SCURT TRATAT DE PROSTIE CUANTICĂ

Vineri seara. O sa scriu ceva despre prostie. Incepe weekendul. Voi scrie despre prostie. Unii pleaca spre cârciumi. Eu voi debita ceva despre prostia umana. Altii dupa ce au terminat de halit masa de seara sar repede in sufragerie pe telecomanda si apasa pe singurul buton tocit, pe care nu se mai vede ce scria candva. Il cunosc din instinct, de ani de zile. E Antena 3, unde ce zice raspopitu` e sfant, ce zice Ciuvica e articol de lege iar sunetele scoase de „morsa competenta Chiri”, dupa cum il alinta gazetarii, sunt melancolie pura si alb imaculat. Mascariciul inchide seara cu „Da, bun gasit in frumoasa emisiune!” Și-atât. Va scriam mai sus in vreo trei randuri ca voi scrie despre prostie. Am tot repetat, ca sa fiti in tema si sa nu uitati subiectul. Asa cum calugarul calabrez Tommaso Campanella disjunge melancolia calda din cea rece, la fel in studiourile respective de care faceam vorbire adineauri se disjunge ceva din nimic. E important sa treaca seara si sa vina ziua de leafa. De rating, sa fim seriosi, peste Pro nu poate trece cineva in zilele noastre, pe niciun segment orar, pe niciun target de varsta, pe niciun segment urban sau rural, public comercial sau cota de piata (market share), oricat ar incerca cineva sa masluiasca statisticile. Chiar daca sigla Pro TV s-ar muta pe blocul Intact, audientele ar fi aceleasi. Pro e deasupra in permanenta si daca ar difuza un documentar cu carabusi filmat in Cuca Măcăii, regizat de Vasile Fleașcă sau de oricare alt vasile cu „v” mic. Omul se uita la post, nu la cei ce-l compun. Antenele au publicul lor, care nu se va schimba niciodata. Pro TV are deasemenea publicul specific, nu oricine se poate uita la „Las Fierbinti”, cea mai dizgratioasa porcarie din toate timpurile, de cand i-a zis Decebal lui Scorilo „Tata!” si pana in zilele noastre. Un simplu prezentator meteo de la Pro in schimb, ar face rating mai mare decat ceva similar la Antene. Cum si posturile de radio au publicul lor, in Bucuresti „Morning Zu” facand legea. Ce mental trebuie sa ai sa râzi la asa-zisele glume ale lui Buzdugan si Morar, doar cei in cauza ar putea sa ne spuna. In tara si mai ales in orasele mari predomina Kiss FM, cu „Râzi cu Rusu si Andrei”. De cand Sergiu Floroaia s-a dat deoparte si a aparut Rusu, s-a cam dus totusi in cap. Cum sa râzi la Rusu? E delir sciatic si „mental confusion”, zau! Spuneam ca scriu ceva inedit, zic eu. Despre prostie. Stiu, e infinita si sunt convins ca n-o sa reusesc nici in cateva randuri nici in 24 de milioane de randuri sa lamuresc chestia asta, chiar ar fi o prostie din partea mea sa incerc sa rezolv eu prostia pe planeta. Stiu ca Einstein a spus odata ca doar doua lucruri sunt infinite pe lumea asta, Universul si prostia. Dar, a adaugat el, „de Univers nu sunt sigur”… N-o sa scriu despre prostie ca un destept, adica precum unul care se crede in afara sferei conceptului despre care scrie, fiindca „oamenii inteligenti ating cote de prostie pe masura inteligentei lor”. Stiti cu totii cine spunea asta. Paleologu, da. Scriu despre prostie ca despre o conditie curenta si obisnuita a umanitatii. Toti am fost, suntem sau vom fi loviti mai mult sau mai putin de prostie. Toti suntem prosti la un moment dat al istoriei. Toti spunem prostii, facem prostii sau ne purtam prosteste. Votam prosteste de multe ori, am dreptate? Nu scriu despre prostia clinica, denumita oligofrenie (minte mica si putina), chestiuni genetice sau handicap mental. Astea sunt drame si despre chestiile astea nu se glumeste, deci sunt alte subiecte