Categorie: Uncategorized

-DA, DOAMNĂ! -DOMNIȘOARĂ!


Televiziunile au pătruns în intimitatea capetelor românilor și le-au răvășit gândurile. Le-au stins becurile dar au lăsat sonorul deschis. Zdrăngăne și huruie gânduri, idei amestecate, planuri diabolice si presupuse fapte de nivel apocaliptic. E clar, trebuie sa ne incolonam doi cate doi si sa ne indreptam in mare viteza spre spitalul de nebuni. Nu va mai trece mult si o sa auzim probabil de la unele televiziuni ca Dinca săpase 3 tuneluri sub casa lui care ieseau unul sub muntii Bucegi, unul la Craiova si unul exact la Sarmizegetusa. Si ca acolo ar trebui sa sapam ca sa le gasim pe copile. Dar fiindca fetele nu-s de gasit nici acolo, mai mult ca sigur se vor gasi unii care vor spune, cu convingere maxima, ca Dinca le-a mâncat. Nimic nu e exclus, nicio varianta otevista nu poate fi data la o parte atat timp cat unele televiziuni se cațără pe acest caz numai si numai pentru rating si audiență. Apar fel de fel de avocati care nestiind nici macar in favoarea cui sa pledeze isi expun chipurile pe sticla doar ca sa-si cladeasca un renume, doar sa-i cunoasca lumea mai bine, doar ca pe viitor sa insface contracte mai multe si mai grase si doar ca sa devina cunoscuti publicului, fara nicio empatie cu nimic, fara nicio legatura cu nimic. Dan Diaconescu, intemeietorul ecranului plin cu stiri, inventatorul scrisului la tabla in studio si nascocitorul cazurilor cu audienta maxima isi freaca acum mainile fericit ca a adus in tara si in mințile multor români ideea de „socant, bombastic, senzational, exclusivitate, nemaiauzit” si celebra frază „sunați-vă rudele, vecinii si prietenii”. Reluarea zilnica la ore de maxima audienta a unui caz, profitand de marele impact emotional asupra populației, de lipsa de cultură juridică a multora si de faptul ca audientele de a doua zi vor sări efectiv in aer, produce in rândul unor televiziuni o fericire pe toate planurile deși in rândul celor ce urmaresc cazul apare o invălmășeala de gânduri care zornăie ca niste clopote ruginite si care ii determina sa puna gresit etichete si sa considere vinovat exact pe cine nu trebuie. Daca intrebi toata populația țării despre cazul caracalist, 90 la suta iti vor raspunde ca Dinca e criminal, ca le-a violat cu bestialitate pe fete apoi le-a ars in chestia aia metalică fără fund si fără capac denumită impropriu butoi, dupa care s-a culcat in asteptarea mascaților care să-l salte. Regia cazului e slaba, in functie de ce se spune seara la televiziuni, regizorii isi aseaza munca de a doua zi, in functie de intrebarile unora, seara, apar ei exact a doua zi cu comunicate in care raspund exact acelor intrebari. Trebuie să ai becul stins in scăfârlie sa nu-ti dai seama de asta. La ora actuala, juridic vorbind, niciun procuror zdravan la cap nu il poate acuza pe acest Dinca pe baza unor dovezi. Fiindca, ati ghicit, dovezile nu exista. Orice urma de dovada exprimata de cineva poate fi atacata cu mare usurinta si spulberata intr-o clipita. Orice incercare de a-l infunda cu ceva concret pe acest om este sortita esecului. Viol? Ok, dovada? Doar spusele fetei la telefon la 112, care după două palme incasate și cu o curea de la pantaloni scoasă și aratata, putea citi de pe o foaie tot ce dorea/u cel/cei de lângă ea. Dovada juridica? Zero. Omor? Ok, dovada? Absolut niciuna. ADN-ul din doi dinți? Ok, ce veti zice daca fata va fi gasita intr-o tara europeana, in viata si cu doi molari sau premolari lipsă? Deci dovada juridica zero. Vreo dovadă ca fata a fost in casa lui Dinca? Zero, doar banuieli. Că ea spune la 112 că vede o poarta rosie, un brad, o platforma și o mașină gri? Putea citi de pe o foaie exact ce dorea cel de lânga ea să spună autorităților. V-ați gândit ca poate fata a sunat dintr-o casa care se află exact in raza de acțiune a acelei felii de pizza trimisa de STS si cei care au pus-o pe fată să sune le-au indrumat voit pe autorități spre casa lui Dinca? V-ați gândit dacă s-a sunat cumva exact de unde am pus eu un X albastru în poza de dedesupt? Nu, nu v-ați gândit. E doar o ipoteză. Dovada juridica? Zero. Martora cu defectiuni tehnice grave la scăfârlie care acuza ca a fost violata cu bestialitate intre doua reprize de prășit in gradina? Nici nu poate fi luata in seama, dar unele televiziuni au batut moneda pe biata femeie si-au audiat-o mai rau decat autoritatile. Ciobanul care era pe câmp si ce să vezi, absolut intâmplator a văzut el un Mercedes si un „transfer” la poarta din spatele casei? Ăla nu știe nici semnificatia cuvântului „fer”, darămite „transfer”. Iar de Mercedes nici nu stie săracul daca se mănâncă gol sau cu pâine. Asa că să lăsăm asa-zisele probe, plantate sau nu și martorii reali sau nu, niciuna nu ține in fata unui procuror care chiar știe să aplice legea. Dovezi juridice? Zero. Dar se insista cu titulaturi bombastice si cu epitete din cele mai nastrusnice, gen „casa groazei, casa ororilor, criminalul, violatorul, traficantul, piromanul, etc. doar fiindca asa s-a vazut scris pe burtierele unor televiziuni, scris nici măcar cu ghilimele. Putini au facut si fac cu adevarat anchete jurnalistice corecte, ei au ajuns, cum e normal, la concluzia ca asa cum stam acum si cu ce probe avem la ora actuala, Dinca nu poate fi acuzat oficial de absolut nimic din tot ce se spune in spatiul public, spatiu care a luat-o razna la propriu, făcând din Dinca cel mai mare criminal in serie al tuturor timpurilor, unii ajungând la paroxism si intrebandu-se că daca acolo sunt doua tone de haine, oare câte sute de victime are pe constiinta „criminalul”? Câte a ars, câte a violat, câte a omorât si câte a mâncat? Noaptea unei minți de vară. Kafka e lăcătuș mecanic pe lângă ei. Suntem nebuni de-a binelea si ceea ce ar trebui sa se numească creier e de fapt un ghiveci de muci cu brânză feta. Oare ne mai facem bine, ca nație? Caz de targă, cu medicamente în stare pură. Poate că singura contravenție care ar fi trebuit sa fie pusă în dreptul acestei „bestii cu chip de om” ar fi aceea de transport neautorizat de persoane care putea fi evidentiata in cazul unui flagrant, cu martori si tot tacâmul. Iar pentru o contraventie, pedeapsa e o amendă. Atât. Și-o demitere a celui care a încuviințat să i se dea permis de conducere unuia care are peste 7 internări la balamuc. Unii spun 8, alții 9, am zis peste 7 ca să-i includ pe toți. Dacă se va dovedi vreodata, cu probe, ca Dinca facea parte din vreo retea de trafic de persoane, ar fi ceva plauzibil. Si ar putea fi acuzat de trafic, sau după caz, doar de inducerea în eroare a autorităților sau tăinuire, dacă fapta nu-i a lui în schimb acoperă pe cineva. Dacă e o rotiță intr-un angrenaj al unei rețele care ducea fete cine știe unde si el doar le racola, e clar, nu avea voie s-o violeze. Cei care „comandă” minore virgine stabilesc preturi uriașe pentru astfel de trofee, iar Dincă, dacă ar fi incalcat aceste reguli ale eventualei rețele de traficanți ar fi trebuit să se așeze de bunăvoie în acel butoi si să-și dea foc, fiindca „rețeaua” nu iartă. Sa ne amintim celebra convorbire: „Cu ce vă putem ajuta, doamnă?” „Domnișoară!”, răspunde fata. Era momentul ei de sinceritate, știind că-i virgină si neputând s-o lase pe operatoare s-o „insulte” spunându-i „doamnă”. Așa ar fi răspuns o fată intr-adevar violată? Niciodată! O femeie violată ar fi reclamat in prima secunda „sunt violata, legata si batuta”. Sa ne amintim ca operatoarea a intrebat-o despre viol, nu a reclamat fata chestia asta. Cei care au pus-o sa sune sub amenintare au dorit probabil doar ca sa atraga atentia autoritatilor asupra casei si masinii lui Dinca, ei fiind bine-mersi in alta parte, in alta locatie, poate chiar în mijlocul acelei „felii de pizza”. Că Dinca „și-a luat fapta” asupra lui nu inseamna nimic, decat doar ca sa acopere probabil pe cineva anume sau vreo rețea care, cum am mai spus, „nu iartă”. Să nu uitam că el insuși a declarat ca a fost putin „șifonat” în timpul anchetei, ajungând chiar la cabinetul medical cu probleme de „coaste” deci oricând poate suci declaratia cu cracii-n sus spunând că a dat-o sub amenințare. Presupuneri si păreri. Ne zornăie în creieri, cum spuneam, idei dintre cele mai variate. Năstrușnice, ireale sau doar tangențiale, cu doar doi sâmburi de adevăr în ele. Dar cel puțin până în acest moment, dovezi concrete… zero! Urmărim, în continuare, otevizarea bombastică a unor televiziuni avide de audiență… A fost Sorina. Am avut dreptate. Citiți aici: https://samcezar.wordpress.com/2019/06/26/petitie-pentru-sorina-12-si-3/ A trecut. Acum e Alexandra cu Luiza. Oare ce urmează știind că vine cu pași repezi toamna electorală? Să ne facem o cruce mare! Doamne, apără si păzește! Și dă-ne minte!

Reclame

CINCI… NATTI !!!

  • PARIORII POT INTRA ÎN WEEKEND CU BERILE DESFĂCUTE ȘI ȘAMPANIILE BUBUIND, „MARELE” ȘI „LUNGUL” TRASEU ANUNȚAT PE TĂRÂM AMERICAN AL „CAMPIOANEI INIMILOR” A LUAT SFÂRȘIT. TROFEUL ERA CA ȘI ANTAMAT ACUM CÂTEVA ZILE, TOATE GRUPURILE DE FANI AI ROMÂNCEI O DĂDEAU CA SIGURĂ CÂȘTIGĂTOARE IAR ACCESUL EI LA LOCUL 1 ERA CA ȘI ASIGURAT ÎN OPINIA LOR. ȘI A APĂRUT AMERICANCA MADISON KEYS CARE A „PLIMBAT-O” PE ROMÂNCĂ PE TOT TERENUL, ȘI-A FOLOSIT FOREHAND-UL ÎN CROSS ȘI A PROFITAT DE LIPSA DE INIȚIATIVĂ A ROMÂNCEI, CARE NU A ATACAT APROAPE DELOC. KEYS A LUAT BREAK DUPĂ BREAK ȘI S-A IMPUS CU 6-1 ÎN PRIMUL ACT, CARE A DURAT DOAR 23 DE MINUTE. AMERICANCA A PROFITAT DE JOCUL SLAB AL SIMONEI ȘI A CONTRAATACAT CU ARMA SA PREFERATĂ, SERVICIUL, REUȘIND 10 AȘI, DINTRE CARE 7 NUMAI ÎN SETUL DECISIV. HALEP N-A PUTUT CONCRETIZA UN AVANTAJ DE 40-0 LA 5-6, INIMILE PARIORILOR ERAU CÂT NIȘTE PURICEI MICI-MICI, APROAPE CĂ ÎȘI LUASERĂ GÂNDUL DE LA BANII INVESTIȚI, DAR KEYS, SPRE BUCURIA ACESTORA A ATACAT FURIBUND, SIMȚIND OPORTUNITATEA, IAR LA A DOUA MINGE DE MECI A PUS CAPĂT ACESTUI THRILLER PENTRU FANII ROMÂNCEI. DUPĂ DOUĂ ORE ȘI DOUĂ MINUTE DE JOC EPUIZANT, MADISON KEYS S-A CALIFICAT ÎN SFERTURILE DE FINALĂ DE LA CINCINNATI, CHIAR ÎN FAȚA PROPRIILOR SUPORTERI. SCOR FINAL 1-6, 6-3, 5-7. ÎN SFERTURI, EA O VA ÎNTÂLNI PE VENUS WILLIAMS. SPORTIVA DIN CONSTANȚA VA PIERDE 480 DE PUNCTE ÎN CLASAMENTUL WTA, DAR ÎȘI VA PĂSTRA POZIȚIA A PATRA ÎN IERARHIA MONDIALĂ. HALEP VA REVENI PE TEREN LA ULTIMUL TURNEU DE GRAND SLAM AL ANULUI, US OPEN, CARE ÎȘI VA DESCHIDE PORȚILE PE 26 AUGUST, ȘI VA FI CAP DE SERIE NUMĂRUL… PATRU !!! SĂ CIOCNIM, DECI !!!

FELICITĂRI, SIMONA HALEP!

După ce Halep a învins-o în finala de la Wimbledon pe cea mai mare jucătoare a tuturor timpurilor, ați intrat toți pe net să vă lăudați cu marele VOSTRU succes ca să mai faceți niște like-uri sau niște share-uri, dacă se poate. Recunoașteți? Nici nu apucă românca să ridice racheta înspre ceruri a victorie, că se și umple internetul românesc de diverse persoane publice, semipublice sau chiar îndoielnice, apar instantaneu zeci de pagini de clickbait sau chiar instituții publice care se bucură deșănțat la victoria ei de zici că au avut și ei vreo contribuție la acel succes. Jalnic. Totul este doar o imaginație din capetele unora, proiectată într-un mediu în care deja mulți au devenit doar niște bieți avatari tot mai independenți de sinele lor reale și umblătoare și tot mai dependente de ce altceva decât de facebook. În viața reală nu se bucură, n-au cum, în fața ecranului pe care se scriu acele felicitări stau niște fețe încruntate, nestrăbătute măcar de vreo schiță de zâmbet. Se bucură în cealaltă lume a lor, în cea virtuală adică, exact ca niște roboți, deși emoțional nu le pasă de nimic decît de like-urile pe care le vor primi la felicitările lor scrise doar așa, de ochii lumii, „să dea bine la public”. Alooooo, nu vă mai bucurați fals, băăăă, atât de tare cu Halep, că nu ați făcut voi nimic, nu ați contribuit voi cu nimic la succesele ei! Statul român nici atât! Din contră, incredibilul ei succes este conturat exact de faptul că ea nu e ca voi, ceilalți români. Faptul că din țara asta fără o prea mare aplecare nici înspre educație, nici înspre muncă și nici înspre infrastructură a răsărit o campioană la această disciplină sportivă este strict meritul ei și al familiei ei, atât, nu a voastră, a celor care vă agățați cu ghearele de succesul ei pentru un share și-un like. Părinții ei au investit în ea vânzând multe pentru a o putea trimite pe ea la sport, inclusiv o fabrică, știți asta? Știți pe naiba! Așa are ea echipă, așa își poate permite un antrenor, nu datorită vouă sau statului. N-ai cum să nu te bucuri de succesul ei, băăăă, dar nu fiți ipocriți, simțiți măcar cu adevărat și felicitați-o sincer, pentru că merită, nu doar ca să vă crească vouă cota în fața populației și în fața celor de pe facebook și twitter! ”Felicitări, Simona!”, e deajuns, scrieți doar atât, nu baliverne demne de un robot fără caracter și fără inimă. Băăă, suntem mulți care pariem numai și numai împotriva ei, atunci când cotele sunt colosale tocmai pentru că voi mergeți doar pe mâna ei și faceți ca toate ielele că pierdeți banii, o înjurați ca la ușa cortului acasă la voi fiindcă ați pierdut banii la pariuri „din cauza ei”, iar când câștigă vă băgați repede în față pe toate rețelele sociale și o lăudați meschin și fără să simțiți nimic, doar să dea bine în ochii cititorilor. Noi pariem contra ei, da, dar nu putem să nu-i apreciem meritele, nu putem s-o urâm ca voi, ăștia care în spate o terfeliți iar în public vă atârnați de succesul ei. Pariul e pariu, aprecierea și sentimentele sunt altceva, puteți să pricepeți asta? Nu cred. Haideți s-o felicităm împreună, la unison, pentru acest trofeu. Nu sunt 23 de trofee ca la Serena, sunt doar două, dar toate au un început. De acord?

Felicitări, Simona Halep!

PETIȚIE PENTRU SORINA 1, 2 ȘI 3

SORINA 1:
La şase ani de la Revoluţie şi de la ieşirea dintr-un sistem care promova omogenitatea de orice fel, un român avea curajul să îşi dorească imposibilul. Astfel, Sorin Raţiu a devenit, într-un spital din Bucureşti, Sorina Raţiu, în urma primei operaţii de schimbare de sex făcută în România. Povestea Sorinei a ţinut capul de afiş al tuturor ziarelor vremii, iar fostul bărbat, transformat în femeie a devenit peste noapte extrem de mediatizat. Operaţia de schimbare de sex a fost efectuată de profesorul Ioan Lascăr și a avut loc la Spitalul de Urgenţă Floreasca în aprilie 1995. Operaţia a fost una experimentală. În aproape doi ani, Sorin şi-a câştigat feminitatea după lungi tratamente cu hormoni şi intervenţii chirurgicale de remodelare. Şi-a vopsit părul, a îmbrăcat rochii şi a încălţat pantofi cu toc. Nu i-a ajutat la nimic, însă. A ajuns să cerşească pentru o bucată de pâine și să aştepte mila trecătorilor pentru a-şi cumpăra de mâncare. Acum, la peste două decenii de la intervenţie, viaţa Sorinei este o ruină. Sorina a ajuns să cerşească pe străzile Italiei, apoi în România ca să strângă bani pentru o nouă operaţie. Are dureri insuportabile. Cu o pensie infimă, a ajuns să doarmă pe unde apucă. Întreaga avere a ei este o bocceluţă cu mâncare şi haine șifonate. Merge tot timpul cu capul în pământ, încercând să îşi ascundă faţa distrusă cu ani în urmă de acid, când a vrut să scăpe de părul nedorit. Nu a avut niciun iubit, neapucând să fie „femeie” până la capăt. Regretă ce a făcut.

SORINA 2:
Al doilea subiect „Sorina” care a ținut capul de afiș al tuturor mediilor de presă și al mediului online este cel despre jurnalista Sorina Matei care se autointitulează „de investigație”. Acesteia i s-a închis și cel de-al doilea cont de facebook după ce s-a apucat să scrie despre cazul Sorinei din Baia de Aramă, atingând în goana ei după senzațional paliere nebănuite, practic de noaptea minții. Ajunsese să publice mai multe documente și capturi de imagini în legătură cu cuplul american care a luat-o pe micuța din Baia de Aramă, extinzându-și „cercetările” spre niște domenii pe care nu doar că nu le stăpânea, dar care erau și absolut fantasmagorice, în legătură cu USA și cu locul de muncă al celui care a adoptat perfect legal această fetiță. După cum singură a declarat într-o emisiune TV găzduită de Tudor Barbu, ea a avut cinci conturi și toate i-au fost închise și de fiecare dată când încearcă să-și facă alt cont, i se cer date suplimentare, acte personale și fel de fel de amănunte care în opinia ei n-ar fi chestiuni normale și corecte. Acum publică și ea pe unde apucă dar a lăsat-o mai moale în sfârșit cu acest subiect care oricum o depășea, fiind total în afara problemei.

SORINA 3:
Să facem o sinteză a cazului „Sorina”, fetița din Mehedinți adoptată de niște români care au și cetățenie americană. Povestea a stârnit multă emoție aproape necontrolată pe rețelele de socializare și în spațiul real deopotrivă. Manipularea opiniei publice a fost posibilă datorită apariției unei imagini video cu un copil care plânge, este înconjurat de mascați și luat de o femeie de lângă o altă femeie care se presupunea a fi mama ei. Evident, persoanele puțin mai sărace cu duhul au interpretat instant ce-au văzut ca fiind o răpire a unui copil de lângă familia lui. Și-au început comentariile, de la înjurături până la ideile conform cărora fetiței urmau să i se scoată organele interne pentru a-i fi transplantate unuia din copiii celui care a adoptat-o. Emoția colectivă asociată cu necunoașterea cazului, cu necunoașterea procedurilor legale în vigoare și cu acea sărăcie cu duhul de care spuneam, au dus această poveste până în platourile televizionostice și la cereri adresate autorităților, până la nivel de guvern, pentru a stopa această „sălbăticie incompatibilă cu secolul 20”. Isteria și agitația au atins cote nebănuite, alarmante chiar. S-o luăm metodic. Sorina era un copil aflat în grija unui asistent maternal care primea de la statul român 800 de lei lunar pentru această „meserie/funcție”. Dacă ar fi adoptat-o pe fetiță, asistenta maternală ar fi pierdut cei 800 de lei și ar fi primit în schimb doar 45 de lei cu titlu de alocație, să nu omitem acest aspect, pentru că justiția i-a oferit acestei asistente posibilitatea de a o adopta, dar aceasta a refuzat, în două rânduri chiar, ne imaginăm din ce motive. Legea se ghidează după interesul superior al copilului, avem legea aceasta adaptată la standarde europene care vizează doar interesul copilului, deci nimeni și nimic nu o va împiedica pe Sorina să părăsească România, nici dacă ar interveni însuși procurorul general al României. Într-o lună, maximum două, fetița va fi în avionul de New York alături de familia ei, singura ei familie, de altfel. Articolul 263 din Codul Civil ne spune clar la punctul 1 că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia, iar la punctul 4 scrie la fel de clar că procedurile privitoare la copil trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate. Legea spune clar că dacă un copil este abandonat sau a rămas orfan, interesul lui superior este să primească o familie definitivă. Până atunci primește un asistent maternal care să îl îngrijească în mediul familial, după care justiția, prin instanțe specializate începe să-i caute familia adoptivă, cu statut definitiv și decide folosind expertize specializate unde e cel mai bine pentru copil, în perfectă concordanță cu toate tratatele Europene ce vizează drepturile copilului. Mulți necunoscători comentează cum că justiția n-a decis corect această adopție, luând copilul „de lângă mama lui unde îi era atât de bine”. Această adopție a durat trei ani, timp în care s-au efectuat o seamă de proceduri înainte ca decizia definitivă să fie luată. După ce acest scandal a izbucnit, instituțiile statului au trebuit să răspundă întrebărilor și astfel s-a aflat că asistenta maternală a fetiței a refuzat in două rânduri să adopte copilul, cum spuneam mai sus, bănuim de ce. În secunda în care asistentul maternal a refuzat asta, s-a declanșat automat procedura de adopție, la Tribunalul Mehedinți apoi la Curtea de Apel Craiova. La Mehedinți doi judecători iar la Craiova trei judecători au decis această adopție în urma tuturor variantelor posibile, spre interesul copilului, după ce au consultat toate expertizele specializate. Masa de manevră care a isterizat practic întreaga țară n-a ținut cont de toate astea, debitând doar inepții în urma a ceea ce au văzut ei în frântura aia de video. Jalnic. Să vorbim puțin despre ce prevede adopția. Rudele de sânge au prioritate. Ok, dar ele au refuzat. S-a trecut la pasul următor. Asistentul maternal poate adopta. Aceasta a refuzat, în două rânduri. S-a trecut și mai departe la pasul al treilea, adică să se caute părinți din România. Cele 120 de persoane existente în registrul de cereri de adopții actual au fost informați despre această fetiță cum că e adoptabilă. 119 dintre ei au refuzat-o. Nu știm dacă din cauza faptului că este de etnie rromă, deci să nu speculăm. Ideea e că au refuzat-o. Când posibilii părinți din România refuză, se trece la următorul pas care înseamnă adopția internațională, unde au prioritate cetățenii de origine română. Exact asta s-a întâmplat în cazul de față, niște români din USA, de origine română au acceptat-o pe fetiță. A urmat un proces care a durat trei ani, în care s-au pus cap la cap toate datele, s-au verificat condițiile de trai pe care le va avea copilul și s-au analizat toate detaliile. Ce nu știe masa de manevră isterizată este faptul că Direcția de Protecție a Copilului din USA va analiza și va monitoriza timp de doi ani toate condițiile în care micuța locuiește și va trimite toate datele și rapoartele efectuate acestea Direcției Copilului din România. Deci treaba e serioasă, nu-i poate nimeni scoate organele, așa cum afirmă necunoscătorii și rău-intenționații feisbuciști. S-a dat, cum spuneam, o sentință definitivă. Asistenta maternală a refuzat aplicarea ei. Refuzul aplicării unei sentințe definitive este infracțiune, nici asta nu spun feisbucarii de ocazie. Ei știu doar atât: fata va fi dusă în America ca să i se scoată rinichii și să fie transplantați la copilul celor care vor s-o ia de lângă „mama ei”. Ar fi de râsul curcilor dacă n-ar fi de plâns. Acest moment al refuzului aplicării sentinței este punctul de plecare al isteriei care a scandalizat România, mă rog, mare parte din ea, sigur, fără să generalizăm, fiindcă mai există și oameni cu mai mult de un neuron în această țară care au înțeles exact ce s-a întâmplat de fapt. În mod normal, în toți acești trei ani cât a durat procesul, asistentul maternal trebuia să pregătească fetița pentru acest moment al adopției, să-i explice că la un moment dat va trebui să plece la alți oameni care îi vor deveni părinți și tot în mod normal, ea trebuia să plece din casă în mod pașnic, fără mascați în jurul ei, fără altercații și incidente. E strigător la cer să vezi cum oameni care la prima vedere par a fi OK, cad într-o asemenea capcană a dezinformării atroce. Să revenim. În momentul în care a apărut infracțiunea comisă de asistenta maternală s-a deschis un dosar penal, care automat cuprinde stoparea infracțiunii și reinstaurarea stării legale. Ancheta presupune și percheziție domiciliară, ăsta este motivul pentru care procurorul s-a deplasat la domiciliul asistentului maternal împreună cu polițiștii. E ceva normal și obișnuit, de-asta e și mai mare mirarea văzând oameni care par întregi la minte cum se întreabă ce căutau polițiștii acolo. Să explicăm și rolul mascaților la fața locului. Au fost încercări anterioare de luare a fetiței, pașnic și fără incidente, dar despre care nimeni nu vorbește. S-a opus rezistență, intervenind cu scandal vecinii, rudele și toți cei din zonă, cu urlete și amenințări, polițiștii neputând să-și facă treaba. Atunci statul a luat măsuri suplimentare și a revenit cu forțe mai mari, tocmai pentru a ține la distanță pe curioși, scandalagii și pe cei certați cu legea. Aici, în acest moment, este discuția principală, strict în momentul acesta. Întrebarea este dacă s-a procedat corect sau nu. Dacă doamna respectivă, procuror de meserie, a procedat bine că a ridicat copilul și l-a tras de mână, sau nu. Aici e punctul culminant care a apărut la televiziuni, evident, trunchiat. Dacă e bine că a luat copilul în brațe și l-a predat familiei adoptive sau nu. Aici există dubiile care au scandalizat o parte din țară care doar atât a văzut, astfel că imediat spiritele s-au încins și au început controversele necunoscătorilor cazului. Persoane specializate pe acest domeniu spun că s-a greșit, în primul rând că s-a permis tuturor să fie de față și să filmeze astfel de scene. Nu e voie să filmezi un minor în suferință. Într-o țară civilizată și democrată, există două variante. Prima ar fi cea în care toată lumea ar fi fost scoasă din încăpere, rămânând doar procurorul, copilul, psihologul, asistentul maternal și reprezentantul celor de la Protecția Copilului. I se explică exact copilului ce se petrece și ce drum va urma viața lui. Copilul pleacă la mașină de mână cu psihologul și este predat familiei adoptive. Să nu uităm că Sorina are 8 ani, nu 1 an sau 2 ca să nu poată înțelege ce se petrece în jurul ei. În varianta a doua, sunt chemați la sediul Direcției Copilului părinții adoptivi, copilul, psihologul și asistentul maternal, de față fiind și reprezentanți ai respectivei Direcții. Copilului i se explică exact ce urmează să se întâmple, cu calm și cu acuratețe. Acesta pleacă în final, în liniște, împreună cu părinții adoptivi. Simplu ca bună ziua, fără urlete și scandal. Fără mitinguri și manifestații de tot râsul. Oameni buni, credeți sau nu, eu vă spun ceva real, au existat oameni care, țineți-vă bine, au inventat petiții care să fie semnate, punându-se practic de-a curmezișul unei hotărâri judecătorești rămase definitive, voi realizați unde s-a ajuns? Da, fraților, „Semnați pentru Sorina”, „Petiție pentru Sorina”, numai așa glăsuiau paginile feisbucarilor. Penibil, evident. Dar în România când nu-ți convine ceva, urli, faci petiții sau „ieși în stradă”, ne-am obișnuit cu astea și nu ne mai miră nimic. Ancheta penală declanșată ne va lămuri dacă s-a greșit sau nu în modul de abordare a acestui transfer al fetiței de la asistentul maternal către familia adoptivă. Toate scenele agresive pe care cu toții le-am văzut în acel videoclip trunchiat au existat numai și numai din cauza asistentului maternal care s-a opus cu încrâncenare îndeplinirii unui act de justiție, unei hotărâri definitive ale unei instanțe, asta e foarte clar. Exact așa cum v-am prezentat eu aici acest caz ar fi trebuit să vedem pe toate canalele de televiziune niște discuții la care să participe avocați, psihologi și persoane specializate în drepturile copilului. Din contră, am văzut doar informații incomplete, iar ura și scandalul s-au rostogolit în mintea telespectatorului amplificând circul și emoția duse toate până la paroxism, utilizându-se formule generalizate de genul „procurori care terorizează un copil”, „justiția care smulge un copil de lângă părinții lui”, „un copil ridicat de lângă familie cu mascații” și alte asemenea titluri psihotice care să bulverseze și mai mult opinia publică necunoscătoare a legilor existente și a cazului în sine. Au existat unii inculți, fiindcă altfel n-ai cum să-i numești, care au susținut sus și tare că dacă un copil nu vrea, nimeni n-are ce face în cazuri de genul ăsta. Zău? Măi oameni buni, tocmai de-asta există conceptul de „major” și „minor”. Majorul poate lua decizii în legătură cu minorul. Dacă acesta din urmă vrea să-ți dea foc la casă fiindcă așa i se pare lui că e bine, tu ca major, îl lași? Că n-ai ce face, nu? Dacă un copil vrea să toarne pe gât o sticlă întreagă de whisky, fiindcă i se pare lui că asta e ceva bun, tu ca major îl lași, fiindcă n-ai voie să faci și să zici nimic, este? Asistenta maternală a comis o infracțiune, am mai spus. Articolul 205 din noul cod penal ne spune clar că lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 1 la 7 ani. Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-ți exprima voința sau de a se apăra. Aici se încadrează fetița din acest caz. Ea nu este majoră și nu-și poate exprima voința. Pentru că a refuzat să aplice legea, asistentului maternal i s-a retras atestatul, astfel că fetița locuia la el în casă ilegal. Nici asta nu ne spune nimeni, vă spun eu acum. Plus că pe certificatul fetiței scrie deja numele părinților adoptivi, fapt certificat chiar de judecătorul Cristi Danileț într-o postare de-a sa. Deci ar trebui ca acest caz să fie tratat cerebral de către cititori, nu revărsând ură și rostogolind povestea trunchiată provocând astfel scandal și de râsul curcilor, chiar petiții. În câteva cuvinte, soții Săcărin, stabiliți în Statele Unite la începutul anilor 2000, au devenit oficial părinții Sorinei încă data de 23 aprilie 2019 printr-o decizie definitivă a Curții de Apel Craiova. Punct. Unii politicieni și fel de fel de jurnaliști s-au cățărat pe valul de emoție publică cerând anchete, controale, verificări. Cu toții au denunțat „abuzul” procurorului și au invocat interesul superior al copilului, dar niciunul n-a subliniat celălalt abuz, infinit mai grav, și anume nerespectarea unui hotărâri judecătorești definitive. Dar ceea ce e fabulos este că ministrul Justiției, Ana Birchall și procurorul general, Bogdan Licu, au mers până acolo, încât s-au pronunțat public pentru menținerea copilului în țară până la clarificarea situației, deși nu există nici un mecanism legal care să le permită așa ceva și nu mai e nimic de clarificat dacă o instanță s-a pronunțat definitiv pe o speță. „Ne-am uitat în fișa medicala, am gasit 3 bilete de externare de la spital, giardia, malnutriție, asta e foarte alarmant pentru un copil aflat în plasament, chiar și pneumonie avusese Sorina. Ne-am pus problema că acest lucru este tratament rău aplicat minorului, lăsând la o parte abuzul emoțional că o să îi luam organele. Sorina ne-a povestit că a fost antrenată ce răspunsuri să dea executorului judecătoresc”, spune tatăl adoptiv. Să precizăm că în USA adopția se face doar prin agenție autorizată de Autoritatea Nationala de Adopție care face toate controalele și organizează cursuri de 6 luni pentru părinți. Este o mare diferență între a fi părinte de copil biologic și să ai un copil adoptat care a pierdut familia și a ajuns la asistenți maternali. „Vom fi monitorizați de acum înainte de autorități, ele vor monitoriza totul pe proprietatea mea, daca eu am spus că o să pun parchet, 3 luni mai târziu mă vor întreba de ce n-am pus, autoritățile din USA sunt foarte atente la detalii, totul e bine pus la punct ca să-i fie copilului bine”, mai spune cetățeanul american. Asistenta maternală a făcut plângere la DIICOT pentru trafic de minori, de organe, mai multe fapte, scriau ca fetita adoptatorilor e vizibil bolnava, au diagnosticat ei așa din ochi, spunând că precis îi trebuie organe și că ei nu ințeleg cum o familie cu doi copii vor un copil de etnie romă. Bineînțeles că la dosarul de adopție existau analizele întregii familii americane, iar în Romania părinții adoptivi au mers din nou la doctori cu copiii lor unde s-a demonstrat că sunt perfect sănătoși și că nu au nevoie de alte organe ale altcuiva. Logic, dosarul s-a încheiat cu NUP, nici nu putea fi altfel. În final să spunem că prioritatea zero a instituțiilor din România ar trebui să fie elaborarea urgentă a unor mecanisme clare pentru a evita noi cazuri Sorina. Asta ar însemna ”interesul superior al copilului”. Un astfel de protocol încheiat între instituțiile implicate într-un proces de adopție ar elimina arbitrariul și eventuale acuzații de abuz, întrucât fiecare instituție ar cunoaște din start ce are de făcut și cine este responsabil pentru a se asigura că hotărârea definitivă de adopție este pusă în aplicare și copilul ajunge în condiții cât mai bune în noua sa familie. Cazul Sorina exact asta a scos la iveală: vidul de procedură. S-a văzut clar frustrarea familiei din USA în fața incapacității statului român de a pune în aplicare o hotărâre definitivă de adopție, altfel decât prin recurgerea la plângeri penale și intervenții în forță. Aici statul trebuie să acționeze rapid prin stabilirea unor reguli clare, precise, astfel încât să nu se mai ajungă niciodată la situații cu procurori și mascați pentru a preda un minor unei familii adoptive.

