ROMANIA VORBAREATA

11111

În România se vorbeste mult. Suntem un popor epic, liric, dramatic,
gata oricând sa practice confesiunea, lamentatia, memorialistica si
bancul. Conversatia e aproape un viciu, pasiunea istorisirii are o
lunga traditie. Strada e zgomotoasa, cârciumile si cafenelele sunt
suprapopulate. Avem ziare multe, posturi de televiziune înfloritoare,
telefoane mobile pentru toate buzunarele. Dar avem oare chiar atâtea
lucruri de spus? Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura.
Asta nu inseamna oare ca trebuie sa ascultam de doua ori mai mult
decât vorbim?

111111

Petre Tutea spunea: „Am dorit intotdeauna sa fac o
teza de doctorat cu tema „Aflarea în treaba ca metoda de lucru la
români”.

1111

La intrebarile fundamentale „De ce?”, „Pentru ce?” si
„In ce scop?”, românul raspunde invariabil: „D’aia!”
Vorbim si scriem chiar și când nu avem nimic de spus. Avem multe
de spus, dar spunem mai mult ce nu trebuie și mai puțin ce trebuie spus.
Adica mult, prost si fără rost. Nu e o boală neapărat românească. În
măsura în care cozeria e vorbă dulce, nu contează cât de dens este
referentul comunicării. Dacă facem fie şi o frugală socoteală, vom
constata că între abundenţa discursului românului și consistența lui e
o disproporție stingheritoare.

111

Este evident că în spatele vorbelor românului
nu se află nimic și este multă demagogie, dar să repeți la nesfârșit, cu
crezul că o faci prima oară, aceeași „placă”, obsedat de importanța ei,
este deja prea mult. Discursul cu exprimări cât mai pretențioase, uneori
jenante, dar fără conținut, îl găsești peste tot în România.

11

Emisia sonoră compactă maschează un enorm vid de sens. Să dăm mai întâi deoparte „formulistica”, adică replica de rutină a fiecărei zile: „Bună ziua!” (cu varianta mai nouă: „o zi bună”), „La revedere!”, „Ce mai faci?”, „Bine, mulţumesc!”, etc. Să scoatem din joc şi uriaşa cantitate de interjecţii adjectivale pe care o manevrează, ca pe o nouă limbă, generaţiile mai tinere: „Cool”, „Marfă”, „Super”, „Trăsnet”, „Extra”, „Mega”, „Gen”, ş.a.m.d. Dincolo de conotaţia superlativă, aceste cuvinte nu spun nimic iar conversatia in care aceste cuvinte apar este nuda.

1

Un comentariu

  1. narcisa2121

    Mai bine ca am ratacit comentariul pe care-l scrisesem mai devreme. Asa, destinul m-a ferit din calea formei fara fond. Sunt pentru punerea degetului pe rana, pentru intelegerea vorbei intelepte „boala lunga, moarte sigura”. In privinta calchierii expresiilor din alte limbi, sincer marturisesc ca am obosit sa ma enervez si cred ca fenomenul se va extinde, din pacate. Cand o sa-mi raspund la intrebarile CE? DE CE? si CUM? voi avea deja in cap un plan de salvare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s