SUNTEM ROMÂNI, ORIUNDE AM FI !!!

Fiind o persoana extrovertita careia ii place sa fie intotdeauna printre
oameni, odata ajuns aici mi-a placut sa cunosc efectiv persoane, indiferent
de natie, mi-am facut rapid destui prieteni, exact atat cat imi trebuie. In rest…
doar amicitii. Dupa multi ani petrecuti in aceasta minunata tara, incerc sa vad
cu ochi critic diferentele dintre culturi, comportamente si actiuni. La americani
apreciez printre altele, dezinvoltura cu care-si cresc copiii, in parc am fost mereu
cu un ochi atent la chestia asta si-am bagat la cap, am invatat astfel multe lucruri
bune si pot acum sa am alta atitudine.
Deasemenea un alt punct forte al lor este concentrat in rabdare si amabilitate,
nu-ti sar in cap si la gat la primul porumbel scos pe gura din entuziasm sau
nestiinta, cum facem noi, romanii, care te contrazicem in secunda doi si deja
te-am umplut de sange pe beregata daca ai o alta opinie fata de a noastra.
Suntem toti oameni, ai aceleasi lumi, si istoria trecutului, experientele
diferite in culturi la fel de diferite nu pot decat sa ne aduca beneficii pentru a
ne imbogati spiritual. Pot sa spun ca experiente negative am avut doar cu,
cativa romani. Cu romani care fac comparatii intre viata lor si a ta si sunt
foarte nemultumiti de ei plus ca sunt gelosi pe altii si care incearca sa te jupoaie
de viu daca au simtit ca ai nevoie de ei in vreo chestiune, cat ar fi ea de minora.
O teava reparata te costa intotdeauna de patru-cinci ori mai mult la un roman
decat la un american. Americanul iti detaliaza fiecare etapa, proces al repararii tevii, materialele folosite si manopera lui, aratandu-ti o estimare a pretului pe care il cere, cu tabelul in fata. Romanul apreciaza din ochi teava respectiva si-ti spune scurt si sec o suma, repet, de patru-cinci ori mai mare. Am incercat sa uit de astfel de oameni avari dar vreau sa ii laud pe cei buni. Nu-i judec pe romani ca sunt asa cum sunt, imi dau seama ca suntem o natie care are in spate o istorie a negativismului inca de cum am fost crescuti… („Nu pune mana pe aia”, „nu deranja aia”, „nu aia”, „nu aia”, „Colegul tau a luat 10, tu doar 7, nu esti capabil de nimic”, „Ce-o sa faci tu in viata?” si atatea alte si alte exemple identice. S-a practicat un soi de descurajare si inoculare a anxietatii si neincrederii,
inca de copii). Daca in felul asta am fost educati, nici n-am fi putut creste
altfel, poate au scapat doar cei facuti la betie si-n zilele de sarbatoare, mai
pozitivi, probabil. Perindandu-ma prin 49 de state ale USA, mai
putin Alaska, unde inca nu am ajuns si nu cred ca vreau sa ajung prea curand,
am avut ocazia sa intru in contact cu destui conationali. N-as putea sa spun exact
in ce zona mi s-au parut cei mai de treaba romani, varietatea este extrem de
mare deci poti gasi si puncte comune si divergente de opinii, gasesti de toate peste
tot, si daca m-ar obliga cineva sa fac o statistica si sa adaug doua caracteristici
majore ale romanilor pe care i-am cunoscut, as sublinia negativismul si critica,
ca si cap de lista, fiind cele mai des intalnite de mine aici.
Desi sunt un optimist incurabil si sunt genul de om care incearca sa gaseasca
ceva pozitiv in fiecare, sa le inteleg angoasele, anxietatea si sa trec peste tepii
din cuvinte si peste gandirea limitata a celui din fata mea, imi dau seama intr-un
final ca tot ceea ce fac este sa gasesc scuze. Personal imi place critica, insa cea
constructiva, in care vii cu idei, solutii, nu critici doar pentru ca, cersesti atentie
sau te consideri mai bun decat altii. Intre romani, cand cineva vine cu o initiativa,
cei mai multi sar sa comenteze detaliile, micile inconveninete, imperfectiunea ideii,
care evident atrage gloata la o polemica negativa si in final discutia ajunge la
intreaga natie romaneasca, pana la amintirile din copilarie, cand n-aveam mai
nimic si ne era mai bine, pana departe, spre Decebal chiar.
Va intrebati de ce unii aleg sa se apropie de americani sau de alte natii? In primul
rand pentru ca americanii nu te judeca niciodata dupa aparente sau dupa prima
impresie si nu sar la gatul tau, inainte de a deschide gura, chiar daca nu sunt
intotdeauna de acord cu tine.
Am intalnit si romani fericiti sa cunoasca alti romani, dornici sa stea la o poveste, tot cu unul de-al lor, care simte la fel, vorbeste aceeasi limba si care vrea sa petreaca traditional. Odata fript, unii romani sufla si in iaurt, in schimb eu daca sunt fript suflu incepand din acel moment in toata gama de lactate si branzeturi. Ma poate condamna cineva? Nu, deoarece oamenii reactioneaza diferit la aceeasi situatie de viata, fiecare are gradul lui de toleranta. Slava Domnului ca mai emigreaza si inconstienti ca mine, perseverenti, oameni care cred intr-o lume mai buna, nu sunt descurajati de usi trantite-n nas, trec cu usurinta peste cuvinte grele, atitudini ostile si vad luminita de la capatul tunelului sau soarele din capatul bulevardului, nu se opresc la maracinii din mijlocul drumului, nu se sperie de ploi cu grindina, si pot functiona si in timpul zilelor cu nori grei, care anunta furtuni devastatoare-n suflet. O mare parte dintre romani a emigrat in USA, dar traiesc toti cu aceeasi mentalitate a romanului tipic, sunt in orice clipa cu ochii printre uluci, sa vada in ce stadiu se afla iarba vecinului si la cate ore o uda.
