NOI SUNTEM ROMÂNI !!!

romgleza-----

Oricât de agramat ai fi, daca stii trei cuvinte in engleza pacalesti cel putin sase fraieri. E in trend, nu in tendinte, sa arunci cuvinte in engleza. Mi-a zis azi o prietena ca e „in a hurry”, ca se grabeste la job pentru un „meeting office” cu CEO. De fapt a chemat-o directorul sa ii faca o cafea. Ii stiu scuzele, are peste 10 ani de când e in USA, asa ca jumatate dintre cuvinte „ii vin in engleza” – zice ea. Frumusica este „assistant director”, adica secretara directorului, dar la o asa denumire, cum ajunge vreun muncitor, depanator sau vreun instalator de „eisi” – (in niciun caz „aer conditionat – AC”) prin companie, crede bietul om ca ea e numarul doi dupa director. Alt amic, cu care m-am intalnit la „bus” in statie, mergea la training. Pregatirea si instructia sunt notiuni perimate, acum se poarta training.

romgleza----

Una e sa zici: „Ma pregatesc sa ajung magazioner-sef la raionul lactate” si alta e: „fac un training sa fiu „Operational Chief of Milk & Cheese Departament”. Acum lucreaza part-time ca promoter. Adica, pentru cei mai putini obisnuiti cu romgleza, imparte fly-ere (fostele pliante) pentru un GYM (fosta sala de sport) si este platit pentru jumatate de norma. Orice mi-ar zice nu indraznesc sa-l contrazic fiindca nu pot sa-i spun „in niciun caz” sau „n-are cum”, trebuie neaparat sa-i zic „no way”, ca sa fiu in tendinte, pardon, in trend, nu?

romgleza-

Afara e un „freezing rain” de-ti vine sa urli. As fi vrut sa zic mazariche, dar mi-e ca nu ma mai intelege nimeni. Intru la supermarket sa „grab a snack”. Snack, pentru ca „gustare” imi pute. Apropo, stiu ca „supermarket” e nume american, dar noua românilor nu ne-a fost de-ajuns, asa ca am inventat hipermarket-ul. Daca exista cineva care sa imi spuna care e diferenta dintre supermarket si hipermarket, ii fac cadou 4 „apple juice”, ca sucuri de mere am vazut ca nu mai au la raft. Optez intre un snack cu steak si unul cu ham. „Friptura” suna din secolul trecut, iar sunca nu mai manânca nimeni azi. In definitia româneasca, hypermarket-ul cuprinde un supermarket plus alte magazine. Atunci care mai este diferenta intre un hypermarket si un mall? Sau mall-ul e gigamarket? Sau e UltraMegaGigaMarket? Sau ce e de fapt?

romgleza---

In fine, ajung la birou, unde colegele mele vorbesc despre fashion si make-up. „Moda” nu mai este un cuvânt la moda, iar machiajul a murit si el. Oricum nu mai exista frizeri nicaieri pe planeta, toti s-au instalat pe Marte iar aici jos pe Pamânt au ramas doar niste „hair-stylisti”, asa ca trebuie sa le inteleg pe colege. Alta colega „account” si-a facut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii isi fac tatuaje). O sa ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, sa nu inteleaga cineva ca e cu vreun taraf. Doamne fereste! For God’s sake! In muzica de la „party” nu mai avem oricum orchestre sau formatii, ci band-uri. Pentru ca, nu-i asa, orice mizerie ai canta, altfel suna „Vasile de la Ciorogârla Band.” Acest Vasile Band nu mai cânta trei manele si doua melodii furate, ci efectueaza un „performance fusion-evergreen” & manele!

romgleza--

OK. Mai departe. In România cartelele de telefon sunt acum prepay, nu preplatite. Nu le mai cumparam, ci le shopping-uim (da, am auzit cu urechile mele, multi români din USA spun asa), iar dupa aceea mergem sa luam niste „cereal bars” de la raionul Diet si niste toast de la Bakery. Nu mai anulam o intâlnire programata anterior ci logic, „cancelam” un „appointment”, doar traim in USA. Da mai bine in cadru, nu?

romgleza

Un coleg de la advertising, nu de la publicitate ca e un cuvânt perimat, ne spune intr-un „coffee break” ca a vazut el un Breaking News pe un post TV din „Roumenia”: Iohannis a tinut un scurt briefing, asa cica a zis prezentatorul.
Nici macar el nu mai face conferinte de presa, acum penduleaza intre „scurt briefing” si „silent briefing”. Si brusc imi amintesc ca si eu trebuie sa ajung la un „agreement” cu un coleg, sa-l intreb daca poate sa faca el in locul meu un „meeting report”…

