9 octombrie 2017

NU SUNT DIN „LUMEA BUNA” !!!

Oameni mici. Prea multi oameni mici. Nu ma astept sa creasca, ma astept sa ramana la fel de mici pana in secolul viitor. Asa-zisa „lume buna”… Oare cat e de „buna”? Am incercat sa patrund timid, printr-un ungher in aceasta „lume buna” in care daca nu esti, nu existi. Am incercat sa vad Loft si sa trag cu ochiul la Dorobanti din alt unghi. Nu pot, nu cadrez cu regnul acesta, deci nu sunt din lumea buna. Si e clar, nu pot fi acolo, probabil niciodata.
Am motivele mele sa nu pot sa ma vad acolo. De la conceptie pana la combinatia de culori, de la haine pana la limba romana, de la ciocatele din picioare pana la sârmele din nas, de la tatuajele de pe tot bratul pana la lantisorul de la glezna, de la bicepsii si tricepsii umflati cu steroizi pâna la cercelul din limba, de la limbajul gen „hai, fa, odata!” pana la mamaliga dintre dinti, nimic nu ma prinde. De la snobismul celui cu BMW seria 7 in fata unei garsoniere confort 3 din Ferentari pana la sudorul cu 10 milioane salariu lunar si cu 4 telefoane acasa, fiecare de 15-16 milioane. Nu ma prinde sa fiu snob desi as putea foarte bine. Sa fim bine intelesi, nu am nimic cu snobii. Nu am nimic cu lumea buna. Nu am nimic cu nimeni in general. Am ceva cu oamenii care incerca sa para altceva. Am ceva cu oamenii care isi ingroapa trecutul imposibil de ingropat. Cu cei care se vor modele si se cred modele de succes. Am ceva cu cei care vor sa para ceea ce nu sunt si nici nu pot deveni vreodata. Am ceva cu ei, deci nu pot fi din si in lumea lor niciodata. Nu pot si pace! Se spune ca lumea buna nu fumeaza si nu bea cafea, OK, eu fumez din clasa a saptea si tot cam de pe atunci, mai exact cand am dat cu nasul de liceu, am inceput si cu cafeaua. Lumea buna se culca la 22-23, pentru „somnul de frumusete”, eu la 5 dimineata inca sunt treaz iar la 8 plec la munca. Lumea buna incheie nasturele de sus de la sacou, pe sub care se napusteste spre libertate o burta cat toate zilele. Eu ma inchei la cel de jos, sâc. Lumea buna poarta franzelele alea de pantofi cu ciocul cat un tramvai, la blugi, sa fie in trend, nu-i asa, asta e valul, sa ai pantofii din cel mai lucios lac langa blugii cei mai stramti cu putinta. Eu la blugii pe care-i consider sport ma incalt intotdeauna cu o gheata tot sport, sau cu „adidasi”, cum e impamântenit gresit termenul. Lumea buna se incalta cu acesti „adidasi” la cei mai dungati pantaloni de stofa, eu port pantofi. Deci uite, inca o dovada ca nu-s din lumea buna. Mai continui? Daca nu ai la gât cand faci un live un lant de grosimea celui cu care e legat ursul la bâlci, nu esti din lumea buna. Nu conteaza din ce material e, important e sa ai senzatia ca-l vezi galben, galbui sau galbejit. Pe inelar trebuie sa ai obligatoriu un ghiul cat Casa Poporului la scara 1:1, iar pe degetul mare inca unul cat Casa Stiintei si Tehnicii, de peste drum de prima, aia a Elenei chimista. N-ai asa ceva, nu esti din lumea buna. Nu ai fost la Loft sau la Untold? Nu existi, ca individ. N-ai o poza cu Maruta, una cu Capatos si un autograf de la Andra? Degeaba traiesti pe planeta asta, esti degeaba si fara sens. Am vazut pe facebook sesiuni live din cele mai insolite locatii cu putinta, incepand de la stâna de oi, pâna la o magazie pe care unul o zugravea si din cand in cand mai tragea cu ochiul in telefon si mai injura pe cate unul, de la staulul unde se mulg oile pana la cortul in care doi insi cu chelie pregateau branza si casul, de la volanul unui camion unde urla un ardelean cu „no, tulai Doamne, ficior mi-s !” pana la un magazin unde se vindeau cosciuge iar nenea ala raspundea curiosilor „ala e 13 milioane”, „ala e din mahon, e 32 milioane cu tot cu perne si cearceaf”. Lume buna, deh !