S-A MAI DISTRUS UN MIT!

„Regina zgurii” a zburat, cum era de așteptat, încă din sferturile turneului… S-a găsit o puștoaică de 17 ani să dea peste cap toate pronosticurile marilor cunoscători de tenis de la gazetele de resort care anunțau cu surle și trâmbițe că „regina” lor e în cea mai bună formă și nu-i poate sta absolut nimeni în cale până la trofeu, o și vedeau cu marea cupă în brațe mulțumind antrenorului, familiei, fanilor, „team-ului”, lingușitorilor, organizatorilor, psihoterapeutului, pompierilor și tuturor pietonilor care treceau prin Paris, mai ceva ca la Oscar. Marele CTP o vedea strălucind mai ceva ca lanterna de la bicicletă, într-o seară cu lună plină. Câțiva însă, au avut licărirea să spună că nu e nici pe departe așa și că având această ființă drept antrenor nu va reuși nimic. Și au pariat contra ei, evident, câștigând. A fost 6-2, 6-4 in favoarea tenismenei din SUA, de origine rusă, aflată pe locul 51 în clasamentul WTA. La doar 17 ani și aflată pentru prima oară în sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam, Amanda Anisimova a abordat meciul cu Halep cu o maturitate impresionantă, reușind lovituri ce păreau imposibile și dictând ritmul jocului. Practic i-a ieșit tot, absolut tot în acel meci pe care l-a încheiat într-o oră și 8 minute. În urma acestui eșec, Halep va coborî pe locul 8 WTA și va fi cea mai slabă clasare a ei de la data de 17 februarie 2014, când a fost pe locul 9 WTA. În turul trei, Anisimova eliminase altă româncă, pe Irina Begu, tot în două seturi, cu scorul de 7-6 (6), 6-4. Să fii gazetar de tenis și să-ți vezi feblețea urcând eventual chiar pe locul 1 și ea să-ți cadă pe 8… te lași de meserie, te apuci de înnodat șuruburi, zic. „Pe Simona a învins-o alt tenis. Halep a învățat tenis cu un decalaj de 10 ani!”, glăsuia același CTP după meci. Să nu uităm că americanca a făcut două break-uri, adjudecându-şi primul set cu 6-2, după doar 27 de minute, deci extrem de rapid. Halep a părăsit rușinos turneul, dacă e să ne luăm după site-ul „Fabricat în România”

Finala turneului a adus față în față pe australianca Ashleigh Barty și pe o altă puștoaică, Marketa Vondrousova, ambele aflate în premieră într-o finală de Grand Slam. Deși a ajuns în finală fără să piardă nici măcar un set, Marketa Vondrousova nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, iar Ashleigh Barty a spulberat-o ușor, dupa o prestație, ce-i drept, foarte solidă a australiencei. 2,3 milioane de euro va primi Ashleigh Barty pentru triumful la acest Grand Slam, de partea cealaltă, Vondrousova trebuind să se mulțumească „doar” cu 1,2 milioane de euro. De remarcat atitudinea excepțională a publicului prezent la această finală, fără fluierături, fără urlete și mai ales cu aplauze pentru ambele jucătoare deopotrivă. S-a văzut de departe lipsa din tribune a fanilor români care sânge de latini având, scandează, țipă și fac o gălăgie de nedescris, inclusiv cu toba lui Boc adusă în cârcă tocmai din România, dacă vă mai amintiți. Cu greu arbitrul de scaun reușește să-i potolească pe fanii români zgomotoși despre care toate forumurile străine conchid că așa ceva e de neconceput la un meci de tenis de nivel înalt. O ultimă remarcă ar fi faptul că în această finală am văzut un tenis liniștit cu două jucătoare care n-au răcnit pe teren, n-au urlat la fiecare minge ca apucate de streche, n-au dat cu rachetele de pamânt când au greșit, nu și-au dat palme peste picioare de nervi, n-au aruncat rachetele rupte în tribune și totul a fost de o decență așa cum ar trebui să fie orice meci de tenis de mare clasă. Ashleigh merită toate felicitările, Marketa deasemenea, iar îmbrățișarea lor caldă și fără patimă de la finalul meciului ne-a trezit la realitate și ne-a amintit că Halep nu e prezentă pe acel teren, ci alte două fete cu adevărat civilizate, fără nervi și fără draci, deși presiunea finalei a fost fantastică și grea ca o stâncă de granit pe spinările lor. Paginile „fanilor” care duduiau cu o oră înainte de meciul idolului lor cu Anisimova, cu lingușeli fără sfârșit și cu viziuni ezoterice gen „Halep ia trofeul, e clar!”, aproape că s-au închis ca niște magazine sătești la ceas de seară și abia ici-colo mai vedeai câte un „fan” rătăcit prin grup postând imagini vechi de arhivă cu cupe și trofee vechi. Halep s-a ales totuși cu ceva la Paris. Cu o îmbrățișare maximă cu Juan Martin Del Potro, un tenismen brazilian. Așa s-a mai demontat un mit. Acela că zgura o are ca regină pe Halep. Din contră, regina zgurii este astăzi o australiancă simpatică foc care pe 24 aprilie a împlinit 23 de ani. Asta fiindcă o regină nu poate fi numită niciodată cea de pe locul 8 ci doar cea de pe primul! Urmează turneele din iarbă… Așteptăm noi regine…

PASCĂ, PRIETENI, PAȘTI

Un cozonac, un ou prea înroșit
și-un iepuraș din ciocolată gri
donez acum, de Paști. Și negreșit
am cui. Am prieteni buni. Puțini dar vii.

O nucă, o stafidă și-un rahat
la fel de dulce cum li-i suflețelul…
Chiar merită tot ce-am realizat
cei ce-or gusta stufatul, drobul, mielul…

Poet nătâng, cu mâna-nfiptă-n pască
și telefonu-alături, conectat…
Măcar acum să te doară la bască
și să lași netu`, să fugi de păcat…

Dar nu putem. Păcătuim în posturi
Apoi cu „Doamne iartă-ne!” venim…
Păcătuim din nou și fără rosturi
Pe toți îi măscărim și-i terfelim…

„În post să fim mai buni!”, pe-aici se spune,
deși tot anu-ar trebui să fii…
Pe facebook, în direct, acum pe bune,
cât ți-ai dori, n-ai cum să te abții…

Un cozonac și-o pască aurită
și-un iepuraș din ciocolată pură
donez acum, de Paști, doar cui merită.
Știu, mulți și le-ar dori. Dar viața-i dură…*

POC-POC ȘI BOC!

De un penibil absolut, de parcă ar fi interesat pe cineva, din dorința de a-și mai aduce puțină publicitate și de a mai ieși din conul de umbră în care se-adâncise precum „barbarii de tirani”, primarul Clujului a lăsat sacoul și ciocatele și și-a tras tricou galben pe motiv că „face galerie” la meciurile României contra Franței. Și-a luat toba în cârcă și a plecat la Rouen, unde în mijocul orașului, la o terasă a unei cafenele a încins o horă demnă de o carte cu multe caricaturi pentru copii, împreună cu alți „fani”, lăsându-i pe francezii care treceu prin zonă cu gurile efectiv căscate, uitându-se lung la ei, cum se uita Rebreanu după femei și exact cum ar privi un pitecantrop un dvd cu Ciordel de la Falaștoaca. Doamne apără și păzește! Pe undeva îl înțeleg. E bărbat și se presupune că îi place tenisul și politica. E OK. Există în lumea asta mare bărbați care în afară de politică, Iohannis, Dragnea, Veorica, poze cu femei cu fundul în sus care ling sare, poze luate de pe net, printate și băgate sub pernă, undiță și râme, nu mai știu nimic altceva. La atât se ridică bagajul lor de cunoștințe care e cât o gentuță de mână în miniatură. E OK și asta, îi înțelegem, le plângem de milă și îi evităm pe cât putem neintrând cu ei în vreo discuție. Bun, dar de aici și până la a bate toba ca persoană publică, făcându-te efectiv de… passing shot (cu „o”, nu cu „i”), e cale lungă. Și parcă să zic că de la acest primar, repet, persoană publică de prim rang, nu din ăia cu poze sub pernă, aveam pretenții, e totuși un om cu studii, e fost prim-ministru, e într-adevăr din lumea bună și este chiar invidiat de multă lume, cinstit vorbind. Să te cobori la un asemenea nivel e degradant. Cum ar fi fost să-l fi zărit în galeria Franței pe primarul din Rouen, mâzgălit pe obraji în culorile din steagul țării sale, cântând la acordeon bucăți din Marseilleza în pauzele dintre ghemuri? Ce-ar fi fost să-i vedem alături, în tribuna destinată fanilor români, pe Adrian Năstase cu o mandolină, pe Pleșu cu o țiteră, pe Cărtărescu urlând într-un flaut și pe Mugur Isărescu suflând într-o vuvuzea la fiecare răcnet al Simonei și la fiecare chiuit al Niculeascăi care jucau un meci fără vreo șansă de câștig, oricum? Realizați disproporția? Asta face diferența între realitate și voyeurism. Drama lor națională, a francezilor, e monumentală, Notre Dame a lor va renaște din propria cenușă mai mare și mai frumoasă decât a fost vreodată, suntem convinși de asta. Dar „notre d(r)ame” se va încheia vreodată? Noi din ce vom renaște și dacă da, când? Ca nație, ca națiune, ne vom maturiza vreodată? Ne vom „coace” la minte? Mai avem vreo șansă? Rămân cu întrebarea în minte iar în urechi cu acele pam-pam-pam și poc-poc-poc ale lui Boc, asurzitorul de fani ai galeriei unui sport intrat oricum în moarte clinică. Pam-pam!

FLORII CU FLORI

Se apropie Floriile, așa că ar trebui să fim extrem de atenți la toate datinile strămoșești rămase nescrise, peste veacuri, încă de la Scorillo, Dioclețian și Apollodor din Damasc, care după ce a terminat de construit podul de la Turnu Severin, a decretat pe o coală de papirus un text despre ce și cum să facă generațiile viitoare. Astfel, în România, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt numeroase în toate zonele geografice și trebuie respectate cu sfințenie. Îndeplinirea lor atrage norocul și bucuriile în viața noastră. Din ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea Sa în Ierusalim, de la răstignirea Sa pe cruce şi până la Înviere. Din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile decât spălate bine de tot cu clor. O tradiție care este respectată în toate zonele țării, în vreme de furtună ne recomandă să prăjim la foc mic muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii împreună cu puțin plastic tăiat dintr-un papuc de casă, îndeplinirea acestei tradiții ocrotindu-i pe credincioși de furtună, grindină și vortex polar. De Florii este dezlegare la peşte. Tradiția spune că toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă. Nu și asupra musafirilor care pentru a beneficia de vindecări miraculoase ar trebui să aducă ei înșiși peștele, preferabil 4-5 kg de persoană, să-l curețe și să-l prepare. În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la biserica satului şi se încheie la o altă biserică din județul vecin. Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a tuturor orașelor prin care se trece, călătoria fiind obligatoriu de minimum 3 zile pentru a fi dusă la îndeplinire întocmai. În ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcâm înflorit şi se duc la o biserică, pentru a fi binecuvântate de un preot. În ziua praznicului, preotul sfințește aceste ramuri și le dăruiește credincioşilor care le duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli, de necazuri și de viruși pe calculatoare tot anul în curs. Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară din case şi s-o împodobească cu flori. Zestrea va fi lăsată afară cel puțin două săptămâni pentru a fi binecuvântată în totalitate. Există un obicei prin care în ziua de Florii, păstrând rânduiala postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate, bani, noroc la loterie, o mașină nouă de tocat arpacaș şi să le aducă lupitul, iepuritul sau ursitul mai repede. Un alt obicei practicat în mediul rural ne spune că este bine ca sătenii să se încingă cu două ramuri de vișin peste mijloc, două crengi de arțar de picioare și două furtunuri de cauciuc de gât și să stea așa trei zile neîntrerupte. Cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi de pagubă și nu i se va închide contul de facebook în tot anul următor. În memoria lui Lăzărel Augustin, un copil care a murit de dorul plăcintelor, în multe gospodării din toată ţara, mamele fac plăcinte cu mere acre pe care le împart copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 2 ani. În acest mod, ele nu vor să pătimească ca mama lui Lăzărel, copilul care a dorit să mănânce plăcinte, iar mama lui nu i-a împlinit dorinţa. Legenda spune că atunci, de supărare, Lăzărel a plecat cu oile pe autostrada A1, s-a urcat într-un copac să adune mai multe frunze pentru oiţele lui, dar creanga pe care s-a aşezat s-a rupt, iar Lăzărel a căzut din pom în lacul de dedesupt şi a murit fatal în timp ce deceda letal. În unele zone ale țării, în ziua de Florii oamenii se spală pe cap cu apă sfințită, apoi se rad și se ung cu Jecolan. Cine nu respectă tradiţia va încărunţi instantaneu. Vitelor li se pun în mâncare mâțișori de salcie, turmeric și clorhidrat de amoniu pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi. Pentru sănătatea membrilor familiei se înnoadă mânecile tuturor hainelor, tricourilor și pantalonilor, se termină curăţenia casei după ce s-a zugrăvit fiecare tavan din fiecare cameră şi apoi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă îndoită cu vin roșu. Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii de viţă de vie şi la ferestre se agaţă ramuri de măr sau păr, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, în grădini, se îngroapă muguri de brad sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul în curtea respectivă. Un alt obicei practicat în mediul rural încă de la prima descălecare ne spune că primarul satului trebuie să se încingă la brâu cu trei ramuri de pin, să poarte trei cuțite ascuțite, un topor la brâu și să stea așa trei zile. Cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi va primi în anul următor mai mulți bani de la guvern pentru satul său. În memoria rudelor decedate, în ziua de Florii se curăţă mormintele cu Dero şi se împodobesc cu ramuri de Accacia de la e-MAG. La final, când sărbătoarea a trecut, se deznoadă hainele și se aerisesc, se stropesc toți pereții cu ginseng, cu 9-Vita sau cu alți detergenți găsiți prin gunoaiele de pe OLX, iar deasupra ușilor se lipește câte un gram de wasabi verde și usturat, pentru propășirea casei. Pentru bunăstarea mașinii, plecați cu ea de acasă, treceți pe la Frezia-Lăcrămioara, suiți-o obligatoriu pe bancheta din spate și nu vă opriți decât la cel mai apropiat hotel. Astfel, mașina va mirosi tot anul a frezii și lăcrămioare, fiind astfel ferită de accidente sau de nasul fin al soției. Nu încălcați aceste reguli din vechime, chiar au efect dacă le respectați întocmai. Florii maxime!

C`EST VOTRE DAME?

În prima zi din săptămâna Patimilor, exact în ziua când cu ani în urmă se năștea Alla Pugaciova și Claudia Cardinale, de ziua mondială a artei, de ziua nașterii lui Leonardo da Vinci, de ziua scufundării Titanicului, în ziua morții lui Lincoln… arde Catedrala Notre Dame din Paris. Se fac cenușă peste 8 secole de istorie. Un loc în care în secolul al XIV-lea se definitivează construcția, un loc care a fost prădat în timpul Revoluției Franceze, o bijuterie în care a fost încoronat Napoleon Bonaparte, o catedrală care a supraviețuit celor două conflagrații mondiale sângeroase și tendințelor de distrugere ale naziștilor. Ar fi plâns și Victor Hugo cu tot cu cocoșatul de la catedrală, despre care citeam în copilărie. Vorbind despre vitralii, să vă amintesc de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creștinătății. Roza de sud, numită și La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Ludovic al IX-lea al Franței și este consacrată Noului Testament. Sărim din istorie până în 15 Aprilie 2019, când Catedrala Notre Dame din Paris este mistuită de flăcări… Incendiul a izbucnit aproximativ la ora 19:00 ora Franței… Din neglijență, din dorința de a restaura, din… nu se știe din ce, am rămas fără cuvinte. Se spune că de la o sudură sau de la instalația de încălzire. Încă nu se știe exact, tot ce se știe este că pe acel acoperiș lucrau la restaurare mulți muncitori portughezi și români. Și acum apare ipocrizia tipic românească. 90 la sută din cei care acum plâng și bocesc n-au fost nici măcar odată în interiorul acelei clădiri, mulți n-au vizitat nici Parisul măcar, iar alții nici măcar Franța. Dar de la distanță toți sunt măcelăriți de durere. Nu mai e mult și vor apărea „Je suis Notre Dame” pe multe profile de facebook sau, mai rău, steagul Franței peste moacele lor. Mulți habar n-au că denumirea asta înseamnă „Doamna Noastră”, cu trimitere directă la Fecioara Maria. La catastrofe suntem primii care compătimim, dar înainte de „Notre Dame în flăcări” nici naiba nu ne-a împins să citim măcar câteva rânduri despre istoria clădirii, despre anul în care a început construcția ei sau despre ce evenimente au avut loc de-a lungul secolelor în incinta acesteia. Un procent ce duce spre 99% habar n-are că lemnul folosit la acoperiș avea deja 400 de ani când a fost așezat pe catedrală. Și a mai rezistat încă vreo 800. Până acum, când o mână de om, să sperăm că nu se va afla că a fost criminală, a pornit toată povestea asta dramatică. Victor Hugo i-a făcut acestei catedrale cea mai mare reclamă posibilă, datorită lui și datorită cocoșatului său multă lume a aflat de existența ei. Chiar și acum, citesc comentarii în care unii se laudă că au vizitat-o, dar încurcă insulele, neavând habar ca „L`Île de la Cité” e în Franța. Au apărut și marii samariteni, brusc, peste noapte. De unde până acum nu s-a sinchisit nimeni să strângă bani pentru restaurare, din senin acum s-au adunat peste 750 de milioane de euro pentru… reconstrucție. Chiar și un român a donat un milion de euro, bineînțeles, cu publicitatea de rigoare. Mesajele de condoleanțe din toată lumea nu se mai sfârșesc în timp ce unii râd, cu emoticoane fără sens, în continuare, pe toate rețelele sociale, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Unii postează câini și cratițe pline cu cârnați, iar alții, mai nocivi ca oricine, spun franc și neaoș românesc că asta e pedeapsa lui Dumnezeu abătută asupra francezilor pentru că… și pentru că… nici ei nu știu să explice pentru ce, cifra IQ-ului lor fiind mai mică decât numărul de bețe din semnul „haștag” pe care-l venerează. Un turist din Michigan, U.S.A. a postat o fotografie din fața catedralei unde se juca împreună cu fetița lui, exact înaintea apariției flăcărilor. Poza asta a făcut înconjurul planetei de zeci de ori, dar cei cu emoticoane care râd, alături de cei ce sunt zilnic cu politica-ntre dinți habar n-au de ea. Ce dacă e un grup al iubitorilor de varză acră? Ei scriu despre Cioloș. Ce dacă e un grup de poezie? Ei sunt cu Mălin Bot în gură. Ce dacă arde Notre Dame cu istoria ei cu tot? Ei postează despre Iohannis, maghernița „Colectiv” și Ponta. Suntem cei mai tari în politica internă și externă dar n-avem habar ce nume mari au sălășluit cu sau fără viață în clădirea asta. Săreau ipocriții cu gura căscată că „măcar coroana lui Isus, crucea și cuiele din crucea Sa să fie salvate”, fiindcă citiseră ei că toate astea s-ar afla acolo, fără să aibă habar că acolo e doar un cui și doar o bucată mică din respectiva cruce. Nu trebuie să acuzăm pe nimeni, nici pe cei neștiutori de carte, nici pe cei săraci cu duhul. Nici pe politicienii francezi, nici administrația Parisului, nici pe pompierii care n-au putut stinge tot. Nici pe lăudăroșii care și-au trucat pozele așezându-le peste poza catedralei ca să „dea bine”, nici pe cei care au fost în interiorul ei, poate de mai multe ori, nu doar odată. N-avem voie să ne situăm cu două palme deasupra lui Dumnezeu și să-i acuzăm. Dar pe ipocriți trebuie să-i blefturim, măscărim și în final să-i acuzăm. Pe cei care în fața camerelor plâng, năruiți literalmente de imensitatea momentului, pe reporterii cu măști plouate, teatrale, care transmit de la fața locului de parcă ar transmite din Kandahar, pe cei care fac „donații” doar în fața camerelor de luat vederi, după modelul Becali și pe toți cei care după un singur minut de la „plânsul în direct” revin pe facebook și postează cu o nonșalanță debordantă bancuri cu Bulă și povești cretine despre Cioloș, Iohannis sau cine știe ce porcărie de partid la care ei achesează. Câți au scris un singur rând, cu cuvintele lor, despre dezastrul ăsta? Aproape toți s-au mulțumit, cel mult, să dea share unei postări a altcuiva despre evenimentul dramatic. Unii nici măcar atât, pe ideea că „nu s-a întâmplat la noi, nu ne pasă”. „N-a luat foc canapeaua noastră, nici aragazul din bucătărie, deci e bine!”
Plânge Măicuța Domnului, nu cu lacrimi fierbinți ci cu lacrimi de foc, pentru noi și-a noastră deturnare, răsturnare si nesocotire.

Felicitări, Plíšková !!!

Miami. Martie 2019. Idolul a 99% dintre români ajunge cum-necum în semifinală. Aici dă peste Pliskova și toți fanii machidoancei sunt 100% convinși că o va face praf pe cehoaică. În prima parte a meciului, sunt toți înfierbântați și laudele nu mai contenesc, Halep în sus, Simo în jos, rupe-o pe aia că e urâtă, n-o suport ce urâtă e, numai de-asta scriau „fanii” în grupul lor de lingușitori fără scrupule. Noi, pariorii, am mers pe mâna cehoaicei și ne amuzam copios văzând câți îndârjiți și necunoscători de tenis și-au format un grup unde să lingușească și unde să arunce toate ocările asupra tuturor celor care ar sta în calea fericirii idolului. Au început cu Trump. El e de vină că în loc să facă un acoperiș ca să n-o plouă pe divă, s-a apucat de gardul mexicanilor. De parcă ploaia n-ar fi atins ambele jucătoare ci doar pe Halep. Apoi au mai scos una distinșii fani: părinții nu trebuiau aduși în tribune pentru că diva lor stă în mare presiune și nu mai poate juca la „adevărata ei valoare”. Altă boacănă citită a fost că fratele ei e de vină, pentru că demult, cu mulți ani în urmă, i-ar fi spus să nu se apuce de tenis că n-o să ajungă nicăieri și exact acum, în seara asta, au „ajuns-o” cuvintele ăluia. Americanii au fost măscăriți în toate felurile, ei sunt de vină de „proasta organizare a turneului”, de faptul că se joacă la o oră înaintată sau că meciul nu a fost programat ziua, pe soare, fiindcă se știe că „Simona nu poate juca în mediu umed!!!”. Alt „vinovat” era antrenorul, care „nu e Darren Cahill, nu știe ce s-o învețe pe Simo!” Am râs cu toții citind toate comentariile împătimiților dar mai ales necunoscătorilor de tenis. Se vedea clar că habar nu aveau despre regulile tenisului. Câțiva „fani” chiar au avut nesimțirea să scrie că Pliskova e foarte urâtă și că ei n-o suportă din cauza „urâțeniei” ei… A încercat cineva să le atragă atenția că deja au dus discuția prea departe și că de fapt singurul vinovat pentru înfrângere este chiar ea, jucătoarea. Vai de bietul om! Au sărit toți pe el cu toate invectivele posibile astfel încât bietul om nu știa ce să mai creadă. Bineînțeles, a fost dat afară din grup pentru că „a îndrăznit” să le atragă atenția lor, celor care mănâncă tenis pe pâine și își notează pe hârtie fiecare meci al idolului lor… În rest, meci normal, în firea lucrurilor, de partea cealaltă a fileului era Pliskova, nu vreo oarecare. A plouat, s-a oprit meciul, s-a oprit ploaia, s-a reluat meciul, cum era și normal. Nimic deosebit. Diferența a fost doar între jucătoare, mentalul și puterea fizică au primat, Halep practic neexistând în setul al doilea. Îmi amintesc cum toate, dar absolut toate gazetele, cele pe hârtie sau cele online, făceau calcule cum Halep va ajunge pe locul 1. Nimeni nu calcula și alte variante, cum ar fi, de exemplu, să rămână pe locul 3 sau să urce pe locul 2. Nimeni. Toți vedeau doar locul 1. Acum toți tac mâlc, fanii își ling rănile iar pariorii exultă. Grătarele au început să sfârâie, berea curge în valuri cu baxurile, iar cei care au văzut-o pe Halep pe locul 1 după acest turneu se lamentează cu „Nu-i nimic, Simo, capu` sus!”, „Asta e, Simo, mergi mai departe, nu era oricum important acest turneu, nu e Grand Slam!”. Nici nu mai ai ce comenta când citești așa ceva… Te gândești doar că urându-i unui om de prea multe ori „capu` sus!”, riști să-l vezi într-o zi ditamai girafa…

Hai Simo, hai acasă! Capu` sus!

Citiți mai jos câteva comentarii specifice unor „fani adevărați”. Noi avem numele lor dar pentru moment le-am acoperit, ne e nouă rușine de rușinea lor…

No comment… Felicitări, Pliskova !!! Succes în alte turnee, Halep !!!

AȘA, DENISE RIFAI, AȘA!

În sfârșit, Cozmin Gușă face mișcarea pe care trebuia s-o facă de multă vreme. A scăpat de batistuță și a așezat-o pe Denis Rifai pe scaunul pe care trebuia de multă vreme să fie, în prime time, la orele de maximă audiență. Ceva sau cineva nu l-a lăsat până acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Denise Rifai intră acum exact pe tronsonul lui Rareș Bogdan și începe o emisiune nouă care se va numi „Legile puterii”. În sfârșit am scăpat de zicala zilnică „și nu uitați să iubiți România în fiecare zi!” pentru că s-a văzut cu ochiul liber cât de mult o iubea Bogdan. O iubește atât de mult încât nu mai vrea să stea în ea ci vrea la Bruxelles. Și când ascultai perorațiile alea cu „Iubesc România, iubesc Feleacul, mor cu toți de gât pentru România mea!” te lua greața. Și chiar existau destui „patrioți” care credeau că pe Rareș Bogdan îl interesa chestia asta… Nu mai sunt bune astea acum, brusc nu mai e bun nimic românesc, e mult mai bun Bruxelles-ul. Câtă ipocrizie! Și când ne gândim că erau destui care îl ascultau pe „omul cu batista la piept” cu gurile căscate și îl măscăreau pe Gușă… Să nu uităm postările de pe facebook ale „iubitorului de România” în care acesta apărea la distracție împreună cu Oreste, imediat după ce Gușă îi interzisese accesul în televiziune celui din urmă. Postările erau aruncate în public parcă special sa-i facă în sâc lui Gușă. Dar cum spuneam, mai bine mai târziu decât niciodată, așa că acum, în sfârșit, persoana care e adevărata vedetă a postului își ia în primire postul pe care îl merită pe deplin. În dreapta ecranului, jos, ar trebui acum așezat un avertisment clar. „Emisiune interzisă celor cu IQ egal sau mai mic cu numărul de bețe orizontale de la haștag #”…

SAMUEL CIOCAN – U.S.A.

