UN VERS, UN GÂND SI O IDEE…

liliana casiana carp

              LILIANA  CASIANA  CARP

Poezia Lilianei e ca o tăietură proaspătă în plumbul realităţii, de aceea luceşte. Stilul ei decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în aceste versuri. Totul este trăit intens, deşi rămâne un joc. Patetismul şi spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia Lilianei Carp, un poet posesor de talent, care desi la inceput de drum, vine, vine, vine si incearca sa calce toate ierarhiile literare în picioare. In ceea ce mă priveşte, mi-am făcut doar datoria de a anunţa sosirea ei pe planeta versurilor. De oprit oricum n-o poate opri nimeni (decât poate propriul său capriciu). Nu ne rămâne decât să o salutăm ca pe un oaspete de seamă, sosit pe neaşteptate în spaţiul poeziei si sa-i uram mult succes in viitor. Cu mentiunea ca ortografia si punctuatia din urmatoarele poezii apartin in totalitate autorului si ca acesta si-a dat acordul scris pentru a i le publica aici, va las sa cititi, sa visati si sa memorati câteva gânduri line si pline de romantism… SAMUEL CIOCAN, 17 septembrie 2018.

=====

1. FERICIREA

„La poarta inimii mele,

Bate fara pic de teama,

Dimineata fara veste,

O cucoana zapacita.

Da navala, ma impinge,

„Da-mi ragaz”, ii spun in soapta,

Nu ma lasa sa vorbesc.

Si cu mana ei micuta,

Rascoleste si gaseste,

Suflet adormit de atata vreme.

Sa-l trezeasca, nu-i fu lesne,

Prea adinc ii fuse somnul.

Jucausa, branci ii dete,

„Ce vrei doamna, care-i baiul?”,

O intreaba suparat.

Ea-i raspunde zambitoare:

„Uite colo!”

Si-l indeamna,sa priveasca,

Cerul plin de curcubeie.

„Hai odata, nu te teme,

Deschide ochii,

Priveste!”

Si cu un ghiont isi lua adio,

Plecand spre alte efemere.”

* * * * *

2. DE CE?

De ce?

Nu ma intreba,

Asculta si taci,

Nu-mi opri nebunia,

Hraneste-o cu a ta.

Nu ma respinge,

Am sa sparg zidul,

Ridicat intre noi,

Si am sa cad,

In cercul acela,

Rece si gol.

Nu poti sa imi ceri,

Sa renunt atat de usor.

Lasa-mi macar un brat,

Sa-mi sprijin de el,

Trupul firav,

Nu mila iti cer.

Priveste o clipa,

Spre mine, in jos,

Si ai sa intelegi,

Nimic nu mai este,

Odata pierdut.

* * * * *

3. SI LA CEAS DE NOAPTE…

Intra,bine ai venit!

Arati prafuit,oi fi ostenit,

Ia loc, flamand poate esti,

Infrupta ceva, din ce vei gasi,

Ma asez, aici, langa tine,

Tacere s-ascult,

Nu te intrerup,

Cred ca ar fi,

Poate prea mult.

Nimic e destul,

Atat vreau sa imi spui.

Dar, stai, ce se aude,

Oh, un ceas ragusit,

Isi cere si el,

Dreptul de a fi,

Nu-l opri, lasa-l sa cante,

Omagiul adus, acestei iubiri.

* * * * *

4. SI PLEC

Cu ochi stinsi,

Imi vorbesti,

Ce imi ceri,

Este prea mult.

Cu pasii alene,

Pragul il trec,

Nu ma oprii,

Totu-i pierdut.

Din coltul acela,

Privirea-ti ma arde,

Incerc sa o sting,

Cu lacrima ce-mi cade,

Pornesc, fara sfiala,

Pe-un alt drum,

Fara sa simt,

Nicicum,

Teama,

Unui nou inceput.

* * * * *

5. DANSUL NEBUNILOR

Un diplomat, bun de palavre,

Ii taie calea in miez de noapte ,

Si-i fura fara sa clipeasca,

Inimai-i mult zbuciumata .

Si s-a incins hora far de stire,

Cerc vicios cu doi nebuni.,

Si obositi de atata joaca,

Lasa-ti la voia intamplarii

S-au ratacit, pe aleea vietii ,

Fara vreo cale de scapare.

Pornind pe drumuri diferite,

Alte inceputuri s-au ivit,

Nu trece mult, si se trezesc,

Un nebun si o nebuna,

Ametiti si zapaciti,

Si se intreaba fiecare,

Unde oare au gresit.

* * * * *

6. CANUTA FERMECATA

Nu-ncerca sa-mi stingi amorul,

Din pocalul tau de aur,

Da-mi sa beau din cana cea,

Ruginita si murdara,

Gustul care-l are intr-insa,

Ma indeamna la visare.

Nu privi cu nepasare,

Lasa-ma sa sorb dintr-insa,

Cine stie, poate pofta eu ti-oi face.

Si-mi intinse cu dispret,

O canuta fara toarta.

Si cu-n ranjet in coltul gurii,

M-a lasat sa-mi sorb licoarea,

Fara nici o pricina.

Am plecat, mi-am luat adio,

Si cu dor, privesc in urma,

La canuta fermecata.

 

* * * * *

7. MAMA

Am incercat sa te opresc,

In pragul casei mele,

Aveam apa de izvor,

Si pita calda in soba,

Stergar tesut de mine,

Pe masa eu ti-am pus,

Si vinul cu ulceaua ti-am adus,

Rana adanca am grijit,

Dar gandul tau departe era dus.

Pe cal sarii, si repede ai plecat,

Nicicand in urma n-ai gandit,

La maica ta.

Si te-am privit cum alergai,

Cal balan, de la tata-tu primit in dar,

Ieri, la apus.

De te intorci, sa zabovesti,

In pragul casei parintesti,

Pe masa am sa las, la fel,

Stergar tesut, si pita aburinda,

Vin rece in ulcica si apa de izvor..

* * * * *

* * * * *

8. PE CURAND!

Dorm,

Ma atingi,

Ma trezesc,

Ai venit,

Nu te vad,

Imi vorbesti,

Nu te aud,

Esti aproape,

Simt,

Un rece fior,

Nu-i teama,

E dor,

O lacrima,

Nu-i usor,

Inteleg,

Vrei sa pleci,

Esti asteptat,

Un ultim popas,

Amar ragaz,

Privesc,

O stea,

E a ta,

Ramas bun!

Pe curand!

* * * * *

9. TARZIU

Ai sosit,

Drum lung,

A fost greu,

Stiu, mi-ai spus,

M-ai asteptat,

Nu am venit,

Sa-mi vorbesti,

Prea tarziu,

Ce-ai vrut,

Sa-mi spui ,

Nu am sa stiu,

Pareri de rau,

Sapa adanc,

Nu pot sa scot,

Durerea ce simt,

Asa fost,

Sa nu ne intalnim.

* * * * *

10. RUGA

Stiu,

Ce folos,

Ganduri ascunse,

Cine sa stie,

Cum caut in mine,

Sa pun in cuvinte,

Rime absurde.

Da-mi pace, nu vezi,

E tarziu, e gol,

Nimic nu-mi vine in minte.

Adu-mi o cafea rece, o tigara,

Poate gasesc o alta poezie,

Si smulsa cu forta,

S-o astern pe hartie.

* * * * *

11REVENIRE

Imi bati in usa,

Astepti sa-ti raspund,

Iti aud pasii,

Nu te opresc,

Te intorci,

O strigare,

Te aud,

Si deschid,

Esti trist,

Cazi pe ganduri,

O vorba nu scoti,

Privesti catre mine,

Cu ce sa te ajut.

Intri in casa,

Te uiti imprejur,

Copiii au crescut,

Nu-i nimeni la masa.

Ce vrei sa sti,

Intreaba,

Raspuns vei afla.

Te intorci,

Vrei sa pleci,

Durerea-ti apasa,

Pe frunte,

Maracini,

Vrei apa, ti-e sete,

Uite fantana,

Asteapta s-o cureti,

Si campul te asteapta,

Sa-l sapi.

De ce te opresti,

Priveste ograda,

Iti amintesti,

Totu-i aproape la fel.

* * * * *

12. TACUTI

Vorbesti prea mult,

E liniste afara,

Atat imi doresc.

O luna frigida si muta,

Asculta-n tacere,

Un greier ce canta.

Nu-mi cere nimic,

Atat iti pot da,

Te-ncearca un gand,

Nu-ti stau in cale,

Seara asta,poate,

E ultima noapte.

* * * * *

13. O ALTA ZI

Pe balcon,

Privesc zarile,

Zgomot surd,

Tresar pasarile,

Un caine latra,

Din cand in cand,

Imi sorb cafeaua,

Fara nici un gand,

O musca da tarcoale,

Nu vreau sa o alung,

Soarele se catara,

Oftez si plec,

Ma intorc,

La amurg.

* * * * *

14. UȘA

Am deschis,

Multe usi,

Un zambet,

Bine ai venit,

Un sut in cur,

De neavenit,

Nu ma opresc,

Tihna nu am,

Vrau sa gasesc,

Ultima usa,

Din labirint.

* * * * *

15. ARIPI

Ma indemnai sa zbor,

Dar nu mi-ai dat si aripi,

Si am cazut de multe ori,

Radeai si ma priveai adesea,

Cu o privire calda, fara nori.

Putin cate putin, am prins curaj,

Si fara sa gandesc la consecinte,

Ma departam prea mult de casa,

Dar ma prindeai din urma, uneori.

Anii au trecut si mi-au crescut si aripi,

Am inceput sa zbor usor, usor,

Tu te uitai si aprobai curajul,

Copilului rebel, nestiutor.

Azi cand privesc in urma,

Un dor nebun imi rascoleste fiinta,

Unde sunt anii aceia,

Cand ma invatai sa zbor.

* * * * *

16. BLESTEM

Ma chemi, ma respingi,

Jocul tau nebunesc,

Sa ma razbun, am sa vin,

Iti spun acum, sa nu te miri,

Nu-ti place, da-mi pace,

N-ai ce face, du-te haihui,

In lanuri de maci,

Sa te impaci, prinde gandaci,

Lasa-i sa zboare, nu ii opri.

Si gazele mute, sa te rasfete, 

Nu te teme, are sa-ti deie,

Mici desfatari.

De te intorci, nu-mi povesti,

Nu vreau sa stiu, ce-i patimii,

Alean pe obraz , nu vei primii,

Chiar de ma rogi,

Mii de fuiori, voi depana,

Aminte la tine, nu voi mai lua.