La televizor nu mai spune nimeni „a scris pe facebook”, e un termen desuet deja, acum „a comentat pe o retea de socializare”, de parca facebook mai are nevoie de vreo prezentare si comentatorii tv se feresc sa-i faca reclama gratuita sau mascata. Cat sa fii de ipocrit? Nu mai avem programare la doctor, avem „appointment”, nu mai avem sedinta de indrumare a cadrelor, acum avem „training” iar rochia nu-stiu-care nu mai e ceva necesar pe care trebuie neaparat sa o avem ci este un „must have”. Zau? Pe bune? Si limba noastra româneasca unde a zburat, unde este?
O mai gasim vreodata oare? E bine sa fii oare „in trend” calcând totul in picioare? Esti oare din lumea buna daca ai la mâna un ditamai Rolex, chiar facut pe vapor, dar totusi Rolex, chiar si când te duci la cotetul gainilor sa aduni ouale din cuibar? Doar intreb. Lumea vrea sa para ceea ce nu e. E un sindrom cu arie larga si rapida de raspandire si e mai rau decat gripa porcina si cea aviara, luate impreuna. E fara leac. Nu se da nici la tv, nici pe vreo „retea de socializare”. „Asa e datul, asa e lasat de la Dumnezeu, maica!”, ti-ar raspunde o batranica daca ai intreba-o despre
snobism si lumea buna. Cat e de buna, va las pe dvs sa decideti. Eu va pot arata doar exemple, fara sa trag o concluzie general valabila. Pot doar sa va spun opinia mea care pentru unii poate fi incorecta. Asculti pe Cocardel de la Strehaia, Ciordel de la Stefanesti si orice alt manelist „de la”? De undeva, nu conteaza de unde, trebuie sa aiba obligatoriu in titulatura princiara „de la”. E clar, esti din lumea buna. Asculti doar muzica mai veche decat Baiazid si habar nu ai despre muzica actuala? Esti din lumea buna, e clar. Chiar daca fiecare gen de muzica a facut vâlva la vremea lui, dar sa ramai intepenit in cretacic, sa nu stii cine e Robert Plant si sa te uiti crucis cand cineva iti spune ceva despre Calvin Richardson, mi se pare de porc. Dar din lumea buna, unde eu nu sunt si n-am acces. Inteleg ca toti am ascultat la timpul respectiv pe Ioana Radu si Margareta Paslaru, Sabrina si C C Catch, dar sa ramai si in zilele noastre tot acolo, la acelasi nivel si sa nu fi auzit de techno, shuffle si mai ales de techno4ever, asta chiar mi se pare ca esti intr-adevar din lumea buna. Inca un exemplu ca eu nu sunt si nu pot fi in acea lume „buna”. Cu regret, dar asta e viata, situatia si asta sunt eu. Nu ma schimb pentru ca nu pot. Si chiar daca as putea, tot nu m-as schimba. N-am cum, n-am accesoriile necesare. N-am tatuaje pe 88% din corp nici steroizi n-am luat. N-am ciocate cu tocul in fata si cu fermoar pe talpa, nici saboti cu lanterna in varf. Nu sunt din lumea buna. Nu fac live de nicaieri si daca o sa fac vreodata, o sa-i zic „laiv”, nu „laif”, cum zic cei din lumea buna. Ca „laif” e absolut altceva. „Laif” este exact ceea ce au ei, cei din lumea buna. Sau mai bine zis ce cred ei ca au si mai cred ei ca o au frumoasa si plina de „news” si „fashion”. As putea sa nu ma opresc din scris depre ipocrizie, proasta crestere, falsitate, lasitate, parvenitism in asa zisa lume buna. Pot scrie trei saptamani fara oprire. Vrem sa parem bine imbracati, cu haine scumpe si pentru asta cumparam mult si prost, din spatele magazinului Obor, de la tarabe, orice produs, ideea e sa se vada numele unei firme arhi-cunoscute pe ceea ce cumparam. Vrem sa parem destepti. Ne punem statusuri in engleza, filozofam pe facebook de parca suntem intr-o competitie permanenta cu Cartarescu, incercam sa emitem citate de luat aminte. Nu suntem in stare, e clar, dar perseveram si ne ies niste ineptii de sa-ti faci cruce cu vârful limbii in cerul gurii. Cand esti sarac in cuvinte se vede, se simte, se miroase si se aude. Se si citeste printre randuri. Dar, deh, lumea buna e lumea buna. Nu esti din lumea buna daca n-ai postat pe facebook un citat din Paler, la gramada cu Poptamas, Adrian Nastase, Boca, Boc, Poc si Troc, parintele Pafnutie si Basescu. Nu esti din lumea buna daca n-ai o poza cu Setila, Ciordila, Tuciurila, Flamânzila si George Vintila. Nu esti in trend daca nu faci „life” macar odata pe zi cate o ora. Pe facebook sau pe alta „retea de socializare” Sic !!! Am zis !!!