*** NOU !!! MARTIE 2019 !!! ***
R O X E L H A
40 DE POEZII PERSONALE
PE ACOMPANIAMENT DE
MUZICA AMBIENTALA SI
DE RELAXARE
=== 500 DE BUCATI DE VANZARE AICI:

https://www.ebay.com/itm/202631281736?fbclid=IwAR1mbQTpz1xr4Nrc76XLWPzyT69Ko_mtPp8cK9UC8Jn-RjMpHiG-JEcqoJg

=== SOLD – ANUNTUL „CD ROXELHA” NU MAI ESTE VALABIL ===

CĂRȚI PUBLICATE:

CARARE SPRE NICĂIERI

În format PAPER, AICI:

http://www.librariascriitorilor.ro/books/details/80/carare-spre-nicaieri/3

sau AICI:

https://carturesti.ro/carte/carare-spre-nicaieri-259046

sau pe E-BAY, AICI:

https://www.ebay.com/itm/202562990308

În format E-BOOK, AICI:

https://www.smashwords.com/books/view/796554

AUDIOBOOK PUBLICAT:

ROMANTIC HIGHWAY

În format AUDIO, AICI:

https://play.google.com/store/audiobooks/details/Samuel_Ciocan_Romantic_Highway?id=AQAAAEDMsmzysM&fbclid=IwAR2dwurCI5mh2biQg6IAKPG8OJ-nlak0Uc4K0pWaY9f778c1YZhB9peEL-I

sau AICI:

https://itunes.apple.com/fr/audiobook/romantic-highway-pove-%C8%99tiri-%C8%99i-pove-stih/id1454398406?fbclid=IwAR1j1D6T9UuKj7FzCsvFMyfpc7ke_9RM_eiY8kcofeoMTv4CRiHrAyKossM

sau AICI:

https://www.scribd.com/audiobook/400349141/Romantic-Highway-POVE-%C8%98TIRI-%C8%99i-POVE-STIH?fbclid=IwAR3pB1H5QhhafJc4vHGmA5VzCefXyqcsERJuJBkEvVkQZIJs9l3ISWQ2xDQ

sau AICI:

https://www.beek.io/libros/romantic-highway?ref=book_page-book_page_second_fold-next_books_with_audiobooK&fbclid=IwAR15y8NP2KNiFd2hW_6qjc8TeaOjxHUpFK8AYO37GVZX48ZKOE5852JU3m0

TABLOURI EXPUSE:

GALERIE, AICI:

https://www.saatchiart.com/samcezar

sau AICI:

https://fineartamerica.com/profiles/samuel-ciocan.html

sau AICI:

https://www.artpal.com/SAMCEZAR

sau direct pe E-BAY, AICI:

https://www.ebay.com/usr/samue-cioca

VANESSA – PARTEA A DOUA

Sa spunem câteva cuvinte si despre cealaltă parte a românismului, cea de dincolo de teren si din afara lui. Asa-zisii fani ai tenisului n-au suflat o vorbă niciodată despre Bianca si despre rădăcinile ei românesti. Pentru ei nu exista până mai ieri decât Halep, în sus si in jos. Atât. Habar nu aveau că o mai cheamă și Vanessa. Băi, nene, deodată, la turneul ăsta unde fata a început să bată ca la fasole pe unele mult mai titrate si mai avansate în clasament decât ea, a inceput să-și facă loc cu coatele in față, din ce in ce mai in față, românismul. „Românca noastră, româncuța noastră, să nu uitam că e din România!”. Numai de-astea văd și citesc. S-au dus unii sa îi ia interviu bietei bunici a fetei dintr-un sat uitat de lume din Vâlcea, pana acolo s-a ajuns! S-au dus buluc peste ea într-un sat despre care niciodată nu s-a scris nimic iar lumea nici nu știa ca exista pe hartă! Ați auzit careva de Vaideeni până acum?

Biata doamnă Nica, bunica de 84 de ani a facut gogoși să-i servească pe musafiri, ce să facă, săraca? Se bucură de victoria nepoatei dar ii pare rău ca e așa departe și e de înțeles. Normal, orice părinte sau bunic ar simți la fel. De-acum, Bianca are fani si in România, așa deodata, brusc, și-au amintit și au aflat ei că ea provine din părinti români. Măi, oameni buni, fata asta n-are nici în clin, nici în mânecă, cu România. Ea s-a născut in Canada pe 16 iunie 2000 si acolo trăiește. Acolo joacă, acolo este legitimată. Pentru o scurta perioadă, părinții ei au venit din Canada în România, apoi s-au intors acolo definitiv. Asta e tot. Pe fata asta nu a legitimat-o nimeni in România, Ministerul Tineretului si Sportului nu i-a cumpărat niciodată vreo rachetă, ce treaba are ea cu țara asta? Canada in schimb, investeşte sume importante pentru sprijinirea speranţelor. În urma unor astfel de programe a apărut pe firmament si Eugenie Bouchard, iar acum Bianca Andreescu, care repet, e născută în Mississauga din părinţi români, nu in România. Părinţii Biancăi s-au mutat în Canada în 1994 unde au ajuns cu doar două valize. Când fiica lor avea 11 ani, canadienii au cuprins-o în programul „Tennis National Training Program”, în Toronto, deci canadienii au investit în ea, nu vreo instituție românească. Bianca e canadiancă și punct. E fata lor, a canadienilor, nu e a noastră. Ea reprezintă Canada, nu altă țară. E o ipocrizie fără seamăn să încerci să-ți lipești numele de cineva care devine vedetă, doar atunci când o vezi in vârf. Tot rădăcini românești avea și până acum trei luni, ați lăudat-o careva vreodată? Canci! Acum, gata, vă dați si voi bine pe lânga ea, că ați aflat voi ca e româncă. Pentru nițică publicitate și pentru un amărât de like. Cât ne mai suportă oare Dumnezeu? Suntem români, asta ne e nația, ăsta ne e comportamentul si probabil asta ne e menirea pe pământ. Să stăm cu fundurile in sus spre cer în văzul tuturor, să pupăm tablouri pline de praf, cutii cu oase de porc pe post de moaște sau vopseaua de pe podele. Pupăm tot ce mișcă si ne rascrăcărăm picioarele in fața oricui, oricâta lume ar fi și orice nivel ar avea audiența. Și mai ales, oricâte camere video ar fi îndreptate spre noi. Încercăm să ne lipim de oricine reușeste in viață, să fim cumva atașati de cei câștigători. Îi luăm scamele de pe haine când îl vedem sus in vârful piramidei si brusc ne amintim noi ca bunica soacrei amicului cumnatului nostru a băut acum 173 de ani o bere cu respectivul, unde credeți? Chiar aici, in România, pe bune, in satul Falaștoaca, la birtu` lu` nea Ciocea! Avem dovada asta scrisă negru pe alb chiar în Letopisețul Țării Moldovei, nu vă păcălim! Chiar Grigore Ureche era la masă cu ei, ar putea confirma dacă n-ar fi oale și ulcele. Doamne, iartă-ne! Doar că, la fel de tipic românesc, noi nu suntem niciodată de vină. Tu ești de vină, Doamne, Tu ne-ai lăsat așa! THE END.

Partea a întâia a acestui articol o găsiți aici:https://samcezar.wordpress.com/2019/03/18/vanessa-partea-a-intaia/

VANESSA – PARTEA A ÎNTÂIA

O finală de mare anvergură ne-a fost dat sa vedem la Indian Wells si ne-a aratat încă odată ADN-ul nostru balcanic, cum s-ar spune, tipic românesc. Fata a câștigat, pe bună dreptate si meritat, un meci extrem de greu, un meci în care tinerețea si vigoarea au primat in fața experienței si a vârstei. De pe locul 178 la inceputul anului să ajungi în nici 3 luni pe 24, e mare lucru și pentru asta merită felicitările tuturor, chiar dacă unor pariori nu le-a convenit faptul ca impreună cu Svitolina, fata asta a salvat-o pe Halep de la un binemeritat loc 5. Intr-o finală care a durat 2 ore si 20 de minute, Andreescu a dat dovadă de o maturitate excepțională la cei 18 ani ai săi, câștigând într-un final cu 6-4, 3-6, 6-4 în fața unei nemțoaice mult mai experimentată din top 10, Angelique Kerber, sportiva anului 2018 în Germania. Bianca a meritat trofeul ăsta care este din cristal și cântărește 17 kilograme, fiind decernat incepand cu 2008. E identic atât la masculin cât și la feminin și în ultimii opt ani nicio câștigătoare n-a putut să-l ridice de pe respectiva măsuță și nici Bianca, evident, nu l-a ridicat. A încercat Halep cândva dar s-a lasat pagubașă. O bilă albă pentru Bianca a fost și faptul că a dat la final un mesaj și în limba română, ce-i drept cam stâlcită – dar e de înțeles, pentru toți susținătorii ei din țară: „Mulțumesc că sunteți cu mine și vă iubesc”.

La laude pentru câștigarea unui asemenea trofeu se pricep toți si astea apar pe toate gardurile și in toate ziarele. Eu vreau să scot in evidență, așa cum fac de obicei, ceea ce nu se spune si nu se povestește public, din motive de ipocrizie de-a noastră, de-a locului, ipocrizie pe care o avem în sânge de la naștere si pe care, de la caz la caz, o afișăm sau nu. Ne naștem cu ea si o dezvoltam in viață, sau nu, depinde de individ. Pe timpuri, Radu Banciu era din toată media românească singurul care făcea la fel, spunea despre tenis exact ce nimeni altcineva nu îndrăznea, comentariile lui despre Halep erau extrem de bine documentate și de reale. De la un timp, se pare că șefii lui i-au dat de înțeles s-o lase mai moale cu criticile la adresa machidoancei, fiindcă probabil „nu dă bine”, ea fiind „valoare națională”. Alt motiv nu văd, cel puțin eu, pentru care Radu nu mai zice nimic de ea și de tenis, absolut nimic. Lasă că zic eu, mie nu-mi interzice nimeni. De exemplu, zic despre datul cu racheta de pamânt in halul ala care este exact stil românesc, gen Halep, gen Hagi când dădea cu pumnii în bannere, gen Doroftei când răsturna mese sau Mihai Leu când dărâma garduri. De nervi. De ciudă. De necaz. Sau… nu se știe de ce. Poate din cauză de ADN. Asta a facut si Bianca. Dupa ce și-a paradit racheta si probabil s-a mai calmat, a trecut la joc si a câstigat. Pentru rezultat, felicitari! Dar aici la final să vezi spectacol!

S-a rostogolit pe jos, s-a tăvălit, și-a desfăcut picioarele si a inceput sa dea din ele precum cei apucați de streche, s-a aplecat si a sărutat secunde in șir vopseaua de pe gazon intr-atât de apăsat încât săracii operatori nici nu mai știau din ce unghi s-o mai filmeze ca sa nu apară în cadru vreun peisaj nepotrivit datorită picioarelor ei rășchirate.

Pe toate site-urile, în poza de început apare numai ea cu fundul in sus, tăvălindu-se pe jos. Recunosc, n-am mai văzut la nicio altă jucatoare de tenis așa ceva.

Dacă îmi arată cineva o poză asemănătoare cu vreo sportivă care stă cu fundul în sus și pupă terenul după ce se dă de-a berbeleacul peste cap și se tăvălește pe toate lateralele, îmi fac mea culpa. N-o să-mi arate nimeni, n-are de unde să ia așa ceva.

Stiu, lumea nu vorbește despre asta și pune totul pe seama fericirii si a vârstei fragede. Ok, dar are un antrenor, o intreagă echipă lângă ea, nu e singură, nu e de capul ei în asemenea turnee.

Team-ul său ce păzește, ce o învață? Sau poate nici antrenorul nu s-a asteptat ca vreodată eleva lui să câștige și să se manifeste astfel?

Așa s-ar explica tăvălitul si contorsionatul ăla grotesc de pe teren în văzul tuturor si spre stupefactia americanilor care nu mai văzuseră un asemenea spectacol niciodată, darămite o fată cu fundul in sus pupând podeaua.

Ne-am lămurit cu gena românească, o cunoaștem, ne-am distrat pe seama ei si a exultării ei. „S-a integrat în absolut!”, ne-am gândit, mai ales ca ea ne-a anunțat pe toți intr-un interviu televizat că zilnic are „ora de meditație” profundă, pe youtube. Am văzut! Priviți-o și voi, se vede clar spre finalul videoclipului drona video de deasupra ei: https://www.facebook.com/samcezar/videos/2080632142005828/

Continuarea, partea a doua a articolului poate fi citită aici: https://samcezar.wordpress.com/2019/03/18/vanessa-partea-a-doua/

GO, GO, GO !!! HOME !!!


Cea mai tare replică a unui fan dezamăgit:

Băi frate, tocmai anuntase ca si-a tras psiholog, ca totul e OK, ca simte ca poate, ca e in cea mai buna fomă… Băi nene si vine una din neant, practic de nicăieri, de mai jos de locul 60 si mi ți-o întinde pe tot terenul, îi dă niște drop-shot-uri puse cu mâna si o baga in disperare pe diva care incepe sa se ia la palme. Și-a tras la palme peste copănele (pe care trebuie sa recunoastem ca a pus ceva cărniță, ceea ce nu-i deloc OK), cum spuneam, s-a batut de a iesit rosie din teren, a dat cu racheta in gazon de patru ori la rând de-au ramas urme, a aruncat o minge in văzduh mai-mai sa rastoarne drona care filma terenul… Nu asa se face, tanti, aici e Indian Wells, nu e Medgidia sau Babadag… Nici Cogealac, nici Cochirleni, nici Vama cea mai Veche, zău!

Una peste alta fanii inrăiți s-au linistit, acum iși ling rănile și își pupă biletele necâștigatoare de la pariuri. iar motivele pentru care a pierdut diva lor e lipsa antrenorului. Sau caldura de afara, cehoaica avea aer conditionat in ismene si ea nu. Sau faptul ca terenul n-a avut tavan pe jumatatea ei. Sau ca drona bâzâia prea tare si i-au țiuit urechile. Sau psiholoaga era platita de Soros ca s-o indrume gresit pe calea vietii si a tenisului.

Băi, dar n-ar zice unul ca astazi, intr-adevar, Marketa Vondrousova a fost mai buna. N-ar recunoaste si pace! Sa nu cumva sa le spui fanilor infocați ca un reșou, că de luni, idolul lor va aluneca direct pe locul 3 iar locul ei va fi luat de Petra Kvitova, care chiar merita locul 2 WTA. Sa nu cumva sa le spui asta, ca sunt in stare sa spuna ca Băsescu e de vină, nu m-ar mira s-o aud si p-asta!

Vondrousova, care a eliminat jucătoare ca Siegemund, Ostapenko şi Kasatkina, a terminat rapid si cu Halep, primul set castigandu-l in 29 de minute. Cehoaica a fost mult peste constanteanca, la toate capitolele, s-a vazut din avion. In setul 3, de la 1-0, cu break, Halep s-a văzut condusă cu 5-1, mai repede decat se astepta cineva. „Am alergat mult astazi, la un moment dat am crezut ca mor!” a spus castigatoarea la finalul meciului. Dupa o asemenea evoluție dezamăgitoare pentru fanii ei, pariorii fericiti o felicita sincer pe invingatoare si o intampina pe invinsă cu pâine, sare și-o Grasă de Cotnari, alături de tradiționalul „Hai Simona! Acasă! Nicaieri nu-i ca acasă!”

Imaginea invingatorului face toți banii !!! Felicitări, Marketa Vondrousova !!! Mergi inainte, cât mai sus, spre titlu !!!

CAFEAUA DE WEEKEND

Meci de infarct. Adevarata finala. Sunt live pe Skype cu un prieten bun din Bucuresti, pe Instagram cu un parior american si pe messenger cu Dumitru Leahu. Comentam fiecare ghem. Anunt intr-o postare pe FB ca a inceput finala. Prietenul meu a investit masiv in pariu pe finala asta. Eu nu, am stat de data asta cuminte dar tremur odata cu el. Eu am pariu pe altceva si de finala asta depinde si pariul meu, cumva tangential, deci avem dorinte comune. Tinem cu Osaka si dârdâim la fiecare minge. N-am cum, imi vine mesaj privat din capitala ca sa fiu atent la nu stiu ce paracetamol ca e expirat. Injur printre dinti si ii dau like. Nimic, imi mai vine unul. Si Ftalilsulfatiazolul ala rosu e la fel de expirat, sa bag bine la cap! Pffffff… Ma ia inima, cum sa ma impart in 6 locuri, frate? N-a citit nimeni postarea mea cum ca am ochii cât guliile in plasmă la ismenele Osakăi. Ce, credeati ca am scapat? Mi se cere de la Cluj, cu un ton mieros, reteta de la o prajitura pe care am facut-o acum 833 de ani si o vrea repede, s-o faca azi. Mor !!! Exista google, cum sa-l rog pe tampitul ala la 4:15 dimineata sa-mi scrie despre oua, faina, ulei de ricin, ciment, ipsos si ce-o mai pune el acolo peste galbenusuri? Nu conteaza ora, mie sa-mi zica reteta. Nu-i raspund si sunt incordat la Petra care isi revine cu 2 asi la rând. Canci, vine alt mesaj. Samiiiii, te rog eu, da-mi-o repede, vreau s-o fac acum. Imi vine sa i-o dau acum, exact cum a zis, dar mi-am dat seama ca la rețetă se refera. Imi trag doua palme peste frunte, dau peste cap o cutie de pepsi si incep sa-i copiez reteta printre urlete la lungul de linie al Kvitovei si sarituri de pe scaun cand returneaza Naomi bestial. N-am nicio sansa. La 5 imi apare alta fereastra peste aia cu reteta si vad ca Grigore Stelian imi trimite niste bancuri cu statul paralel, statul la coada si ceva de genul asta. Deja o iau razna. Colegul meu John se uita la mine cum scriu ceva si ma intreaba ce scriu. Cum dracului sa-i explic americanului ca cineva vrea o reteta la ora asta? Ii zic o minciuna si zic „Doamne iarta-ma!” dar trebuie sa mint si sper sa nu ma pedepseasca pentru asta, vreau sa bata japoneza. Dumitru Leahu comenteaza cu mine. Cu el si cu John pot sa duc, cu mai mult de 3, deja am fruntea umeda. Ii trimit lui Stelica un emoticon cu hahaha si continui reteta. Aiurea, vine din indepartatul Ardeal alt mesaj. La multi ani, Sami, am vrut sa fiu prima care iti ureaza. Injur tot vestul tarii si multumesc, transpirat. Cred ca i-am trimis mesajul ud fleasca. Gata, zic. Vine si poza cu flori si sampanie. E clar, sunt blestemat, dar ma bucur totusi ca Osaka a luat primul set. Continui reteta si dupa ce scriu vreo 6 randuri imi dau seama ca o scriu in fereastra ardelencei, bine ca n-am dat send. Ia mesajul de acolo si du-l dincolo. Doi asi la rand Petra! Fabulos! Ce parere ai John? I`m happy, imi zice si ma intreaba cu cine tot vorbesc si cui tot scriu. Fac statistica meciului, John, s-o dau luni pe Radio, il mint senin. Ahaaa, OK, bravo! Nea Mitica imi scrie, printre retetele mele. Ii raspund, doar cu el stau meci de meci la taclale si analizam sportivele. Nu joaca Halep, e bine, n-are ea nas de asa finala, adevarata ei valoare e undeva pe la locurile 4 – 8, stim cu totii asta, nu suntem „fani” din aia lingusitori care nu o cunosc decat de la TV. Noi mai stim si alte amanunte, deci stim ce vorbim, asa ca suntem racoriti, cumva. Pe la jumatatea retetei, cand am trecut la „cum se face crema”, vine alta trasnaie de la aceeasi persoana cu medicamentele. Sa dau share la un text in care se spune ca si distonocalmul contine virusul machupo si daca vreau sa salvez vieti, sa dau mai departe. Viata mea nu mai conteaza daca e salvata sau nu cu atatea pe cap, conteaza distonocalmul ala expirat. Minge de meci pt Osaka. Tremuram, si eu si Mitica. John e verde la fata ca un wasabi. Eu sunt rosu ca poponeata de ornitorinc. De emotii, de nervi si de ciuda. Dar odata e finala AO, nu? Trebuie sa rezist eroic. Trebuie sa fac si capturi de ecran intre timp si la 3 urlete consecutive cand rateaza Osaka, sare mâța mea din pat direct la geam, cu o fața speriată de am crezut ca a lovit-o serva cehoaicei direct peste coada. „Ai pisica, Sam?” vede John faza. Am vrut sa-i zic ca e jaguar imperial de fapt dar l-a lasat pe el vederea. M-am abtinut. „Da, am, sa-mi fie rusine ca nu ti-am spus de 6 ani treaba asta”. Termin reteta, dau send si rasuflu usurat. Dau like la distonocalm, la ftalilsulfatiazol si inchid ferestrele de mess. O deschid pe a mea de la birou, sa vina niste aer, am nevoie. Cand sa ma ridic din fotoliu spre geam, vine alt mesaj de multumiri pentru reteta, pupici, popici, măscărici, ciufulici si răscolici. Bun, ma asez la loc, scriu „Cu placere”. Muuuuulta placere. Isi revine Petra si ne da toate calculele peste cap. Deschid geamul un minut, mai mult nu merge, sunt minus 16 grade, ma ia vantul pe sus si ma coboara direct in tribuna s-o vad pe Osaka. Paulica transpira, nea Mitica râde si e optimist, John imi zice ca trebuia sa pariez si eu, Ardealul a tacut, medicamentele au disparut si reusesc sa ma concentrez pe decisiv. Isi revine Osaka si salta cupa intr-un final. Paulica e fericit, eu sar in sus, John e fericit si el, ramane sa ne vedem astazi la un party, dă el un BBQ, nea Mitica il felicita pe Munteanu Paul si eu ii felicit pe toti. Ma mandresc ca n-am pariat. Sa nu devin dependent, e periculos, imi zic. Noapte de cosmar, dar cu fericire si cu prietenii alaturi. Osaka ia plicul cu cecul, eu astept pana luni. S-a incheiat meciul de 2 ore. N-am primit nici macar un mesaj de la nimeni. Oare au adormit toti sau special au vrut sa ma intarâte in timpul partidei? E liniste pe teren, e liniste si la mine in camera. Au tăcut toti, a adormit și mâța. Toarce fericita. Nu mai inteleg nimic. Doar ma bucur ca n-am sa dorm pana luni cand voi afla clasamentul oficial. Sa traiesti Dumitru Leahu !!! Ai avut dreptate, Osaka e noua campioana! Sa traiesti Grigore Stelian, asa este. Statul asta paralel e de fapt perpendicular. OSAKA – KVITOVA
=======================================================
Ași: 9-5
Duble greșeli: 4-4
Lovituri direct câștigătoare: 33-33
Retururi direct câștigătoare: 1-5
Erori neforțate: 33-39
Erori neforțate la retur: 6-6
Puncte câștigate cu primul serviciu: 52/68 (76%) – 53/75 (71%)
Puncte câștigate cu al doilea serviciu: 19/42 (45%) – 20/43 (47%)
Puncte de break câștigate: 3/14 (21%) – 3/10 (30%)
Puncte câștigate în urma urcărilor la fileu: 0/3 (0%) – 10/12 (83%)
Puncte câștigate pe serviciul adversarei: 41/118 (35%) – 35/110 (32%)
Puncte câștigate în total: 116-112
Cel mai rapid serviciu: 192 km/h – 176 km/h
Viteza medie a primului serviciu: 172 km/h – 162 km/h
Viteza medie a serviciului secund: 138 km/h – 147 km/h
NAOMI OSAKA – 7030 PUNCTE PETRA KVITOVA – 6290 PUNCTE = Vin tare din urma: Sloane Stephens (5307 pct) siKarolina Pliskova (5100 pct). Să aveți o zi bună !!! 

DOHA, DUBAI, TRAI PE VĂTRAI…

Stiti cum se saluta intre ei fanii tenismenei din Constanta? Nu, nu stiti. Va spun eu: „Hop, hop, Wowza!” Nu stie nimeni ce inseamna, dar „dă bine în cadru”. Senzational! Poate ca n-as fi scris articolul asta daca n-as fi citit toate mârlaniile planetei la adresa tuturor adversarelor machidoancei. Aia e strâmbă, Serena e neagră, e tanc, e buldozer, Sharapova urla ca s-o sperie pe Simonica lor, ailalta n-a dat mâna cu românca „noastra”, alta s-a „prefacut” ca e bolnava ca s-o „scoata pe româncă din ritm”, alta s-a dus la toaleta desi nu avea nevoie, doar s-o deruteze pe româncă, alta nu stiu ce a mai facut si tot asa de fiecare data cand o ia pe cocoașă idolul acestor „fani”. Pe langa asta, niciodata nu e ea de vina ci intotdeauna altcineva sau altceva. Ba arbitrul, ba vremea, ba e prea cald, ba e prea frig pentru ea, de parca adversara ar avea vara chiloti cu aer conditionat si iarna plită și reșou pe ceafă. Ba acoperisul arenei trebuia inchis, ba ca de ce n-a ramas deschis. Tot timpul comentariile fanilor, 90 la suta din ele agramate sau la nivelul clasei a doua, sunt indreptate contra adversarelor idolului lor sau se napustesc asupra stadionului, arbitrilor, acoperisului, soarelui de pe cer si celui care a colorat terenul prea țipător. Am salvat zeci de astfel de mesaje ca sa râd un weekend intreg cand le voi reciti. Stau si ma gândesc cum o fi sa fii fan din asta total, lingusitor pana la greață, când incepe un meci al machidoancei. Probabil ca daca stai aplecat ca si când astepti o servă, o sa gândesti drept. Daca, stai in decubit frontal cu falafelul alaturi si te uiti la un film cu ebola, o sa gândesti exact ca Zamolxe când vroia sa inventeze creionul chimic. Daca ai deja color din banii de la babaci, zappezi (wow ce termen) pâna dai de Halep, dupa care arunci telecomanda direct in stratosferă, doar nu vrei sa mai schimbi canalul decât când te-or intrerupe cablistii pt ca n-ai platit distractia ecranului de 3 luni. Ti-e atât de draga româncuta ta incât desi stii dinainte ca va lua alta scofleceala (batuta cu strigaturi) de la Sharapova, de la Osaka sau de la cine stie cine, hop si-asa, tot campioana inimii tale e. Zappând, ai nimerit la Doha, stiai ca azi e meci, stiai si ora, stiai tot, doar ca uitaseși. Meci de coșmar pentru preferata ta. După un prim set câștigat și la un pas de 4-2 în setul 2, iubirea vietii tale s-a recunoscut învinsă de către belgianca Elise Mertens. Halep a ta a dominat prima jumătate a meciului şi părea că se îndreaptă spre o victorie destul de facilă, dar a început să greşească tot mai mult şi s-a înclinat pâna la pamânt in fata adversarei după două ore şi 13 minute.

Belgianca, deși a acuzat probleme medicale în setul 2, in final a pupat păsărica de pe trofeu, cu lacrimi de fericire in ochi. Asta a ta si-a luat sarsanaua si a taiat-o atât de rapid de pe teren de ziceai ca nici n-a fost pe acolo vreodata. Hai Simona! Unde? Acasa, unde? De fapt nu conteaza unde, ea e regina inimii tale oricum. Lasă, in turneul urmator va invinge, ca asa vrei tu! Na, a sosit si turneul urmator, hai Simonelu`! Iei ca de obicei o dusca cu ochii infipti direct in picioarele lui Bencic, te ineci (cu dusca) fiindca ai zis „wow” cu gura plina, nu conteaza. Tu esti fan. Inrait. Habar n-ai câte fire si fibre are racheta aia, dar tu esti fan. Fan tenis. Fan Halep! Wow ! Energia preferatei tale s-a scurs uşor-uşor, erorile şi-au făcut apariţia din ce în ce mai des în dreptul ei, fileul a devenit prea înalt, serviciul o corvoadă (13 duble greşeli), iar terenul prea mic, astfel că elvetianca Bencic s-a impus, cum era de asteptat. Tu te uiti la sapca asteia, vezi ca scrie NIKE pe ea si pronunti „Naic”, nu mai conteaza, tu esti fan. Nu fân, aia e otavă, tu esti fan. Fara caciulita. Fara accent circumflex adica. Elvetianca joaca excelent. Shit! Zici asta ca asa ai auzit tu pe un VHS din 1990 când Demollari s-a impiedicat de o targa din Tirana. Ce tare esti, ai zis shit! Wow! Inca o inghititura de chiftea din falafelul ala de ieri, cu ochii scosi din toate orbitele, chiar si din alea circumterestre! Yes, yes, Simonica, „iu ar ză best”, ai mai auzit tu si asta pe undeva. Uraaaa zici cu gura plina si in momentul ala teve-ul babacilor s-a transformat intr-un geam cu carne, ceapa si stropi cu ce-a mai ramas pe vârful limbii.

Hai Simo, revenge! Wow. Si p-asta ai auzit-o la tanti de la 2 care duce gunoiul nerujată. Uiduhuuuu! Desfaci „chenul” cu bere, ca na, asta nu mai stii cum se scrie si dai cu mâneca pe geamul maroniu sa-l faci iar cu mai multe culori. Noroc ca terenul e colorat si-l intrezaresti. Ufff… Greu! Strângi din toti pumnii pe care îi ai la un passing shot reușit de rivala uitând ca ai „chenul” intre degete. Dezastru! Si la tine acasa si in televizor. Nuuuuuu, a egalat iar aia. Vaaiiii!

Te gândesti ca terenul ala frumos colorat ar trebui inconjurat de lumini sau flacari violet. S-o ajute energetic pe favorita ta, doar asa ar putea iesi „rivengiul” pe placul tau si-al altor câteva sute de fani, care, ai vazut tu, au scris pe feisbuc incurajari formate din 4-5 cuvinte românesti in care au implicat involuntar 7-8 greseli gramaticale in frangleza. Altii, mai reali si mai adevarati decât tine, au scris direct in sanscrita. In dialectul togo de exemplu, „Mai bine nu te prezinti si pierzi la masa verde” se traduce „Hai Simona”. Simplu, nu? Nu conteaza, ei sunt fani adevarati, e urât sa ne impiedicam de atâta lucru! Nu se poateeeeee, Bencic a egalat la seturi! Fabulos! Clar, favoritei tale ii trebuie un antrenor de sudoku. Ca asta nu e bun. Nu e bun ca nu exista. Balonul de deasupra petecului de teren ține cu elvetianca, zici, sigur pe tine. Cu a noastra nu tine nimeni, ca e românca, zici apasat, ca asa ai vazut tu un mesaj scris pe „tuităr”!