* * * * *

17. JURNAL

Jurnal de memorii,

Uitat in sertar,

Te deschid acum,

Te rog, nu fi suparat,

Inteleg, vrei sa sti,

Tot ce am strans,

Rabdare, te rog,

Am sa scriu pe-ndelete,

Cu greseli ce voi sterge,

Nu plange,

Incearca mai bine,

Sa m-ajuti,

Sa-mi spui ce-i gresit,

Multe cuvinte fara sens,

O sa-ti scriu,

Tremurand,

Am sa pun cap la cap,

Mai tarziu,

Citind impreuna,

O poveste,

Ce s-a sfarsit.

* * * * *

18. ALUNITA

O alunita, mandra domnita,

Imi sade in barba,

O tachinez, se supara,

Un fir de par da sa iasa,

Sa il smulg nu ma lasa,

Capricioasa, draga domnita.

Il las sa creasca, o deranjeaza,

Veau sa o ajut, se bosumfleaza,

Ridic din umeri, nici ca ii pasa,

„Draga domnita!”-imi scot palaria,

Si o salut.

Dupa o vreme, se razgandeste,

Dau s-o ajut, ma lasa in pace,

Firul de par, un rebel ondulat,

Iese afara, il pierd pe covor,

Cum sa-l gasesc, nu mai conteaza,

„Draga domnita, mandra alunita!”,

Ridic palaria, si o salut,

Zambind fericita, imi face o reverenta.

* * * * *

19. CUVINTE

Roi de cuvinte 

Straine mie,

Imi vin in minte,

Iesiti afara,

Fara de teama,

Nu va certati,

Si va asezati,

Pe aceasta hartie,

Si de va place,

Haide-ti sa facem,

O serenada,

Sa o cantam,

Fara sfiala,

Si roata sa facem,

La gura sobei,

La ceas de taina.

* * * * *

20. GANDURI

Nu-i usor sa privesc inapoi,

Dar zambind, imi aduc aminte,

Sa plang, nu vad pentru ce,

Am pierdut prea mult timp,

Vorbele tale s-ascult,

Dragul meu.

Mi-au placut, nu spun nu,

Sa te mint nu-mi permit,

A mai ramas, totusi,

Un dram de respect.

Ca un copil, ai facut, ce-ai dorit

Am tacut si am privit,

Ce am simtit, n-ai sa sti,

Odata am vrut sa iti spun,

Nu stiu, ceva,

Cuvintele mele au ajuns,

In eter, undeva.

Acum, ce a fost, a trecut,

Dar inca mai pastrez,

Ascunse in mine,

Aceste amintiri,

A doua destine.

* * * * *

21. NOAPTE BUNA

Taci si mai toarna o cafea,

E prea mult zgomot afara,

Aprinde focul in soba,

Uite acolo, un scaun,

Trage-l aici langa mine,

Cum iti place cafeaua,

Pentru mine, las-o asa,

Fierbinte cu lapte,

Se aud lemnele trosnind,

E bine acum, s-a incalzit,

Te aud cum sorbi,

O gura din ceasca,

Si te intinzi ostenit,

Mai citesc putin,

Cateva randuri,

Somnul te-nvaluie,

Imi zambesti,

Vrei sa dormi, inteleg,

Imi furi un sarut,

Si un ultim cuvant,

Noapte buna!

* * * * *

22. VIATA

Soarta, nemiloasa si egoista,

De multe ori incercerci sa ma dobori,

Si ma privesti in fata cu nonsalanta,

Ma ingenunchezi cu aroganta,

Fara sa-mi lasi nici o speranta.

N-am sa te las, si cu incapatanare,

Voi rupe lanturile,

Sa evadez din ale tale stransuri.

Nu-mi rade in fata, piei de aici paiata,

Ma cunosti bine, nu-mi sta in cale,

In genunchi voi cere furtunii, cerului si lunii,

Sa ma dezlege, de-al tau blestem.

Si-n nopti de sanziene, ruga voi cere,

Fara osteneala, sa mi te duca, in ape adance,

Si sa iti lege, la picioare zece,

Pietroaie grele, si-n adancuri, sa mi te-nece.

 

* * * * *

23. MOARTEA, PRIETENA MEA

Moarte ai venit,

Imi dai tarcoale,

Te simt aproape,

Ma invalui,

Nu mie teama,

Vino aproape,

Imi esti prietena,

Te astept de-o vreme,

Esti cam mandra,

Te lasi asteptata,

Acopera-ma,

Esti prea rece,

Ce mai astepti,

Oh, sezi o clipa,

Imi cer iertare,

Nu am haine de gala,

Ce spui, inteleg,

Mi-ai adus daruri,

Cerul manta,

Si luna naframa,

Cum sa-ti multumesc,

Nu am bani sa platesc,

Lasa-ma o imbratisare,

Sa-ti daruiesc,

Hai sa plecam!

* * * * *

24. COPIILOR MEI

Va scriu acum,

Un ultim cuvant,

Sa nu va-ntristati,

Lacrimi nu varsati,

Sa va bucurati.

Va voi fi aproape,

Si-neguri de-ti fi,

Va voi ocrotii,

Cu aripi de inger,

Va voi mangaia,

Si cand veti simti,

Picaturi pe crestet,

Ale mele lacrimi,

Va vor descretii ,

Fruntile umbrite,

De griji si nevoi.

In noapte, voi veni,

Sa stam la taclale,

Si sa povestim,

Povete, de vreti,

Sa ma intrebati,

Nu-i nici o scofala.

Am sa fiu aici.

Si pentru cei mici,

Mii de licurici,

Le voi da in dar,

Sa le arate in viata,

Un drum luminos.

Sunt multe de spus,

Nu-i momentul acum

Cand veti avea timp,

Un semn sa imi dati,

Voi venii in graba.

Si acum, va las,

Sa sarbatoriti,

Masa mare intindeti,

Si la musafiri,

Sa nu va zgarciti,

Turnati in pocale,

Vinul ruginiu,

Si puneti pe protapuri,

Miei tinerei,

Cozonaci, sarmale,

Pita framantata,

Si in vatra coapta.

* * * * *

25. DORINTA

Prea multa tristete,

Am adunat in mine,

Vreau bucuriei,

Sa-i fac loc sa intre,

Nu stiu cum va fi,

Cand se vor intalni,

Te rog bucurie, 

Sa fi mai isteata,

Sa o tragi afara,

De nu vrea sa iasa,

Fa-o sa plateasca,

Cere-i cate un pol, 

Pentru fiecare,

Necaz, suparare,

Sa vedem de are,

Atatia bani in buzunare.

Te astept de mult, 

Vino acum, in graba,

Nu mai sta pe ganduri,

E timpul sa plece,

Ajunge, am dreptul si eu,

Sa traiesc in tihna, 

Sa ma hodinesc,

C-am trudit destul,

Si am platit cu lacrimi,

Tot ce am primit.

* * * * *

26. NEBUNIE

Nu pot sa dorm,

Ganduri m-a apasa,

Ma uit dupa voi,

Stiu, nu-i nimeni acasa,

Nu va intrebati,

Nici o clipa,

Ce doruri m-apasa,

Zbucium,durere,

Cine mai stie,

O lupta nebuna,

Ma chinuieste,

Ma rog in nestire,

Genunchii ma dor,

Lacrimi,suspine,

Dulce nebunie,

Sa va spun,

Nu ati intelege,

Ati rade,probabil,

Credeti ca-mi pasa,

Lasati-ma sa strig,

Cu disperare, 

Poate cerul se indura,

Si se deschide,

Ingeri si demoni,

Se vor unii,

pentru prima data

Si impreuna de veghe sa-mi fie.

* * * * *

27. CARTICICA

Gasi pe strada o carticica,

Pierduta poate sau aruncata,

Ma aplec, o ridic, imi aluneca din mana,

Sfioasa sau rusinoasa,

Nu ma lasa sa o deschid.

Fusese odata intr-o vitrina,

Cu coperti colorate, cu pagini curate,

Sa miste cumva inima cititorului.

Dar ghinion, ce sa vezi,

Cine a cumparat-o,

A citit-o din scoarta in scoarta,

Plictisit, a aruncat-o,

Intr-un ungher, fara sa-i pese,

Uitata o vreme, se intristeaza,

Si se gandeste, pentru ce oare,

A fost cumparata.

Dar asteparea ii fuse curmata,

Altcineva o baga in seama,

Inima ii bate, se simte importanta,

Aluneca la prima miscare,

Ajunge pe strada,

Ploaia o uda, se murdareste,

Ce face acum, se tot gandeste,

Nu-ti face griji, te iau acasa,

Te-oi primenii si am sa te asez,

la loc de cinste, In casa mea.

* * * * *

28. IMBOLD

S-a trezit in mine,

Acest imbold de a scrie,

Dormitand parca de o vesnicie,

Nu imi da pace,

Ma trezeste in noapte,

Ca o somnambula,

Caut o hartie,

Despre ce oare,

O vrea sa mai scrie,

Iau creionul in mana,

Imi mai vine o idee,

Scriu in graba,

De teama sa nu imi plece,

Stau si socot ,

De-i bine ce zice,

Somnul imi vine,

Rade de mine,

Ce facem acum,

Stau treaza, ma culc,

Nici o problema,

Are el grija,

Sa-mi alunge somnul,

Ma supar, imi trece,

Se mijeste de ziua,

Zambesc,

Pun de-o cafea si la drum.

* * * * *

29. CU PASI MARUNTI

Oh, inimioara,

Te rog, sa te astamperi,

Ca o nebuna,

Bati in nestire,

Nu vezi ca abia,

Mai pot tine pasul cu tine.

Tot o copila ai ramas,

Zglobie, strengara,

Iei totul in gluma,

De nimic nu iti pasa.

Ma asez o clipa,

Te las in pace,

Sa te opresc,

Nu am nici o sansa.

Ma faci sa rad,

Copila fara minte,

Fare odihna,

Tu mergi inainte,

Cu pasi marunti,

Am sa te ajung din urma,

Poate te-nduri,

Si imi intinzi o mana,

La drum sa pornim,

Impreuna.

* * * * *

30. SALATA

Dis-de-dimineata,

Dau fuga in gradina,

Sa culeg in graba,

Cateva legume,

Sa fac o salata.

Cinci rosii tuguiate,

Doua cepe, mai mititele,

Doi castraveti,

Ai mai lungi din vrej.

Ma intorc in casa,

La asez pe masa,

Dau sa pregatesc,

Sa le imbaiez,

Dar in graba mea,

La scap pe podea,

Suparate foc,

Indata incep cearta,

Care-i cea mai mandra,

Si cea mai gustoasa.

Adunate toate,

La arunc in apa,

Si cat se rasfata,

Aduc un castron,

Impodobit cu flori.

Se unesc in graba,

Le ung cu ulei,

Presar peste ele,

Sare doar nitel,

Sa nu le stric gustul.