pe care nu le abordez din principiu. Citisem aproape toate romanele mari de Dostoievski pâna sa mă apuc de „Însemnări din Subterană”. Cand am rasfoit romanul si am vazut că are in jur de 150 de pagini mi-am râs în barba si mi-am propus să il fac praf rapid în trei-patru ore. N-am avut cum. După treizeci de pagini am închis cartea și am reluat lectura de la prima pagină. E sublim, credeti-ma! Am adus vorba de chestia asta fiindca aici autorul scrie nici mai mult nici mai putin decat „Omul e prost. Fenomenal de prost”. Un paradox nedefinit de nimeni pana acum este faptul ca acea sintagma „catedrala a mântuirii neamului” foloseste cuvinte care vin din limba maghiara. „Mântuire” si „neam” sunt cuvinte din maghiara, nicidecum romanesti. „A gândi” vine tot din maghiara, noi având „a cugeta”, din ce in ce mai putin folosit. „Iubire” nu e un cuvant romanesc, el vine din limba slavă. Chiar si melodia „Noi suntem români” e ciordită de la un ceardaș maghiar, hai ca pe asta sigur n-o stiati. Oricum nu pricep de ce este nevoie de declaratia asta „Noi suntem români”. Ne crede oare cineva altceva? Crede cineva ca suntem vietnamezi sau coreeni si trebuie sa le spunem noi ca suntem români ca sa doarma linistiti? Nicaieri pe planeta nu exista o melodie sau un cantec „Noi suntem algerieni” sau „Noi suntem filipinezi”. De ce ar trebui cineva sa se prezinte cuiva? Semănăm a altceva de fapt? Mi se pare o prostie, ca tot scriu pe tema asta. Prostia e o stare sociala sau individuala foarte joasa si nu e de râs deloc. Termeni colaterali pe tema asta sunt cu duiumul. „Te uiti ca prostul” inseamna ca te uiti fara sa pricepi ceva si fara sa participi. Te uiti pur si simplu in gol, cu o inertie a privirii, fara vreo consecinta ulterioara. La fel exista „Râzi ca prostul”. Te uiti la ceva si te plesneste râsul. Si eu fac asta de multe ori, interiorul se dezlantuie brusc, la vederea sau la auzul unei prostii, desigur. Tuturor ni s-a intamplat, chiar daca nu toti recunosc. „A te prosti” e o dragalasenie care se refera in general la copii si copilarie, dar adesea se poate intampla si adultilor. Asta nu e rau. Varietatea de actiuni prin care sa „te prostesti” e infinita. Bezna, intunericul mental al cuiva, negrul devenit aura determina expresia „prost ca noaptea”, deci iata ce tare stam la capitolul „cromatica prostiei”. Românii, ca nimeni altcineva, au incercat sa schimbe intr-un fel pozitiv aceasta prostie, printr-un diminutiv inexistent pe planeta. „Prostuț”. Adica „e baiat bun, dar e cam prostuț”. Cred ei ca suna mai dulceag, mai cu plus decat „prost”, desi nu e absolut nicio diferenta intre una si alta. Prostul e o persoana care stie totul. E convins de ce stie, nu are niciun dubiu, este atoatecunoscator iar daca esti atent la el, chiar incearca sa-ti si explice. Daca nu reusesti sa intelegi ce incearca el sa-ti demonstreze, in fața lui tu esti cel prost. Sa te fereasca Cel de Sus sa nu fii de acord cu ce iti explica el fiindca in mintea lui e clar, esti prost. Credeti-ma, spun din experienta, nu vorbesc din albume literare. Cu aceasta caracteristica s-a luptat Socrate toata viata lui, incercand sa demonstreze tuturor ca e fals sa afirmi ca stii ceva. Dar prostul nu poate fi niciodata contrazis, el are convingerile lui personale, din beton armat, incapatanarea si opinia patimașă fiind dovezile cele mai clare ale prostiei. Prostul e intotdeauna serios si solemn tot timpul. Inflexibil si mereu cu o mina care sa dea impresia de atotcunoastere. E mai fix decat o statuie. A fi prost inseamna a nu avea capacitatea de a râde de