Se intra in decisiv, continui sa te enervezi pe Bencic. N-o suporti, când serveste ea te uiti pe tavan, iti vine sa-i trimiti un laser direct in pantofii sport, carora tu, fan inrait, nu-i asa, le zici „adidasi”, ti-ai dori sa-i innozi sireturile numai cu privirea, s-o vezi pe adversară grămadă. Doamne, ce urlă Halep! Sigur organizatorii au imprejmuit arena cu scârțâitoare de-aia alba de care ai avut tu in pachetul cu teveul când era nou, ca sa nu se auda țipetele ei pâna-n mahalale. Chiar, aia or avea mahalale? Ti-ai terminat falafeaua, jumatate din ea ai trimis-o forehand printre dinți direct pe covorul de sub tălpi, cu ochii direct in sapca favoritei tale. E Naic. Mai ai 3 ore si pleci la „job”, ai auzit tu ca așa se numeste serviciul tau de plantator de iarba. Deocamdata nu esti la serviciu, esti acasa cu berea in mâna, la serviciu e Bencic care, ce sa vezi? As! Wow! Hai Simona, stiu ca poti!

Preferata ta urla mai ceva ca Sharapova in vremurile ei bune si mult peste Godzilla când se cațără pe vrejul de fasole. Ailalta intra in panica. Ailalta exulta. Cam multi de „ailalta”, nu? Ok. Ai citit de „ok” pe burtiera unei televiziuni si-ai bagat la cap ca e „ochei”. O cheie, doua chei. Deci, feminin. Se roaga la perete 5 secunde la fiecare minge. Ce-o zice acolo? Nu se aude prea bine si oricum nu stii tu aromâna, ca astia ai naibii n-o filmeaza in gura sa-i citesti pe buze. Parca să zic ca a ingăimat „raspisanie paezdov” in ruseste, dar nu esti asa sigur. Oricum, dupa ruga la perete tot nu i-a iesit mingea. Ailalta are avantaj. Shit!

Deja te oftici, chifteaua disperarii pune stapânire pe tine si mai zapacesti un „chen”. Asa, de ciuda. Daca ai avea la indemâna o racheta Wilson a timpului, ai trimite-o pe Bencic direct in cretacic. Uite-asa, sa moara dusmanii tai! Ha! N-ai asa ceva. 5-2 pentru aia, vaaaiii, nu poate fi adevarat! Te uiti la ceas, mai ai putin si pleci la plantat iarba si tu n-ai dormit deloc. Ca sa vezi ce? Urli disperat ca arbitrii dezavantajeaza intotdeauna românii! Urli. Mai tare ca aia de pe teren. Esti deja ofticat, consideri ca favorita ta trebuie sa treaca pe GPL, nu se mai poate! Mai sunt doua mingi. Esti demoralizat deja si incepi sa-ti faci toate incantațiile stiute si sa te rogi la toate iconitele pe care le ai asezate pe mileul de pe teveu. Nimic, Dumnezeu doarme la ora asta. Ii invoci pe dracu, pe talpa iadului, pe Scaraoțchi, nimic. Toti astia plus toate tălpile tuturor etajelor tuturor iadurilor se uita pe History, n-au timp de prostii, au teleinvocatoarele inchise si scoase din priza, ii invoci degeaba. Minge de set, evident, pentru dusmanca ta cu care „ține arbitrul”. Ce sa vezi? A ta favorită dă mingea afara din teren iar tipatoarea ridica doua mâini spre cer. Ce-o insemna asta? Ghici! 6-2!

Esti darâmat, psihic, fizic si bahic, tot ce mai poti face e sa te treci pe lista celor 8.000 de insi care se laudau ca-si doneaza casele Antenei 3 cand se vaitau aia ca vor ramane fara sediu… A, mai ai o sansa, sa intri in grupul asa-zisilor fani ai româncei tale, acolo ii gasesti pe toti cei aidoma tie care o lingusesc si cand ia bataie la zero… Am urmărit în paralel și o transmisie a acestui meci de pe un post tv românesc. Comentatorii… pozitivi, n-ai văzut așa ceva! Am crezut că mâncaseră kiwi cu mujdei și băuseră iaurt cu smoală. Ia ascultați aici: „Simona poate! Hai Simona! E bine că nu e frustrată, ăsta e un lucru bun! Ne mândrim cu tine, Simona! Se pare că-și revine! Simona a făcut break! (după ce adversara facuse doua). Simona nu dă semne că ar pierde meciul! (și era 5-2 pentru Bencic!) Începe să se lumineze jocul Simonei !” Etc, etc. Iar comentariile fanilor sunt dumnezeiesti. De unde la inceput toti „stiau” ca Halep va castiga”, deodata toti sar invers, scriind exact pe dos. „Stiam ca n-o poate bate pe asta, uite ce inalta si bine facuta e, are forta unui tanc, Simonel e mica, e dezavantajata”. „Stiam ca n-o sa aiba forta, a jucat multe meciuri in ultimele saptamani, sărăcuța e istovită!” (de parca adversara ar fi stat in toata perioada asta pe o plajă in Miami). Iar dupa terminarea meciului incep linguselile deja scârboase. „Lasa, Simonica, tu pentru noi esti numarul 1 mondial!”, „Mi-as da viata dacă aș ști că n-o să te mai doară spatele!”, „Mi-as scoate inima din piept doar sa stiu ca nu ai nevoie de operatie la genunchi!”, „Lasa, Simonica, cu siguranta la celalalt turneu vei lua trofeul, simt eu!”, „Te iubesc mai ceva ca pe copiii mei!” si alte asemenea bazaconii siropoase pe care daca le citesti chiar pe toate, faci diabet zaharat direct de ultima fază. „Să gandim pozitiv, va ajunge curând din nou nr. 1 mondial!” mai zic altii. De-asta mi-e dragă gândirea pozitivă românească! THE END. Adica „sfârșit”, să ințelegi si tu, dragă „fan” Halep. 🙂 🙂 🙂

Mult succes la Indian Wells Tennis Garden, Simonica noastră dragă!

SCURT TRATAT DE PROSTIE CUANTICĂ

Vineri seara. O sa scriu ceva despre prostie. Incepe weekendul. Voi scrie despre prostie. Unii pleaca spre cârciumi. Eu voi debita ceva despre prostia umana. Altii dupa ce au terminat de halit masa de seara sar repede in sufragerie pe telecomanda si apasa pe singurul buton tocit, pe care nu se mai vede ce scria candva. Il cunosc din instinct, de ani de zile. E Antena 3, unde ce zice raspopitu` e sfant, ce zice Ciuvica e articol de lege iar sunetele scoase de „morsa competenta Chiri”, dupa cum il alinta gazetarii, sunt melancolie pura si alb imaculat. Mascariciul inchide seara cu „Da, bun gasit in frumoasa emisiune!” Și-atât. Va scriam mai sus in vreo trei randuri ca voi scrie despre prostie. Am tot repetat, ca sa fiti in tema si sa nu uitati subiectul. Asa cum calugarul calabrez Tommaso Campanella disjunge melancolia calda din cea rece, la fel in studiourile respective de care faceam vorbire adineauri se disjunge ceva din nimic. E important sa treaca seara si sa vina ziua de leafa. De rating, sa fim seriosi, peste Pro nu poate trece cineva in zilele noastre, pe niciun segment orar, pe niciun target de varsta, pe niciun segment urban sau rural, public comercial sau cota de piata (market share), oricat ar incerca cineva sa masluiasca statisticile. Chiar daca sigla Pro TV s-ar muta pe blocul Intact, audientele ar fi aceleasi. Pro e deasupra in permanenta si daca ar difuza un documentar cu carabusi filmat in Cuca Măcăii, regizat de Vasile Fleașcă sau de oricare alt vasile cu „v” mic. Omul se uita la post, nu la cei ce-l compun. Antenele au publicul lor, care nu se va schimba niciodata. Pro TV are deasemenea publicul specific, nu oricine se poate uita la „Las Fierbinti”, cea mai dizgratioasa porcarie din toate timpurile, de cand i-a zis Decebal lui Scorilo „Tata!” si pana in zilele noastre. Un simplu prezentator meteo de la Pro in schimb, ar face rating mai mare decat ceva similar la Antene. Cum si posturile de radio au publicul lor, in Bucuresti „Morning Zu” facand legea. Ce mental trebuie sa ai sa râzi la asa-zisele glume ale lui Buzdugan si Morar, doar cei in cauza ar putea sa ne spuna. In tara si mai ales in orasele mari predomina Kiss FM, cu „Râzi cu Rusu si Andrei”. De cand Sergiu Floroaia s-a dat deoparte si a aparut Rusu, s-a cam dus totusi in cap. Cum sa râzi la Rusu? E delir sciatic si „mental confusion”, zau! Spuneam ca scriu ceva inedit, zic eu. Despre prostie. Stiu, e infinita si sunt convins ca n-o sa reusesc nici in cateva randuri nici in 24 de milioane de randuri sa lamuresc chestia asta, chiar ar fi o prostie din partea mea sa incerc sa rezolv eu prostia pe planeta. Stiu ca Einstein a spus odata ca doar doua lucruri sunt infinite pe lumea asta, Universul si prostia. Dar, a adaugat el, „de Univers nu sunt sigur”… N-o sa scriu despre prostie ca un destept, adica precum unul care se crede in afara sferei conceptului despre care scrie, fiindca „oamenii inteligenti ating cote de prostie pe masura inteligentei lor”. Stiti cu totii cine spunea asta. Paleologu, da. Scriu despre prostie ca despre o conditie curenta si obisnuita a umanitatii. Toti am fost, suntem sau vom fi loviti mai mult sau mai putin de prostie. Toti suntem prosti la un moment dat al istoriei. Toti spunem prostii, facem prostii sau ne purtam prosteste. Votam prosteste de multe ori, am dreptate? Nu scriu despre prostia clinica, denumita oligofrenie (minte mica si putina), chestiuni genetice sau handicap mental. Astea sunt drame si despre chestiile astea nu se glumeste, deci sunt alte subiecte pe care nu le abordez din principiu. Citisem aproape toate romanele mari de Dostoievski pâna sa mă apuc de „Însemnări din Subterană”. Cand am rasfoit romanul si am vazut că are in jur de 150 de pagini mi-am râs în barba si mi-am propus să il fac praf rapid în trei-patru ore. N-am avut cum. După treizeci de pagini am închis cartea și am reluat lectura de la prima pagină. E sublim, credeti-ma! Am adus vorba de chestia asta fiindca aici autorul scrie nici mai mult nici mai putin decat „Omul e prost. Fenomenal de prost”. Un paradox nedefinit de nimeni pana acum este faptul ca acea sintagma „catedrala a mântuirii neamului” foloseste cuvinte care vin din limba maghiara. „Mântuire” si „neam” sunt cuvinte din maghiara, nicidecum romanesti. „A gândi” vine tot din maghiara, noi având „a cugeta”, din ce in ce mai putin folosit. „Iubire” nu e un cuvant romanesc, el vine din limba slavă. Chiar si melodia „Noi suntem români” e ciordită de la un ceardaș maghiar, hai ca pe asta sigur n-o stiati. Oricum nu pricep de ce este nevoie de declaratia asta „Noi suntem români”. Ne crede oare cineva altceva? Crede cineva ca suntem vietnamezi sau coreeni si trebuie sa le spunem noi ca suntem români ca sa doarma linistiti? Nicaieri pe planeta nu exista o melodie sau un cantec „Noi suntem algerieni” sau „Noi suntem filipinezi”. De ce ar trebui cineva sa se prezinte cuiva? Semănăm a altceva de fapt? Mi se pare o prostie, ca tot scriu pe tema asta. Prostia e o stare sociala sau individuala foarte joasa si nu e de râs deloc. Termeni colaterali pe tema asta sunt cu duiumul. „Te uiti ca prostul” inseamna ca te uiti fara sa pricepi ceva si fara sa participi. Te uiti pur si simplu in gol, cu o inertie a privirii, fara vreo consecinta ulterioara. La fel exista „Râzi ca prostul”. Te uiti la ceva si te plesneste râsul. Si eu fac asta de multe ori, interiorul se dezlantuie brusc, la vederea sau la auzul unei prostii, desigur. Tuturor ni s-a intamplat, chiar daca nu toti recunosc. „A te prosti” e o dragalasenie care se refera in general la copii si copilarie, dar adesea se poate intampla si adultilor. Asta nu e rau. Varietatea de actiuni prin care sa „te prostesti” e infinita. Bezna, intunericul mental al cuiva, negrul devenit aura determina expresia „prost ca noaptea”, deci iata ce tare stam la capitolul „cromatica prostiei”. Românii, ca nimeni altcineva, au incercat sa schimbe intr-un fel pozitiv aceasta prostie, printr-un diminutiv inexistent pe planeta. „Prostuț”. Adica „e baiat bun, dar e cam prostuț”. Cred ei ca suna mai dulceag, mai cu plus decat „prost”, desi nu e absolut nicio diferenta intre una si alta. Prostul e o persoana care stie totul. E convins de ce stie, nu are niciun dubiu, este atoatecunoscator iar daca esti atent la el, chiar incearca sa-ti si explice. Daca nu reusesti sa intelegi ce incearca el sa-ti demonstreze, in fața lui tu esti cel prost. Sa te fereasca Cel de Sus sa nu fii de acord cu ce iti explica el fiindca in mintea lui e clar, esti prost. Credeti-ma, spun din experienta, nu vorbesc din albume literare. Cu aceasta caracteristica s-a luptat Socrate toata viata lui, incercand sa demonstreze tuturor ca e fals sa afirmi ca stii ceva. Dar prostul nu poate fi niciodata contrazis, el are convingerile lui personale, din beton armat, incapatanarea si opinia patimașă fiind dovezile cele mai clare ale prostiei. Prostul e intotdeauna serios si solemn tot timpul. Inflexibil si mereu cu o mina care sa dea impresia de atotcunoastere. E mai fix decat o statuie. A fi prost inseamna a nu avea capacitatea de a râde de tine si de a poseda obsesia de a te lua intotdeauna in serios in orice context al vietii. Fiind si serios si cunoscator a orice de pe planeta, prostul e si sfătos. El da sfaturi tuturor, cu orice prilej. Cand cineva imi spune „Sami, stai sa-ti explic!”, intru in panica. La propriu. Fiind atat de sigur de el si plin de stiinta in opinia lui, cu un prea plin cultural inexistent la ceilalti din jurul sau, prostul e un personaj eminamente fericit si e multumit de viata lui, neindoindu-se niciodata de el insusi si de cunostintele lui multicultural avansate. El are dreptate intotdeauna, cu o consecventa tulburatoare. Pentru el, totul „e simplu” si te face sa te crezi chiar prost cand nu intelegi ceva ce prostul iti spune ca pentru el „e atat de simplu”. Având o vorbire standardizata, idei putine, un bagaj de cunostinte redus spre zero, doar cateva fraze in tot rucsacul lui genetic, fraze pe care le intortocheaza in mii de feluri doar ca sa para multe, prostul incheie o discutie intr-un fel anume, cand i s-au terminat cele 3 idei din cap. Prostul încheie discutia cu propozitii care nu inseamna nimic, fiindca nu mai are ce sa spuna, sau ce altceva sa mai spuna. Ati auzit cu siguranta finaluri de discutie de genul „Sanatate sa ne dea Dumnezeu, ca restul vine de la sine!”.In momentul ala prostul nu se gandeste nici la Dumnezeu nici la sanatate ci vrea doar sa iasa elegant dintr-o discutie pe care n-o poate duce si pe care n-o mai poate controla. „Prin cate am trecut eu la viata mea… ce stiti voi?” sau „Altfel era pe vremea mea!”. „Aveam si noi pe timpuri nebuniile noastre, dar nu se compara cu ce e acum!”. Ati auzit expresiile astea care de fapt nu spun nimic? Sunt sigur ca da. „Asta e viata, n-avem ce face, mergem inainte!” Finalul ăsta de conversatie face toti banii. Standardizarea e unul din simptomele prostiei. E la moda sa gandesti cu capul altuia si sa vorbesti „cum se vorbeste”, nu cu stilul tau caracteristic. Prostul spune ca „a lecturat”, i se pare ceva mai fin decat „a citit”. El „a vizionat”, nu „a vazut”. El ” e determinat” sa faca ceva, i se pare mai finuț decat sa spuna ca „e hotarat”. Aici nu ma bag si in ramura „romgleza”, e prea vasta ca s-o pot acoperi intru totul, prostul „șeruie” cand are un „cealengi” desi daca-l iei la bani marunti si-l intrebi ce inseamna ce a zis se uită la tine ca pitecantropul la o plasmă 4K. El, prostul, e intotdeauna un militant desăvârsit. Cand i se pare lui ca stie ceva, vrea sa imprastie asta intregii planete, intregului mapamond, daca ar putea. Andrei Pleșu spunea ca i se pare o prostie acel „political correctness”, fiindca te pune sa te gandesti daca dupa ce-i spui cuiva ceva ce gandesti, acela sa nu faca vreo nevroza grava. Ca si cand intreaga lume ar fi un azil plin cu neputinciosi iar daca tu ii spui cuiva ca a gresit un text, acel cineva s-ar putea sinucide fiindca a suferit rau si l-au durut adânc vorbele tale. Adica se prefera toleranta dusa pana la extrem, la nepasare practic, „corect” fiind sa-i spui celui care a gresit vizibil „Ok, nu comentez, e parerea ta, ti-o respect, eu am alta parere in schimb. E OK!”. Cica asa ar fi corect intr-o lume ideala, sa inveti sa fii de acord cu ceea ce de fapt nu esti, fiindca daca ii spui cuiva ca nu esti de acord cu el, il rănesti grav si daca se arunca ăla in fata metroului? Ce te faci, îl ai pe constiinta? Eu am un principiu: „Aratându-i unui om partile negative, il scapi (sau ai șansa sa il scapi) de ele”. Deci nu sunt „political correct”. Deci sunt prost. Asta e, imi asum, dar nu ma schimb. Ca sa nu se spuna despre cineva ca e prost, se foloseste fraza din Biblie „e sărac cu duhul”. S-a creat o intreaga ideologie despre aceasta fraza ca sa se dea o impresie cum ca prostia e buna si e bine ca exista, cei prosti fiind de fapt cei fericiti, deci, pe cale de consecinta e foarte bine sa fii prost, fiindca tu, cel prost, vei mosteni Imparatia Cerurilor, nu ceilalti. Sensul expresiei din evanghelie „fericiti cei saraci cu duhul” este cu totul altul decat cel pe care se pozitioneaza si se asambleaza ideologia prostiei. Gabriel Liiceanu numeste prostia „încremenire in proiect”, considerand ca un prost e cel care a avut candva in viata o idee fixa, a ramas toata viata alaturi de ea si nu si-a schimbat-o niciodata, neadmițând ca altcineva sa aiba o alta idee, diferita de a lui, deci nerecunoscând vreodata ca ar fi putut fi prost, fiindca prostul nu crede niciodata ca a fost prost vreodata, ramânând intotdeauna inchistat si inchis in ideile lui fixe, intotdeauna prizonier al proiectului sau in care a ramas vesnic si pe vecie incremenit. Exista pe pământ și prostul prostit de proști, care se lasa prostit in anumite momente ale vietii exact de altii ca el. In opinia lui Carlo Cipolla, un istoric italian care este si autorul eseului „Legile fundamentale ale imbecilității umane”, exista patru categorii de oameni. „Neajutoratul” care face tot timpul servicii altora, dar toate sunt in paguba lui, „inteligentul” care face servicii altora din care beneficiaza si el, „raufacatorul” care face servicii altora din care doar el are beneficii iar ceilalti pierd și in final, „prostul, imbecilul”, care face servicii celorlati din care pierde si el, pierd si ceilalti. Prostia nu e ignoranta, e absolut altceva. Ignoranta poate fi combatuta prin informare, prostia nu poate fi combatuta in totalitate niciodata, cu niciun fel de instrument. Repet, tot ce am scris aici nu se refera la prostia clinica, aia e altceva, acolo nu ma amestec, aia e boala si n-o comentez. Exista prostie si la un nivel mai ridicat, mai elevat, cum ar fi acele site-uri de „dezvoltare personala” care te invata cum sa gandesti, cum sa traiesti, cum sa te „dezvolti”. Ăștia sunt „experti”, „traineri”, care te invata cum sa ai succes, cum sa castigi in viata, cum sa devii lider, etc. Cititi si minunati-va! „Sunteti un lider autentic? Va invitam sa aflati raspunsul in ochii unui cal!”. Da, ati citit bine! Calul are o prestanta, un prestigiu de „leadership”. Inchei elucubratia mea despre prostie cu o boacănă demnă de Cartea Recordurilor, autor, cine credeti? Zgonea, mă! Zgonea! Cititi cu atentie: „Imnul „Desteapta-te române” este expresia năzuintei continue a poporului român de a se dezvolta, de a arăta Europei si lumii intregi cât suntem de valoroși”. Cititi si bagati la cap, ce vedeti aici nu vi se va spune niciodata nici de vreun psiholog, nici de vreun psihoterapeut, cu atat mai putin nu veti auzi asa ceva in cabinetele de „terapie de cuplu”. Cei enumerati mai sus, te vor lăsa să iesi din cabinet exact asa cum ai intrat, indemnându-te in cel mai părintesc mod cu putință sa „privești înlăuntrul tău” si sa incerci sa „scoți la suprafață copilul din tine”. Prostia n-o vor scoate, nici nu vor incerca s-o scoata. N-au niciun interes. De ce ar face-o? Stiu, am scris mult, mi s-a mai spus. Doar ca eu nu scriu pentru oricine. Scriu pentru placerea mea si prefer ca doar eu si cei ca mine sa citeasca. Pentru restul exista Dedeman, Las Fierbinți, site-uri cu bucătăreală, Oana Zăvoranu si Sinteza Zilei.  Noapte bună!

REALITATEA NEIMPOZABILĂ

„REALITATEA TV” AR TREBUI ÎNCHISĂ DEFINITIV. CNA ORI DOARME, ORI MOȚĂIE, ORI PUR ȘI SIMPLU NU ANALIZEAZĂ DELOC (SAU CORECT) EMISIUNILE DIFUZATE. Sunt câteva articole din Legea CNA care au fost încălcate grosolan de Realitatea TV, cu precădere înainte și după mitingul diasporei din 10 august 2018. Există plângeri la acest CNA contra televiziunilor care nu doar că nu au informat corect publicul, dar au vrut să pară atotștiutoare și fără frică de vreo lege au aberat nemăsurat și au permis invitaților să abereze și să aducă acuze extrem de grave, fără a avea nicio reacție în a-i opri să continue. În Legea CNA se stipulează fără drept de tăgadă: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.” E destul de clar și concis, nu? Deasemenea „moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea. Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență” Simplu, nu? Exact legile astea au fost încălcate grosolan. Dar după cum el însuși a declarat, „eu sunt cel mai iubit moderator din România!”. Adică Rareș Bogdan. El a declarat asta despre sine. Deci de-asta și-a permis să ignore toate articolele din lege și să facă emisiuni în care invitații și-au făcut de cap, cuvintele calomnioase și chiar injurioase nu au lipsit, iar el, ca moderator, neavând practic nicio reacție. În emisiunile moderate de acesta s-a cerut public nici mai mult nici mai puțin decât desființarea Jandarmeriei Române! Deasemenea președintele țării a fost somat să „se trezească”, iar într-o emisiune în care a fost invitat Oreste Teodorescu, s-a folosit un limbaj cu adevărat injurios la adresa lui Victor Ciorbea și a lui Aurelian Pavelescu. Termeni precum „cretin”, „imbecil”, „dement” sau „klingonian” nu au ce căuta într-o emisiune a unei televiziuni cu acoperire națională. De asemenea nu poți afirma în direct pe post despre cineva că „a rămas pe centura politică”, semantica acestei expresii ducând telespectatorul cu gândul în altă direcție. S-a afirmat că în sediul Guvernului, pentru acțiunile din 10 august 2018, s-a adus muniție de război iar gazele folosite în oprirea manifestanților violenți care voiau să intre în curtea și în clădirea Guvernului ar fi expirate. Fără să se prezinte nicio dovadă, fără niciun rezultat al vreunei comisii care să analizeze gazele folosite, s-a continuat să se afirme pe post tot felul de aberații despre „gazele expirate” folosite. ONU nu a finalizat nici astăzi raportul privind buletinul de analiză al gazelor sau componența exactă a acestora. La un moment dat, Liviu Dragnea a afirmat că „Iohannis vrea dărâmarea guvernului cu forța” iar altul a susținut sus și tare că „în Piața Victoriei au existat oameni plătiți special ca să facă violențe”. În niciunul din cazuri, moderatorul nu a avut nicio reacție, nici măcar nu a solicitat dovezi pentru cele afirmate, dând de înțeles telespectatorului că e de acord cu cele spuse și astfel încălcând grav legea CNA. Acest CNA trebuie să sancționeze cât mai urgent posibil aceste derapaje. „Trebuie să se asigure o distincție clară între fapte și opinii”, mai spune această lege. Emisia în eter, la ore de maximă audiență, în niște momente foarte delicate a unor grozăvii de acest gen de către un moderator TV este gravă, chiar foarte gravă. Oamenii se uită uluiți și împietriți la un moderator ca Rareș Bogdan sau ca Mihai Gâdea și cred tot ce li se spune, pe ei neinteresându-i adevărul ci doar ce spune „idolul” lor, fără să mai conteze pentru ei dacă cele afirmate sunt adevărate și corecte sau nu. „Dacă spuneți la TV că au aterizat extratereștrii în Piața Victoriei, 99% din cei care se uită la dumneavoastră vă vor crede!”, afirma și Radu Herjeu, într-o discuție cu Rareș Bogdan. Așa cum CNA a oprit de la difuzare o serie de clipuri muzicale realizate de Paraziții, Voltaj, Laura Andreșan sau Ombladon, așa cum a închis Omega TV, OTV și DDTV, așa ar trebui să închidă și această televiziune. Nu mai târziu, nu foarte târziu, ci anul acesta, poate chiar până în vară! Până nu e… prea târziu… Părerea mea.

MIRCEA BADEA LATRĂ !!!

Îți trăiești copilăria în cartierul în care Vodcă, Petrică Țiganu, Chinezu, Țuțacu și Neamțu` își fac de cap, sunt tartorii întregii zone, renumele lor a depășit granițele întregului oraș dar tu nu i-ai văzut la față niciodată. Îți duci viața până la 30 de ani „acasă la mămica” fiindcă „în lume fără mami e greu”. E clar, ai o problemă. Te angajează unul la o televiziune ca să arăți oamenilor ziarele de-a doua zi, dar după un timp o dai în politică fiindcă boss-ul tău dă de belele cu justiția și mai mult decât atât, este judecat, condamnat și azvârlit în închisoare, sau sub închisoare, dacă celulele sunt la subsol. Și o dai zi de zi în politică, cum spuneam, din ce în ce mai părtinitor, din ce în ce mai arogant, mai nesimțit, ca în ultima vreme să ajungi vulgar de-a dreptul, folosind expresii și formulări ferentariste greu de reprodus chiar și pe un blog. Dar tu spui asta în direct la televizor, la ore de maximă audiență. Păi, băi nene, înseamnă că ai o problemă. Mare de tot. Te împrietenești cu unul care vindea pastă și periuțe de dinți, care la rândul lui se îndrăgostește și se căsătorește cu femeia care lucra la poartă, la sediul unei mari reviste. Deveniți cumva colegi și iată mare prietenie între voi. La un moment anume, bunul tău prieten are o sclipire de inteligență și-ți miroase caracterul. Instant, îți devine cel mai aprig dușman și-l porcăiești în toate felurile posibile pe unde-apuci. E și mai clar, chiar ai o problemă. Poate că nu percepi că o ai. Dar sigur, sigur, percepi că trebuie ca la serviciu să mergi pe linia decisă de plătitorul angajator al tău iar în viața de zi cu zi să-l numești pe prietenul tău „Viermele în putrefacţie de la Voma Veche, care deserveşte cu tupeu mafioţii din Deltă”. Bineînțeles, îi prezici tu că o să ajungă „la pușcărie”. Sigur asta percepi, fiindcă atâta poți. Și sigur, sigur, ești Badea. Ești Mircea Badea, denumit de internauți „sluga varanului”.

*******************************************************************************************************************************************

Începe emisiunea lui. În 99 % din cazuri, primul cuvânt e „Da”. N-o să înțeleg niciodată de ce. „Da, bun găsit în gura presei!”, tună amfitrionul. Și tot în 99 % din cazuri, urmează „Da, bun venit în frumoasa emisiune!”. Cum naiba să fie frumoasă emisiunea aia, doar el știe. Clar, are o problemă. Încep repede acuzele aduse procurorilor, judecătorilor și tuturor celor care au pus o cărămidă la arestarea mogulului său pe care justiția l-a considerat întâi „pușcăriabil” și care într-un final a ajuns chiar pușcăriaș. Cumva Badea trebuie să-și merite leafa, așa că în fiecare emisiune îi schingiuiește verbal pe toți dușmanii patronului său. Ăla e pitic, ăla e Giumbix, celălalt are bube pe față, altul se vopsește pe păr, unul are dinții nu-știu-cum iar celălalt e prea gras. Președintele țării e în opinia lui un „dulap” și un „robot de bucătărie”. Fiecare are câte ceva, niciun dușman de-al pușcăriașului său șef nu scapă. Băsescu e cel mai rău om de pe planetă și e vinovat de toate pățaniile plătitorului său. Iohannis face la fel, numai lucruri rele, ba vorbește prea mult, ba tace, ba pune accentul greșit pe silabe. Da, am auzit-o și pe asta. Lumea îl numește „măscărici” pe acest Badea fiindcă la el, la ordinea zilei sunt onomatopeele de toate felurile, genurile, uneori chiar scabroase, imitând adeseori pârțurile necontrolate ale unor mâncători de fasole, plus scălâmbăielile din toate încheieturile. Cică se bucură când adversarii șefului său suferă. Cică bea câte 4 șampanii când unul din „tabăra adversă” ia o amendă sau pățește ceva grav. Grav, nene, ai o problemă! E de partea actualului guvern dăncilist și mare adorator de Dragnea. Face șpagat pe două scaune, în direct, la TV. Mă rog, făcea, atunci când putea. Iar când nu face nimic din cele enumerate mai sus, latră. Da, ați citit bine, latră. Vizionați secvențele de mai jos cu schelălăielile dintr-o singură emisiune. Ați văzut, ați auzit? Aveți o problemă. Noi, cu toții avem o problemă. Pentru simplul fapt că îi urmărim abominațiile scelerate. Să pregătim și noi șampaniile pentru atunci când sticla va scăpa de Badea, când pe aceeași sticlă va rula altceva pe acel segment orar, când se va stinge lumina și când se va trage cortina peste trustul Intact. Dacă asta nu se va întâmpla cât mai repede, e clar. Avem o problemă! https://www.youtube.com/watch?v=JUDKkg3XCDc&feature=youtu.be

Mircea Badea în plină desfășurare.