Si cand am gatat,

Au strigat in cor,

„Hai si te infrupta,

Gustul vei afla,

Si de oi fi flamanda,

Noi te-om satura,

Pofta buna!”

* * * * *

31. NU VREM NIMIC!

Cuvinte mari, gesturi marunte,

Cui folosesc nu am idee,

Ne place sa lancezim,

In propria noastra mizerie,

Nu facem nici un efort sa evadam,

Stam si ne plangem de mila,

Si ne mintim ca ne este bine,

Am uitat sa vorbim,

De zambit cui ii mai pasa,

Stam, cuminti, asteptam,

Ce anume nu stiu,

Poate se indura o putere de sus ,

Si va bate in poarta,

Un branci sa ne dea,

Sa ne trezesca la viata,

Sa ne aduca aminte cum, odata,

Copii nebuni am fost, fara teama.

Ne vom opune cu vehementa,

Nu vrem nici o schimbare,

Sa orbecaim, muti, fara vlaga, ne place,

Ne este bine asa,

Si uniti, pentru prima data,

Intr-un cor, sa strigam:

Nu vrem nimic,

Lasati-ne in pace!

* * * * *

32. TOAMNA

Draga toamna, mandra

craiasa,

Ce mi te aduce, atat de

suparata,

Mi-ai inghetat florile,

Pomii zgribuliti isi scutura

frunzele,

Ai gonit fara mila pasarile.

Mai lasa-ne o vreme,

Sa ne luam la revedere,

De la a ta surioara,

Ce in graba a plecat,

Si in urma a lasat,

Roadele de adunat,

Mere, pere si gutui,

Strugurii rosii din vii,

Si prunele brumarii.

Cu mic, cu mare sa ne

adunam,

Sa umplem cosurile,

Si in gospodarii, camarile.

La cat esti de friguroasa,

Nu mare mi-ar fi mirarea,

Sa vina si iarna, a ta surata,

La fel de suparata.

* * * * *

33. DOR NEBUN

Tarziu in noapte,

Sentimente amestecate,

Imi fura somnul,

Timpul se scurge,

Gandul imi fuge,

La vremuri trecute,

Iluzii muribunde,

Fantezii desantate,

Lacrimi nesterse,

Adevaruri ascunse,

Intrebari fara noima,

Aruncate intr-o doara.

Vreau sa dorm,

Nu se poate,

Oh, dor nebun,

Nu imi dai pace,

Rascolesti in suflet,

Cu nerabdare,

Vrei sa gasesti raspunsuri,

De mult asteptate.

Esti ca un copil,

Nu obosesti niciodata,

Inchid ochii, te las in pace,

Poate o amintire, o uitare,

O sa-ti aduca impacare.

Hai, e tarziu,

Fug la culcare!

* * * * *

34. CUMINTI

Intram in case,

Inchidem ferestrele,

Tragem zavoarele,

Vorbim in soapta,

Sa nu deranjam,

La primul zgomot,

Tresarim,

A trecut, ne revenim,

Stam cuminti, ne linistim,

Nu cerem mult,

De oferit nici atat,

Resemnati, multumim.

Legi ceresti, pamantesti,

Urmam in tacere,

Cu zambete false,

Schitam mici grimase,

Ne inchipuim ca traim,

Sa traim am uitat,

Ce ne dorim,

Nici noi nu stim,

De suntem intrebati,

Ne simtim ofensati,

Cine sunteti voi,

Sa ne deranjati?

* * * * *

35. SCRIERI

Ti-am scris aseara,

Cu multa migala,

O alta scrisoare,

Nu ti-o trimit inca,

Sa-ti umplu timpul,

Cu ale mele ganduri.

Am sa o pastrez cu grija,

Legata impreuna,

Cu celelalte scrieri.

Astern pe-ntunecate,

La vreme de noapte,

Scris marunt si vorbe truncheate,

Dorurile mele,

Traite sau visate,

In trecut, gandul sa ti-l poarte,

Vechi scrisori,

De mult uitate,

Scrise cu mana tremuranda,

Cand la amintirea ta,

Ma duce gandul.

* * * * *

36. O NOUA ZI

As avea multe sa va spun,

Cu ce sa incep, nici eu nu stiu,

Cum sa descriu in cateva cuvinte,

Cum incepe o noua zi, pentru mine.

Aprind aragazul, sa-mi fac o cafea,

Tanti Ileana, tipa, si-a rupt piciorul,

Lui nea Marin, i-a crescut colesterolul,

La etaj, un copil plange in nestire,

Afara, un zgomot de-mi sparge timpanele,

Masini grele sapa in nestire,

Uit de cafea, imi da in foc,

Sa fac alta, nu-i timp deloc,

Arunc pe mine, niste haine, in graba,

O privire in oglinda, pe fuga, sunt gata,

Pornesc masina, nu am benzina,

Opresc sa-i fac plinul, ce bine,

Imi iau si cafeaua.

Ce zi nebuna, de dimineata,

Hai ca ajung si la munca, gata obosita,

Ma asez pe scaun cu geanta in brate,

Imi trag suflarea, pentru o clipa,

Si sa incep, asta zi, cu dreptul in fata.

* * * * *

37. FILFIZONI SI PAPARUDE

A aparut acum o moda,

Ce rupe monotonia,

Vietii din monogamie,

Plictisiti de viata in cuplu,

Atragem poligamia,

Sau mai rau, oricand se poate,

Un barbat sa stranga, frate

O caruta de neveste.

Generoase, nevoie mare,

Progenituri, le daruiesc

Cu seminte din import.

Si cum mandri sunt de ei,

Se falesc si isi alinta,

Orice creste-n ograda lor.

Te uiti si te minunezi,

Cati filfizoni si paparude,

Aroganti si plini de ei,

Te sfideaza cu mandrie,

Traindu-si viata lor de clovni.

Ii privesti si tu la randu-ti,

Si te-ntrebi in sinea ta,

Oare cum o fi mai bine,

Sa fi om sau o jartea.

* * * * *

38. BANCUTA

Pe bancuta asta veche,

Din lacasul asta sfant,

Unde au venit stramosii,

Sa-si aseze trupul frant,

Ma asez cu multa grija,

Si ii multumesc umila,

Ca-mi ofera cu blandete,

Un loc unde sa ma inchin.

Am venit cu ganduri bune,

Sa iti cer, nu voi nimic,

Vreau doar sa ascult tacerea,

Celor care nu mai sunt.

Au venit, aici, la tine,

Sa se roage pentru fii,

Pentru cei ce vor veni.

Astazi, vin si eu la tine,

Sa le ascult rugile,

Ce in taina si le-au spus,

Sprijinindu-se intr-o rana,

De speteaza ta batrana.

* * * * *

39De ai sa vi!

Ti-e dorul greu,

Mereu imi spui,

Cand te intorci,

Spasit din drum.

Te-am primit,

De multe ori,

De mi-ai vorbit,

Te-am ascultat,

Si am crezut

cu adevarat,

Tot ce mi-ai spus.

Vremea a trecut,

Si ti-ai facut, din

dute-vino, obicei.

Acum ca te-ai

intors din nou,

Cuvinte grele

eu ti-am spus,

De te-a durut,

om sunt si eu,

Nu poti sa-mi ceri

sa tac mereu.

Ma asculti,

Nu-ti vine bine,

Vrei sa ramai,

mergi inapoi,

Si Domnul, sa fie cu voi!

Iar de intr-o zi,

iubirea mea de-ti v-a lipsi,

Si sa te intorci din drum

ai vrea,

Sa-ti amintesti ca a fost aici,

Si doi bani n-ai dat pe ea.

* * * * *

40. PUI DE OM

Cu ochisorii astia mici,

Ma privesti cu duiosie,

Si imi ceri asa frumos,

Sa-ti citesc o poezie,

Scrisa de bunica, tie.

Ma asculti, ma strangi in brate,

Ma mai rogi sa iti citesc,

Si o poveste dintr-o carte.

Somnul vine pe la gene,

Zambind imi adormi pe brate,

Chip senin si fara grija.

M-ai vreau sa citesc o strofa,

Dar somnul imi da tarcoale,

Si cu ruga mea de seara,

Inchid cartea si o asez,

aici, pe masa,

Sa citim si maine noapte.

* * * * *

41. STRIGAT IN NOAPTE

Un strigat in noapte,

Ma trezeste din somn,

Deschid ochii, cu teama,

Cautand prin intuneric,

Acel sunet tunator.

Privesc pe geam,

Si nu vad nimic,

Doar luna pazind,

Al noptii inceput.

Ma intorc, si incerc,

Sa ma afund intr-un vis,

Si sa uit de acest strigat,

Ce acum a tacut.

Nu inteleg ce a fost,

Poate un gand calator,

Ce a strans peste zi,

Vorbe si soapte,

Si neavand incotro,

A dat navala,

Cu un strigat in noapte.

* * * * *

42MASTI

Ma revolta doar gandul,

Cand vad, ca nu intelegem nimic,

E mai usor sa ne ascundem,

In ale noastre minciuni,

Ipocriti, banali, traind artificiali,

Ne-nchinam doar spre a fi vazuti,

Ruined suflete nascute prematur,

Vom plati, intr-o zi, pentru al nostru cusur.

Nu ma amuz, iti scriu sa intelegi,

Ca mai avem o sansa in plus,

Sa dovedim, nu stiu cui,

Ca nu suntem prosti,

Doar putin cam comfuzi.

Ne-am pus o masca fara de defect,

Traind aiurit, vulgar, nesimtiti,

Ascunsi de priviri obtuze si reci.

Condamnati la o viata pe muchie de cutit,

Acceptand constienti, pedepse fara rost.

Nici eu, nici voi, nu suntem diferiti,

Ne iubim cu teama sa nu fim raniti,

Ne distantam indiferenti, ucigand sentimente,

Ce sa intelegem, prea multa demagogie,

Ne lasam dusi de val, nu ne impotrivim,

Ce rost ar avea,nu s-ar schimba nimic.

* * * * *

43. SUFLET INGHETAT

M-am trezit amortita,

Dintr-un somn cu vise peticite,

Ce abia a trecut.

Privesc pe fereastra in deriva,

A nins peste noapte,

Viscoleste afara, si-n mine,

Cuvintele imi sunt deja inghetate,

Arunc trei vreascuri in soba,

Flori de gheata, imi zambesc,

prin fereastra,

Si ma privesc cum sorb

din cafeaua fierbinte.

Beau o tigara si ma las leganata,

De umbrele copacilor,

ce se intind pe pamant,

Dansand laolalta, maretia iernii,

ce abia a sosit.

Trosnind ici-colo,

Sub povara ce apasa,

pe crengile goale.

Focul din soba, miracol dulce si bland,

Ma impresoara, imi incalzeste,

trupul plapand,

Nimic nu ma indeamna la viata,

Astept, un nou inceput, hibernand! 