tine si de a poseda obsesia de a te lua intotdeauna in serios in orice context al vietii. Fiind si serios si cunoscator a orice de pe planeta, prostul e si sfătos. El da sfaturi tuturor, cu orice prilej. Cand cineva imi spune „Sami, stai sa-ti explic!”, intru in panica. La propriu. Fiind atat de sigur de el si plin de stiinta in opinia lui, cu un prea plin cultural inexistent la ceilalti din jurul sau, prostul e un personaj eminamente fericit si e multumit de viata lui, neindoindu-se niciodata de el insusi si de cunostintele lui multicultural avansate. El are dreptate intotdeauna, cu o consecventa tulburatoare. Pentru el, totul „e simplu” si te face sa te crezi chiar prost cand nu intelegi ceva ce prostul iti spune ca pentru el „e atat de simplu”. Având o vorbire standardizata, idei putine, un bagaj de cunostinte redus spre zero, doar cateva fraze in tot rucsacul lui genetic, fraze pe care le intortocheaza in mii de feluri doar ca sa para multe, prostul incheie o discutie intr-un fel anume, cand i s-au terminat cele 3 idei din cap. Prostul încheie discutia cu propozitii care nu inseamna nimic, fiindca nu mai are ce sa spuna, sau ce altceva sa mai spuna. Ati auzit cu siguranta finaluri de discutie de genul „Sanatate sa ne dea Dumnezeu, ca restul vine de la sine!”.In momentul ala prostul nu se gandeste nici la Dumnezeu nici la sanatate ci vrea doar sa iasa elegant dintr-o discutie pe care n-o poate duce si pe care n-o mai poate controla. „Prin cate am trecut eu la viata mea… ce stiti voi?” sau „Altfel era pe vremea mea!”. „Aveam si noi pe timpuri nebuniile noastre, dar nu se compara cu ce e acum!”. Ati auzit expresiile astea care de fapt nu spun nimic? Sunt sigur ca da. „Asta e viata, n-avem ce face, mergem inainte!” Finalul ăsta de conversatie face toti banii. Standardizarea e unul din simptomele prostiei. E la moda sa gandesti cu capul altuia si sa vorbesti „cum se vorbeste”, nu cu stilul tau caracteristic. Prostul spune ca „a lecturat”, i se pare ceva mai fin decat „a citit”. El „a vizionat”, nu „a vazut”. El ” e determinat” sa faca ceva, i se pare mai finuț decat sa spuna ca „e hotarat”. Aici nu ma bag si in ramura „romgleza”, e prea vasta ca s-o pot acoperi intru totul, prostul „șeruie” cand are un „cealengi” desi daca-l iei la bani marunti si-l intrebi ce inseamna ce a zis se uită la tine ca pitecantropul la o plasmă 4K. El, prostul, e intotdeauna un militant desăvârsit. Cand i se pare lui ca stie ceva, vrea sa imprastie asta intregii planete, intregului mapamond, daca ar putea. Andrei Pleșu spunea ca i se pare o prostie acel „political correctness”, fiindca te pune sa te gandesti daca dupa ce-i spui cuiva ceva ce gandesti, acela sa nu faca vreo nevroza grava. Ca si cand intreaga lume ar fi un azil plin cu neputinciosi iar daca tu ii spui cuiva ca a gresit un text, acel cineva s-ar putea sinucide fiindca a suferit rau si l-au durut adânc vorbele tale. Adica se prefera toleranta dusa pana la extrem, la nepasare practic, „corect” fiind sa-i spui celui care a gresit vizibil „Ok, nu comentez, e parerea ta, ti-o respect, eu am alta parere in schimb. E OK!”