RAREȘ ÎNTÂIUL ȘI CATEDRALA „REALITATEA”

gusa

Gușă declară: „Mi-a dat Oreste un mesaj acum 20 de minute, în care spunea cam ce scrie pe Facebook. I-am răspuns explicându-i că săptămâna trecută conducerea redacţională l-a anunţat pe Rareş că sunt nişte probleme legate de folosirea calităţii de colaborator Realitatea, respectiv atitudinea faţă de Realitatea TV şi colegi, legate de Oreste şi Oana Stănciulescu. Într-un spirit clar de disciplină editorială, Rareş a fost anunţat că până ne lămurim cu precizie despre ce anume este vorba în cazul celor doi, să nu mai fie invitaţi o perioadă. Este un lucru normal pe care l-am făcut şi legat de Claudiu Popa, un coleg al nostru mai apropiat decât Oreste sau Oana Stănciulescu şi care nu a mai intrat pe post până când DIICOT nu ne-a informat că totul este în regulă cu el, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 3-4 zile. Nu e nicio tragedie. Ei, dacă sunt dedicaţi cauzei Realităţii şi nu urmăresc să facă scandal public, trebuie să aştepte la fel ca şi Claudiu Popa decizia conducerii editoriale”. Ziaristul Alexandru Căutiș ne explică pe larg: „Rareș Bogdan este și acum șocat și nu-și poate reveni după ce a aflat că Oreste Teodorescu s-a pretat la șantaj în favoarea unui infractor care a introdus fictiv 164 milioane de euro în capitalul social al unei firme, uzând de o ștampilă falsificată a Băncii Naționale a României. Dar Rareș Bogdan știe sigur, e ditamai omul de televiziune, are de unde afla rapid dacă situația este adevărată. A și aflat. Dar este încă șocat. În ziua în care Rareș Bogdan se va fi asociat cu infractori care folosesc ștampila falsificată a Băncii Naționale a României postura lui de luptător cu hoții va fi cam greu de susținut. Triumfal a anunțat că nu renunță la Oreste Teodorescu (de care, dar asta nu o mai spune public, știe sigur că a făcut șantaj în favoarea unui infractor ce uza de un fals, nu orice fals, ci chiar ștampila falsificată a Băncii Naționale a României). În lumea în care trăim, albul nu mai e alb, dar nici negrul nu-i tocmai negru. Depinde de unghiul din care privești. Jocuri se fac pretutindeni, păpușari au fost și vor fi întotdeauna, diferența o face doar măsura intereselor. În tot acest timp, peste 100.000.000 euro din banii românilor a păpat această Catedrală a Neamului Prost, conform unei investigații a celor de la „sa fie lumină.ro”. Nu e de râs pentru că România are 18.000 de biserici și nici măcar un spital de oncologie pediatrică. Cu ochii după Rareș și Gușă, n-am observat că tocmai s-au mai alocat incă două mormane de bani pentru finalizarea catedralei. Ce mai contează, suntem mai interesați de ce ne anunță Gușă sau dacă mai vine sau nu Oreste la emisiunea „Jocuri de Putere”. Rareș zice că și-a impus condițiile și revine cu toata echipa, Gușă zice cu totul altceva. Chiar dacă Rareș are dreptate și Gușă minte, înainte de a negocia cu Gușă, oare Rareș i-a întrebat și pe Oreste, Oana Stănciulescu, Ciocăzanu, Cartianu dacă acceptă să mai revină? Oana Stănciulescu a declarat deja ca și-a luat adio de la colaborarea cu Realitatea TV, ceilalți tac deocamdată, dar să nu ne așteptăm ca Oreste și Cartianu să revină dupa ce l-au facut pe Gușă albie de porci. Și atunci vin și întreb, cum naiba e cu revenirea asta în formația completă de care ne spune Rareș?

cosmin gusa denis rifai

Oricum e greu de crezut că într-adevar Gușă a capitulat. Probabil ca l-a mințit pe Rareș, ca să îl faca să își clameze victoria, pentru ca apoi sa iasă pe post și să îl contrazică, făcându-l astfel de râsul lumii. Așteptăm să ne lămurim astă seară, deși este aproape sigur că Rareș a căzut în capcana lui Gușă și s-a compromis iremediabil. Rareș și-a cerut scuze telespectatorilor și colegilor, exact cum a vrut Gușă și exact cum i-a transmis public și colega lui, Denise Rifai, care a apăsat pe formula „Rareș a greșit față de noi și îi solicităm scuze”, deși unii cititori și fani considerau răspicat pe rețelele de socializare că acesta nu are de ce să-și ceară scuze. În final un patron / acționar decide, mai puțin contând telespectatorul. S-a văzut asta clar. Oare Gușă va schimba total orientarea stației TV? Vom vedea, în timp. E posibil ca motivul reîntoarcerii și cedării să fie sintagma „Totul până la bani”? Asta findcă știm că banii n-au miros. Rareș e obișnuit cu un anumit standard de viață la care nu a fost dispus sa renunțe? Se poate și asta. L-a trădat pe Oreste pentru bani? A trădat-o și pe Oana Stănciulescu doar ca să-i fie lui bine? A făcut Rareș o întelegere cu ei ca să-l ierte ca nu vor mai apărea în emisiune? Merge el la „două capete”? Orice e posibil. „Scuipi și apoi te întorci și lingi bocancul celui ce ți-a dat un șut in fund… Bărbat adevărat cu coloana vertebrală verticală”, îi scriu lui Rareș unii fani inrăiți, necăjiți și supărați pe el. Oare au dreptate? Vom afla vreodată dedesupturile acestor mașinațiuni? Oare au legatură cu chiria de 3000 de euro pe luna a locuinței lui Rareș despre care se vorbește pe la toate colțurile facebook-ului? Sau cu noul partid Realitatea al lui Gușă? Întrebări multe, răspunsuri… ioc. Noi trebuie, în opinia lui Rareș Bogdan, să iubim România în fiecare zi.

RARES BOGDAN=

Tot respectul și jos pălăria dacă Oana Stănciulescu ar fi făcut declarația asta înainte de declarația lui Gușă, nu după, când a văzut ca nu mai e loc de întors și că patronul într-adevăr n-o mai vrea. La fel și cu cei care au așteptat să vadă intâi ce zice Gușă și abia apoi, când s-au văzut interziși (în ciuda promisiunilor lui Rareș care se pare că și-a „fript” prietenii pentru postul călduț), au ieșit și ei, unde altundeva, pe facebook, cu „m-am hotărât să nu mai merg la Realitatea TV”. Nu „te-ai hotărât” ci altcineva „a hotărât” că nu te va mai primi în studio. Nu ține vrăjeala asta și nici mersul „la două capete”. Cititorii și telespectatorii nu-s fraieri, cel puțin o parte din ei. Gușă declară, sec: „Deciziile rămân în continuare. Acele decizii legate de Oreste şi alţi invitaţi rămân în continuare, au existat şi mesaje porcoase sau anti-Realitatea din partea altor jurnalişti. Nici ei nu vor mai fi invitaţi. Au fost grobieni în exprimările lor la adresa noastră, noi nu merităm asta, noi cei de la Realitatea, le-am oferit o tribună unde să se exprime liber şi nu dorim ca în urma oferirii acestor tribune ei să ne înjure”. La cine se referă oare când spune „alți jurnalişti”? În toată povestea asta, printre jurnaliştii care s-au declarat solidari cu Rareş Bogdan se numără și Laurenţiu Ciocăzanu, Sabin Orcan, Ramona Ursu, Grigore Cartianu. Mulți nu mai au încredere nici în Rareș Bogdan, nici in linia de orizont politic a televiziunii Realitatea. Unii din ei au lăsat-o totuși mai moale cu amenințările după ce au văzut că Gușă nu glumește, iar unii telespectatori au scos din grila lor de programe acest post, cel puțin la nivel declarativ, fiindcă în realitate puțină lume știe să umble în setările unei telecomenzi. Vom vedea ce ne va rezerva viitorul și cum vor decurge lucrurile în continuare. Mulți vor uita, deoarece chiar în această perioadă se sfințește Catedrala bucureșteană și lumea e cu ochii exact pe ce se întâmplă acolo, unii fiind chiar în drum spre ea ca să se închine. Oare a fost bine ales momentul? Oare se fac… jocuri de putere? Sau jocuri cu Puterea? Rareș, te duci astăzi la catedrală? Nu credem. Dar că scuzele se prezintă, nu se cer, asta știi? Nici asta nu credem. Suntem pe receptie. 

rares bogdan cer scuze

Le ceri degeaba, Rareș! N-au de unde să-ți dea… Să iubim România în fiecare zi și limba română doar odată pe săptămână, nu? Așa să ne ajute Rareș Întâiul!

BOHEMIAN RHAPSODY

queen

Gata, s-a încheiat și weekend-ul ăsta în care am văzut două filme submediocre. „A Star Is Born” și „Bohemian Rhapsody”. Lumea în general e cucerită mai ales de al doilea și acum îmi dau seama de ce. Cred că și dacă pui o porcărie de film de-a lui Sergiu Nicolaescu pe muzica lui Queen, iese ceva ce oamenilor le va plăcea să vadă și să revadă mereu. Ele în sine, ca filme, sunt, cum spuneam, submediocre, puțin probabil să vrea cineva să revadă vreunul. Cu toate astea, pe cel de-al doilea film îl salvează muzica, Bohemian e mult mai bine salvat de muzica lui Freddie decât este celălalt film salvat de muzica lui Gaga). Totusi nu este suficient. La sfârșitul zilei, ambele filme amintite aici, ca și First Man al lui Chazelle (altă mediocitate) se vor resimți ca dezamăgiri. Personal mă așteptam ca exact în anul în care sărbătorim două realizări epocale, adică jumătate de secol de la Odiseea Spațială a lui Kubrick, apărută în aprilie 1968, dar și de la așa-numitul White Album al lui The Beatles, care a văzut lumina existenței chiar în noiembrie) să avem ceva comemorativ sau măcar ceva de același nivel. Iacă, nu avem parte. Odiseea Spațială și White Album sunt pași atât de importanți pentru omenire, momente atât de glorioase ale istoriei recente a acestei specii, încât să vezi ce s-a produs anul ăsta și anii anteriori îți poate provoca un atac de anxietate. Simți așa, o gheară-n piept, o apăsare adâncă, la gândul că nimic din ce s-a creat până astăzi, 12.11. 2018, nu poate măcar să se apropie de vreuna dintre cele două, ca anvergură și implicații pentru toată umanitatea. Kubrick și Beatles au vorbit răspicat, acum 50 de ani, despre ce înseamnă să fii om. Astăzi, la jumătate de veac după acel moment, trebuie să ne mulțumim doar cu ce a fost spus în 1968 și să sperăm că măcar în 2068, adic peste alți 50 de ani, ne vom descurca ceva mai onorabil și vom crea ceva memorabil. Până una-alta, eu unul caut cu disperare oameni care chiar să aibă ceva de spus, în timpurile noastre, dar s-ar putea să am mult de săpat în oceanul de chestii făcute pentru bani și pentru propriul ego. Vă anunț dacă găsesc ceva, deși sunt slabe speranțe. Datorită nivelului scăzut de cultură la nivel național, filmele lui Nicolaescu, ca toate filmele din timpul ciuruitului aduc televiziunilor rating în zilele noastre și mulți bani multiplexurilor, chiar dacă ele sunt de fapt niște kitsch-uri monumentale. Dacă la un mall rulează într-o sală „Nea Mărin Miliardar”, sala respectivă va fi arhiplină, curioșii dornici să vadă un praz într-o geantă diplomat stând înghesuiți ca sardelele pe toată durata filmului, în timp ce dacă alături, în altă sală, rulează „Bohemian Rhapsody”, ea va fi goală. Nu de alta dar începând cu 1990 și până acum, în 2018, e la modă să ai manele în casă, să asculți sârbe și hore, culmea, să mai inviți și pe alții să facă la fel, să asculți glasul gri al sticlei la Vama Veche, să mergi la Untold și să fii DJ în fața unei orgi de 19 dolari. Sau o treaptă mai sus, VJ. Nu-i întreba pe cei din jur de Shuffle, nu îndrăzni să le strici ziua cu Doubledecker. Nu-i întreba nimic despre Kraftwerk sau Radioactivity, se vor uita la tine precum ornitorincul la tămâie sau cum s-ar fi uitat Marie Curie la o drona cu LED-uri. În schimb dacă te lauzi că ai făcut rost de bilet la Untold la Cluj, ești zeu cu tentă de Dumnezeu pe scara blocului tău.

FEREASCĂ DUMNEZEU !!!

baphomet

Încercăm să ne tragem de urechi să vedem dacă visăm ori ba. Ne ciupim să ne dumirim dacă existăm și dacă tot ce vedem și ce auzim e aievea sau doar în vreo imaginație bolnavă de-a noastră. Aproape că nu ne vine să credem și totuși există în realitate. Toate ciudățeniile pământului ne trec prin fața ochilor și cu toate astea noi le considerăm normale și trecem pe lângă ele ca și cum n-ar exista. România are pană pe dreapta față și merge așa de vreo treizeci de ani fără să ajungă vreodată la vreo vulcanizare care să-i vină de hac și s-o repare odată pentru totdeauna. Trăim într-o țară în care un om doxă în orice domeniu, Banciu, stă pe un scaun într-o televiziune în loc să fie consul pe coasta Mediteranei, în vechea Provența, la Marseille. Trăim în țara în care o persoană care zvârle cu un plastic încovoiat un ghem cu blană peste niște ațe întinse e ridicată la rang de erou național și se vorbește despre ea cel puțin ca despre Tatăl Ceresc. Suntem la un pas să-i facem o statuie a cărei piedestal să ajungă până pe Mercur. Ne ducem traiul de zi cu zi într-un spațiu delimitat în care plătim comision de consultanță unui simplu bancomat. Suntem singura țară de pe globul pământesc unde nucile normale sunt de două ori mai scumpe decât nucile de cocos, unde laptele simplu este mai scump decât laptele bătut iar ciupercile au prețul dublu față de cel al cărnii de pui. Ipostazele ciudate, de-a dreptul incredibile ne sar in ochi la tot pasul iar noi le privim cu o bunătate și o indiferență demnă de Cartea Recordurilor. Românul nu-și mai bea cuvenita cafea fierbinte la prima oră a unei zile friguroase de iarnă ci iese în zăpadă cu o lesă însemnând un cablu luuuuung din Apărătorii Patriei până la Săftica, la capătul îndepărtat al acestuia fiind atârnat un zâmbet pe 16 mm și un chihuahua la fel de zâmbitor și de aceeași dimensiune. Practic stăpânul nici nu știe dacă vietatea mai e acolo, după un timp, înghețat de frig fiind, el începe pur și simplu să strângă cablul precum pescarii guta cu lanseta. Când după trei ore de muncă, așa-numitul câine apare, sleit de puteri dar fericit și cu burta golită de necazuri, îl ia și îl bagă în buzunarul de la piept, fericirea maximă văzându-i-se pe toată fața. Vedem toate astea și nu ne mirăm, ni se pare ceva mai mult decât normal. Pierdem ore întregi din viața noastră privind ceva ce ar trebui șters de pe fața pământului, mai exact Las Fierbinți. Și ferească-l Cel de Sus de deasupra norilor pe cel care ar îndrăzni să ne perturbe vizionarea că suntem în stare să-l aruncăm direct în iad. Mai mult decât atât, îi luăm drept modele de viață pe așa-zișii actori din acest serial care practic trec prin sticlă și intră peste noi în case. Și ca să fie tacâmul complet, râdem la ceea ce ei numesc poante. Da, râdem, nu de ei ci la ce spun ei. Oare ne mai facem bine, ca națiune? Unde ați mai pomenit ca portocalele să fie mai ieftine decât merele iar brânza să fie mai scumpă decât carnea? Suntem cetățeni ai unui teritoriu în care Baphomet are statuie, e ridicat la rang de zeu iar noi ne facem selfie lângă el, fără să știm ce reprezintă de fapt. Măi oameni buni, voi citiți ce scriu? Un pix în care există o mină de pix costă 1 leu, în timp ce o mină de pix, singură, neînconjurată de niciun pix costă 2 lei, ați mai pomenit? Sunt momente în care-ți vine să-ți deșurubezi căpățâna și să dai cu ea de pereți până se destramă în mii de fărâme, la ce minunății îți este dat să vezi sau să trăiești. Știm cu toții să ne facem cruci cât mausoleul de la Mărășești de mari, cu ambele mâini în același timp, sfioși și evlavioși, iar dacă în acel moment ne calcă un nene pe picior din greșeală e vai de mămițica lui și de tot neamul lui până la Adam, scoțând instantaneu pe gaura de la gură la adresa vinovatului toate măscările existente pe planetă. Avem politicieni care habar n-au să scrie corect în limba lor natală dar posedă o îngâmfare pizmașă care te-ar face să crezi că au cel puțin trei premii Nobel în buzunar. Bă, exact pe ăia îi votăm mereu și mereu, de 30 de ani încoace. Păi, să avem pardon, dar nu cumva ne merităm soarta? Ok, e de înțeles, ne tragem ca neam din doi bărbați, dar totuși… Oare Traian și Decebal or fi mândri de urmașii lor? Doar întreb. Legenda spune că țara asta în care ne mișcăm oasele e protejată de măicuța Domnului și că e teritoriul iubit de Dumnezeu. Dar oare nu cumva El și-a întors fața de la noi văzând în ce ipostaze vecine cu absurdul am ajuns? Oare nu noi suntem cei vinovați? Ne gândim și la varianta asta? Suntem singura țară de pe Terra în care două cd-uri cu Mozart și Beethoven, laolaltă, sunt mai ieftine decât un singur cd pe care orăcăie și schelălăie Guță, voi realizați unde am ajuns? Trăim momentul în care Esca și Florin Călinescu sunt pomeniți în cărțile micilor școlari iar greșelile de ortografie și de punctuație sunt frecvente în toate manualele școlare, unde s-a mai pomenit așa ceva? Tot legenda spune că suntem norocoși dacă pe stradă călcăm într-un rahat de câine. Se vede cât suntem de norocoși, călcăm zilnic în ei până și pe Calea Victoriei, nu comentăm părându-ni-se ceva absolut normal și fugim imediat să luăm bilete la loto, aduce noroc, nu-i așa? Stăpânul de câine smucește animalul cât pe-aci să-i rupă gâtul ca nu cumva să calce sărăcuțul în rahatul altui patruped de teapa lui iar în secunda imediat următoare, când lighioana se încovoaie ca un arc și se străduie să așeze pe asfalt un rahat cât Casa Presei, același stăpân stă drept precum rigla și cu o privire impenetrabilă până când ăla din capătul lesei își termină de aranjat construcția îndoindu-se în cele mai scabroase poziții. Și omul pleacă de la fața locului, fericit că va aduce niște noroc în viața următorului trecător care va călca pe muntele lăsat de câine. Și cum spuneam, ni se pare ceva logic, ceva cotidian. Nimic nu ne schimbă ideile, nimic nu ne miră și nimic nu ni se pare anormal. Pe degetele de la o singură mână pot număra mirii la a căror nuntă nu au existat lăutari. Nu putem fără ei și la fel, nu concepem viața fără manele. Pentru furtul unui kilogram de cartofi pedeapsa este de 3 ani închisoare iar pentru sume de milioane de euro furate din banul public hoțul ia pedeapsă cu suspendare, pentru simplul fapt că e politician. Plângeam de ne săreau nasturii de la cămăși când Becali a fost dovedit de justiție că e un infractor notoriu, șușotind pe la colțuri toate rugăciunile către toate sanctitățile cunoscute care să îl ajute să iasă mai repede din închisoare, că nu-i așa, Doamneeee cât bine a făcut el semenilor săi, fără să ne gândim că de fapt binefacerile lui erau doar o ciozvârtă din cât furase și că toate așa-zisele fapte de bine le făcea doar în prezența televiziunilor, pentru reclamă, nicidecum din vreo inimă largă și darnică. Da, toate astea se întâmplă la noi, despre toate aceste lucruri contra naturii auzim și citim zi de zi dar nu ne pasă. Nu facem nimic ca să schimbăm actuala stare de fapt. Continuăm să ne uităm cu lacrimi de fericire în ochi la Vacanța Mare și ne tăvălim de râs pe linoleumul din bucătărie la glumele lui Țociu și Palade. Avem scara de valori dată peste cap și răsturnată cu susul în jos dar ne simțim bine. Dăm mai mulți bani pe struguri decât pe o sticlă cu vin din aceiași struguri dar considerăm că așa e normal. Avem normalul nostru și nu permitem nimănui să ni-l schimbe. Habar n-avem ce diferență este între o apă plată, una minerală plată și una carbogazeificată. Pentru noi, aia care ne înțeapă la limbă e clar, e minerală, iar cea plată, nu. Suntem normali, avem o țară normală și proaspăta statuie a lui Baphomet, cum spuneam, ne veghează traiul, zilele, trăirile și fericirea. Pe care doar noi o numim fericire, ea fiind de fapt un târâș-grăpiș prin anormal si prin pueril. Dar nu contează, suntem norocoși și credincioși. Să jucăm deci la Loto și săptămâna asta, poate Cel de Sus care ne iubește și ne veghează ne va dirija mâna astfel încât să bifăm exact cele șase numere norocoase… Așa să ne ajute Dumnezeu. Amin. Like. Share. Baphomet. Punct.

PUTEM MULTE!

SOCIETATE

Este clar pentru mine că întreaga societate s-a polarizat excesiv şi că se acceptă tot mai greu un punct de vedere diferit. Aproape că este de înţeles, de acceptat este ceva mai dificil, dacă nu imposibil. În momentele de criză oamenii, noi toţi, suntem mai preocupaţi de asigurarea necesităţilor materiale, care să ne echilibreze si si sa ne indestuleze subzistenţa, supravieţuirea si de ce nu, chiar existenta. Nu este uşor să acceptăm divergenţe de opinii, convingeri contrare sau polemici atunci când ne este frig şi/sau foame. Dar ce se întâmplă!? Vedem de prea multe ori, aproape că s-a ajuns la o uzanţă generală în chestiunea asta, un inamic, un adversar în cel care ne contrazice, căutăm, parcă, prea mult vinovaţi, prea puţin ne străduim să înţelegem sau găsim soluţii. Plata poliţei pare să fie profesia în care ne-am calificat cu toţii la locul de muncă. Desigur, aproape toţi! Din cauza efervescenţei atitudinilor revanşarde oamenii cu vederi constructive aleg să se ascundă, să nu iasă în faţă cu ideile lor. De teamă să nu fie victime ale energiilor descătuşate în răzbunări cu orice chip şi cărora nu le pot face faţă fără urmări asupra propriilor suflete. Observ de prea multe ori că oamenii îşi strigă durerile, nedreptăţile, întemeiate dealtfel, fără să dorească şi un răspuns la întrebările lor. Uneori răspunsul dispare ca finalitate, tot ce contează este emulaţia. Şi totuşi… oamenii reclamă urâtul din societate, solicitând frumosul şi binele să iasă la iveală, dovadă că în mediul online fotografiile paradisiace, mesajele hiperbolistice şi atitudinile pro bono sunt salutare, salutate şi adună lumea în jur. Cred că se poate să nu ucidem, şi mă refer aici la suflete, crime care sunt mai atroce decât cele fizice, sunt convins că putem să recunoaştem că nu ne pricepem toţi la toate, este absolut nevoie să înţelegem că atunci când cineva ne spune că nu avem dreptate acela nu este duşmanul nostru şi este prietenul de lângă noi, putem încerca să oprim pornirile maliţioase, să respirăm adânc şi să întindem mâna în ajutor şi nu să o ridicăm înarmată… Putem multe! Ştiu că pot părea utopic, că rândurile mele provoacă unora un rictus, altora un zâmbet… Dar cel mai important lucru este să vă spun că toţi oamenii din jurul nostru sunt minunaţi. Şi totuşi cât de mult a pus stăpânire pe ei urâţenia şi răutatea… Incredibil… Ducem cel mai greu război. Acela cu noi!

FRUMOSI SI LIBERI, DAR… LENESI !!!

TEXT LUNG

Totul a pornit de la o statistica personala. Unii m-au certat iar altii, cumva voalat, m-au sfatuit sa nu mai scriu texte lungi pentru ca lumea nu are timp sa citeasca „atâta”. Le-am multumit pentru sfat, dar cum asta fac de peste 30 de ani, nu m-am oprit din a scrie mult si poate pentru unii, prost. Am incercat in schimb sa descopar cauzele acestei „lipse de timp” a multor cetateni de diferite vârste, tragând cu ochiul in stânga si in dreapta si incercând sa inteleg de unde pâna unde atâta viteza si un asa ego ridicat in slavi pâna la paroxism. Pentru asta, un bun prieten m-a sfatuit sa fac doua teste pe orice retea de socializare. Mi-a spus dinainte ce voi constata si a avut dreptate, chiar asa s-a intâmplat. Am postat deci doua fotografii, una dupa alta, apoi un filmulet de 5 minute, apoi din nou doua fotografii consecutive. Mi s-a spus sa urmaresc like-urile in timp real si am avut o revelatie: 4 din 5 persoane au dat like fiecarei postari, like dupa like, unul dupa altul, 5 la numar, in nici 5 secunde. Am realizat ca acestia n-au vazut filmuletul. „Din lipsa de timp”, am gândit. Atunci de ce au dat like daca nu l-au vazut? Ca sa dea bine in cadru? Ca sa nu ma supar eu, cumva? Asta n-am inteles nici acum. Pentru al doilea test mi s-a propus sa fac un videoclip de 10 minute iar la minutul 9 sa inserez un text extrem de important pentru toti cei carora urma sa il prezint, apoi sa astept intrebarile lor, in public sau in privat. Procentul a fost asemanator, cam 80% habar n-au avut ce am scris acolo. „Din lipsa de timp”, am fost tentat sa gândesc din nou dar de data asta am tradus altfel. Dur, in stilul meu, dar exact pe dos fata de prima data. Nu lipsa efectiva de timp e cauza, nu exista ca atunci când vrei sa citesti ceva sa nu-ti faci timp sa o faci, astea sunt basme. N-am mai dat vina pe timpul care se scurge ireversibil si nici pe bietii oameni posesori de planeta gratuita sub picioare.

TABLA----

Am incercat sa dau vina pe scoala lor si pe sistemul de invatamânt in general. Incepând cu scoala primara si ducându-ma pâna la o licenta sau la un masterat. Fiindca altfel nu mi-am putut imagina cum persoane cu studii superioare scriu cu „â” la inceputul cuvântului, habar n-au de folosirea corecta a formelor „insumi, insami, siesi, insusi, insele” si scriu gresit „a fii, a stii”, unii ajungând chiar si in tari straine pe posturi caldute si bine remunerate, semidocti fiind. Si-atunci am inteles si rostul comentariilor scurte, de la unele postari, de multe ori un simplu emoticon inlocuind orice alt raspuns.

TABLA---
Testele au functionat si am inteles ca intr-adevar, sistemul de invatamânt, scoala si dascalii sunt de vina. Imi amintesc ca intr-una din universitatile din România, la examenul de licenta s-au prezentat 4 studenti, de la mai multe sectii cumulate. 4 din 65 !!! De ce n-au mai venit si altii? Dintr-un motiv simplu: nu au fost in stare sa scrie 50 de pagini pe o tema definita. Onest vorbind, cei mai multi dintre cei ce nu s-au prezentat la licenta nu erau capabili sa scrie doua pagini despre un subiect precizat din materia de curs sau din bibliografie, daramite 50. Ma intreb pe buna dreptate, cum au ajuns ei studenti, unii chiar in an terminal, ei neputând insaila câteva pagini inteligibile pe un anumit subiect.

TABLA--

Profesorii se pot spala pe mâini si pot ramâne cu constiinta netulburata atunci când ii imping in sus si mai departe pe cei care au ramas, de fapt, in afara scolii. Ii trec clasa desi nu ar merita, doar ca sa nu raporteze superiorilor sau politicului ca elevii din clasa lor sunt nestiutori de carte. Fiindca s-ar putea intoarce asupra lor acest fapt, pe motiv ca n-au stiut sa-i invete. Si atunci se merge pe linia de mijloc. Elevii pleaca, cu tot cu problemele lor si lumea e multumita. In ultima instanta nu s-a intâmplat nimic, salariul dascalului vine la fiecare jumatate a lunii si toata lumea e fericita. Multi oameni ramân astfel incapabili sa citeasca altceva decât tweet-uri si emoticoane. 

TABLA-

Care e efectul direct al acestei stari de lucruri? Unul extrem de nociv pentru noi toti: faptul ca nu mai stim care e media umana ce constituie masa de echilibru a societatii. In fapt, nici vârfurile, nici perdantii nu sunt definitorii pentru societate, ci mediocrii care se investesc in activitatile utile cu care ne intâlnim si de care avem nevoie zilnic. Atunci când aceasta masa umana are o medie intelectuala onesta, lumea are un numitor comun si astfel e posibila specializarea iar orizontul social este cel al dezvoltarii. Scoala nu produce niciodata genii, mai curând invers, geniul face scoala, scoala produce doar oameni educati, adica deschisi fata de contextul in care se afla, disponibili fata de semenul lor, capabili de atentie si de rabdare, care stiu ce inseamna munca si inteleg cum sa se bucure de roadele ei. Acestea sunt trasaturile care il deosebesc pe omul civilizat de salbatic, acesta din urma fiind dependent de un singur context, legat doar de familie, traind intr-un feed-back cu natura si incapabil sa o struneasca, evitând munca si bucurându-se instinctual de ceea ce-i cade in mâna.

TABLA

Daca asa cum spunea Haeckel, ontogenia reproduce filogenia, atunci cu totii, când pasim prima data pe poarta scolii, suntem niste mici salbatici. Menirea scolii nu e aceea de a ne oferi cunostinte, ci aceea de a ne civiliza, adica de a ne deschide catre lumea in care urmeaza sa traim, o lume urbana, in care depindem unii de altii, care ne solicita disponibilitatea, atentia si tenacitatea si in care se cuvine sa fim prezenti sub semnul grijilor si responsabilitatilor. Lumea moderna a incredintat sarcina educarii acestor lucruri scolii si daca isi urmeaza menirea, atunci exact asta trebuie sa faca scoala. Tocmai pentru ca menirea ei e una civilizatorie, ea li se adreseaza, in mod universal, tuturor, caci cu totii sunt chemati a deveni, prin fapta, prin alegere si prin judecata, cetateni.