* * * * *

44.VALSUL UMBRELOR

Cine sunteti voi, critici nevoiasi,
Ce intinati cu vorba voastra
de ocara,
Suflete umile , ce poarta pe a lor umeri,
poveri nestiute,
Impinsi din umbra,
De forte ceresti, nevazute,
Umbre forfotind a lor cutezanta,
Cu suflete ratacite, cautand nemurirea.
Culori pastelate, ne amagesc privirea,
Acoperind pe rand, rani adanci ,
sapate fara stiinta,
Ochi stinsi, ce nu mai vad lumina,
Ne miscam, somnambuli, 
In pas de vals, 
Leganand, timizi, ce a mai ramas ,
Umbre in noapte, soapte curmate 
De zgomote crispate.
Nu mai stim de noi,
Suflete pustii si reci,
Am ramas surzi,
Traim in abstract,
Imuni la normal.
Muti, nu cerem, 
Oferim, un ultim zalog,
Sa primim la schimb,
Un dram de noroc.

* * * * *

 

45. URARE

In noaptea sfanta de Craciun, 
Aprinde-ti lumina, crestini,
Nu in casa, nu in ograda,
Ci in suflet, sa va arda,
Sa-ncalzeasa pruncul sfant,
Ce naste in noi un vesel cant.
Hai, deschide-ti portile ,
Si in suflet inimile
Sa-l primim cu bucurie,
Pe al nostru domn, Isus.
Nu va ascunde-ti fata trista,
Nu-i motiv de suparare,
El ne umple cu iubire,
Si ne aduce mantuire.
Ruga noastra stramoseasca,
Sa ajunga in asta noapte,
La tatal nostru ceresc,
Si la maica noastra sfanta,
Sa ne ierte, inca odata,
De-am pierdut calea cea dreapta.


* * * * *


*********************************************
 
46. BABA ȘI RAȚA


Sus in deal, langa padure,
In casuta batraneasca,
Ce s-arata parasita,
Numai de mai bati in poarta,
Iti raspunde o batrana ponosita.
Mai apare cateodata,
Sprijinita de perete,
Sa-si arunce o privire,
Pe cea ulita pustie,
In speranta ca va vede,
Pe cei prunci, ce altadata,
O strigau intr-o suflare:
„Mama, mama, ne e foame!”
Insa tot ce vede, biata baba,
Este o rata betegita,
Ce umbla incolo- incoace,
Cautand de ale gurii,
Poate un pumn de iarba grasa.
Trece rata, „maca-maca!”, ii da binete,
Baba, cu mana intinsa,
O ademeneste in curte,
Si-i arunca de pe prispa,
Niscai paie, vechi, uscate,
Sa ii potoleasca foamea,
Bietei rate, betegite.
Intinzandu-se la vorba, 
Doua suflete sarmane,
Ce-si gasira alinare,
Intrara pe inserate,
In casuta batraneasca,
Sa-si depene povestea.


* * * * *


47. ȚIGANCA

Ma opreste in drum,
O tiganca fara scrupul,
Sa-mi ghiceasca, in gaoace,
„Lasa-ma, femeie, in pace!”
„Ma grabesc!”si dau sa plec,
Tiganca ambitioasa,
Imi apuca in graba palma,
Isi arunca ochii lacomi,
Si incepe a indruga,

Vorbe fara capatai,
Si imi cere vreo doi poli,
Sa-mi vorbeasca de trecut.
„Nu trecutul vreau sa stiu,
Spune-mi ce ma asteapta maine, 
Ce a fost, stiu eu mai bine!”
Dar tiganca hrapareata, 
Mai cere si alta plata,
Pe minciuni si bazaconii.
O ascult, nu am ce face,
Trece timpul, pierd toti banii,

In speranta ca-i de bine,
Plec la drum, zambind intr-una,
De prostia omeneasca.


* * * * *


48. EMINESCU, NUME SFÂNT!

Ma opream adeseori,
Pe o bancuta sub un tei,
Si rasfoiam cu mare drag,
O carte, gasita intamplator, cu poezii, 
Ce ma imbatau cu versul lor.
Priveam si nu intelegem, 
Un nume sters, pe o cruce veche,
Doar ce-i care poposeau,
Sa-si mai arunce o privire,
Imi spuneau ca pe cea cruce,
Sta scris, un nume, „Eminescu”.
Am inteles, abia atunci,
Ca slova ce o tineam la piept,
Era legata de un mormant,
Ce odihnea pe cela care,
Mi-a lasat in maini, un legamant.
Omagii, am sa las pe altii ,
Sa iti aduca in amintire,
Eu, te pastrez adanc, aici, in suflet, 
Asa vreau eu, sa-ti multumesc,
Eminescu, nume sfant!


* * * * *


49. IARNA PRIN NĂMEȚI

Iarna asta-i sugubeata,
Se asterne, se rasfata,
Rade, stie ca ii hoata,
Nu ne-ntreaba, isi aseaza,
Patura-i groasa de zapada.
Am iesit cu toti din case,
Cu lopeti, prin nameti,
Cu copii abia, de-o schioapa,
De-notau prin omat ca-n apa.
Rosiori in obrajori,
Chiuiau cu bucurie,
Si trageau in urma lor,
Saniutele, de sfoara,
Sa ajunga, sus in deal, 
Sa se dea pe derdelus. 
Ce voinici,strangeau in graba,
Gramajoare de zapada,
Si faceau , pe ici, pe colo,
Cate un om cu nas de morcov,
Si cu ochii de carbune .
Mai dadeau navala in casa,
Sa ne ceara, maturi, cusme,
Sa isi impodobeasca, 
Guguloaie de zapada.
Nu simteau ca-i frig afara,
Alergau printre troiene,
Bucurosi c-au reusit,
Sa faca brat de maturoi,
Si cu taciuni in loc de ochi,
E gata, omul, intocmit.



* * * * *



50. CE-I IUBIREA?


Ce-i iubirea?
Ce-i iubirea, ma intreb si ma socot,
O fi doar o vorba, acolo si ea,
Aruncata intr-o doara,
Omagiata de prozi,
Vorbita de toti,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Altii mai breji,
Martiri, inchisi, ca intr-o cusca cu lei,
Ce nu au inteles la vreme,
Cum ca a dat norocul peste ei,
Si vor lasa in urma lor odisee,
Spuse de mame,
La ceas tarziu in noapte,
In noptii cu luna,
In mare taina, unor copile,
Cum ca a fost, 
Ca n-a fost, 
Cine sa inteleaga,
Dar ne da motive, sa credem,
ca inca exista.
Si uite asa, ne lasam cuprinsi, egoisti ,
Invaluiti de fantasme,
Ce ne incalzesc sufletul chinuit,
De o asteptare fara sfarsit.
Da, stau si socot,
Si ma intreb, „ce e iubirea?”,
Nu am intalnit-o, 
Ma asez, totusi, aici,
In lanul cu maci, rosii, gingasi,
Poate apare, si o iau la rost,
Cu intrebari ce le stiu pe de rost,
Sa imi folosesc intelectul,
Si sa aflu secretul,
Iubirii, vorbita de toti,
Omagiata de prozi,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Cu martiri osanditi,
In numele ei.
In numele tau, Iubire,
Astept sa te cunosc!


* * * * *


51. CINE ESTI TU, URA?


Au trecut ceva ani, si tot nu inteleg,
Cum ai putut sa te strecori, 
In sufletul meu, crud, de copil,
Si ai modelat, cu atata maiestrie,
Femeia de azi, ce priveste in oglinda, 
cu atata mandrie.
Nu a fost usor, ti-ai adus mucenic,
Si ai cuibarit, in sufletul meu mic,
Frica, ce in timp, mi-a devenit un prea
bun amic,
Nu am stiut cine esti, pana nu de mult, 
Cand am inceput sa te intalnesc,
Peste tot unde privesc,
Si imi amintesti, chiar si acum,
Sa ma uit pe unde pasesc.
Ura, esti un sentiment unic, in felul tau,
Ma lovesti fara mila, sa ma trezesti, 
nu ma lasi,
Ma impingi in fata, cativa pasi,
Dindu-mi curaj,
Ma lasi sa cad, durerea sa simt, 
Aprinzand in mine o scanteie,
Sa inteleg, ca astfel am devenit, 
Din cea copila, aceasta Femeie!



* * * * *


52. PIERDUTI IN NOAPTE

Lipsiti de tandrete si de iubire,
Alergam pierduti prin ploaie,
Ca doi straini in noapte,
Uitand de cele sfinte.
Hoti de vise deocheate,
Ascunsi de priviri tampite,
Furand clipe de patimi,
Rastingnind iubirea,
Pe aschii dintr-o cruce, 
Invelita in giulgiu-i,
De doruri disperate,
Cersind inca o clipa,
De dragoste perfida,
Strangand in brate,
Vise cenzurate,
Hrana divina,
Otrava ispitei curioase,
Antidot al iubirii profunde,
Ce seaca peste noapte,
Izvor de deznadejde,
Si obositi, adormim rusinati,
De propria noastra indecenta 
nocturna.



* * * * *


53. FUSTA SI PANTALONUL 

Aruncate in cosul cu rufe,
Abia stranse de pe sfoara,
Doua hainute, se iau la cearta,
De nu intelegeai ce atata galceava.
O pereche de pantaloni,
Isi prinsese un crac mai natang,
In fermoarul unei fuste, plina de artag,
Amandoi caposi, mai sa fie,
Degeaba incercai sa ii desparti,
Mai rau ramaneau agatati,
Si oricat vroiai sa-i ajuti ,
Mai bine ii lasa-i in plata celui de sus.
Fusta, isi cerea dreptul ei,
Ca, de, era de neam femeiesc,
Pantalonul, bietul tembel, tinea si el,
De rangul lui barbatesc.
Dar ce sa vezi, fustei,
Mai avea putin si ii cresteau si ei nadragei.
Pantalonul timid, nu prididea
sa tina pasul cu ea,
Asteptand neputincios, un miracol, 
ce nu mai venea.
Nu intelegea nici sa-l tai, jocul ei zapacit,
Si tot incerca sa o multumeasca,
Dar fusta, mandra, il tot sfida,
Doar atat cat sa Il necajeasca.
Si cum din plans au dat in joaca,
Pana la urma, amandoi au reusit,
Fusta sa devina pantalon,
Iara el, un natang imbrobodit.



