116, LELA? AȘA CEVA…


Am fost 8 persoane în fața unui ecran imens 3D și practic întreg setul trei l-am urmărit în picioare, investiția noastră în pariuri fiind destul de consistentă, la nivelul câtorva salarii medii românești, dar, trebuie să recunoaștem că de data asta sumele au fost infinit mai mici față de alte dăți, deși cota imensă ne-ar fi tentat să pariem mult mai mult. Așadar, emoțiile noastre au fost pe măsură, după primul set dispărându-ne practic graiul. Ne-a fost teamă de o revenire de formă pe care toți „cunoscătorii” de tenis, ziarici și comentaci angajați chiar la trusturi de presă sportivă o anunțau cu surle și trâmbițe. Ne-am cam codit din cauza lor, dând la o parte de data asta ideea perfectă conform căreia e bine să te iei după propriile simțuri, nu după ideile altora. Pierzi, câștigi, o faci pe mâna ta, nu pe a altuia. Revenind la meci, am văzut cu toții în tribună un fan disperat îmbrăcat cu un tricou negru, cu tot numele și cu poza idolului său românesc, care făcea ca toate ielele când Lela pierdea o minge și ca alte iele dilimandroase când aceasta câștiga un punct. Ceea ce a captat atenția cameramanilor din arenă care îl arătau frecvent, comentariile pe seama lui fiind de senzație. Nu și-a însușit bietul „fan” în toată viața lui atâtea înjurături și măscări câte și-a luat astăzi. Per total, a ieșit bine pentru noi, arătatul pumnului la fiecare minge câștigată, privirile disperate spre banca tehnică și toate pupicurile din palmă adresate cuiva spre ceruri odinioară neavând astăzi niciun efect în fața americancei dezlănțuite ca un taifun din Pacific. Pe de altă parte, pe grupurile fanilor româncei, limbajul la adresa adversarei americane au fost pe toată durata partidei de toată jena, administratorii și moderatorii nesancționând deloc accesele ferentariste, chiar susținându-le prin tăcerea lor parșivă și mârșavă. Apelativele de „cioară, tanc, grăsană, neagră, umflată, buldozer” au fost la mare preț, arătând încă odată cât de mici și neînsemnați chihuahua în călduri suntem ca nație. Este ora 6 dimineața și pariorii încă petrec, în ciuda celor care acum își ling rănile dând vina pe culoarea adversarei, pe arbitru, pe Cumpănașu, pe antrenorul aproape invizibil și inexistent, pe Dragnea și Dăncilă, pe vântul care nu bătea deloc sau bătea de jos în sus, pe Scaraoțchi, pe Băsescu, pe americani în general, pe Mircea Diaconu, pe Iuda Iscarioteanul și pe Dincă din Caracal.

În ciuda tuturor odelor și lingușelilor devenite băloase și grețoase deja, aduse zilnic absolut aiurea divei de Constanța de așa-zișii ei fani, după două ediții consecutive în care a fost eliminată în primul tur, Lela a părăsit prematur U.S. Open și în acest an. A fost învinsă de jucătoarea de pe locul 116 mondial, americanca Taylor Townsend, venită din calificări, care se află astfel la a cincea victorie consecutivă. În ciuda gabaritului său atipic, Townsend a urcat exasperant de des la fileu (de 106 ori !!!). Lela n-a găsit nicio soluție la acest joc agresiv, dând rateuri la aproape toate passing-urile și loburile pe care le-a încercat în disperarea ei de a nu se face de râs în fața unei jucătoare apărută practic de nicăieri. Singura ei defulare (nu refulare, cum zic agramații) a fost să dea cu racheta de pământ de mai multe ori consecutiv, până a făcut-o praf! De parcă ea era de vină, săraca, că sălășluiește într-o mână care nu știe s-o folosească așa cum trebuie. Felicitări, Taylor! Lela, fugi acasă, unde e cald și bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s