarea este inadmisibila”.
Atât, nu altceva. Ponta a fost reclamat pentru
plagiat, Parchetul General a dispus NUP, Mihail
Neamtu, Papahagi si Augustin Ofiteru au contestat
acest NUP, facând plângere, iar ICCJ a respins-o pe
17 martie 2014 decizând, cum am scris mai sus, ca
“sesizarea este inadmisibila”. In platoul dezbaterilor,
primul ministru minte privindu-l in ochi pe Iohannis.
Nu se mira nimeni de tupeul, aroganta si apucaturile
de maidan ale lui Victor Ponta.
Alte minciuni, cum ar fi recomandarile Comisiei
de la Venetia, sau faptul ca in Germania nu pot fi
organizate mai mult de 5 sectii de votare, ca in Italia
sunt doar 700.000 de români sau ca toti românii
din diaspora vor putea vota pe 16 noiembrie, desi
matematic nu se poate asa ceva, au trecut
aproape neobservate de publicul larg, Ponta
citind permanent cifre, procente si statistici care
nu incalzesc cu nimic pe cetatenii din Gâlma de Sus,
de exemplu. Nu mai pun la socoteala minciuna
colosala, cum ca punctul de TVA ar fi fix 2,6 miliarde lei.
Românii din diaspora ar fi vrut sa auda deasemenea
despre politica externa pe care cei doi
o vor adopta in contextul Putin. Ar fi fost interesanta
o discutie despre viziunea celor doi pe aceasta tema.
Sau despre axa UE-NATO-USA ori relatia Bucuresti-Moscova.
Cunoscatorii poate vor zâmbi, dar cei din
strainatate ar fi dorit sa se discute si despre celebrul
MTO, altminteri extrem de important când vorbim
despre finante si acoperirea gaurilor din economie.
Iohannis a garantat ca pe toata perioada cât va fi el
presedinte, nu se va taia nicio pensie. Nimic mai fals,
deoarece conform Constitutiei României, presedintele
nu poate garanta implementarea unei politici
publice propuse de Guvern.
Când Ponta a declarat ca dreptul la vot este “o lozinca”,
pâna si ultimii admiratori ai sai din diaspora au inchis laptopul
si au decis cum vor vota, ei stiind ca dreptul la vot
este un drept constitutional, nu doar o lozinca.
La momentul jenant al “cerutului scuze”, ambii candidati
au luat-o pe aratura, rau de tot. Scuzele nu se cer pentru
ca nu ti le poate da nimeni, scuzele se prezinta.
Niciunul din ei nu trebuia sa prezinte scuze celuilalt sau
sotiei celuilalt sau familiei si neamului celuilalt. A
facut-o Iohannis intr-un acces si exces de politete care
l-a caracterizat pe parcursul ambelor dezbateri televizate,
desi, repet, nu era nevoie de asa ceva.
Puncte mai putine acumulate de Iohannis la Realitatea TV,
mult mai multe adunate la B1 TV.
Moderatorul Rares Bogdan a fost, clar, sub orice critica.
Madalina Puscalau in schimb, a tinut cu dintii de formatul
emisiunii, de minutele alocate fiecarui candidat. S-a vazut
ca a fost greu pentru ea, dar a facut fata cu brio,
nelipsindu-i zâmbetul si nici vocea calma, dar ferma, pe tot parcursul emisiunii.
Daca la Realitatea TV, Daciana, sotia premierului se
zgâria in nas vazând disputa inegala din platou, Iohannis
si staff-ul sau neavând dinainte de emisiune nicio
coordonata despre modul de desfasurare a dezbaterii, la confruntarea de la
B1TV, aceasta vazând cum sotul ei paleste la toate
capitolele in fata contracandidatului, afisa o imagine
care nu poate fi asociata decât cu dezolarea, deziluzia
si nu in ultimul rând frica de ce va urma.
Sa nu uitam ca
pe lânga lunga lista de infractori PSD-isti dovediti,
judecati, condamnati si trimisi in judecata, lista pe care
a citit-o Iohannis, neterminând-o in minutul acordat de
lunga ce era, DNA isi continua strângerea de documente
pentru alte si alte dosare in care gasim nume grele din
cele mai inalte paturi ale ierarhiei politice românesti,
unele dintre dosare fiind in stadiul de finalizare.
Pe multi nu-i mai poate scapa de inchisoare decât Ponta
presedinte si numai in el isi pun baza multi politicieni,
baroni si alti incalcatori de legi. Si asta e miza lor. Vorba
unui PSD-ist in viata: “Scapa cine poate!” Si la fel de multi
incarcerati deja isi pun sperantele de libertate tot in Ponta.
O nemeritata lege a amnistiei i-ar readuce la “viata”
pe toti infractorii dovediti si condamnati.
Dragi români din diaspora, pe 16 noiembrie am fost
cu totii la vot si am pus cerneala stampilei in patratica
dedicata celui pe care ni l-am dorit presedinte in tara in care
trimitem bani, acolo unde ne sunt parintii, rudele si prietenii.
Acolo unde este de fapt tara noastra. A tuturor celor
plecati in afara ei din varii motive. Am votat cu totii conform
propriei constiinte. Ca si tura trecuta, când diaspora a decis
al doilea mandat al lui Basescu, ne-a iesit si de data aceasta.
Acum avem asteptari de la presedintele nostru. Sa fie intr-un ceas bun
al lucrului bine facut !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s