FACULTATE---

Nu e nevoie sa botezam noi, astazi, scoala ca fiind incluziva, caci daca e cu adevarat scoala, ea este astfel in esenta ei. O scoala onesta, inteligibila si cu examene riguroase e cea mai democratica institutie a societatii, caci ea le arata tinerilor ca fiecare se poate implini dupa talentul lui, ca munca e rasplatita, ca fapta buna isi este siesi masura si ca intre cei dedicati pasiunii lor se stabileste o comuniune capabila sa infrunte deopotriva distantele spatiale si cele temporale. Aceasta este lectia scolii bine facute, lectie pe care fiecare o asimileaza dupa puterile lui. Si intr-o lume in care scoala inseamna ceva, mediocrii sunt cei ce câstiga cel mai mult, deoarece pe lânga lucrurile pe care le-au interiorizat, ei mai dobândesc si nostalgia unui mai mult pe care-l pot aproxima prin munca lor cotidiana care astfel se spiritualizeaza, depasind statutul de corvoada si pe care poate, intr-o zi, il vor realiza copiii lor.

FACULTATE-

O scoala temeinica lasa elevilor ei constiinta faptului ca lumea e inteligibila, ca faptul ca a intelege este in sine o bucurie, ca mereu mai e ceva de inteles si ca aceasta intelegere presupune o statornica exigenta fata de sine. Putini sunt cei care înteleg cu adevarat lucrurile decisive ale unui domeniu inca de pe bancile scolii. Cei mai multi parasesc scoala cu convingerea ca pot intelege totul si orice, iar aceasta certitudine este asemeni unei lumini launtrice capabila a-i orienta in viata. De aceea responsabilitatea scolii e tocmai fata de ei, cei care nu ajung de la inceput la pragul de sus. Iar atunci când scoala nu-si face treaba, toti acesti oameni ratacesc in intuneric si in lipsa de altceva mai bun, se chircesc in conditia unei vieti primitive, intr-o lume de neinteles si bântuita de spaime si frustrari.

FACULTATE

Scoala româneasca produce performata la metru cub, ea nu are nici perdanti si nici mediocri. Dezinteresul fata de cei care nu pot tine pasul cu lucrurile de neinteles care se fac la tabla in clasa, iar apoi nevoia de a cosmetiza statisticile facându-i pe toti absolventi ai tuturor ciclurilor educationale au avut un efect pervers si anume prabusirea nivelului mediocritatii. Astfel, daca in urma cu un sfert de secol mediocritatea insemna o nota de 6 sau 7 cinstita, astazi aceste note acopera, in cel mai bun caz, o nota de 2 sau 3 din acele vremuri. Altfel spus, ceea ce noi consideram astazi un mediocru, adica un om normal, caruia scoala i-a dat nu atât niste cunostinte, cât o orientare, este de fapt un loser, un perdant caruia scoala nu i-a dat nimic, ci doar i-a luat niste ani din viata. Omul acela nu stie cine este pentru ca nu are constiinta unui sistem de raportare la ceilalti, sistem pe care il da nu neaparat nota, cât interesul si munca ce-o acopera, omul acela nu are un orizont fiindca nimeni nu i-a descoperit umanul din el si ca atare va fi tentat de existenta salbaticului, cu feed-back-ul lui permanent si cu bucuria genuina pe care o da satisfactia nevoilor primare.

FACEBOOK

Fireste ca atunci când ajungem aici, societatea se degradeaza si lumea omului care creeaza prosperitate este inlocuita de lumea darwinista a competitiei pentru niste resurse ce nu se inmultesc. Daca va intrebati de ce pleaca atâtia din tara, mai ales tineri, dar nu numai, aveti aici o parte din raspuns: pentru ca aici munca nu le aduce nici un beneficiu si chiar daca le-ar aduce, nu s-ar putea bucura de el. Aici se traieste intre pradatori: fiecare insfaca ce apuca si se retrage in coltul lui din pestera ca sa-si devoreze prada, fiind mereu inconjurat de privirile fixe ale haitei care-l pândeste si-i asteapta cel mai mic semn de slabiciune. Nu doar faptul ca munca nu se implineste in câstig, ci si faptul ca acest câstig ar fi aici zadarnic ii face pe unii oameni sa ia calea pribegiei. Carenta educatiei face ca regulile sociale sa devina caduce si viata publica sa fie dominata de o violenta latenta, care-si asteapta ceasul exploziei. Nu ne lovim doar de absenta oamenilor priceputi, ci si de o agresivitate cotidiana care este, in ultima instanta, reversul neputintei. Acesta e rezultatul prabusirii invatamântului, faptul ca avem la 18 sau, mai nou, la 21 de ani, generatii dupa generatii de rebuturi incapabile de carte si de munca. Indiferent cum ii luam si indiferent cât ajung ei sa câstige, nu pot constitui nucleul acelei clase de mijloc care sa impinga România pe spirala prosperitatii. Dimpotriva, ei se aglutineaza intr-o masa amorfa si resentimentara, gata sa impinga lumea intr-un carnaval al violentei care pentru multi ar fi distractie la cote maxime.

FACULTATE--

Neinfruntând mica anarhie pe care-o declanseaza o dezbatere onesta, am reusit sa infiintam o societate anarhica si anemica pe care nu o mai tin impreuna decât frica, lasitatea si santajul. In fond tinerii acestia nu sunt altceva decât parintii si profesorii lor, vazuti printr-o lupa ce amplifica apocaliptic slabiciunile pe care vârstnicii cred ca le pot ascunde. Se mai poate face ceva? Acum, nu. Au fost câteva momente in care se putea face si pe care, orbeste, le-am ratat. Un lucru e esential. Anume ca perdantii unui ciclu de invatamânt nu se mai reechilibreaza niciodata. Rostul scolii primare e simplu, acela de a forma deprinderile de citit, de scris si de socotit. Transformând invatamântul elementar intr-un laborator al noilor pedagogii, n-am facut decât sa incurcam totul si sa producem la finele clasei a IV-a doar niste analfabeti pe care-i alintam ca fiind „functionali”, desi nu sunt nici pe departe asa.

EMOJI

Ar trebui redate invatatorului si profesorului demnitatea sa la nivelul pregatirii, la nivelul salarizarii, la nivelul ponderii institutionale. Sa-l lasam sa se ocupe de copii, nu sa-l strivim cu hârtii inutile si sa nu-l mai obligam sa minta sub semnatura in statistici trucate. Sa incepem de la baza, lasându-i pe dascali sa-si descopere pasiunile si sa invete sa le cultive in sufletul elevilor. Sa faca mai putin dar mai temeinic si mai ales sa faca de asa maniera ca pe ceea ce a construit temeinic un ciclu, un altul sa poata dezvolta la fel de temeinic. Scoala de inalta performanta care pregateste specialisti de nisa nu e pentru toti ci doar pentru câtiva, dar scoala care formeaza oameni educati si buni cetateni e pentru toti. Nu e doar pentru copiii nostri ci si pentru noi, adultii ce lucram in ea. Sa ne regasim in tot ceea ce facem si astfel munca noastra va purta in ea secretul infaptuirii. Scoala ar trebui sa ne fie capatâi. Dar cum spuneam, politica se implica in scoli si in invatamânt in general, iar acest lucru este secretul fricii care-i transforma pe profesori in masini de promovat analfabeti efectivi. Sau cum spunea Mihai Maci, aceasta este reteta inapoierii scolii românesti si a saraciei din care nu reusim sa mai iesim si in care ne afundam pe zi ce trece. Si atunci avem pretentia sa ne mai citeasca cineva un text mai lung? Avem pretentia prosteasca sa mai credem ca cineva ar reusi sa parcurga la cafeaua de dimineata o intreaga pagina de caiet scrisa marunt? Sau acest articol? Daca erau niste emoticoane, mai ziceam, dar asa… Atâtea sute de litere consecutive? Repet ce am spus de atâtea si atâtea ori: eu nu scriu pentru toata lumea ci doar pentru cei care stiu si pot citi. De sus in jos, de la dreapta la stânga sau printre rânduri. Oare a ajuns cineva cu cititul pâna aici? Doar intreb. Ce naiba, sa fim seriosi…

EMOJI-

UN VERS, UN GÂND SI O IDEE…

liliana casiana carp

              LILIANA  CASIANA  CARP

Poezia Lilianei e ca o tăietură proaspătă în plumbul realităţii, de aceea luceşte. Stilul ei decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în aceste versuri. Totul este trăit intens, deşi rămâne un joc. Patetismul şi spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia Lilianei Carp, un poet posesor de talent, care desi la inceput de drum, vine, vine, vine si incearca sa calce toate ierarhiile literare în picioare. In ceea ce mă priveşte, mi-am făcut doar datoria de a anunţa sosirea ei pe planeta versurilor. De oprit oricum n-o poate opri nimeni (decât poate propriul său capriciu). Nu ne rămâne decât să o salutăm ca pe un oaspete de seamă, sosit pe neaşteptate în spaţiul poeziei si sa-i uram mult succes in viitor. Cu mentiunea ca ortografia si punctuatia din urmatoarele poezii apartin in totalitate autorului si ca acesta si-a dat acordul scris pentru a i le publica aici, va las sa cititi, sa visati si sa memorati câteva gânduri line si pline de romantism… SAMUEL CIOCAN, 17 septembrie 2018.

=====

1. FERICIREA

„La poarta inimii mele,

Bate fara pic de teama,

Dimineata fara veste,

O cucoana zapacita.

Da navala, ma impinge,

„Da-mi ragaz”, ii spun in soapta,

Nu ma lasa sa vorbesc.

Si cu mana ei micuta,

Rascoleste si gaseste,

Suflet adormit de atata vreme.

Sa-l trezeasca, nu-i fu lesne,

Prea adinc ii fuse somnul.

Jucausa, branci ii dete,

„Ce vrei doamna, care-i baiul?”,

O intreaba suparat.

Ea-i raspunde zambitoare:

„Uite colo!”

Si-l indeamna,sa priveasca,

Cerul plin de curcubeie.

„Hai odata, nu te teme,

Deschide ochii,

Priveste!”

Si cu un ghiont isi lua adio,

Plecand spre alte efemere.”

* * * * *

2. DE CE?

De ce?

Nu ma intreba,

Asculta si taci,

Nu-mi opri nebunia,

Hraneste-o cu a ta.

Nu ma respinge,

Am sa sparg zidul,

Ridicat intre noi,

Si am sa cad,

In cercul acela,

Rece si gol.

Nu poti sa imi ceri,

Sa renunt atat de usor.

Lasa-mi macar un brat,

Sa-mi sprijin de el,

Trupul firav,

Nu mila iti cer.

Priveste o clipa,

Spre mine, in jos,

Si ai sa intelegi,

Nimic nu mai este,

Odata pierdut.

* * * * *

3. SI LA CEAS DE NOAPTE…

Intra,bine ai venit!

Arati prafuit,oi fi ostenit,

Ia loc, flamand poate esti,

Infrupta ceva, din ce vei gasi,

Ma asez, aici, langa tine,

Tacere s-ascult,

Nu te intrerup,

Cred ca ar fi,

Poate prea mult.

Nimic e destul,

Atat vreau sa imi spui.

Dar, stai, ce se aude,

Oh, un ceas ragusit,

Isi cere si el,

Dreptul de a fi,

Nu-l opri, lasa-l sa cante,

Omagiul adus, acestei iubiri.

* * * * *

4. SI PLEC

Cu ochi stinsi,

Imi vorbesti,

Ce imi ceri,

Este prea mult.

Cu pasii alene,

Pragul il trec,

Nu ma oprii,

Totu-i pierdut.

Din coltul acela,

Privirea-ti ma arde,

Incerc sa o sting,

Cu lacrima ce-mi cade,

Pornesc, fara sfiala,

Pe-un alt drum,

Fara sa simt,

Nicicum,

Teama,

Unui nou inceput.

* * * * *

5. DANSUL NEBUNILOR

Un diplomat, bun de palavre,

Ii taie calea in miez de noapte ,

Si-i fura fara sa clipeasca,

Inimai-i mult zbuciumata .

Si s-a incins hora far de stire,

Cerc vicios cu doi nebuni.,

Si obositi de atata joaca,

Lasa-ti la voia intamplarii

S-au ratacit, pe aleea vietii ,

Fara vreo cale de scapare.

Pornind pe drumuri diferite,

Alte inceputuri s-au ivit,

Nu trece mult, si se trezesc,

Un nebun si o nebuna,

Ametiti si zapaciti,

Si se intreaba fiecare,

Unde oare au gresit.

* * * * *

6. CANUTA FERMECATA

Nu-ncerca sa-mi stingi amorul,

Din pocalul tau de aur,

Da-mi sa beau din cana cea,

Ruginita si murdara,

Gustul care-l are intr-insa,

Ma indeamna la visare.

Nu privi cu nepasare,

Lasa-ma sa sorb dintr-insa,

Cine stie, poate pofta eu ti-oi face.

Si-mi intinse cu dispret,

O canuta fara toarta.

Si cu-n ranjet in coltul gurii,

M-a lasat sa-mi sorb licoarea,

Fara nici o pricina.

Am plecat, mi-am luat adio,

Si cu dor, privesc in urma,

La canuta fermecata.

 

* * * * *

7. MAMA

Am incercat sa te opresc,

In pragul casei mele,

Aveam apa de izvor,

Si pita calda in soba,

Stergar tesut de mine,

Pe masa eu ti-am pus,

Si vinul cu ulceaua ti-am adus,

Rana adanca am grijit,

Dar gandul tau departe era dus.

Pe cal sarii, si repede ai plecat,

Nicicand in urma n-ai gandit,

La maica ta.

Si te-am privit cum alergai,

Cal balan, de la tata-tu primit in dar,

Ieri, la apus.

De te intorci, sa zabovesti,

In pragul casei parintesti,

Pe masa am sa las, la fel,

Stergar tesut, si pita aburinda,

Vin rece in ulcica si apa de izvor..

* * * * *

* * * * *

8. PE CURAND!

Dorm,

Ma atingi,

Ma trezesc,

Ai venit,

Nu te vad,

Imi vorbesti,

Nu te aud,

Esti aproape,

Simt,

Un rece fior,

Nu-i teama,

E dor,

O lacrima,

Nu-i usor,

Inteleg,

Vrei sa pleci,

Esti asteptat,

Un ultim popas,

Amar ragaz,

Privesc,

O stea,

E a ta,

Ramas bun!

Pe curand!

* * * * *

9. TARZIU

Ai sosit,

Drum lung,

A fost greu,

Stiu, mi-ai spus,

M-ai asteptat,

Nu am venit,

Sa-mi vorbesti,

Prea tarziu,

Ce-ai vrut,

Sa-mi spui ,

Nu am sa stiu,

Pareri de rau,

Sapa adanc,

Nu pot sa scot,

Durerea ce simt,

Asa fost,

Sa nu ne intalnim.

* * * * *

10. RUGA

Stiu,

Ce folos,

Ganduri ascunse,

Cine sa stie,

Cum caut in mine,

Sa pun in cuvinte,

Rime absurde.

Da-mi pace, nu vezi,

E tarziu, e gol,

Nimic nu-mi vine in minte.

Adu-mi o cafea rece, o tigara,

Poate gasesc o alta poezie,

Si smulsa cu forta,

S-o astern pe hartie.

* * * * *

11REVENIRE

Imi bati in usa,

Astepti sa-ti raspund,

Iti aud pasii,

Nu te opresc,

Te intorci,

O strigare,

Te aud,

Si deschid,

Esti trist,

Cazi pe ganduri,

O vorba nu scoti,

Privesti catre mine,

Cu ce sa te ajut.

Intri in casa,

Te uiti imprejur,

Copiii au crescut,

Nu-i nimeni la masa.

Ce vrei sa sti,

Intreaba,

Raspuns vei afla.

Te intorci,

Vrei sa pleci,

Durerea-ti apasa,

Pe frunte,

Maracini,

Vrei apa, ti-e sete,

Uite fantana,

Asteapta s-o cureti,

Si campul te asteapta,

Sa-l sapi.

De ce te opresti,

Priveste ograda,

Iti amintesti,

Totu-i aproape la fel.

* * * * *

12. TACUTI

Vorbesti prea mult,

E liniste afara,

Atat imi doresc.

O luna frigida si muta,

Asculta-n tacere,

Un greier ce canta.

Nu-mi cere nimic,

Atat iti pot da,

Te-ncearca un gand,

Nu-ti stau in cale,

Seara asta,poate,

E ultima noapte.

* * * * *

13. O ALTA ZI

Pe balcon,

Privesc zarile,

Zgomot surd,

Tresar pasarile,

Un caine latra,

Din cand in cand,

Imi sorb cafeaua,

Fara nici un gand,

O musca da tarcoale,

Nu vreau sa o alung,

Soarele se catara,

Oftez si plec,

Ma intorc,

La amurg.

* * * * *

14. UȘA

Am deschis,

Multe usi,

Un zambet,

Bine ai venit,

Un sut in cur,

De neavenit,

Nu ma opresc,

Tihna nu am,

Vrau sa gasesc,

Ultima usa,

Din labirint.

* * * * *

15. ARIPI

Ma indemnai sa zbor,

Dar nu mi-ai dat si aripi,

Si am cazut de multe ori,

Radeai si ma priveai adesea,

Cu o privire calda, fara nori.

Putin cate putin, am prins curaj,

Si fara sa gandesc la consecinte,

Ma departam prea mult de casa,

Dar ma prindeai din urma, uneori.

Anii au trecut si mi-au crescut si aripi,

Am inceput sa zbor usor, usor,

Tu te uitai si aprobai curajul,

Copilului rebel, nestiutor.

Azi cand privesc in urma,

Un dor nebun imi rascoleste fiinta,

Unde sunt anii aceia,

Cand ma invatai sa zbor.

* * * * *

16. BLESTEM

Ma chemi, ma respingi,

Jocul tau nebunesc,

Sa ma razbun, am sa vin,

Iti spun acum, sa nu te miri,

Nu-ti place, da-mi pace,

N-ai ce face, du-te haihui,

In lanuri de maci,

Sa te impaci, prinde gandaci,

Lasa-i sa zboare, nu ii opri.

Si gazele mute, sa te rasfete, 

Nu te teme, are sa-ti deie,

Mici desfatari.

De te intorci, nu-mi povesti,

Nu vreau sa stiu, ce-i patimii,

Alean pe obraz , nu vei primii,

Chiar de ma rogi,

Mii de fuiori, voi depana,

Aminte la tine, nu voi mai lua.

* * * * *

17. JURNAL

Jurnal de memorii,

Uitat in sertar,

Te deschid acum,

Te rog, nu fi suparat,

Inteleg, vrei sa sti,

Tot ce am strans,

Rabdare, te rog,

Am sa scriu pe-ndelete,

Cu greseli ce voi sterge,

Nu plange,

Incearca mai bine,

Sa m-ajuti,

Sa-mi spui ce-i gresit,

Multe cuvinte fara sens,

O sa-ti scriu,

Tremurand,

Am sa pun cap la cap,

Mai tarziu,

Citind impreuna,

O poveste,

Ce s-a sfarsit.

* * * * *

18. ALUNITA

O alunita, mandra domnita,

Imi sade in barba,

O tachinez, se supara,

Un fir de par da sa iasa,

Sa il smulg nu ma lasa,

Capricioasa, draga domnita.

Il las sa creasca, o deranjeaza,

Veau sa o ajut, se bosumfleaza,

Ridic din umeri, nici ca ii pasa,

„Draga domnita!”-imi scot palaria,

Si o salut.

Dupa o vreme, se razgandeste,

Dau s-o ajut, ma lasa in pace,

Firul de par, un rebel ondulat,

Iese afara, il pierd pe covor,

Cum sa-l gasesc, nu mai conteaza,

„Draga domnita, mandra alunita!”,

Ridic palaria, si o salut,

Zambind fericita, imi face o reverenta.

* * * * *

19. CUVINTE

Roi de cuvinte 

Straine mie,

Imi vin in minte,

Iesiti afara,

Fara de teama,

Nu va certati,

Si va asezati,

Pe aceasta hartie,

Si de va place,

Haide-ti sa facem,

O serenada,

Sa o cantam,

Fara sfiala,

Si roata sa facem,

La gura sobei,

La ceas de taina.

* * * * *

20. GANDURI

Nu-i usor sa privesc inapoi,

Dar zambind, imi aduc aminte,

Sa plang, nu vad pentru ce,

Am pierdut prea mult timp,

Vorbele tale s-ascult,

Dragul meu.

Mi-au placut, nu spun nu,

Sa te mint nu-mi permit,

A mai ramas, totusi,

Un dram de respect.

Ca un copil, ai facut, ce-ai dorit

Am tacut si am privit,

Ce am simtit, n-ai sa sti,

Odata am vrut sa iti spun,

Nu stiu, ceva,

Cuvintele mele au ajuns,

In eter, undeva.

Acum, ce a fost, a trecut,

Dar inca mai pastrez,

Ascunse in mine,

Aceste amintiri,

A doua destine.

* * * * *

21. NOAPTE BUNA

Taci si mai toarna o cafea,

E prea mult zgomot afara,

Aprinde focul in soba,

Uite acolo, un scaun,

Trage-l aici langa mine,

Cum iti place cafeaua,

Pentru mine, las-o asa,

Fierbinte cu lapte,

Se aud lemnele trosnind,

E bine acum, s-a incalzit,

Te aud cum sorbi,

O gura din ceasca,

Si te intinzi ostenit,

Mai citesc putin,

Cateva randuri,

Somnul te-nvaluie,

Imi zambesti,

Vrei sa dormi, inteleg,

Imi furi un sarut,

Si un ultim cuvant,

Noapte buna!

* * * * *

22. VIATA

Soarta, nemiloasa si egoista,

De multe ori incercerci sa ma dobori,

Si ma privesti in fata cu nonsalanta,

Ma ingenunchezi cu aroganta,

Fara sa-mi lasi nici o speranta.

N-am sa te las, si cu incapatanare,

Voi rupe lanturile,

Sa evadez din ale tale stransuri.

Nu-mi rade in fata, piei de aici paiata,

Ma cunosti bine, nu-mi sta in cale,

In genunchi voi cere furtunii, cerului si lunii,

Sa ma dezlege, de-al tau blestem.

Si-n nopti de sanziene, ruga voi cere,

Fara osteneala, sa mi te duca, in ape adance,

Si sa iti lege, la picioare zece,

Pietroaie grele, si-n adancuri, sa mi te-nece.

 

* * * * *

23. MOARTEA, PRIETENA MEA

Moarte ai venit,

Imi dai tarcoale,

Te simt aproape,

Ma invalui,

Nu mie teama,

Vino aproape,

Imi esti prietena,

Te astept de-o vreme,

Esti cam mandra,

Te lasi asteptata,

Acopera-ma,

Esti prea rece,

Ce mai astepti,

Oh, sezi o clipa,

Imi cer iertare,

Nu am haine de gala,

Ce spui, inteleg,

Mi-ai adus daruri,

Cerul manta,

Si luna naframa,

Cum sa-ti multumesc,

Nu am bani sa platesc,

Lasa-ma o imbratisare,

Sa-ti daruiesc,

Hai sa plecam!

* * * * *

24. COPIILOR MEI

Va scriu acum,

Un ultim cuvant,

Sa nu va-ntristati,

Lacrimi nu varsati,

Sa va bucurati.

Va voi fi aproape,

Si-neguri de-ti fi,

Va voi ocrotii,

Cu aripi de inger,

Va voi mangaia,

Si cand veti simti,

Picaturi pe crestet,

Ale mele lacrimi,

Va vor descretii ,

Fruntile umbrite,

De griji si nevoi.

In noapte, voi veni,

Sa stam la taclale,

Si sa povestim,

Povete, de vreti,

Sa ma intrebati,

Nu-i nici o scofala.

Am sa fiu aici.

Si pentru cei mici,

Mii de licurici,

Le voi da in dar,

Sa le arate in viata,

Un drum luminos.

Sunt multe de spus,

Nu-i momentul acum

Cand veti avea timp,

Un semn sa imi dati,

Voi venii in graba.

Si acum, va las,

Sa sarbatoriti,

Masa mare intindeti,

Si la musafiri,

Sa nu va zgarciti,

Turnati in pocale,

Vinul ruginiu,

Si puneti pe protapuri,

Miei tinerei,

Cozonaci, sarmale,

Pita framantata,

Si in vatra coapta.

* * * * *

25. DORINTA

Prea multa tristete,

Am adunat in mine,

Vreau bucuriei,

Sa-i fac loc sa intre,

Nu stiu cum va fi,

Cand se vor intalni,

Te rog bucurie, 

Sa fi mai isteata,

Sa o tragi afara,

De nu vrea sa iasa,

Fa-o sa plateasca,

Cere-i cate un pol, 

Pentru fiecare,

Necaz, suparare,

Sa vedem de are,

Atatia bani in buzunare.

Te astept de mult, 

Vino acum, in graba,

Nu mai sta pe ganduri,

E timpul sa plece,

Ajunge, am dreptul si eu,

Sa traiesc in tihna, 

Sa ma hodinesc,

C-am trudit destul,

Si am platit cu lacrimi,

Tot ce am primit.

* * * * *

26. NEBUNIE

Nu pot sa dorm,

Ganduri m-a apasa,

Ma uit dupa voi,

Stiu, nu-i nimeni acasa,

Nu va intrebati,

Nici o clipa,

Ce doruri m-apasa,

Zbucium,durere,

Cine mai stie,

O lupta nebuna,

Ma chinuieste,

Ma rog in nestire,

Genunchii ma dor,

Lacrimi,suspine,

Dulce nebunie,

Sa va spun,

Nu ati intelege,

Ati rade,probabil,

Credeti ca-mi pasa,

Lasati-ma sa strig,

Cu disperare, 

Poate cerul se indura,

Si se deschide,

Ingeri si demoni,

Se vor unii,

pentru prima data

Si impreuna de veghe sa-mi fie.

* * * * *

27. CARTICICA

Gasi pe strada o carticica,

Pierduta poate sau aruncata,

Ma aplec, o ridic, imi aluneca din mana,

Sfioasa sau rusinoasa,

Nu ma lasa sa o deschid.

Fusese odata intr-o vitrina,

Cu coperti colorate, cu pagini curate,

Sa miste cumva inima cititorului.

Dar ghinion, ce sa vezi,

Cine a cumparat-o,

A citit-o din scoarta in scoarta,

Plictisit, a aruncat-o,

Intr-un ungher, fara sa-i pese,

Uitata o vreme, se intristeaza,

Si se gandeste, pentru ce oare,

A fost cumparata.

Dar asteparea ii fuse curmata,

Altcineva o baga in seama,

Inima ii bate, se simte importanta,

Aluneca la prima miscare,

Ajunge pe strada,

Ploaia o uda, se murdareste,

Ce face acum, se tot gandeste,

Nu-ti face griji, te iau acasa,

Te-oi primenii si am sa te asez,

la loc de cinste, In casa mea.

* * * * *

28. IMBOLD

S-a trezit in mine,

Acest imbold de a scrie,

Dormitand parca de o vesnicie,

Nu imi da pace,

Ma trezeste in noapte,

Ca o somnambula,

Caut o hartie,

Despre ce oare,

O vrea sa mai scrie,

Iau creionul in mana,

Imi mai vine o idee,

Scriu in graba,

De teama sa nu imi plece,

Stau si socot ,

De-i bine ce zice,

Somnul imi vine,

Rade de mine,

Ce facem acum,

Stau treaza, ma culc,

Nici o problema,

Are el grija,

Sa-mi alunge somnul,

Ma supar, imi trece,

Se mijeste de ziua,

Zambesc,

Pun de-o cafea si la drum.

* * * * *

29. CU PASI MARUNTI

Oh, inimioara,

Te rog, sa te astamperi,

Ca o nebuna,

Bati in nestire,

Nu vezi ca abia,

Mai pot tine pasul cu tine.

Tot o copila ai ramas,

Zglobie, strengara,

Iei totul in gluma,

De nimic nu iti pasa.

Ma asez o clipa,

Te las in pace,

Sa te opresc,

Nu am nici o sansa.

Ma faci sa rad,

Copila fara minte,

Fare odihna,

Tu mergi inainte,

Cu pasi marunti,

Am sa te ajung din urma,

Poate te-nduri,

Si imi intinzi o mana,

La drum sa pornim,

Impreuna.

* * * * *

30. SALATA

Dis-de-dimineata,

Dau fuga in gradina,

Sa culeg in graba,

Cateva legume,

Sa fac o salata.

Cinci rosii tuguiate,

Doua cepe, mai mititele,

Doi castraveti,

Ai mai lungi din vrej.

Ma intorc in casa,

La asez pe masa,

Dau sa pregatesc,

Sa le imbaiez,

Dar in graba mea,

La scap pe podea,

Suparate foc,

Indata incep cearta,

Care-i cea mai mandra,

Si cea mai gustoasa.

Adunate toate,

La arunc in apa,

Si cat se rasfata,

Aduc un castron,

Impodobit cu flori.

Se unesc in graba,

Le ung cu ulei,

Presar peste ele,

Sare doar nitel,

Sa nu le stric gustul.

Si cand am gatat,

Au strigat in cor,

„Hai si te infrupta,

Gustul vei afla,

Si de oi fi flamanda,

Noi te-om satura,

Pofta buna!”

* * * * *

31. NU VREM NIMIC!

Cuvinte mari, gesturi marunte,

Cui folosesc nu am idee,

Ne place sa lancezim,

In propria noastra mizerie,

Nu facem nici un efort sa evadam,

Stam si ne plangem de mila,

Si ne mintim ca ne este bine,

Am uitat sa vorbim,

De zambit cui ii mai pasa,

Stam, cuminti, asteptam,

Ce anume nu stiu,

Poate se indura o putere de sus ,

Si va bate in poarta,

Un branci sa ne dea,

Sa ne trezesca la viata,

Sa ne aduca aminte cum, odata,

Copii nebuni am fost, fara teama.

Ne vom opune cu vehementa,

Nu vrem nici o schimbare,

Sa orbecaim, muti, fara vlaga, ne place,

Ne este bine asa,

Si uniti, pentru prima data,

Intr-un cor, sa strigam:

Nu vrem nimic,

Lasati-ne in pace!

* * * * *

32. TOAMNA

Draga toamna, mandra

craiasa,

Ce mi te aduce, atat de

suparata,

Mi-ai inghetat florile,

Pomii zgribuliti isi scutura

frunzele,

Ai gonit fara mila pasarile.

Mai lasa-ne o vreme,

Sa ne luam la revedere,

De la a ta surioara,

Ce in graba a plecat,

Si in urma a lasat,

Roadele de adunat,

Mere, pere si gutui,

Strugurii rosii din vii,

Si prunele brumarii.

Cu mic, cu mare sa ne

adunam,

Sa umplem cosurile,

Si in gospodarii, camarile.

La cat esti de friguroasa,

Nu mare mi-ar fi mirarea,

Sa vina si iarna, a ta surata,

La fel de suparata.

* * * * *

33. DOR NEBUN

Tarziu in noapte,

Sentimente amestecate,

Imi fura somnul,

Timpul se scurge,

Gandul imi fuge,

La vremuri trecute,

Iluzii muribunde,

Fantezii desantate,

Lacrimi nesterse,

Adevaruri ascunse,

Intrebari fara noima,

Aruncate intr-o doara.