romgleza-------

Am luat din engleza cuvinte care ne-au sunat noua bine in urechi si le folosim prost. Ne dam mari americani fiindca locuim pe-aici de peste 10, 15 sau 20 de ani dar pronuntam „Ualmart” când ne referim la marele lant de magazine, ne laudam ca avem masina Dodge, pronuntând acest brand exact asa cum se scrie si citim „Naic” când vedem pe sapca unuia ca scrie „Nike”. Pantofii sport ii numim „adidasi”, ca doar suntem americani, nu? Un pantof „Puma” pentru noi e tot un „adidas” iar doi pantofi „Puma” sunt „adidasi”, doar e plural, ce naiba, despre ce vorbim? Vorbim in engleza sau „romgleza” pe facebook in grupuri in care nu exista nici macar un membru strain care ar putea intelege engleza ci doar asa ca sa vada interlocutorul câta cultura internationala zace in neuronul si-n sinapsele noastre. Aceeasi romgleza o folosim si in „real life” in grupuri compacte de români, fara ca vreun american sa fie prin preajma, macar asa am fi avut o scuza, sa „ne scoatem” ca am vorbit in engleza special ca sa poata intelege si el o parte din fraza.

rommgleza

Facem deseori „imprudenta” impardonabila de a vorbi fraze intregi numai in limba româna când avem alaturi 1-2 sau mai multi americani care se uita la noi precum broasca la cascaval neintelegând o iota din ce spunem. Asta e deja o impolitete de care nu tinem seama. Confundam la greu „a acomoda” si „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audienta” si „audience” (public), „support” si „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” care de fapt inseamna „a respecta o lege”, pentru ca ni se pare noua un verb mai cunoscut. In schimb, cu toata cultura noastra imensa cât Biblioteca din Alexandria, scriem „âmplinit” si „ântâmplat” pe retelele de socializare, scriem „miau” legat si „mai” la fel de legat, punem cratima unde nu trebuie sau n-o punem deloc, punem un singur „i” unde ar trebui sa punem doi, doi in loc de trei, trei in loc de doi si patru de „i” unde n-ar trebui sa fie niciunul. Am uitat sa incepem o propozitie cu majuscula sau sa punem ghilimele când citam pe cineva. Dar avem romgleza pe toata gura iar buzele ni-s arse de atâta „meintnans” si de atâta „biutiful laif”. Ne filmam cu telefonul si spunem tuturor ca facem un „laif” fara sa stim ca ala e „laiv” toata ziua. Nu mai zic ca habar n-avem ca se scrie „live”. Si sa-l fereasca Cel cu barba din nori pe vreun nene indraznet care ar avea tupeul sa ne atraga atentia ca am scris gresit, ca „hell-ul” e al lui in prima instanta, toti dracii urmeaza sa i se suie din adâncuri direct in cap dupa care ne scuzam ca, nu-i asa, avem 15 ani de USA si creierul nostru americanizat de-a dreptul gândeste in engleza direct si a uitat saracul cuvintele românesti. Consideram ca nu conteaza cum vorbim si ca nu conteaza cât de prost combinam limbile, important e sa ne sune noua bine la ureche si sa dam impresia celor din jur ca stim engleza, chiar daca de fapt noi nu stim corect nici macar limba româna. Un proaspat venit din România se uita la noi in sus perplex cum se uita sopârla la Old Navy, fara sa inteleaga mai nimic, poate doar frânturi din ce am vituperat noi in engleza noastra de balta asanata. 

rromgleza

Ne-am dat dracu`, suntem mânjiti de engleza pe ambii obraji, de la gura pâna la urechi si de romgleza pe toata fruntea. Precum soferii de camion din Europa care spun ca lucreaza „pe” comunitate si declara ca ei lucreaza „pe” camion, asa si noi, românii din USA declaram ca stim sa „speak-uim” (da, am auzit-o si pe asta!) in engleza. Daca acesti camionagii a caror meserie este „jos palaria” adora sa stea „pe” cabina si sa lucreze cu camioanele „pe” sus, „pe” deasupra tuturor, camioanele lor zburând prin vazduh, „pe” deasupra capetelor noastre, haideti ca macar noi sa fim mai „pamânteni” si sa stam nu cu celebrele noastre capete in nori ci cu umilele picioare „pe” pamânt. Detinutii spun ca sunt „pe” sectie sau „pe” izolare, „pe” Rahova sau „pe” Jilava. Haideti sa nu vorbim ca ei. Doar zic, nu dau cu parul. Gata pe azi, pa, sau dupa caz „bye!”, am plecat la „outlet” sa „lookingfor-ez” (pe-asta n-am auzit-o, am inventat-o eu) niste gresie pentru countertop-ul din kitchen. I hope sa gasesc o culoare care sa se „meciuiasca” cu parchetul…

Doamne, uneori chiar mi-e dor de George Pruteanu, zau! I swear! Oops! Voiam sa zic „jur!”, dar cuvântul e din cretacic si mi-e teama ca nu-l mai stiu prea multi.

rromgleza-

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s