Ce le scapa multora este ca nu suntem aici sa fim in competitie unii cu ceilalti, ci sa ne putem sustine, sa ne putem spune o vorba buna in momente delicate, care slava Domnului, sunt destule. Americanii nu fac asa. Ei se ajuta si se sprijina intre ei la nevoie, ba te sprijina si pe tine, neconditionat. Ei nu te vor deranja niciodata, in niciun fel, pentru ei poti exista ca vecin de-al lor o viata intreaga fara sa fie interesati sa afle macar cum te cheama, decat in cazul in care ii acorzi tu privilegiul de a te cunoaste mai indeaproape si doar daca tu esti deschis la dialog. Altminteri, in afara de un „Hi!” aruncat peste gard de cate ori te vor vedea, nu vei avea parte de nimic altceva din partea americanilor, nici de ocheade aruncate piezis, nici de „urmariri de dupa perdea”, nici de priviri chiorase, vazand ca ai o masina mai „bengoasa” decat a lor. Daca le-ai castigat prietenia, ei sunt mai mult decat OK cu tine. Pana ii frigi, pentru ca se poate intampla si asta. Nu de alta dar o mare parte dintre romani traieste exact ca pe o ulita plina cu namol, ca mentalitate ma refer. Avand la activ experiente de genul acesta, multi romani sunt descurajati sa mai auda de romani, in totalitatea lor, tocmai ca sa nu fie din nou si din nou dezamagiti. Sunt romani care te contrazic chiar daca in sinea lor isi dau seama ca nu au dreptate, dar megalomania de a parea atoatestiutor in fata tuturor e ridicata la rang de arta. Degeaba ii bagi dovezile in nas si martorii in gura, ei vor scuipa tot si vor incerca sa te convinga ca dovezile aratate sunt niste idiotenii, „fake-uri” notorii, iar martorii oculari sunt cei mai mincinosi oameni de pe planetele cunoscute. O parte din ei cred ca din cauza asta au plecat din Romania, ca nu se putea trai in prea multe moduri acolo, in tara in care ei aveau incredere ca se poate face totul si au fost dezamagiti, si iata-i ca vin aici, unde dau peste acelasi tipar de oameni de care au fugit, peste aceeasi barfa, peste acelasi comportament deplorabil si la fel ca acasa, nu pot sa deschida gura sa spuna ce gandesc pentru a nu fi amendati verbal instantaneu si redusi la tacere. Am intalnit in fiecare loc si oameni extraordinari, oameni cu suflet mare, oameni deschisi si primitori, carora le multumesc ca exista si intaresc in acest mod cuvantul umanitate si perceptia de plinatate si implinire sufleteasca. Poate sunt norocos ca am acel „feeling” de a atrage oameni frumosi si necesari in viata mea si astfel nu am avut parte de dezamagiri care sa ma determine sa stau la adapost si astfel cand aud cuvantul „roman” sa-mi schimb directia de mers sau sa tac malc de teama ca nu cumva sa mi se spuna „buna ziua”. M-a ferit Dumnezeu de asa ceva. Cel putin pana acum. Din contra, daca aud doi romani sfatuindu-se in vreun supermarket sa cumpere lucrul ala sau nu, eu ma bag in vorba spunandu-le, intr-o romaneasca pura „Luati-l, si eu il am si e foarte bun!”. E limpede, nu poti fi prieten cu toata lumea, ar fi ideal sa fie asa, dar se stie ca suntem diferiti, deci avem nevoi diferite, nu ne putem apropia de toata lumea doar pentru ca ne leaga aceeasi limba. Am avut si eu parte de buruieni pe unde-am trecut, le-am ocolit si evitat cat am putut dar am cautat de regula locuri curate, fertile, unde aceste buruieni nu se pot dezvolta pana la maturitate, m-am ferit intotdeauna sa stau prea aproape de ele, pentru ca aceste locuri impanzite de buruieni care de obicei sunt salbatice, te atrag pentru inceput prin originalitate,
pretind potential, dar in final buruiana tot buruiana ramane. Oameni toxici exista peste tot, dar cred ca nu trebuie sa-i lasi sa-ti intre-n casa si in viata daca simti si vezi ca deja au fost zgomotosi inca din capatul strazii, urmand ca in pragul casei tale sa-si arate coltii veninosi. Dar sa nu uitam niciodata ca toti suntem romani, chiar daca nu toti suntem la fel. Poate ca de multe ori e mult mai bine sa fii unicat, sa nu fii la fel cu cineva anume, poate chiar cu nimeni. E dreptul tau sa-ti alegi cum si cine sa fii. Asta conteaza cel mai mult pentru psihicul tau. Fiecare e oricum unic in felul sau. Parerea mea.

SAMI-RADIO

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s