. Cica asa ar fi corect intr-o lume ideala, sa inveti sa fii de acord cu ceea ce de fapt nu esti, fiindca daca ii spui cuiva ca nu esti de acord cu el, il rănesti grav si daca se arunca ăla in fata metroului? Ce te faci, îl ai pe constiinta? Eu am un principiu: „Aratându-i unui om partile negative, il scapi (sau ai șansa sa il scapi) de ele”. Deci nu sunt „political correct”. Deci sunt prost. Asta e, imi asum, dar nu ma schimb. Ca sa nu se spuna despre cineva ca e prost, se foloseste fraza din Biblie „e sărac cu duhul”. S-a creat o intreaga ideologie despre aceasta fraza ca sa se dea o impresie cum ca prostia e buna si e bine ca exista, cei prosti fiind de fapt cei fericiti, deci, pe cale de consecinta e foarte bine sa fii prost, fiindca tu, cel prost, vei mosteni Imparatia Cerurilor, nu ceilalti. Sensul expresiei din evanghelie „fericiti cei saraci cu duhul” este cu totul altul decat cel pe care se pozitioneaza si se asambleaza ideologia prostiei. Gabriel Liiceanu numeste prostia „încremenire in proiect”, considerand ca un prost e cel care a avut candva in viata o idee fixa, a ramas toata viata alaturi de ea si nu si-a schimbat-o niciodata, neadmițând ca altcineva sa aiba o alta idee, diferita de a lui, deci nerecunoscând vreodata ca ar fi putut fi prost, fiindca prostul nu crede niciodata ca a fost prost vreodata, ramânând intotdeauna inchistat si inchis in ideile lui fixe, intotdeauna prizonier al proiectului sau in care a ramas vesnic si pe vecie incremenit. Exista pe pământ și prostul prostit de proști, care se lasa prostit in anumite momente ale vietii exact de altii ca el. In opinia lui Carlo Cipolla, un istoric italian care este si autorul eseului „Legile fundamentale ale imbecilității umane”, exista patru categorii de oameni. „Neajutoratul” care face tot timpul servicii altora, dar toate sunt in paguba lui, „inteligentul” care face servicii altora din care beneficiaza si el, „raufacatorul” care face servicii altora din care doar el are beneficii iar ceilalti pierd și in final, „prostul, imbecilul”, care face servicii celorlati din care pierde si el, pierd si ceilalti. Prostia nu e ignoranta, e absolut altceva. Ignoranta poate fi combatuta prin informare, prostia nu poate fi combatuta in totalitate niciodata, cu niciun fel de instrument. Repet, tot ce am scris aici nu se refera la prostia clinica, aia e altceva, acolo nu ma amestec, aia e boala si n-o comentez. Exista prostie si la un nivel mai ridicat, mai elevat, cum ar fi acele site-uri de „dezvoltare personala” care te invata cum sa gandesti, cum sa traiesti, cum sa te „dezvolti”. Ăștia sunt „experti”, „traineri”, care te invata cum sa ai succes, cum sa castigi in viata, cum sa devii lider, etc. Cititi si minunati-va! „Sunteti un lider autentic? Va invitam sa aflati raspunsul in ochii unui cal!”. Da, ati citit bine! Calul are o prestanta, un prestigiu de „leadership”. Inchei elucubratia mea despre prostie cu o boacănă demnă de Cartea Recordurilor, autor, cine credeti? Zgonea, mă! Zgonea! Cititi cu atentie: „Imnul „Desteapta-te române” este expresia năzuintei continue a poporului român de a se dezvolta, de a arăta Europei si lumii intregi cât suntem de valoroși”. Cititi si bagati la cap, ce vedeti aici nu vi se va spune niciodata nici de vreun psiholog, nici de vreun psihoterapeut, cu atat mai putin nu veti auzi asa ceva in cabinetele de „terapie de cuplu”. Cei enumerati mai sus, te vor lăsa să iesi din cabinet exact asa cum ai intrat, indemnându-te in cel mai părintesc mod cu putință sa „privești înlăuntrul tău” si sa incerci sa „scoți la suprafață copilul din tine”. Prostia n-o vor scoate, nici nu vor incerca s-o scoata. N-au niciun interes. De ce ar face-o? Stiu, am scris mult, mi s-a mai spus. Doar ca eu nu scriu pentru oricine. Scriu pentru placerea mea si prefer ca doar eu si cei ca mine sa citeasca. Pentru restul exista Dedeman, Las Fierbinți, site-uri cu bucătăreală, Oana Zăvoranu si Sinteza Zilei.  Noapte bună!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s