* * * * *

54. AMINTIRI ALBASTRE


-Iti mai aduci aminte, doamna?
-Nu am uitat nimic, dragul meu,
Mi-ai oferit atunci, o floare de nalba.
-Si tu un zambet cald pe chipul tau.
-Ai incercat sa-mi furi, timid sarut.
-Si te-ai ferit, te-ai speriat.
-Si mi-l doream atat de mult!
Era o noapte intunecata,
Luna ascunsa printre nori,
Cu un gest, stingher,
Mai strans la pieptul tau,
Am vrut sa opresc timpul,
Sa-l rog sa se aseze pe iarba, langa noi.
-Stiu, te-am strans putin cam tare,
Si pentru o clipa, am lasat, 
Un mic spatiu ……,
M-ai privit, cu inocenta ta de copila,
Vroiai sa umpli golul acela dintre noi.
-Stiu, si luna dintre nori,
Ne privea intrebator,
Parca ruga timpul sa uite de noi doi.
Amintiri albastre, ale unor copii,
Astazi, imbatraniti, cu tample argintii,
Ne amintim nostalgici, acele vremuri,
Uite, si luna ne zambeste, complice,
De acolo, dintre nori!



* * * * * 


55. DOR

Am umplut multe pagini albe, 
intr-o carte,
Cu amintiri ce am strans
parca de veacuri,
Multe cuvinte s-au sters
cu lacrimi,
Ce au cazut, pe foi imaculate
de hartie.
Nu reusesc sa-mi amintesc,
Si ce cuvinte sa folosesc,
Sa faca sens, acestor ganduri,
Pentru alti ochi, curiosi, 
de vor sa stie,
Ce tot am indrugat, de zor, 
in aceste randuri.
Si poate nu mi-ar mai pasa deloc,
Daca s-ar asterne uitarea ,
Si toate gandurile mele s-ar mistui
in foc.
Dar cer prea mult, mie dor de tine,
Si lacrima ce cade pe coala asta 
de hartie,
Stinge si focul si dorul, 
Si parca te vad aievea,
Cum imi zambesti, de undeva,
De parca ai fi o rugaciune,
Pe care nu o pot uita.



* * * * *  


56. INIMIOARA 


Inimioara, draga de tine,
Hai odata, iesi din amortire,
E ziua-n amiaza mare,
Soarele-i sus pe casa,
Ne rade in fata,
Hai ca iti dau o mica simbrie,
Sa te vad un pic mai zglobie ,
Zburda, alearga, fi mai voioasa,
Te cunosc de multa vreme,
Esti un ocean de sentimente,
Schimbatoare, inca din copilarie,
O zi esti ca o pasare solitara,
O alta te topesti, ca de ceara,
Ce sa spun, ai apucaturi cam ciudate,
Dar esti a mea, stiu ca iti pasa,
Hai cu mine, sa alergam pe campii,
Sa impletim cununite, 
Sa le impartim la cele fetite,
Ce asteapta mandrute,
Pe cei flacai ca niste zmei,
Iubirea sa le-o fure.

* * * * *  


57. NELINISTE

In miez de noapte,
Cotrobaind prin sertare,
Am rascolit povesti,
Ce au trezit in mine amintiri.
M-am asezat, aici, in fotoliu,
Incercand sa separ,
Bune de rele,
Si am regretat.
Acum nu ma ia somnul,
Vreau sa stiu adevarul,
Ingropat in minciuna,
Nu de mult, prietena buna,
M-a aparat de adevarul crud, 
Nici nu stiu, daca vreau,
sa-l mai aud.
Am ajuns sa ma intreb:
Cine m-a pus, sa cotrobai fara rost,
In cotloane uitate?
Si tot singura sa-mi raspund:
Mai bine prafuite, decat zgandarite!



* * * * *  

58. PLOAIE DE GHEATA

Dimineata, ceata,
Ploaie de gheata ,
Ma ingheata, 
Undeva nu departe,
Un clopot, ding-dang,
Isi face simtita, prezenta,
Murmur se aude,
Ziua prinde viata,
Dincolo de ceata,
Picaturi de ploaie,
Imi cad pe fata,
Alungand, timpuriu, 
Vise albe, neterminate.
Arunc papucii,
Si alerg desculta,
Prin iarba rece si uda,
Uitand de ploaie si vant,
Risipind nostalgia,
Unei noptii ce a trecut.
Ma mai intorc, 
Din cand in cand,
Sa sorb din cafeaua,
Cu gust de ploaie,
Parca pusesem in ea,
Niste lapte, 
Nu mai stiu.
Vino aici, si te uita, 
Parca vad niste pete albe,
Pe cer,
Soarele cocheteaza cu ploaia,
Viclean, ce tandem!
Intru in casa,
Si vad inca urma trupului tau,
In asternutul nefacut, ravasit, 
Am sa-l las, asa, pana pleci!



* * * * *   


59. NAUFRAGIATI 

Si tu, si eu,
Am inceput o poveste,
Cu „A fost intr-o seara,
De noiembrie”,
Ce sfarsit va avea ….. .
Ne-am unit printr-un joc,
La noroc,
Doua suflete, naufragiate,
Ce asteptau sa ajunga la tarm.
Ne-am lasat dusi de val,
De furtuni, de adieri,
In zile senine,
Am vaslit, am plutit,
Multa vreme,
Si insetati, am baut, 
Dintr-un ocean, 
De sentimente.
A trecut vremea,
Si va mai trece.
Amandoi, am ales,
Sa inotam,
Contra vantului,
Ce ne-a aruncat, 
Fara mila, 
Pe tarmuri diferite.
De atunci, ratacim,
Ne cautam, ne gasim,
Ne pierdem iar,
Pana cand, 
Nu vom sti,
Poate soarta,
Ne va zambi, 
Daca vrea.
Hai s-o platim, 
Jumatate eu,
Jumatate tu,
Sa o pacalim, 
Si poate intr-o zi, 
Ne vom regasi,
Si atunci vom sti,
Sfarsitul la 
„A fost intr-o seara de noiembrie!”



* * * * *    

60. URME PE NISIP


Urme pe nisip ce duc nicaieri,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti,
Strigate de pescarusi,
Undeva, nevazuti,
Valuri grabite, mai curma un vis,
Trait, poate o noapte.
Se crapa de ziua,
Prea devreme pentru realitate,
Ascult marea, ce imi vorbeste in soapte,
Nu ii raspund, 
O las sa imi cante balade uitate,
Inima tresare, amintiri adormite,
Ce vor sa revina, se joaca cu mine.
Obosita, ma asez pe o piatra, 
Jumatate in apa,
Si las valurile sa imi spele picioarele.
E calda marea, soarele imi face cu ochiul,
De undeva de departe,
Isi intinde bratele,
Ce cuprind orizonturile,
Ii zambesc, nu sunt pregatita pentru normalitate.
Mai vreau sa traiesc o clipa de singuratate,
Sa imi pun in ordine gandurile,
Ce au luat urma pasilor,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti.



* * * * *  

61. GÂNDURI MATINALE


Amintiri ce revin si imi intorc viata
cu susul in jos,
Isi trag scaunelul si se aseaza in 
gandu-mi bland.
Imi fac o cafea si le ascult curioasa,
Cum stau la taifas, fara nici o treaba,
Nici nu ma baga in seama,
Au atatea de spus, 
Ma amuz,
Mai cade o lacrima, 
Mai apare un suras,
Ma surprind cu lucruri uitate,
Nu de mult intamplate.
Mai sorb din cafeaua putin cam fierbinte,
Ma arde, suflu in cana, 
Scot limba afara,
Ma feresc sa le sperii,
De teama sa nu dispara, 
Toata dimineata m-au tinut ocupata, 
Un zgomot, subtil, le fac sa tresara,
Chicotesc, o iau la goana,
In sfarsit, linistita,
Termin si cafeaua, 
Si ma apuc de treaba!



* * * * *  

62. JOC DE NOROC

Am ales in seara asta,
Un scaun mai retras,
Invaluita in fum de tutun,
Cu un coniac putin mai bun
Sa-mi incerc norocul, 
La masa de joc,
Unde obisnuiai sa iti petreci timpul,
Cu prieteni sau singur.
Sa ma arunc in vartejul sortii,
Si sa-mi iau gandul ,
Ca voi pierde toti zlotii,
De am sa casting, 
Ii voi bea pentru tine,
De voi pierde, voi regreta,
Ca nu ai fost langa mine,
Sa ne jucam cu hazardul,
Lasandu-ne in voia sortii,
Precum un zar, la voia intamplarii,
Sa nu ne ascundem privirilor haine,
Si triumfatori, sa pornim un razboi,
Castigat deja pe jumatate,
Lipsiti de prejudecati,
Si fara scopuri finale,
Sa primim norocul, 
Cu o binecuvantare.



* * * * *  

63. O POZĂ ÎNTR-O RAMĂ

Am ajuns sa ne privim aidoma,
Asezati pe noptiera, intr-o rama,
Cum ne tine-am de mana, fara teama,
Si astazi nu ne mai ajunge,
Tot vinul dintr-o crama,
Sa inecam un dor ce s-a pierdut,
Penduland intre prezent si trecut.
Stau si privesc, suflet ramas mut,
Cum sentimentele mor,
Inecandu-se in fum,
Incat ma mir si eu,
Cum de mai este loc, 
In fiinta mea de acum,
Sa mai patrunda lumina,
Printre cercuri de fum,
Alungate in zori, de un alt sarut,
Ce rascoleste toamna din sufletul meu,
Cenusa din soba si scrumul de tutun.



* * * * * 

64. DAR DIN DAR SE FACE RAI!

Ma apuca asa, o mila
Cand ma gandesc la tine,
De cate ori ti-am amintit,
Sa mai treci seara pe aici,
Sa ma ajuti cu una, alta,
Cine ma pune sa te rog,
Cand tu uiti, de la mana
pana la cot,
Si iti mai arde si de gluma,
Imi spui sa-ti reamintesc,
Poate timp ai sa gasesti,
Uita de a mea rugaminte,
Nu-ti face griji, eu ma descurc,
Chiar de nu imi este usor, 
Fara pic de ajutor,
Nu am sa stau sa te ascult,
Sau sa astept la infinit,
Ajutorul cuvenit.
Esti prea cinic, dragul meu,
Nu mai esti pe placul meu,
Uita sa sa mai treci pe aici,
Nu mai esti binevenit,
Fa mai bine cale intoarsa,
Si incearca-ti tu, norocul,
Batand la usa altei case,
Poate i se face mila,
Si te primeste la masa,
Si face din dar, pomana.