Vreau sa dorm,

Nu se poate,

Oh, dor nebun,

Nu imi dai pace,

Rascolesti in suflet,

Cu nerabdare,

Vrei sa gasesti raspunsuri,

De mult asteptate.

Esti ca un copil,

Nu obosesti niciodata,

Inchid ochii, te las in pace,

Poate o amintire, o uitare,

O sa-ti aduca impacare.

Hai, e tarziu,

Fug la culcare!

* * * * *

34. CUMINTI

Intram in case,

Inchidem ferestrele,

Tragem zavoarele,

Vorbim in soapta,

Sa nu deranjam,

La primul zgomot,

Tresarim,

A trecut, ne revenim,

Stam cuminti, ne linistim,

Nu cerem mult,

De oferit nici atat,

Resemnati, multumim.

Legi ceresti, pamantesti,

Urmam in tacere,

Cu zambete false,

Schitam mici grimase,

Ne inchipuim ca traim,

Sa traim am uitat,

Ce ne dorim,

Nici noi nu stim,

De suntem intrebati,

Ne simtim ofensati,

Cine sunteti voi,

Sa ne deranjati?

* * * * *

35. SCRIERI

Ti-am scris aseara,

Cu multa migala,

O alta scrisoare,

Nu ti-o trimit inca,

Sa-ti umplu timpul,

Cu ale mele ganduri.

Am sa o pastrez cu grija,

Legata impreuna,

Cu celelalte scrieri.

Astern pe-ntunecate,

La vreme de noapte,

Scris marunt si vorbe truncheate,

Dorurile mele,

Traite sau visate,

In trecut, gandul sa ti-l poarte,

Vechi scrisori,

De mult uitate,

Scrise cu mana tremuranda,

Cand la amintirea ta,

Ma duce gandul.

* * * * *

36. O NOUA ZI

As avea multe sa va spun,

Cu ce sa incep, nici eu nu stiu,

Cum sa descriu in cateva cuvinte,

Cum incepe o noua zi, pentru mine.

Aprind aragazul, sa-mi fac o cafea,

Tanti Ileana, tipa, si-a rupt piciorul,

Lui nea Marin, i-a crescut colesterolul,

La etaj, un copil plange in nestire,

Afara, un zgomot de-mi sparge timpanele,

Masini grele sapa in nestire,

Uit de cafea, imi da in foc,

Sa fac alta, nu-i timp deloc,

Arunc pe mine, niste haine, in graba,

O privire in oglinda, pe fuga, sunt gata,

Pornesc masina, nu am benzina,

Opresc sa-i fac plinul, ce bine,

Imi iau si cafeaua.

Ce zi nebuna, de dimineata,

Hai ca ajung si la munca, gata obosita,

Ma asez pe scaun cu geanta in brate,

Imi trag suflarea, pentru o clipa,

Si sa incep, asta zi, cu dreptul in fata.

* * * * *

37. FILFIZONI SI PAPARUDE

A aparut acum o moda,

Ce rupe monotonia,

Vietii din monogamie,

Plictisiti de viata in cuplu,

Atragem poligamia,

Sau mai rau, oricand se poate,

Un barbat sa stranga, frate

O caruta de neveste.

Generoase, nevoie mare,

Progenituri, le daruiesc

Cu seminte din import.

Si cum mandri sunt de ei,

Se falesc si isi alinta,

Orice creste-n ograda lor.

Te uiti si te minunezi,

Cati filfizoni si paparude,

Aroganti si plini de ei,

Te sfideaza cu mandrie,

Traindu-si viata lor de clovni.

Ii privesti si tu la randu-ti,

Si te-ntrebi in sinea ta,

Oare cum o fi mai bine,

Sa fi om sau o jartea.

* * * * *

38. BANCUTA

Pe bancuta asta veche,

Din lacasul asta sfant,

Unde au venit stramosii,

Sa-si aseze trupul frant,

Ma asez cu multa grija,

Si ii multumesc umila,

Ca-mi ofera cu blandete,

Un loc unde sa ma inchin.

Am venit cu ganduri bune,

Sa iti cer, nu voi nimic,

Vreau doar sa ascult tacerea,

Celor care nu mai sunt.

Au venit, aici, la tine,

Sa se roage pentru fii,

Pentru cei ce vor veni.

Astazi, vin si eu la tine,

Sa le ascult rugile,

Ce in taina si le-au spus,

Sprijinindu-se intr-o rana,

De speteaza ta batrana.

* * * * *

39De ai sa vi!

Ti-e dorul greu,

Mereu imi spui,

Cand te intorci,

Spasit din drum.

Te-am primit,

De multe ori,

De mi-ai vorbit,

Te-am ascultat,

Si am crezut

cu adevarat,

Tot ce mi-ai spus.

Vremea a trecut,

Si ti-ai facut, din

dute-vino, obicei.

Acum ca te-ai

intors din nou,

Cuvinte grele

eu ti-am spus,

De te-a durut,

om sunt si eu,

Nu poti sa-mi ceri

sa tac mereu.

Ma asculti,

Nu-ti vine bine,

Vrei sa ramai,

mergi inapoi,

Si Domnul, sa fie cu voi!

Iar de intr-o zi,

iubirea mea de-ti v-a lipsi,

Si sa te intorci din drum

ai vrea,

Sa-ti amintesti ca a fost aici,

Si doi bani n-ai dat pe ea.

* * * * *

40. PUI DE OM

Cu ochisorii astia mici,

Ma privesti cu duiosie,

Si imi ceri asa frumos,

Sa-ti citesc o poezie,

Scrisa de bunica, tie.

Ma asculti, ma strangi in brate,

Ma mai rogi sa iti citesc,

Si o poveste dintr-o carte.

Somnul vine pe la gene,

Zambind imi adormi pe brate,

Chip senin si fara grija.

M-ai vreau sa citesc o strofa,

Dar somnul imi da tarcoale,

Si cu ruga mea de seara,

Inchid cartea si o asez,

aici, pe masa,

Sa citim si maine noapte.

* * * * *

41. STRIGAT IN NOAPTE

Un strigat in noapte,

Ma trezeste din somn,

Deschid ochii, cu teama,

Cautand prin intuneric,

Acel sunet tunator.

Privesc pe geam,

Si nu vad nimic,

Doar luna pazind,

Al noptii inceput.

Ma intorc, si incerc,

Sa ma afund intr-un vis,

Si sa uit de acest strigat,

Ce acum a tacut.

Nu inteleg ce a fost,

Poate un gand calator,

Ce a strans peste zi,

Vorbe si soapte,

Si neavand incotro,

A dat navala,

Cu un strigat in noapte.

* * * * *

42MASTI

Ma revolta doar gandul,

Cand vad, ca nu intelegem nimic,

E mai usor sa ne ascundem,

In ale noastre minciuni,

Ipocriti, banali, traind artificiali,

Ne-nchinam doar spre a fi vazuti,

Ruined suflete nascute prematur,

Vom plati, intr-o zi, pentru al nostru cusur.

Nu ma amuz, iti scriu sa intelegi,

Ca mai avem o sansa in plus,

Sa dovedim, nu stiu cui,

Ca nu suntem prosti,

Doar putin cam comfuzi.

Ne-am pus o masca fara de defect,

Traind aiurit, vulgar, nesimtiti,

Ascunsi de priviri obtuze si reci.

Condamnati la o viata pe muchie de cutit,

Acceptand constienti, pedepse fara rost.

Nici eu, nici voi, nu suntem diferiti,

Ne iubim cu teama sa nu fim raniti,

Ne distantam indiferenti, ucigand sentimente,

Ce sa intelegem, prea multa demagogie,

Ne lasam dusi de val, nu ne impotrivim,

Ce rost ar avea,nu s-ar schimba nimic.

* * * * *

43. SUFLET INGHETAT

M-am trezit amortita,

Dintr-un somn cu vise peticite,

Ce abia a trecut.

Privesc pe fereastra in deriva,

A nins peste noapte,

Viscoleste afara, si-n mine,

Cuvintele imi sunt deja inghetate,

Arunc trei vreascuri in soba,

Flori de gheata, imi zambesc,

prin fereastra,

Si ma privesc cum sorb

din cafeaua fierbinte.

Beau o tigara si ma las leganata,

De umbrele copacilor,

ce se intind pe pamant,

Dansand laolalta, maretia iernii,

ce abia a sosit.

Trosnind ici-colo,

Sub povara ce apasa,

pe crengile goale.

Focul din soba, miracol dulce si bland,

Ma impresoara, imi incalzeste,

trupul plapand,

Nimic nu ma indeamna la viata,

Astept, un nou inceput, hibernand! 

* * * * *

44.VALSUL UMBRELOR

Cine sunteti voi, critici nevoiasi,
Ce intinati cu vorba voastra
de ocara,
Suflete umile , ce poarta pe a lor umeri,
poveri nestiute,
Impinsi din umbra,
De forte ceresti, nevazute,
Umbre forfotind a lor cutezanta,
Cu suflete ratacite, cautand nemurirea.
Culori pastelate, ne amagesc privirea,
Acoperind pe rand, rani adanci ,
sapate fara stiinta,
Ochi stinsi, ce nu mai vad lumina,
Ne miscam, somnambuli, 
In pas de vals, 
Leganand, timizi, ce a mai ramas ,
Umbre in noapte, soapte curmate 
De zgomote crispate.
Nu mai stim de noi,
Suflete pustii si reci,
Am ramas surzi,
Traim in abstract,
Imuni la normal.
Muti, nu cerem, 
Oferim, un ultim zalog,
Sa primim la schimb,
Un dram de noroc.

* * * * *

 

45. URARE

In noaptea sfanta de Craciun, 
Aprinde-ti lumina, crestini,
Nu in casa, nu in ograda,
Ci in suflet, sa va arda,
Sa-ncalzeasa pruncul sfant,
Ce naste in noi un vesel cant.
Hai, deschide-ti portile ,
Si in suflet inimile
Sa-l primim cu bucurie,
Pe al nostru domn, Isus.
Nu va ascunde-ti fata trista,
Nu-i motiv de suparare,
El ne umple cu iubire,
Si ne aduce mantuire.
Ruga noastra stramoseasca,
Sa ajunga in asta noapte,
La tatal nostru ceresc,
Si la maica noastra sfanta,
Sa ne ierte, inca odata,
De-am pierdut calea cea dreapta.


* * * * *


*********************************************
 
46. BABA ȘI RAȚA


Sus in deal, langa padure,
In casuta batraneasca,
Ce s-arata parasita,
Numai de mai bati in poarta,
Iti raspunde o batrana ponosita.
Mai apare cateodata,
Sprijinita de perete,
Sa-si arunce o privire,
Pe cea ulita pustie,
In speranta ca va vede,
Pe cei prunci, ce altadata,
O strigau intr-o suflare:
„Mama, mama, ne e foame!”
Insa tot ce vede, biata baba,
Este o rata betegita,
Ce umbla incolo- incoace,
Cautand de ale gurii,
Poate un pumn de iarba grasa.
Trece rata, „maca-maca!”, ii da binete,
Baba, cu mana intinsa,
O ademeneste in curte,
Si-i arunca de pe prispa,
Niscai paie, vechi, uscate,
Sa ii potoleasca foamea,
Bietei rate, betegite.
Intinzandu-se la vorba, 
Doua suflete sarmane,
Ce-si gasira alinare,
Intrara pe inserate,
In casuta batraneasca,
Sa-si depene povestea.


* * * * *


47. ȚIGANCA

Ma opreste in drum,
O tiganca fara scrupul,
Sa-mi ghiceasca, in gaoace,
„Lasa-ma, femeie, in pace!”
„Ma grabesc!”si dau sa plec,
Tiganca ambitioasa,
Imi apuca in graba palma,
Isi arunca ochii lacomi,
Si incepe a indruga,

Vorbe fara capatai,
Si imi cere vreo doi poli,
Sa-mi vorbeasca de trecut.
„Nu trecutul vreau sa stiu,
Spune-mi ce ma asteapta maine, 
Ce a fost, stiu eu mai bine!”
Dar tiganca hrapareata, 
Mai cere si alta plata,
Pe minciuni si bazaconii.
O ascult, nu am ce face,
Trece timpul, pierd toti banii,

In speranta ca-i de bine,
Plec la drum, zambind intr-una,
De prostia omeneasca.


* * * * *


48. EMINESCU, NUME SFÂNT!

Ma opream adeseori,
Pe o bancuta sub un tei,
Si rasfoiam cu mare drag,
O carte, gasita intamplator, cu poezii, 
Ce ma imbatau cu versul lor.
Priveam si nu intelegem, 
Un nume sters, pe o cruce veche,
Doar ce-i care poposeau,
Sa-si mai arunce o privire,
Imi spuneau ca pe cea cruce,
Sta scris, un nume, „Eminescu”.
Am inteles, abia atunci,
Ca slova ce o tineam la piept,
Era legata de un mormant,
Ce odihnea pe cela care,
Mi-a lasat in maini, un legamant.
Omagii, am sa las pe altii ,
Sa iti aduca in amintire,
Eu, te pastrez adanc, aici, in suflet, 
Asa vreau eu, sa-ti multumesc,
Eminescu, nume sfant!


* * * * *


49. IARNA PRIN NĂMEȚI

Iarna asta-i sugubeata,
Se asterne, se rasfata,
Rade, stie ca ii hoata,
Nu ne-ntreaba, isi aseaza,
Patura-i groasa de zapada.
Am iesit cu toti din case,
Cu lopeti, prin nameti,
Cu copii abia, de-o schioapa,
De-notau prin omat ca-n apa.
Rosiori in obrajori,
Chiuiau cu bucurie,
Si trageau in urma lor,
Saniutele, de sfoara,
Sa ajunga, sus in deal, 
Sa se dea pe derdelus. 
Ce voinici,strangeau in graba,
Gramajoare de zapada,
Si faceau , pe ici, pe colo,
Cate un om cu nas de morcov,
Si cu ochii de carbune .
Mai dadeau navala in casa,
Sa ne ceara, maturi, cusme,
Sa isi impodobeasca, 
Guguloaie de zapada.
Nu simteau ca-i frig afara,
Alergau printre troiene,
Bucurosi c-au reusit,
Sa faca brat de maturoi,
Si cu taciuni in loc de ochi,
E gata, omul, intocmit.



* * * * *



50. CE-I IUBIREA?


Ce-i iubirea?
Ce-i iubirea, ma intreb si ma socot,
O fi doar o vorba, acolo si ea,
Aruncata intr-o doara,
Omagiata de prozi,
Vorbita de toti,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Altii mai breji,
Martiri, inchisi, ca intr-o cusca cu lei,
Ce nu au inteles la vreme,
Cum ca a dat norocul peste ei,
Si vor lasa in urma lor odisee,
Spuse de mame,
La ceas tarziu in noapte,
In noptii cu luna,
In mare taina, unor copile,
Cum ca a fost, 
Ca n-a fost, 
Cine sa inteleaga,
Dar ne da motive, sa credem,
ca inca exista.
Si uite asa, ne lasam cuprinsi, egoisti ,
Invaluiti de fantasme,
Ce ne incalzesc sufletul chinuit,
De o asteptare fara sfarsit.
Da, stau si socot,
Si ma intreb, „ce e iubirea?”,
Nu am intalnit-o, 
Ma asez, totusi, aici,
In lanul cu maci, rosii, gingasi,
Poate apare, si o iau la rost,
Cu intrebari ce le stiu pe de rost,
Sa imi folosesc intelectul,
Si sa aflu secretul,
Iubirii, vorbita de toti,
Omagiata de prozi,
Cantata de rapsozi,
Plansa in bodegi, de lautari,
Cu martiri osanditi,
In numele ei.
In numele tau, Iubire,
Astept sa te cunosc!


* * * * *


51. CINE ESTI TU, URA?


Au trecut ceva ani, si tot nu inteleg,
Cum ai putut sa te strecori, 
In sufletul meu, crud, de copil,
Si ai modelat, cu atata maiestrie,
Femeia de azi, ce priveste in oglinda, 
cu atata mandrie.
Nu a fost usor, ti-ai adus mucenic,
Si ai cuibarit, in sufletul meu mic,
Frica, ce in timp, mi-a devenit un prea
bun amic,
Nu am stiut cine esti, pana nu de mult, 
Cand am inceput sa te intalnesc,
Peste tot unde privesc,
Si imi amintesti, chiar si acum,
Sa ma uit pe unde pasesc.
Ura, esti un sentiment unic, in felul tau,
Ma lovesti fara mila, sa ma trezesti, 
nu ma lasi,
Ma impingi in fata, cativa pasi,
Dindu-mi curaj,
Ma lasi sa cad, durerea sa simt, 
Aprinzand in mine o scanteie,
Sa inteleg, ca astfel am devenit, 
Din cea copila, aceasta Femeie!



* * * * *


52. PIERDUTI IN NOAPTE

Lipsiti de tandrete si de iubire,
Alergam pierduti prin ploaie,
Ca doi straini in noapte,
Uitand de cele sfinte.
Hoti de vise deocheate,
Ascunsi de priviri tampite,
Furand clipe de patimi,
Rastingnind iubirea,
Pe aschii dintr-o cruce, 
Invelita in giulgiu-i,
De doruri disperate,
Cersind inca o clipa,
De dragoste perfida,
Strangand in brate,
Vise cenzurate,
Hrana divina,
Otrava ispitei curioase,
Antidot al iubirii profunde,
Ce seaca peste noapte,
Izvor de deznadejde,
Si obositi, adormim rusinati,
De propria noastra indecenta 
nocturna.



* * * * *


53. FUSTA SI PANTALONUL 

Aruncate in cosul cu rufe,
Abia stranse de pe sfoara,
Doua hainute, se iau la cearta,
De nu intelegeai ce atata galceava.
O pereche de pantaloni,
Isi prinsese un crac mai natang,
In fermoarul unei fuste, plina de artag,
Amandoi caposi, mai sa fie,
Degeaba incercai sa ii desparti,
Mai rau ramaneau agatati,
Si oricat vroiai sa-i ajuti ,
Mai bine ii lasa-i in plata celui de sus.
Fusta, isi cerea dreptul ei,
Ca, de, era de neam femeiesc,
Pantalonul, bietul tembel, tinea si el,
De rangul lui barbatesc.
Dar ce sa vezi, fustei,
Mai avea putin si ii cresteau si ei nadragei.
Pantalonul timid, nu prididea
sa tina pasul cu ea,
Asteptand neputincios, un miracol, 
ce nu mai venea.
Nu intelegea nici sa-l tai, jocul ei zapacit,
Si tot incerca sa o multumeasca,
Dar fusta, mandra, il tot sfida,
Doar atat cat sa Il necajeasca.
Si cum din plans au dat in joaca,
Pana la urma, amandoi au reusit,
Fusta sa devina pantalon,
Iara el, un natang imbrobodit.



* * * * *

54. AMINTIRI ALBASTRE


-Iti mai aduci aminte, doamna?
-Nu am uitat nimic, dragul meu,
Mi-ai oferit atunci, o floare de nalba.
-Si tu un zambet cald pe chipul tau.
-Ai incercat sa-mi furi, timid sarut.
-Si te-ai ferit, te-ai speriat.
-Si mi-l doream atat de mult!
Era o noapte intunecata,
Luna ascunsa printre nori,
Cu un gest, stingher,
Mai strans la pieptul tau,
Am vrut sa opresc timpul,
Sa-l rog sa se aseze pe iarba, langa noi.
-Stiu, te-am strans putin cam tare,
Si pentru o clipa, am lasat, 
Un mic spatiu ……,
M-ai privit, cu inocenta ta de copila,
Vroiai sa umpli golul acela dintre noi.
-Stiu, si luna dintre nori,
Ne privea intrebator,
Parca ruga timpul sa uite de noi doi.
Amintiri albastre, ale unor copii,
Astazi, imbatraniti, cu tample argintii,
Ne amintim nostalgici, acele vremuri,
Uite, si luna ne zambeste, complice,
De acolo, dintre nori!



* * * * * 


55. DOR

Am umplut multe pagini albe, 
intr-o carte,
Cu amintiri ce am strans
parca de veacuri,
Multe cuvinte s-au sters
cu lacrimi,
Ce au cazut, pe foi imaculate
de hartie.
Nu reusesc sa-mi amintesc,
Si ce cuvinte sa folosesc,
Sa faca sens, acestor ganduri,
Pentru alti ochi, curiosi, 
de vor sa stie,
Ce tot am indrugat, de zor, 
in aceste randuri.
Si poate nu mi-ar mai pasa deloc,
Daca s-ar asterne uitarea ,
Si toate gandurile mele s-ar mistui
in foc.
Dar cer prea mult, mie dor de tine,
Si lacrima ce cade pe coala asta 
de hartie,
Stinge si focul si dorul, 
Si parca te vad aievea,
Cum imi zambesti, de undeva,
De parca ai fi o rugaciune,
Pe care nu o pot uita.



* * * * *  


56. INIMIOARA 


Inimioara, draga de tine,
Hai odata, iesi din amortire,
E ziua-n amiaza mare,
Soarele-i sus pe casa,
Ne rade in fata,
Hai ca iti dau o mica simbrie,
Sa te vad un pic mai zglobie ,
Zburda, alearga, fi mai voioasa,
Te cunosc de multa vreme,
Esti un ocean de sentimente,
Schimbatoare, inca din copilarie,
O zi esti ca o pasare solitara,
O alta te topesti, ca de ceara,
Ce sa spun, ai apucaturi cam ciudate,
Dar esti a mea, stiu ca iti pasa,
Hai cu mine, sa alergam pe campii,
Sa impletim cununite, 
Sa le impartim la cele fetite,
Ce asteapta mandrute,
Pe cei flacai ca niste zmei,
Iubirea sa le-o fure.

* * * * *  


57. NELINISTE

In miez de noapte,
Cotrobaind prin sertare,
Am rascolit povesti,
Ce au trezit in mine amintiri.
M-am asezat, aici, in fotoliu,
Incercand sa separ,
Bune de rele,
Si am regretat.
Acum nu ma ia somnul,
Vreau sa stiu adevarul,
Ingropat in minciuna,
Nu de mult, prietena buna,
M-a aparat de adevarul crud, 
Nici nu stiu, daca vreau,
sa-l mai aud.
Am ajuns sa ma intreb:
Cine m-a pus, sa cotrobai fara rost,
In cotloane uitate?
Si tot singura sa-mi raspund:
Mai bine prafuite, decat zgandarite!



* * * * *  

58. PLOAIE DE GHEATA

Dimineata, ceata,
Ploaie de gheata ,
Ma ingheata, 
Undeva nu departe,
Un clopot, ding-dang,
Isi face simtita, prezenta,
Murmur se aude,
Ziua prinde viata,
Dincolo de ceata,
Picaturi de ploaie,
Imi cad pe fata,
Alungand, timpuriu, 
Vise albe, neterminate.
Arunc papucii,
Si alerg desculta,
Prin iarba rece si uda,
Uitand de ploaie si vant,
Risipind nostalgia,
Unei noptii ce a trecut.
Ma mai intorc, 
Din cand in cand,
Sa sorb din cafeaua,
Cu gust de ploaie,
Parca pusesem in ea,
Niste lapte, 
Nu mai stiu.
Vino aici, si te uita, 
Parca vad niste pete albe,
Pe cer,
Soarele cocheteaza cu ploaia,
Viclean, ce tandem!
Intru in casa,
Si vad inca urma trupului tau,
In asternutul nefacut, ravasit, 
Am sa-l las, asa, pana pleci!



* * * * *   


59. NAUFRAGIATI 

Si tu, si eu,
Am inceput o poveste,
Cu „A fost intr-o seara,
De noiembrie”,
Ce sfarsit va avea ….. .
Ne-am unit printr-un joc,
La noroc,
Doua suflete, naufragiate,
Ce asteptau sa ajunga la tarm.
Ne-am lasat dusi de val,
De furtuni, de adieri,
In zile senine,
Am vaslit, am plutit,
Multa vreme,
Si insetati, am baut, 
Dintr-un ocean, 
De sentimente.
A trecut vremea,
Si va mai trece.
Amandoi, am ales,
Sa inotam,
Contra vantului,
Ce ne-a aruncat, 
Fara mila, 
Pe tarmuri diferite.
De atunci, ratacim,
Ne cautam, ne gasim,
Ne pierdem iar,
Pana cand, 
Nu vom sti,
Poate soarta,
Ne va zambi, 
Daca vrea.
Hai s-o platim, 
Jumatate eu,
Jumatate tu,
Sa o pacalim, 
Si poate intr-o zi, 
Ne vom regasi,
Si atunci vom sti,
Sfarsitul la 
„A fost intr-o seara de noiembrie!”



* * * * *    

60. URME PE NISIP


Urme pe nisip ce duc nicaieri,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti,
Strigate de pescarusi,
Undeva, nevazuti,
Valuri grabite, mai curma un vis,
Trait, poate o noapte.
Se crapa de ziua,
Prea devreme pentru realitate,
Ascult marea, ce imi vorbeste in soapte,
Nu ii raspund, 
O las sa imi cante balade uitate,
Inima tresare, amintiri adormite,
Ce vor sa revina, se joaca cu mine.
Obosita, ma asez pe o piatra, 
Jumatate in apa,
Si las valurile sa imi spele picioarele.
E calda marea, soarele imi face cu ochiul,
De undeva de departe,
Isi intinde bratele,
Ce cuprind orizonturile,
Ii zambesc, nu sunt pregatita pentru normalitate.
Mai vreau sa traiesc o clipa de singuratate,
Sa imi pun in ordine gandurile,
Ce au luat urma pasilor,
Poate ale unor indragostiti,
Ce nu vor sa fie gasiti.



* * * * *  

61. GÂNDURI MATINALE


Amintiri ce revin si imi intorc viata
cu susul in jos,
Isi trag scaunelul si se aseaza in 
gandu-mi bland.
Imi fac o cafea si le ascult curioasa,
Cum stau la taifas, fara nici o treaba,
Nici nu ma baga in seama,
Au atatea de spus, 
Ma amuz,
Mai cade o lacrima, 
Mai apare un suras,
Ma surprind cu lucruri uitate,
Nu de mult intamplate.
Mai sorb din cafeaua putin cam fierbinte,
Ma arde, suflu in cana, 
Scot limba afara,
Ma feresc sa le sperii,
De teama sa nu dispara, 
Toata dimineata m-au tinut ocupata, 
Un zgomot, subtil, le fac sa tresara,
Chicotesc, o iau la goana,
In sfarsit, linistita,
Termin si cafeaua, 
Si ma apuc de treaba!



* * * * *  

62. JOC DE NOROC

Am ales in seara asta,
Un scaun mai retras,
Invaluita in fum de tutun,
Cu un coniac putin mai bun
Sa-mi incerc norocul, 
La masa de joc,
Unde obisnuiai sa iti petreci timpul,
Cu prieteni sau singur.
Sa ma arunc in vartejul sortii,
Si sa-mi iau gandul ,
Ca voi pierde toti zlotii,
De am sa casting, 
Ii voi bea pentru tine,
De voi pierde, voi regreta,
Ca nu ai fost langa mine,
Sa ne jucam cu hazardul,
Lasandu-ne in voia sortii,
Precum un zar, la voia intamplarii,
Sa nu ne ascundem privirilor haine,
Si triumfatori, sa pornim un razboi,
Castigat deja pe jumatate,
Lipsiti de prejudecati,
Si fara scopuri finale,
Sa primim norocul, 
Cu o binecuvantare.



* * * * *  

63. O POZĂ ÎNTR-O RAMĂ

Am ajuns sa ne privim aidoma,
Asezati pe noptiera, intr-o rama,
Cum ne tine-am de mana, fara teama,
Si astazi nu ne mai ajunge,
Tot vinul dintr-o crama,
Sa inecam un dor ce s-a pierdut,
Penduland intre prezent si trecut.
Stau si privesc, suflet ramas mut,
Cum sentimentele mor,
Inecandu-se in fum,
Incat ma mir si eu,
Cum de mai este loc, 
In fiinta mea de acum,
Sa mai patrunda lumina,
Printre cercuri de fum,
Alungate in zori, de un alt sarut,
Ce rascoleste toamna din sufletul meu,
Cenusa din soba si scrumul de tutun.



* * * * * 

64. DAR DIN DAR SE FACE RAI!

Ma apuca asa, o mila
Cand ma gandesc la tine,
De cate ori ti-am amintit,
Sa mai treci seara pe aici,
Sa ma ajuti cu una, alta,
Cine ma pune sa te rog,
Cand tu uiti, de la mana
pana la cot,
Si iti mai arde si de gluma,
Imi spui sa-ti reamintesc,
Poate timp ai sa gasesti,
Uita de a mea rugaminte,
Nu-ti face griji, eu ma descurc,
Chiar de nu imi este usor, 
Fara pic de ajutor,
Nu am sa stau sa te ascult,
Sau sa astept la infinit,
Ajutorul cuvenit.
Esti prea cinic, dragul meu,
Nu mai esti pe placul meu,
Uita sa sa mai treci pe aici,
Nu mai esti binevenit,
Fa mai bine cale intoarsa,
Si incearca-ti tu, norocul,
Batand la usa altei case,
Poate i se face mila,
Si te primeste la masa,
Si face din dar, pomana.


* * * * * 

65. SĂRBĂTOAREA NEBUNILOR

A venit iarasi vremea de macel,
Cand mieii isi striga mamele,
Ce isi innoada in barba, lacrimile,
Privind fara drept de apel,
La sarbatoarea nebunilor.
Se intuneca cerul a furtuna,
Norii, trimit ploile sa spele,
Sangele amestecat cu tarana.
Infometati, devoram mieii pe protap,
Suntem surzi, nu auzim strigatul indurerat,
Al mamelor, nebune, paralizate.
Ne lafaim, avem oaspeti la masa,
Ne umplem burdihanele, cu bucate de seama,
Ciocnim cu vinuri alese, din cel mai bun soi,
Cules de cu toamna, inainte sa cada ninsori.
Mai aruncam peste umar, un os,
Cainilor ce pazesc stana, de alti hamesiti,
Ce privesc, ascunsi, cu ochii sticlosi, 
Ce a mai ramas din stana cu oi,
Asteptand sa ii loveasca norocul,
Cu o oaie cazuta in genunchi,
Peste o mana de paie, stropite in treacat, 
Cu picaturi din sangele celui dus.
E pregatita, ce rost mai are sa se opuna,
Mai bine sfasiata de vie, de coltii lupilor,
Decat sa ajunga ospat, pe masa nebunilor.


* * * * * 

66. UN ZÂMBET, O CAFEA

Povestea noastra a inceput,
Nu de mult, fara un cuvant, 
Simtim, nu trebuie sa vorbim,
Ne lasam purtati, de ganduri si fapte,
Uneori soapte, atingeri, un sarut furat,
C-un zambet cuceritor, vibram amandoi, 
Intr-un dans desuet,
Cu priviri invaluite in mister,
Parfumuri cu note amestecate,
Ne trezesc simturile amortite,
Invaluite in miros de ierburi proaspete,
Cuprinsi de emotii uitate,
Ne pierdem in cocktailuri,
Exotice, reci, colorate,
Inca o atingere si suntem pierduti,
Ne regasim mai tarziu, 
Pe fundul unei cesti de cafea, 
Citind in zatul ei, povestea de amor, 
Un buchet cu amintiri ce nu mor.


