DRAMA UNUI CUI

CUISOR
Cuisorul si-a luat inimioara lui mica si
metalica in dinti si i-a soptit usor jenat tatalui sau, cuiul
cel mare, ca ar vrea sa plece de acasa in lumea mare.
Dupa primul soc, tatal sau a aprobat dar a insistat sa
mearga cu el pentru a-i fi mai usor in lumea mare.
Cuisorului nu prea i-a convenit asta si a urmat o
adevarata aventura pentru a iesi singur din casa.
CUI
Tatal lui l-a condus pana la usa, asa ca nu a
avut prea mult timp sa admire toate minunatiile
din casa. Din când in când ramânea in urma,
dar era aspru mustruluit asa ca se grabea sa il
ajunga din urma pe taticul lui care voia sa plece
impreuna cu el ca sa-i arate ce inseamna viata de afara.
Se mai uita inapoi, ii parea totusi rau si de mama, ca nu
o va mai vedea prea curând. Dar mama lui ramasese in casa, pe raft, lacrimile curgandu-i siroaie. I se spusese ca o sa rugineasca de la atâta plâns dar durerea din inima ei metalica era prea mare, copilasul ei voia sa plece singur in lume. Era timpul ca el sa ia viata in propriile mâini. Stia bine si ea ca asta era cea mai buna decizie, insa ii era greu.
SCARI
Cuisorul s-a fofilat de tatal sau, cuiul cel mare, s-a descurcat
mai greu cu scarile din casa pâna la iesire dar in final s-a
strecurat pe sub usa si iata-l ajuns pe strada, singur cuc in
tumultul vietii.. Singurel… Nu stia unde sa mearga si incotro
s-o apuce. Lumea ii parea asa mare… Deodata, cum mergea el
fara vreo tinta, a simtit o durere in moalele capului ca si cum
cineva ar fi calcat pe el… A vazut negru si n-a mai stiut nimic.
Doar intuneric. Dupa un timp care i s-a parut o eternitate,
a inceput sa-si revina si sa auda ca prin vis crâmpeie de cuvinte.
Incerca sa le desluseasca dar nu reusea. O noua lovitura in
crestetul capului si din nou liniste… Tacere… Când a inceput
sa-si revina si din acest soc a auzit o scârtâitura care i-a
zgâriat urechile… Nu se putea misca deloc si oricât a incercat
sa se zbata n-a reusit sa iasa din ceva care il tinea fix, stingher
si nemiscat… I se parea ca e legat de mâni si de picioare…
O noua scârtâitura si un bubuit l-au trezit la realitate…
„Nu mai trânti poarta aia!” auzi cuisorul cum cineva se rastea
la un copil. „Tocmai ce-am reparat-o cu cuiul pe care l-ai gasit ieri pe jos”…
„Unde e tatal meu?”… „Unde e mama mea?”, gândi cuisorul…
Tacere… Intuneric…
POARTA

  1. Vasile Cretu

    În zilele noastre, aceeași dramă o trăiesc mulți, din ce în ce mai des.
    Uneori, faptele noastre duc la faceri de bine neașteptate de noi.
    Ce frumos când aceea este însăși menirea noastră!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s