* * * * * 

65. SĂRBĂTOAREA NEBUNILOR

A venit iarasi vremea de macel,
Cand mieii isi striga mamele,
Ce isi innoada in barba, lacrimile,
Privind fara drept de apel,
La sarbatoarea nebunilor.
Se intuneca cerul a furtuna,
Norii, trimit ploile sa spele,
Sangele amestecat cu tarana.
Infometati, devoram mieii pe protap,
Suntem surzi, nu auzim strigatul indurerat,
Al mamelor, nebune, paralizate.
Ne lafaim, avem oaspeti la masa,
Ne umplem burdihanele, cu bucate de seama,
Ciocnim cu vinuri alese, din cel mai bun soi,
Cules de cu toamna, inainte sa cada ninsori.
Mai aruncam peste umar, un os,
Cainilor ce pazesc stana, de alti hamesiti,
Ce privesc, ascunsi, cu ochii sticlosi, 
Ce a mai ramas din stana cu oi,
Asteptand sa ii loveasca norocul,
Cu o oaie cazuta in genunchi,
Peste o mana de paie, stropite in treacat, 
Cu picaturi din sangele celui dus.
E pregatita, ce rost mai are sa se opuna,
Mai bine sfasiata de vie, de coltii lupilor,
Decat sa ajunga ospat, pe masa nebunilor.


* * * * * 

66. UN ZÂMBET, O CAFEA

Povestea noastra a inceput,
Nu de mult, fara un cuvant, 
Simtim, nu trebuie sa vorbim,
Ne lasam purtati, de ganduri si fapte,
Uneori soapte, atingeri, un sarut furat,
C-un zambet cuceritor, vibram amandoi, 
Intr-un dans desuet,
Cu priviri invaluite in mister,
Parfumuri cu note amestecate,
Ne trezesc simturile amortite,
Invaluite in miros de ierburi proaspete,
Cuprinsi de emotii uitate,
Ne pierdem in cocktailuri,
Exotice, reci, colorate,
Inca o atingere si suntem pierduti,
Ne regasim mai tarziu, 
Pe fundul unei cesti de cafea, 
Citind in zatul ei, povestea de amor, 
Un buchet cu amintiri ce nu mor.


* * * * * 

67. CIOT DE BRAD

Ratacesc ore in sir, cautand adapost,
Obosita ma asez, la umbra unui ciot de brad, mucegait,
Sa ma ascund de razele fierbinti,
Ce imi ard gandurile mutilate,
Topind si ultima litera din cuvant,
Schiopatand, dau ocol, caut, ma intind, 
Ma topesc uniform, ma preling,
Fara forma, ma sting, usor,
Ma rog, poate o lacrima, se indura,
Ploaia, ramane doar un alt vis, 
Imbratisez ce a mai ramas din intreg,
Uluit, se mira pana si ciotul de brad.
Mi-e sete, musc din seva ce plange ascunsa, 
Zgribulita de teama, il strang tot mai tare,
Invatam sa respiram unul prin altul,
Il ascult, imi vorbeste intr-un fel, doar de noi doi stiut, 
Si-ar dori sa-mi ofere, doua conuri sau zece,
Suntem singuri, padurea e goala, 
Ma reculeg, parca incoltesc, prind viata,
Ciotul de brad isi aduna toate fortele, 
Lasand sa curga si ultima picatura de seva,
Imi cresc radacinile, fericita imi intind bratele.
Te iubesc ciotule, inca mai ai inima!
Adie vantul, exista speranta, 
Se intorc gazele, se aud zgomote, 
Mici suflete isi fac cuiburi, din crengute mici, uscate,
Prinde viata padurea, nu suntem pierduti, 
Ma intorc, in curand, sa-ti cad in genunchi,
Sa plang si sa rad,
Sa ma bucur de umbra ta si sa cant!


* * * * * 

68. BATRANA GARA

O gara, batrana si murdara,
Jos in vale langa moara,
Sta si asteapta, neclintita,
Ba un tren, ba o valiza.
A trecut prea multa vreme,
De cand nu a mai auzit, 
Nici un suierat de tren,
Sau sa vada cum alearga, peste sine,
Vreun unchias grabit sa prinda, 
Ultimul vagon, din mers.
Doar ploaia mai da un semn,
Nu-i totul palid si trist,
Pe peronul prafuit.
Frunze uscate, mai prind viata,
Cand adie cate un vant,
Ce imprastie, putin, tristetea,
Unui bilet asezat cu multa grija, 
In coltul unui geam ciobit,
Fara nume, fara adresa,
Lasat in urma, la noroc,
Sa ii tina de urat, si de adapost,
Unui piciorus de om, cu suflet greu, 
In asteptarea unui tren grabit, 
Cand va veni…..stiu…intr-o zi!


* * * * * 

69. MATANII , SIRAG DE AMINTIRI

Ganduri transcrise, 
Adevaruri nespuse,
Tinute ascunse,
Undeva in minte,
Idealuri neimplinite,
Devenite iluzii maligne,
Palesc mucegaite,
Si totusi, pastrez,
Si leg in sirag de matanii,
Amintiri ce odihnesc,
Pe fundul unei inimi,
Ancorata in subterfugii,
Si cat de mult as vrea,
Sa carmuiesc,
Spre un tarm ascuns in bezna,

Asteptand mangaieri calde.
Dar cu zambeste reci,
Si masti pe jumatate de fier,
Ne intrecem cu gluma,
Ne pierdem de turma,
Ne aruncam in iarba,
Mirati cate fire poate sa incapa,
Intr-un metru patrat,
Si inca nu am terminat de numarat
.

* * * * * 

70. ZAMBET DE GHEATA

Priveste-mi zambetul de gheata,
Si poti sa vezi de la distanta,
Cum se oglindeste in infinita-ti aroganta,
Si apoi, priveste in ochii acestia goi,
Poate reusesti sa darami ziduri,
Ridicate imprejuru-mi, cu egoismul tau brutal,
Ce fara remuscari, poate deveni fatal.
Priveste intregul, pus, cap la cap, 
Din cioburi de iubire, si ai sa vezi,
Cum a mai ramas, pe alocuri,
Margini ascutite, neslefuite,
Un dar divin, imprastiat in mii de cuvinte. 
Nu te opresti, vrei sa calci, chiar si pe cioburi,
Nu asculti ce spun, te ranesti, 
Lasand sa curga peste amandoi,
Sange amestecat cu lacrimi,
Transformand biete cioburi de
sticla ,
Intr-o oglinda, in valuri.


* * * * * 

71. MAI AVEM TIMP?

Pornind desculti prin viata,
Imbracam camasa mortii,
Si zimbind, privim in ochii sortii,
Sfidam, plini de noi, 
Un inceput de destin,
Numarand descrescator,
Din zilele sfinte, ce le traim.
Calcam fara sa gandim,
Cand pe pietre, cand pe nisip,
Ne adapam din izvoare,
Ne hranim cu sperante,
Lasand in spate un rasarit,
Ne indreaptam spre apus,
Primind cu bucurie orice inceput,
Cautam flamanzi, darul divin,
Primim in schimb, umbra de la spin,
Ingrijim rani sangerande, cu petale de flori.
Rugam timpul sa se opreasca, 
Nu ne aude, asurzit de zgomotul lumii,
Ne trimite totusi norii,
Cu grindina si ceata ,
Nu stiu ce asteapta de la noi,
Sa devenim sloiuri de gheata?
Mi-e frica, copilul din mine vrea sa se intoarca,
De ce am pornit teleleu, desculta prin viata,
Cand imi era atat de cald si bine,
La mama in brate?
Timpul zboara, nebun incurabil,
Lasand urme adanci, in sufletu-mi de copil,
Ma agat de stele ce pier ,
Lasand un gol, acolo pe cer,
Mai am timp? 
Nu imi raspunde, nu stie nici el.


* * * * * 

72. PASARE CU PENE GRI

Inchisa intr-o colivie, 
O pasare cu pene gri,
Tot privea cu dor printre gratii, 
La granita dintre cer si pamant,
La mult ravnita libertate.
Se despartea cu mult regret,
De pasarile migratoare,
Si le privea, ca pe o parada,
Cum isi iau zborul, pe racoare. 
Se obisnuise sa astepte,
Trecea vremea, parca in goana,
Si le primea cu bucurie,
De cate ori dadeau sa se intoarca.
Isi dorea, atat de mult,
Sa se amestece cu ele,
Sa stranga vreascuri pentru cuib,
Si sa isi creasca puii.
Nu stia de ce-i inchisa,
Si ce anume-i de facut,
Tot topaia in sus si-n jos,
Ciripind din ce in ce mai trist.
Pana intr-o zi, cand a lovit,
Cu ciocul, din greseala,
Portita coliviei s-a deschis,
Si s-a trezit zburand spre libertate.
Obosita de atata drum, intr-un tarziu, 
A adormit , pe o crenguta,
Si tot ce a fost odata trist,
Ramane doar un vis urat.


* * * * * 

73. MOTAN IMPIELITAT

Un motan rasfatat, peticit si infumurat,
Da tarcoale pe inserat, cu ochii dupa furat,
O coada de peste sarat, ce sta pe sfoara agatat.
Sta motanul, bata-l vina, si se uita, se gandeste,
Cum sa ajunga, sa agate cu labuta,
O codita cat de mica, sa se linga pe burtica.
Il astept la cotitura, cu coada de matura,
Sa-i tai pofta sa m-ai fure, din ograda altora.
Ma pandeste afurisitul, cu gandul la prada lui.
Nu te-o pune necuratul, sa imi furi din saramura,
Vreo scrumbie uscata si insirata, agatata sus pe sfoara,
C-am muncit o zi intreaga, sa am ce manca la iarna.
Nici nu-mi termin bine gandul, motanul se rasuceste, 
Si sare din gard pe sfoara, se agata de scrumbie,
Si fuge cu ea in gura, peste gard in batatura. 
Nu am timp nici sa gandesc, il privesc si ma inchin.
Ce motan afurisit, daca il m-ai prind odata, ca vine si imi sare gardul,
Il jupoi si-l pun la sare, sa vada ce sunt in stare.
Poate se invata minte, si se lasa de furat, blestemat impielitat.
Iarna ii mare, mata bleaga, ai sa vi sa te alinti,
Mieunand vei vrea sa intri, langa soba mea cu lemne si cu botul in lapte fiert.


* * * * * 

74. NONSENS

Sorbind din cafeaua cu gust de pelin,
Gandurile imi ratacesc pe aceleasi strazi,
Candva pline de viata, astazi, atat de pustii.
Privesc spre cerul acoperit de polen,
Nu vreau sa vad golul in care ma pierd.
Aud un caine latrand undeva, prin vecini,
Vad o floare uscata asteaptand rabdatoare,
Sa treaca vre-un nor posomorat,
Sa o ude cu o mana de lacrimi de ploaie,
Dar parca se asterne uitarea.
Vantul scutura plopii tremuratori,
Ce ma inunda cu puful lor ametitor.
Degeaba incerc sa imi fac drum,
Prin perdeaua de puf plutitor.
Ma afund tot mai mult, nu mai pot sa respir,
Intind mainile, nu mai stiu daca alung un puf sau un gand.
Mi-e teama, de covorul alb si pufos,
Si de gandurile fara sens,
Mi-e teama de viata fara cuvinte,
Si de dorul stins cu suspine.
Cum sa opresc toate aceste ganduri bizare,
Ma urmeaza atat de supuse, stau agatate de mine ca niste liane,
Mai astept o clipa, nu vreau sa ma pierd de tot.
Ploaia de lacrimi spala teama ce zace in mine,
Si obosita de toata aceasta calatorie inutila,
Ma asez la umbra unui plop stingher,
Si ma las invelita de plapuma alba de puf calator.


