BOHEMIAN RHAPSODY

queen

Gata, s-a încheiat și weekend-ul ăsta în care am văzut două filme submediocre. „A Star Is Born” și „Bohemian Rhapsody”. Lumea în general e cucerită mai ales de al doilea și acum îmi dau seama de ce. Cred că și dacă pui o porcărie de film de-a lui Sergiu Nicolaescu pe muzica lui Queen, iese ceva ce oamenilor le va plăcea să vadă și să revadă mereu. Ele în sine, ca filme, sunt, cum spuneam, submediocre, puțin probabil să vrea cineva să revadă vreunul. Cu toate astea, pe cel de-al doilea film îl salvează muzica, Bohemian e mult mai bine salvat de muzica lui Freddie decât este celălalt film salvat de muzica lui Gaga). Totusi nu este suficient. La sfârșitul zilei, ambele filme amintite aici, ca și First Man al lui Chazelle (altă mediocitate) se vor resimți ca dezamăgiri. Personal mă așteptam ca exact în anul în care sărbătorim două realizări epocale, adică jumătate de secol de la Odiseea Spațială a lui Kubrick, apărută în aprilie 1968, dar și de la așa-numitul White Album al lui The Beatles, care a văzut lumina existenței chiar în noiembrie) să avem ceva comemorativ sau măcar ceva de același nivel. Iacă, nu avem parte. Odiseea Spațială și White Album sunt pași atât de importanți pentru omenire, momente atât de glorioase ale istoriei recente a acestei specii, încât să vezi ce s-a produs anul ăsta și anii anteriori îți poate provoca un atac de anxietate. Simți așa, o gheară-n piept, o apăsare adâncă, la gândul că nimic din ce s-a creat până astăzi, 12.11. 2018, nu poate măcar să se apropie de vreuna dintre cele două, ca anvergură și implicații pentru toată umanitatea. Kubrick și Beatles au vorbit răspicat, acum 50 de ani, despre ce înseamnă să fii om. Astăzi, la jumătate de veac după acel moment, trebuie să ne mulțumim doar cu ce a fost spus în 1968 și să sperăm că măcar în 2068, adic peste alți 50 de ani, ne vom descurca ceva mai onorabil și vom crea ceva memorabil. Până una-alta, eu unul caut cu disperare oameni care chiar să aibă ceva de spus, în timpurile noastre, dar s-ar putea să am mult de săpat în oceanul de chestii făcute pentru bani și pentru propriul ego. Vă anunț dacă găsesc ceva, deși sunt slabe speranțe. Datorită nivelului scăzut de cultură la nivel național, filmele lui Nicolaescu, ca toate filmele din timpul ciuruitului aduc televiziunilor rating în zilele noastre și mulți bani multiplexurilor, chiar dacă ele sunt de fapt niște kitsch-uri monumentale. Dacă la un mall rulează într-o sală „Nea Mărin Miliardar”, sala respectivă va fi arhiplină, curioșii dornici să vadă un praz într-o geantă diplomat stând înghesuiți ca sardelele pe toată durata filmului, în timp ce dacă alături, în altă sală, rulează „Bohemian Rhapsody”, ea va fi goală. Nu de alta dar începând cu 1990 și până acum, în 2018, e la modă să ai manele în casă, să asculți sârbe și hore, culmea, să mai inviți și pe alții să facă la fel, să asculți glasul gri al sticlei la Vama Veche, să mergi la Untold și să fii DJ în fața unei orgi de 19 dolari. Sau o treaptă mai sus, VJ. Nu-i întreba pe cei din jur de Shuffle, nu îndrăzni să le strici ziua cu Doubledecker. Nu-i întreba nimic despre Kraftwerk sau Radioactivity, se vor uita la tine precum ornitorincul la tămâie sau cum s-ar fi uitat Marie Curie la o drona cu LED-uri. În schimb dacă te lauzi că ai făcut rost de bilet la Untold la Cluj, ești zeu cu tentă de Dumnezeu pe scara blocului tău.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s