* * * * * 

75. VIS CU GUST DE NISIP

Purtata de vise, cu nisipul ud, capatai,
In ape volburi incerc sa ma scald,
Ma poticnesc in primul val , 
Ce se sparge la mal,
Incerc sa ma ridic,
Un altul ma doboara.
Tu, apa tulbure, esti atat de nepasatoare,
Ma atragi in mreaja ta vicleana,
Nu stiu sa inot, ma las purtata de valuri,
Ma atragi in adancuri, 
Numar clipele, am nevoie de aer.
Fulgera! Se aproprie furtuna.
Mi-e teama, ca nu voi ajunge
Inapoi, la malul ce plange.
Parca si valurile vor sa ma scape,
De mania furtunii, ce mocneste in zbucium.
Norii speriati, alearga de-a valma,
Aud pescarusii tipand, vor sa ajunga la tarm,
Sfasiati de vanturi, isi cauta adapost.
Ajutor! Strig, nu se aude nimic.
Deschid ochii, privesc norii,
Lumini si umbre danseaza in noapte.
Adorm! S-a asternut linistea.
Ma cobor in abis, un alt vis cu gust de nisip.
Liniste! Atat de liniste!


* * * * * 

76. SPUNE DOAMNE!

Mai poti, Doamne, mai poti,
Sa ne porti, pe umerii Tai, pe toti?
Da-mi, Doamne, aripi sa zbor,
Sa-ti fie si Tie mai usor.
Lasa vantul sa ma poarte,
Departe, de dupa nori,
Sa nu ma mai intorc deloc.
Mai ai, Doamne, Tu, rabdare,
Sa ne asculti pe fiecare?
Mai sufla, Doamne, odata,
Peste bucata asta de carne,
Sa se transforme in lut,
Sa o luam de la inceput.
Ti-ai facut, Doamne, timp,
Sa te opresti la poarta mea,
Nu ai batut, nu ai strigat,
Ai stat si ai asteptat,
Sa te primesc in casa mea.
Te-am privit pentru un minut,
In genunchi nu Ti-am cazut,
Ce as putea, Doamne, sa Te rog,
Sti Tu mai bine, ce sa-ti mai spun eu.
As fi vrut sa mai ramai, 
La un pahar de vorba sfanta,
Sa Te ascult si eu pe Tine,
Ca esti Doamne, tare singur.
Tu poti sa fi pentru noi, 
Parinte, frate, si bunic,
Dar ce facem Doamne noi,
Sa iti platim inapoi?
Nu meritam, Doamne, nimic,
Iti punem rabdarea la incercare,
In fel si chip.
Ne vaitam de crucea noastra,
Tu nu spui, Doamne, nimic.
Ai purtat-o pentru noi,
Fara sa Te plangi ca-i grea,
Ajutor nu ai cerut, ba din contra,
Ne-ai ferit, de biciul calaului,
Si de spada soldatului.
Te-am scuipat si Te-am hulit,
Pe cruce Te-am rastignit,
Nici atunci, Doamne, n-ai spus nimic.
Ce pedeapsa meritam, 
Pentru tot ce ai indurat?
Spune Doamne, 
Tu care le sti pe toate,
Nu sta acolo, neclintit!


* * * * * 

77. DOR DE DOR

Am aprins focul, am stins lumina,
Mai sunt cateva ore, poate imi gasesc tihna.
Ma las in voia noptii, somnul sa imi puna in ordine gandurile, in linistea intunericului.
Vise de noapte, sperante inutile, dorinte febrile, amintiri inca din copilarie, iluzii flamande, dezamagiri, nu prea multe. 
Sunt prea multe ganduri, nu la scriu, le insir in gandu-mi.
Astept dimineata, in linistea noptii, 
Mai adorm din cand in cand, 
Ma trezesc cu tine in gand,
Iti zambesc, efemer, ramane oricum , acolo, undeva, in eter.
Se crapa de ziua, incet, fara graba, 
Si soarele are nevoie de timp sa apara.
Liniste, prea multa liniste, intr-un spatiu, de obicei, plin de zarva.
Se aud pasarile ciripind, cainii latra, 
Alearga timpul, parca zboara,
Nici nu clipesti si iarasi este seara.
Copilul din noi se revolta, nu vrea sa creasca mare.
Cerseste o clipa macar, sa mai ramana in bratele mamei.
Sa-l stranga aproape, sa-i cante in soapta,
Sa-i vegheze somnul dulce , netulburat,
De grija zilei de maine sa fie uitat.
M-am trezit, inca mi-e somn, si mi-e lene,
Mai raman o clipa, ma alint intre perne,
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
Ar fi bine sa te intorci inapoi,
Nu sti sa faci cafea neagra amara, 
Sau un ceai cu miere si scortisoara, 
Nu-i nimic , stiu eu pentru amandoi.
Deschid geamul, vantul rece ma rasfata, 
Alunga nelinisti, mi-e dor de somn,
Mi-e dor de timpul petrecut in doi.
In sfarsit dimineata isi arata fata,
Ne salutam reciproc, zambim si o luam din loc, 
Lasand in urma, ganduri nebune, prea multe sa le mai numar.
Privesc spre cerul senin, 
Soarele imi mangaie fata,
Sunt fericita, traiesc!
Buna dimineata!


* * * * * 

78. MARIONETA PE SCĂRI

Ma trezesc din somn cu ganduri pline de amintiri, si nu sunt putine.
Zambete, amestecate cu lacrimi sarate,
Imi curg in cafeaua fara pic de lapte.
Privesc peste umar, aud hohote de ras,
Am crezut ca suntem noi, 
Pentru o clipa, am ras impreuna cu ei.
Timpul, mereu acelasi, neschimbat,
cand soare, cand nori,
Noi nu mai suntem la fel.
Altcineva ne priveste din oglinda
Agatata intr-un cui, ruginit si stramb, pana si el.
E greu sa te ascunzi, de atatea ganduri marunte,
Te lovesc atunci cand crezi ca iti este mai bine.
Nu pot sa nu le bag in seama, sunt parte din mine, 
Batrane si ele, unele mute, altele surde.
Unele amintiri se intorc schiopatand, parca cer indurare,
Nu vor sa fie uitate, altele mor, nu mai sunt importante.
Ma intreb cum m-as simti, daca intr-o zi, 
As deveni o marioneta, in bratele nu stiu cui,
Legata cu sfori, fara sa pot sa imi cer dreptul de a fi.
Sa joc un teatru comic, sau trist, 
Sa rad sau sa plang, 
Sa nu incerc sa inteleg,
De ce lacrimile au, mereu, acelasi gust.
Ar fi oare, acolo, in ultimul rand, cineva,
Sa ma priveasca, cu grija, 
Sa inteleaga ce simt sau ce vreau?
Sau pe randul din fata, se indura cineva, 
Sa plateasca pretul pentru maretie, 
Doar sa fie cativa pasi mai aproape de mine?
Cer prea mult, privesc in multime,
Nu este nimeni acolo, locul acela este gol, sforile astea ma dor, 
Nu este usor sa fi o papusa pe placul tuturor.
Mai degraba ma intorc, cu picioarele pe pamant, 
Si uit de tot ce imi trece prin minte,
Lasand in urma alt gand, ce zboara pe aripi de vant, 
Viata merge inainte, nu mai am timp de pierdut,
Cu ganduri sumbre si chipuri de lut!


* * * * * 


79. FRUNZA DE TEI

Frunza mica, frunza verde,
Te usuci. Cine te vede?
Picaturi de apa sfanta,
Te mai pica, te mai uda,
Iti mai da parca, putere,
Sa te ti de o crenguta.
Azi, maine, te ofilesti,
Si de bate putin vantul, 
M-i te ia si m-i te rupe,
In bucati sau pe din doua,
Si te sufla, te alunga, 
Peste drum, in mahala,
Unde matura te strange
Pe faras, si m-i te pune,
Undeva intr-un ungher,
Unde cosul de gunoi,
Asteapta un gunoier,
Sa te ia,sa te arunce,
Intr-un loc uitat de lume.
Si cand pomul dezgolit,
Dorul incepe a ti-l duce, 
Trimite-i vantul inapoi,
Sa-l scuture, sa ii trezeasca,
Simtaminte adormite,
Pentru o frunza betegita,
Din coroana lui de tei.


* * * * * 

80. CĂSUȚA DE CHIRPICI

Orice poveste are un rost,
De vrei sa afli cum a fost,
Dar cand ajungi mai spre sfarsit,
Ai vrea sa fugi, sa nu mai sti.
Asa am patimit si eu,
Cand pasii m-au purtat,
Spre casa unde am copilarit,
Si cand am ajuns in fata portii,
Am crezut ca am batut la usa mortii.
Pe poarta din gardul de la strada,
Atarna un lant greoi, cu-n lacat trist,
Pus, asa-ntr-o doara,
Parca uitat sa fie inchis, 
Prea multe ploi au curs, si-i ruginit.
Sa-l ating nu pot, mi-e teama,
Sa nu cada batrana poarta. 
Sprijina pe dansa, o cioara,
Pare adormita, nu vreau sa o trezesc,
De-i obosita, nu vreau sa zboare,
Poate asteapta de mult timp,
Un suflet sa mai treaca,
Prin locul pustiit.
Privesc printre uluci,
La casa din chirpici,
Mai simt si azi mirosul, de visini si caisi,
De frunze uscate de tutun,
Ce impodobeau odata, odaile de lut.
La geam ghivece goale,
Nici urma de pamant.
Pe banca de la poarta, 
Am vrut sa ma sprijin,
Lipsita de un picior,
Aproape am cazut.
E subreda saraca, 
Nu pot sa ii cer mai mult.
Nici nucul din gradina,
Nu este mai fericit,
Mai are totusi cateva frunze verzi,
Si umbra lui te imbie, sa te asezi.
Se lasa seara, peste sat,
As vrea sa mai raman,
Dar timpul a zburat,
Ating cu atata mila,
O poarta si un gard.
Privesc la casa goala,
Un geam este putin crapat. 
As vrea sa las in urma,
Un semn, ca am fost aici,
Imi scot papucii si ii asez cu grija,
Acolo, sub bancuta care s-a rupt cu mine.
Pamantul cald si moale,
Ma lasa, de-l rog, sa-l calc in picioare.
Si am sa mai rog si vantul,
Sa poarte de grija, 
Casutei mele din chirpici, 
Facuta de maini aspre si arse soare.
Trece timpul, si cu el, doar un gand,
Nimic din ce a fost, nu este pierdut,
De vrei sa sti, cum a fost,
Mergi inapoi in timp, 
Si de vei gasi papucii sub bancuta,
Incearca sa-i porti, iti vor spune
O poveste, ce am scris-o desculta.

* * * * * 


81. LA TERASĂ

La o terasa, in plina strada,
Priveam spre trecatori, ca la parada.
Putin cam frig, dar ne incalzeam cu
vinul vechi si asezat,
Dintr-o ulcica de pamant, 
Si astazi, parca, gustu-i simt.
La masa de langa noi,
O tiganca infasurata in basmale,
Vindea si ea cateva flori,
Ia-i aruncat in graba vre-o doi poli,
Pentru un buchet de trandafiri.
Ridici din umeri, dar ii lasi alene,
Oftezi usor, te uiti spre mine,
Si iti intorci privirea, inapoi, spre trecatori.
Undeva, in coltul lui,
Un tigan cu salvari si un tambal,
Canta ceva, prea vechi, prea trist,
Ca de pahar,
Un cantec fara de sfarsit.
Iti citesc chipul, incruntat,
Multe ganduri dau navala,
Sa te intreb ar fi pacat, 
Mai bine astept sa ploua afara.
Aprind o tigara, langa paharul cu vin,
Putin ametitor si cu gust de tanin,
Nu vreau sa stiu mai mult,
Mai bine las vantul sa-mi fure gandul,
Si vinul sa isi spuna cuvantul.


* * * * * 


82. DIN LUMEA CELOR FĂRĂ SUFLET

Am crezut in sinea mea, 
Ca bunutul Dumnezeu,
Nu are simtul umorului.
Dar acum m-am linistit,
Ma tot uit in jurul meu,
Si incerc sa ma conving,
Ca nu fost nici o greseala,
De a ales din tot ce misca,
Un suflet fara minte,
Si o minte fara suflet.
Intreb ba pe unii, ba pe altii,
Cand privesc ochii in lacrimi,
Ai cainelui de langa mine,
Daca nu a fost o gluma, 
Cand din doi a ales unul,
Si l-a lasat sa se creada,
Stapan peste tot ce misca,
Si cand isi da cu stangul in 
dreptul,
Sa cada in patru labe,
Sa vada ca nu-i departe,
Si nici atotputernic.
Si cand ajunge acolo, jos, 
Doamne, ce tare imi doresc, 
Sa nu mai gaseasca putere,
Sa se ridice in picioare,
Sa invete umilinta, 
Ce o primeste de la un suflet 
fara minte.
Doamne, m-ai lasa gluma la
o parte, 
Si nu m-ai rade de mintile 
astea luminate,
Le sta bine, asa, in patru labe.
Si totusi, cred in sinea mea,
De am primi, in dar, inca o viata,
Ar fi bine sa invatam, din lumea
celor care nu cuvanta,
Sa oferim fara sa cerem,
Si sa ne luam doar cat ne trebuie.


* * * * *

83. MATUSA

Ti-e frica sa mai bati la cate o usa,
Sa nu-ti deschida vre-o matusa,
In capotul de matase, zdrentuit,
Ursuza si cu parul ciufulit,
In tarlici de catifea, 
Tafnoasa nevoie mare,
Cand apari ca din senin.
Nici nu te primeste in casa,
Cu privirea imbufnata,
Te lasa, asa, in usa,
Nici nu sti daca sa intri, 
Sau sa te intorci acasa.
O privesti nedumerit,
Astepti un „bine ai venit”,
Dar cine sa ti-l spuna.
Iti intoarce spatele,
Se intoarce la masa ei cu
catrafuse,
Cotrobaie dupa vre-un lucru,
Nu-l gaseste, ii sare tafna,,
Ii scapa cana din mana,
Varsa jumatate din cafea,
Se uita putin mirata,
Dupa o carpa la indemana,
Se intinde s-o apuce,
Varsa si ce mai ramane.
Tu, tot acolo ai zabovit,
N-ai intrat, nici n-ai iesit,
Ai ramas in pragul usii,
Rezemat de tocul usii,
S-o ajuti, uita si fugi.
Las-o asa, in lumea ei, 
Oricum nu te baga in seama,
Se descurca ce sa mai,
Are ea o randuiala in toata
zapaceala,
Chiar de vrei sa o ajuti,
Probabil mai mult o incurci.
Vrei sa pleci, dar ai uitat,
De ce oare ai venit,
Si gandesti in sinea ta,
Nu e mult si ajungi ca ea.
Ramas bun de vrei sa-ti iei,
Ridici din umeri, nici n-ai cui,
Nu te intrece nici cu gluma,
Trage usa, fara zgomot,
Sa nu te auda matusa,
Cine stie ce ii vine,
Si se intoarce dupa tine,
Si o luati de la inceput,
Ea tafnoasa si tu mut.


* * * * *


84. DOUA CULORI, DOUA SURORI

Doua culori, devenite surori,
Imbratisate, dau viata unei panze,
insetata de dor.
Maini de vraci, peticesc, pe alocuri,
O poveste, gasita in uleiuri,
Putin abstracta, din care nu intelegi
mai nimic.
Si totusi, privind in ansamblu,
Parca vezi o lumina, ce vine in
contrast,
Cu intunericul din mintea lui.
Panza, prafuita, ingalbenita de timp,
Primeste, umila, idei ce reciproc
se incurca,
Idei parca stranse in furca,
Si aruncate asa, de-a valma,
Peste umar, dand panzei culoare,
Din fiecare, cate putin.
Dar nici cu vraciul ei nu-i de glumit,
Priveste si el putin buimacit,
La haosul ce a iesit, din mintea
unui razvratit,
Un adevarat dezastru, devenit inamicul
Unei povesti fara inceput, fara sfarsit,
Invaluita in mister , asezata pe panza, in abstract.


* * * * *


85. ALT DECOR, O NOUA ZI

Nici ceasul nu mai tine pasul,
Cu inima ce sta ascunsa,
Undeva, in pieptul meu,
S-au intrecut demult cu gluma,
Si au pierdut pe rand masura,
Nu tin seama de mi-e greu.
Ceasul ii batut in cuie,
Inima topaie intr-o cutie.
Nu cer plata, bat intr-una,
Mila mi-e de atata truda.
Imi sunt bune calauze,
Nu pot sa ma ascund de ele,
Pana si noaptea, imi tin de urat,
Masurand in legea lor,
Timpul pana la asfintit.
Cu soapte, sacadate, se opresc,
Se asteapta, nu vor sa se piarda,
Se tin strans de mana,
Mergand impreuna,
Si trag cu ochiul pe fereastra,
La luna curioasa, ce priveste timida,
Cum trece timpul, peste noaptea alba,
Ce ma tine tintuita in casa.
Prea devreme sau prea tarziu,
Alt decor, o noua zi,
Si luna isi vede de treaba ei.
Ceasul cu glumele lui,
Trezeste in inima mea, dorinta de a trai.
Soarele rade in sinea lui,
Privind cum se scurge timpul,
In acelasi ritm, neschimbat.


* * * * *

86. ȘI PLOUĂ


Si ploua, si-i intuneric, si mi-e teama,
Ma tulbura vremea de afara.
Ma ascund sub patura,
Somnul nu vine, cutreiera.
Deschid o carte, o rasfoiesc
In tacere, nu citesc,
E prea intuneric.
Ascult doar fosnetul
De hartie uscata.
E singurul ce imi tine de urat,
In asta seara de toamna.
Si totusi mi-e somn,
Dar mi-e frica s-adorm,
Ce noapte urata si uda ,
Ce vreme nebuna,
Tresar, la cel mai mic fulger,
Si tuna….. .
Ma intorc la fosnetul paginilor,
Incerc sa acopar, un tunet,
Ce-mi sparge timpanele.
Cu un alt zgomot, mai sumbru,
Si ploua, si ploua, si ploua,
Pana si cerul se incrunta,
De zgomotul asta macabru.
De as adormi ……dar nu pot,
Ce noapte, nici nu vad,
Stau ascunsa sub patura.
Si mi-e frica, si mai rasfoiesc o pagina,
Ce imi tine de urat, necitita.
Mai ridic din cand in cand patura,
Cu un deget, nu-l scot afara,
Mi-e frica sa nu mi-l apuce vre-un inger.
Stiu o rugaciune,
Si incep a o spune, in soapta…
Vreau sa auda doar ploaia,
Poate se indura, si pleaca,
Undeva, mai departe.


* * * * *

87. NICI TIMPUL

Nici timpul nu mai imi este prieten,
Ma tine de mana, in goana lui nebuna,
Si fuge cu mine, nu iarta, nu uita.
Nu pot sa-l opresc,
Ma priveste in ochi,
Ma trag inapoi.
Privirea-i rece, ma ingheata,
Ma lasa fara speranta.
Degeaba Il rog sa se opreasca,
Macar pentru o clipa.
E surd la rugaminti,
Nu stie de sfinti,
Are lumea lui, nu stie ce-i mila.
Dar stiu eu, o simt mereu aproape,
Este aici, langa mine, in mine.
Nu baga timpul in seama,
Il dojeneste in gand, ca o mama.
Ii simt mangaierea, si lacrima-i calda,
Ma sprijina, ma indruma,
Isi cunoaste fiul, stie, nu-i de gluma!

* * * * *

88. FRUNZE MURIBUNDE

Privesc prin geamul aburit,
Cum s-a invelit pamantul tot,
Cu frunze muribunde, ce au lasat
copacii goi.
Si printre ele, ascunse, dorm gaze
amortite de atata frig si ploi.
Doar vantul, rascoleste, cu adierea lui,
O poveste de toamna rece,
Desprinsa, parca, dintr-o fantasma.
Cu gandul pierdut, in visul meu placut,
Aud pasi grabiti, ce par cam obositi,
Cum alunga si ultima secunda a
noptii ce a trecut.
Si ma cuprinde teama,
E toamna si mi-e frig,
Si ma fac ghemotoc,
Incerc sa ma ascund,
Ca o gaza sub frunze.
Cat nenoroc!
Frigul ma ajunge, ma ingheata,
ma frange,
Fug de la fereastra, ma asez langa vatra,
Acum mi-e mai bine, las vantul sa zburde.
Nu mi-e dor nici de ploaie,
Ma privesc, sunt desculta.
Si tu, biata frunza, poveste de o vara,
zaci fara viata.
Iar eu, ascunsa, lipita de soba,
Te privesc!….. Ne desparte o fereastra.

* * * * *

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s