* * * * * 

67. CIOT DE BRAD

Ratacesc ore in sir, cautand adapost,
Obosita ma asez, la umbra unui ciot de brad, mucegait,
Sa ma ascund de razele fierbinti,
Ce imi ard gandurile mutilate,
Topind si ultima litera din cuvant,
Schiopatand, dau ocol, caut, ma intind, 
Ma topesc uniform, ma preling,
Fara forma, ma sting, usor,
Ma rog, poate o lacrima, se indura,
Ploaia, ramane doar un alt vis, 
Imbratisez ce a mai ramas din intreg,
Uluit, se mira pana si ciotul de brad.
Mi-e sete, musc din seva ce plange ascunsa, 
Zgribulita de teama, il strang tot mai tare,
Invatam sa respiram unul prin altul,
Il ascult, imi vorbeste intr-un fel, doar de noi doi stiut, 
Si-ar dori sa-mi ofere, doua conuri sau zece,
Suntem singuri, padurea e goala, 
Ma reculeg, parca incoltesc, prind viata,
Ciotul de brad isi aduna toate fortele, 
Lasand sa curga si ultima picatura de seva,
Imi cresc radacinile, fericita imi intind bratele.
Te iubesc ciotule, inca mai ai inima!
Adie vantul, exista speranta, 
Se intorc gazele, se aud zgomote, 
Mici suflete isi fac cuiburi, din crengute mici, uscate,
Prinde viata padurea, nu suntem pierduti, 
Ma intorc, in curand, sa-ti cad in genunchi,
Sa plang si sa rad,
Sa ma bucur de umbra ta si sa cant!


* * * * * 

68. BATRANA GARA

O gara, batrana si murdara,
Jos in vale langa moara,
Sta si asteapta, neclintita,
Ba un tren, ba o valiza.
A trecut prea multa vreme,
De cand nu a mai auzit, 
Nici un suierat de tren,
Sau sa vada cum alearga, peste sine,
Vreun unchias grabit sa prinda, 
Ultimul vagon, din mers.
Doar ploaia mai da un semn,
Nu-i totul palid si trist,
Pe peronul prafuit.
Frunze uscate, mai prind viata,
Cand adie cate un vant,
Ce imprastie, putin, tristetea,
Unui bilet asezat cu multa grija, 
In coltul unui geam ciobit,
Fara nume, fara adresa,
Lasat in urma, la noroc,
Sa ii tina de urat, si de adapost,
Unui piciorus de om, cu suflet greu, 
In asteptarea unui tren grabit, 
Cand va veni…..stiu…intr-o zi!


* * * * * 

69. MATANII , SIRAG DE AMINTIRI

Ganduri transcrise, 
Adevaruri nespuse,
Tinute ascunse,
Undeva in minte,
Idealuri neimplinite,
Devenite iluzii maligne,
Palesc mucegaite,
Si totusi, pastrez,
Si leg in sirag de matanii,
Amintiri ce odihnesc,
Pe fundul unei inimi,
Ancorata in subterfugii,
Si cat de mult as vrea,
Sa carmuiesc,
Spre un tarm ascuns in bezna,

Asteptand mangaieri calde.
Dar cu zambeste reci,
Si masti pe jumatate de fier,
Ne intrecem cu gluma,
Ne pierdem de turma,
Ne aruncam in iarba,
Mirati cate fire poate sa incapa,
Intr-un metru patrat,
Si inca nu am terminat de numarat
.

* * * * * 

70. ZAMBET DE GHEATA

Priveste-mi zambetul de gheata,
Si poti sa vezi de la distanta,
Cum se oglindeste in infinita-ti aroganta,
Si apoi, priveste in ochii acestia goi,
Poate reusesti sa darami ziduri,
Ridicate imprejuru-mi, cu egoismul tau brutal,
Ce fara remuscari, poate deveni fatal.
Priveste intregul, pus, cap la cap, 
Din cioburi de iubire, si ai sa vezi,
Cum a mai ramas, pe alocuri,
Margini ascutite, neslefuite,
Un dar divin, imprastiat in mii de cuvinte. 
Nu te opresti, vrei sa calci, chiar si pe cioburi,
Nu asculti ce spun, te ranesti, 
Lasand sa curga peste amandoi,
Sange amestecat cu lacrimi,
Transformand biete cioburi de
sticla ,
Intr-o oglinda, in valuri.


* * * * * 

71. MAI AVEM TIMP?

Pornind desculti prin viata,
Imbracam camasa mortii,
Si zimbind, privim in ochii sortii,
Sfidam, plini de noi, 
Un inceput de destin,
Numarand descrescator,
Din zilele sfinte, ce le traim.
Calcam fara sa gandim,
Cand pe pietre, cand pe nisip,
Ne adapam din izvoare,
Ne hranim cu sperante,
Lasand in spate un rasarit,
Ne indreaptam spre apus,
Primind cu bucurie orice inceput,
Cautam flamanzi, darul divin,
Primim in schimb, umbra de la spin,
Ingrijim rani sangerande, cu petale de flori.
Rugam timpul sa se opreasca, 
Nu ne aude, asurzit de zgomotul lumii,
Ne trimite totusi norii,
Cu grindina si ceata ,
Nu stiu ce asteapta de la noi,
Sa devenim sloiuri de gheata?
Mi-e frica, copilul din mine vrea sa se intoarca,
De ce am pornit teleleu, desculta prin viata,
Cand imi era atat de cald si bine,
La mama in brate?
Timpul zboara, nebun incurabil,
Lasand urme adanci, in sufletu-mi de copil,
Ma agat de stele ce pier ,
Lasand un gol, acolo pe cer,
Mai am timp? 
Nu imi raspunde, nu stie nici el.


* * * * * 

72. PASARE CU PENE GRI

Inchisa intr-o colivie, 
O pasare cu pene gri,
Tot privea cu dor printre gratii, 
La granita dintre cer si pamant,
La mult ravnita libertate.
Se despartea cu mult regret,
De pasarile migratoare,
Si le privea, ca pe o parada,
Cum isi iau zborul, pe racoare. 
Se obisnuise sa astepte,
Trecea vremea, parca in goana,
Si le primea cu bucurie,
De cate ori dadeau sa se intoarca.
Isi dorea, atat de mult,
Sa se amestece cu ele,
Sa stranga vreascuri pentru cuib,
Si sa isi creasca puii.
Nu stia de ce-i inchisa,
Si ce anume-i de facut,
Tot topaia in sus si-n jos,
Ciripind din ce in ce mai trist.
Pana intr-o zi, cand a lovit,
Cu ciocul, din greseala,
Portita coliviei s-a deschis,
Si s-a trezit zburand spre libertate.
Obosita de atata drum, intr-un tarziu, 
A adormit , pe o crenguta,
Si tot ce a fost odata trist,
Ramane doar un vis urat.


* * * * * 

73. MOTAN IMPIELITAT

Un motan rasfatat, peticit si infumurat,
Da tarcoale pe inserat, cu ochii dupa furat,
O coada de peste sarat, ce sta pe sfoara agatat.
Sta motanul, bata-l vina, si se uita, se gandeste,
Cum sa ajunga, sa agate cu labuta,
O codita cat de mica, sa se linga pe burtica.
Il astept la cotitura, cu coada de matura,
Sa-i tai pofta sa m-ai fure, din ograda altora.
Ma pandeste afurisitul, cu gandul la prada lui.
Nu te-o pune necuratul, sa imi furi din saramura,
Vreo scrumbie uscata si insirata, agatata sus pe sfoara,
C-am muncit o zi intreaga, sa am ce manca la iarna.
Nici nu-mi termin bine gandul, motanul se rasuceste, 
Si sare din gard pe sfoara, se agata de scrumbie,
Si fuge cu ea in gura, peste gard in batatura. 
Nu am timp nici sa gandesc, il privesc si ma inchin.
Ce motan afurisit, daca il m-ai prind odata, ca vine si imi sare gardul,
Il jupoi si-l pun la sare, sa vada ce sunt in stare.
Poate se invata minte, si se lasa de furat, blestemat impielitat.
Iarna ii mare, mata bleaga, ai sa vi sa te alinti,
Mieunand vei vrea sa intri, langa soba mea cu lemne si cu botul in lapte fiert.


* * * * * 

74. NONSENS

Sorbind din cafeaua cu gust de pelin,
Gandurile imi ratacesc pe aceleasi strazi,
Candva pline de viata, astazi, atat de pustii.
Privesc spre cerul acoperit de polen,
Nu vreau sa vad golul in care ma pierd.
Aud un caine latrand undeva, prin vecini,
Vad o floare uscata asteaptand rabdatoare,
Sa treaca vre-un nor posomorat,
Sa o ude cu o mana de lacrimi de ploaie,
Dar parca se asterne uitarea.
Vantul scutura plopii tremuratori,
Ce ma inunda cu puful lor ametitor.
Degeaba incerc sa imi fac drum,
Prin perdeaua de puf plutitor.
Ma afund tot mai mult, nu mai pot sa respir,
Intind mainile, nu mai stiu daca alung un puf sau un gand.
Mi-e teama, de covorul alb si pufos,
Si de gandurile fara sens,
Mi-e teama de viata fara cuvinte,
Si de dorul stins cu suspine.
Cum sa opresc toate aceste ganduri bizare,
Ma urmeaza atat de supuse, stau agatate de mine ca niste liane,
Mai astept o clipa, nu vreau sa ma pierd de tot.
Ploaia de lacrimi spala teama ce zace in mine,
Si obosita de toata aceasta calatorie inutila,
Ma asez la umbra unui plop stingher,
Si ma las invelita de plapuma alba de puf calator.


* * * * * 

75. VIS CU GUST DE NISIP

Purtata de vise, cu nisipul ud, capatai,
In ape volburi incerc sa ma scald,
Ma poticnesc in primul val , 
Ce se sparge la mal,
Incerc sa ma ridic,
Un altul ma doboara.
Tu, apa tulbure, esti atat de nepasatoare,
Ma atragi in mreaja ta vicleana,
Nu stiu sa inot, ma las purtata de valuri,
Ma atragi in adancuri, 
Numar clipele, am nevoie de aer.
Fulgera! Se aproprie furtuna.
Mi-e teama, ca nu voi ajunge
Inapoi, la malul ce plange.
Parca si valurile vor sa ma scape,
De mania furtunii, ce mocneste in zbucium.
Norii speriati, alearga de-a valma,
Aud pescarusii tipand, vor sa ajunga la tarm,
Sfasiati de vanturi, isi cauta adapost.
Ajutor! Strig, nu se aude nimic.
Deschid ochii, privesc norii,
Lumini si umbre danseaza in noapte.
Adorm! S-a asternut linistea.
Ma cobor in abis, un alt vis cu gust de nisip.
Liniste! Atat de liniste!


* * * * * 

76. SPUNE DOAMNE!

Mai poti, Doamne, mai poti,
Sa ne porti, pe umerii Tai, pe toti?
Da-mi, Doamne, aripi sa zbor,
Sa-ti fie si Tie mai usor.
Lasa vantul sa ma poarte,
Departe, de dupa nori,
Sa nu ma mai intorc deloc.
Mai ai, Doamne, Tu, rabdare,
Sa ne asculti pe fiecare?
Mai sufla, Doamne, odata,
Peste bucata asta de carne,
Sa se transforme in lut,
Sa o luam de la inceput.
Ti-ai facut, Doamne, timp,
Sa te opresti la poarta mea,
Nu ai batut, nu ai strigat,
Ai stat si ai asteptat,
Sa te primesc in casa mea.
Te-am privit pentru un minut,
In genunchi nu Ti-am cazut,
Ce as putea, Doamne, sa Te rog,
Sti Tu mai bine, ce sa-ti mai spun eu.
As fi vrut sa mai ramai, 
La un pahar de vorba sfanta,
Sa Te ascult si eu pe Tine,
Ca esti Doamne, tare singur.
Tu poti sa fi pentru noi, 
Parinte, frate, si bunic,
Dar ce facem Doamne noi,
Sa iti platim inapoi?
Nu meritam, Doamne, nimic,
Iti punem rabdarea la incercare,
In fel si chip.
Ne vaitam de crucea noastra,
Tu nu spui, Doamne, nimic.
Ai purtat-o pentru noi,
Fara sa Te plangi ca-i grea,
Ajutor nu ai cerut, ba din contra,
Ne-ai ferit, de biciul calaului,
Si de spada soldatului.
Te-am scuipat si Te-am hulit,
Pe cruce Te-am rastignit,
Nici atunci, Doamne, n-ai spus nimic.
Ce pedeapsa meritam, 
Pentru tot ce ai indurat?
Spune Doamne, 
Tu care le sti pe toate,
Nu sta acolo, neclintit!


* * * * * 

77. DOR DE DOR

Am aprins focul, am stins lumina,
Mai sunt cateva ore, poate imi gasesc tihna.
Ma las in voia noptii, somnul sa imi puna in ordine gandurile, in linistea intunericului.
Vise de noapte, sperante inutile, dorinte febrile, amintiri inca din copilarie, iluzii flamande, dezamagiri, nu prea multe. 
Sunt prea multe ganduri, nu la scriu, le insir in gandu-mi.
Astept dimineata, in linistea noptii, 
Mai adorm din cand in cand, 
Ma trezesc cu tine in gand,
Iti zambesc, efemer, ramane oricum , acolo, undeva, in eter.
Se crapa de ziua, incet, fara graba, 
Si soarele are nevoie de timp sa apara.
Liniste, prea multa liniste, intr-un spatiu, de obicei, plin de zarva.
Se aud pasarile ciripind, cainii latra, 
Alearga timpul, parca zboara,
Nici nu clipesti si iarasi este seara.
Copilul din noi se revolta, nu vrea sa creasca mare.
Cerseste o clipa macar, sa mai ramana in bratele mamei.
Sa-l stranga aproape, sa-i cante in soapta,
Sa-i vegheze somnul dulce , netulburat,
De grija zilei de maine sa fie uitat.
M-am trezit, inca mi-e somn, si mi-e lene,
Mai raman o clipa, ma alint intre perne,
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
Ar fi bine sa te intorci inapoi,
Nu sti sa faci cafea neagra amara, 
Sau un ceai cu miere si scortisoara, 
Nu-i nimic , stiu eu pentru amandoi.
Deschid geamul, vantul rece ma rasfata, 
Alunga nelinisti, mi-e dor de somn,
Mi-e dor de timpul petrecut in doi.
In sfarsit dimineata isi arata fata,
Ne salutam reciproc, zambim si o luam din loc, 
Lasand in urma, ganduri nebune, prea multe sa le mai numar.
Privesc spre cerul senin, 
Soarele imi mangaie fata,
Sunt fericita, traiesc!
Buna dimineata!


* * * * * 

78. MARIONETA PE SCĂRI

Ma trezesc din somn cu ganduri pline de amintiri, si nu sunt putine.
Zambete, amestecate cu lacrimi sarate,
Imi curg in cafeaua fara pic de lapte.
Privesc peste umar, aud hohote de ras,
Am crezut ca suntem noi, 
Pentru o clipa, am ras impreuna cu ei.
Timpul, mereu acelasi, neschimbat,
cand soare, cand nori,
Noi nu mai suntem la fel.
Altcineva ne priveste din oglinda
Agatata intr-un cui, ruginit si stramb, pana si el.
E greu sa te ascunzi, de atatea ganduri marunte,
Te lovesc atunci cand crezi ca iti este mai bine.
Nu pot sa nu le bag in seama, sunt parte din mine, 
Batrane si ele, unele mute, altele surde.
Unele amintiri se intorc schiopatand, parca cer indurare,
Nu vor sa fie uitate, altele mor, nu mai sunt importante.
Ma intreb cum m-as simti, daca intr-o zi, 
As deveni o marioneta, in bratele nu stiu cui,
Legata cu sfori, fara sa pot sa imi cer dreptul de a fi.
Sa joc un teatru comic, sau trist, 
Sa rad sau sa plang, 
Sa nu incerc sa inteleg,
De ce lacrimile au, mereu, acelasi gust.
Ar fi oare, acolo, in ultimul rand, cineva,
Sa ma priveasca, cu grija, 
Sa inteleaga ce simt sau ce vreau?
Sau pe randul din fata, se indura cineva, 
Sa plateasca pretul pentru maretie, 
Doar sa fie cativa pasi mai aproape de mine?
Cer prea mult, privesc in multime,
Nu este nimeni acolo, locul acela este gol, sforile astea ma dor, 
Nu este usor sa fi o papusa pe placul tuturor.
Mai degraba ma intorc, cu picioarele pe pamant, 
Si uit de tot ce imi trece prin minte,
Lasand in urma alt gand, ce zboara pe aripi de vant, 
Viata merge inainte, nu mai am timp de pierdut,
Cu ganduri sumbre si chipuri de lut!


* * * * * 


79. FRUNZA DE TEI

Frunza mica, frunza verde,
Te usuci. Cine te vede?
Picaturi de apa sfanta,
Te mai pica, te mai uda,
Iti mai da parca, putere,
Sa te ti de o crenguta.
Azi, maine, te ofilesti,
Si de bate putin vantul, 
M-i te ia si m-i te rupe,
In bucati sau pe din doua,
Si te sufla, te alunga, 
Peste drum, in mahala,
Unde matura te strange
Pe faras, si m-i te pune,
Undeva intr-un ungher,
Unde cosul de gunoi,
Asteapta un gunoier,
Sa te ia,sa te arunce,
Intr-un loc uitat de lume.
Si cand pomul dezgolit,
Dorul incepe a ti-l duce, 
Trimite-i vantul inapoi,
Sa-l scuture, sa ii trezeasca,
Simtaminte adormite,
Pentru o frunza betegita,
Din coroana lui de tei.


* * * * * 

80. CĂSUȚA DE CHIRPICI

Orice poveste are un rost,
De vrei sa afli cum a fost,
Dar cand ajungi mai spre sfarsit,
Ai vrea sa fugi, sa nu mai sti.
Asa am patimit si eu,
Cand pasii m-au purtat,
Spre casa unde am copilarit,
Si cand am ajuns in fata portii,
Am crezut ca am batut la usa mortii.
Pe poarta din gardul de la strada,
Atarna un lant greoi, cu-n lacat trist,
Pus, asa-ntr-o doara,
Parca uitat sa fie inchis, 
Prea multe ploi au curs, si-i ruginit.
Sa-l ating nu pot, mi-e teama,
Sa nu cada batrana poarta. 
Sprijina pe dansa, o cioara,
Pare adormita, nu vreau sa o trezesc,
De-i obosita, nu vreau sa zboare,
Poate asteapta de mult timp,
Un suflet sa mai treaca,
Prin locul pustiit.
Privesc printre uluci,
La casa din chirpici,
Mai simt si azi mirosul, de visini si caisi,
De frunze uscate de tutun,
Ce impodobeau odata, odaile de lut.
La geam ghivece goale,
Nici urma de pamant.
Pe banca de la poarta, 
Am vrut sa ma sprijin,
Lipsita de un picior,
Aproape am cazut.
E subreda saraca, 
Nu pot sa ii cer mai mult.
Nici nucul din gradina,
Nu este mai fericit,
Mai are totusi cateva frunze verzi,
Si umbra lui te imbie, sa te asezi.
Se lasa seara, peste sat,
As vrea sa mai raman,
Dar timpul a zburat,
Ating cu atata mila,
O poarta si un gard.
Privesc la casa goala,
Un geam este putin crapat. 
As vrea sa las in urma,
Un semn, ca am fost aici,
Imi scot papucii si ii asez cu grija,
Acolo, sub bancuta care s-a rupt cu mine.
Pamantul cald si moale,
Ma lasa, de-l rog, sa-l calc in picioare.
Si am sa mai rog si vantul,
Sa poarte de grija, 
Casutei mele din chirpici, 
Facuta de maini aspre si arse soare.
Trece timpul, si cu el, doar un gand,
Nimic din ce a fost, nu este pierdut,
De vrei sa sti, cum a fost,
Mergi inapoi in timp, 
Si de vei gasi papucii sub bancuta,
Incearca sa-i porti, iti vor spune
O poveste, ce am scris-o desculta.

* * * * * 

SA SCRIEM CORECT O INJURATURA

Nu toti, dar cei mai multi dintre noi injura zi de zi, pe strada, la volan sau la piata. In schimb, când e vorba de a scrie pe o hârtie sau pe vreo retea de socializare o injuratura, aproape toti o scriem in toate felurile, numai corect nu. Ca sa nu mai zic ca din punct de vedere gramatical, ortoepic sau de punctuatie habar n-avem cu ce se manânca, unde se incadreaza, ce este de fapt sau cum este denumita acea injuratura, acea expresie sau acel argou de mahala. Nu ca pe multi i-ar interesa aspectele acestea ”irelevante in timpul ”difuzarii respectivei mascari, dar totusi… Sa devoalam câteva ”secrete, zic.

romgleza-------

 

F*tu-i (mama mă-sii)… F*tu-ţi… F*tu-te-n… F*tu-vă… / F*tu-vă-n…
F*te-m-aş… – inversiune de la condiţionalul m-aş f*te.
Băga-mi-aş… – inversiune de la condiţionalul mi-aş băga.
Băga-ţi-aş (sârmă-n nas, desigur) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş băga.
Băga-ţi-ai – inversiune de la condiţionalul ţi-ai băga.
Băgaţi-vă – inversiune de la vă băgaţi.
Bagă-ţi. – O să-mi bag.
Băgaţi. – O să băgăm.
Bagă-ţi-o. – O să mi-o bag.
Băgaţi-o. – O s-o băgăm.
Suge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai suge.
Suge-mi-o – imperativ cu două complemente (suge mie/mi – pe ea/-o)
Să mi-o sugi/sugă – conjunctiv cu două complemente.
Sugeţi – O să sugem.
Suge-ţi – O să-mi sug.
Linge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai linge.
Linge-m-ai – inversiune de la condiţionalul m-ai linge.
Linge-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş linge.
Linge-ţi-aş – inversiune de la condiţionalul ţi-aş linge.
Linge-ţi! – O să-mi ling.
Lingeţi! – O să lingem.
Mânca-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai mânca.
Mânca-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş mânca.
Mânca-ţi-aş (cu varianta mânca-ţ-aş) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş mânca.
C*ca-m-aş (în nasul tău, evident) – inversiune de la condiţionalul m-aş c*ca.
Să ţi-o trag – conjunctiv cu două pronume: să trag ţie/ţi- pe ea/-o.
I-aş trage-o – condiţional cu două pronume ei/îi/ i-aş trage pe ea/-o.

WOW=

CORECT si GRESIT

6 SEPTEMBRIE 2018

CORECT

PILULA DE LIMBA (11)

–––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (10)

–––––––––––––––––––––––––––––––––

CORECT

PILULA DE LIMBA (9)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

GRESIT

PILULA DE LIMBA (8)

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

CORECT

PILULA DE LIMBA (7)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (6)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (5)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

GRESIT

PILULA DE LIMBA (4)

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

GRESIT

PILULA DE LIMBA (3)

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

CORECT

PILULA DE LIMBA (1)

––––––––––––––––––––––––––––––––––

–– SPĂȘIT este GREȘIT ––    –– SPĂSIT este CORECT ––

PILULA DE LIMBA (2)

=========================================================

6 SEPTEMBRIE 2018

 

NOI SUNTEM ROMÂNI !!!

romgleza-----

Oricât de agramat ai fi, daca stii trei cuvinte in engleza pacalesti cel putin sase fraieri. E in trend, nu in tendinte, sa arunci cuvinte in engleza. Mi-a zis azi o prietena ca e „in a hurry”, ca se grabeste la job pentru un „meeting office” cu CEO. De fapt a chemat-o directorul sa ii faca o cafea. Ii stiu scuzele, are peste 10 ani de când e in USA, asa ca jumatate dintre cuvinte „ii vin in engleza” – zice ea. Frumusica este „assistant director”, adica secretara directorului, dar la o asa denumire, cum ajunge vreun muncitor, depanator sau vreun instalator de „eisi” – (in niciun caz „aer conditionat – AC”) prin companie, crede bietul om ca ea e numarul doi dupa director. Alt amic, cu care m-am intalnit la „bus” in statie, mergea la training. Pregatirea si instructia sunt notiuni perimate, acum se poarta training.

romgleza----

Una e sa zici: „Ma pregatesc sa ajung magazioner-sef la raionul lactate” si alta e: „fac un training sa fiu „Operational Chief of Milk & Cheese Departament”. Acum lucreaza part-time ca promoter. Adica, pentru cei mai putini obisnuiti cu romgleza, imparte fly-ere (fostele pliante) pentru un GYM (fosta sala de sport) si este platit pentru jumatate de norma. Orice mi-ar zice nu indraznesc sa-l contrazic fiindca nu pot sa-i spun „in niciun caz” sau „n-are cum”, trebuie neaparat sa-i zic „no way”, ca sa fiu in tendinte, pardon, in trend, nu?

romgleza-

Afara e un „freezing rain” de-ti vine sa urli. As fi vrut sa zic mazariche, dar mi-e ca nu ma mai intelege nimeni. Intru la supermarket sa „grab a snack”. Snack, pentru ca „gustare” imi pute. Apropo, stiu ca „supermarket” e nume american, dar noua românilor nu ne-a fost de-ajuns, asa ca am inventat hipermarket-ul. Daca exista cineva care sa imi spuna care e diferenta dintre supermarket si hipermarket, ii fac cadou 4 „apple juice”, ca sucuri de mere am vazut ca nu mai au la raft. Optez intre un snack cu steak si unul cu ham. „Friptura” suna din secolul trecut, iar sunca nu mai manânca nimeni azi. In definitia româneasca, hypermarket-ul cuprinde un supermarket plus alte magazine. Atunci care mai este diferenta intre un hypermarket si un mall? Sau mall-ul e gigamarket? Sau e UltraMegaGigaMarket? Sau ce e de fapt?

romgleza---

In fine, ajung la birou, unde colegele mele vorbesc despre fashion si make-up. „Moda” nu mai este un cuvânt la moda, iar machiajul a murit si el. Oricum nu mai exista frizeri nicaieri pe planeta, toti s-au instalat pe Marte iar aici jos pe Pamânt au ramas doar niste „hair-stylisti”, asa ca trebuie sa le inteleg pe colege. Alta colega „account” si-a facut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii isi fac tatuaje). O sa ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, sa nu inteleaga cineva ca e cu vreun taraf. Doamne fereste! For God’s sake! In muzica de la „party” nu mai avem oricum orchestre sau formatii, ci band-uri. Pentru ca, nu-i asa, orice mizerie ai canta, altfel suna „Vasile de la Ciorogârla Band.” Acest Vasile Band nu mai cânta trei manele si doua melodii furate, ci efectueaza un „performance fusion-evergreen” & manele!

romgleza--

OK. Mai departe. In România cartelele de telefon sunt acum prepay, nu preplatite. Nu le mai cumparam, ci le shopping-uim (da, am auzit cu urechile mele, multi români din USA spun asa), iar dupa aceea mergem sa luam niste „cereal bars” de la raionul Diet si niste toast de la Bakery. Nu mai anulam o intâlnire programata anterior ci logic, „cancelam” un „appointment”, doar traim in USA. Da mai bine in cadru, nu?

romgleza

Un coleg de la advertising, nu de la publicitate ca e un cuvânt perimat, ne spune intr-un „coffee break” ca a vazut el un Breaking News pe un post TV din „Roumenia”: Iohannis a tinut un scurt briefing, asa cica a zis prezentatorul.
Nici macar el nu mai face conferinte de presa, acum penduleaza intre „scurt briefing” si „silent briefing”. Si brusc imi amintesc ca si eu trebuie sa ajung la un „agreement” cu un coleg, sa-l intreb daca poate sa faca el in locul meu un „meeting report”…

romgleza-------

Am luat din engleza cuvinte care ne-au sunat noua bine in urechi si le folosim prost. Ne dam mari americani fiindca locuim pe-aici de peste 10, 15 sau 20 de ani dar pronuntam „Ualmart” când ne referim la marele lant de magazine, ne laudam ca avem masina Dodge, pronuntând acest brand exact asa cum se scrie si citim „Naic” când vedem pe sapca unuia ca scrie „Nike”. Pantofii sport ii numim „adidasi”, ca doar suntem americani, nu? Un pantof „Puma” pentru noi e tot un „adidas” iar doi pantofi „Puma” sunt „adidasi”, doar e plural, ce naiba, despre ce vorbim? Vorbim in engleza sau „romgleza” pe facebook in grupuri in care nu exista nici macar un membru strain care ar putea intelege engleza ci doar asa ca sa vada interlocutorul câta cultura internationala zace in neuronul si-n sinapsele noastre. Aceeasi romgleza o folosim si in „real life” in grupuri compacte de români, fara ca vreun american sa fie prin preajma, macar asa am fi avut o scuza, sa „ne scoatem” ca am vorbit in engleza special ca sa poata intelege si el o parte din fraza.

rommgleza

Facem deseori „imprudenta” impardonabila de a vorbi fraze intregi numai in limba româna când avem alaturi 1-2 sau mai multi americani care se uita la noi precum broasca la cascaval neintelegând o iota din ce spunem. Asta e deja o impolitete de care nu tinem seama. Confundam la greu „a acomoda” si „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audienta” si „audience” (public), „support” si „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” care de fapt inseamna „a respecta o lege”, pentru ca ni se pare noua un verb mai cunoscut. In schimb, cu toata cultura noastra imensa cât Biblioteca din Alexandria, scriem „âmplinit” si „ântâmplat” pe retelele de socializare, scriem „miau” legat si „mai” la fel de legat, punem cratima unde nu trebuie sau n-o punem deloc, punem un singur „i” unde ar trebui sa punem doi, doi in loc de trei, trei in loc de doi si patru de „i” unde n-ar trebui sa fie niciunul. Am uitat sa incepem o propozitie cu majuscula sau sa punem ghilimele când citam pe cineva. Dar avem romgleza pe toata gura iar buzele ni-s arse de atâta „meintnans” si de atâta „biutiful laif”. Ne filmam cu telefonul si spunem tuturor ca facem un „laif” fara sa stim ca ala e „laiv” toata ziua. Nu mai zic ca habar n-avem ca se scrie „live”. Si sa-l fereasca Cel cu barba din nori pe vreun nene indraznet care ar avea tupeul sa ne atraga atentia ca am scris gresit, ca „hell-ul” e al lui in prima instanta, toti dracii urmeaza sa i se suie din adâncuri direct in cap dupa care ne scuzam ca, nu-i asa, avem 15 ani de USA si creierul nostru americanizat de-a dreptul gândeste in engleza direct si a uitat saracul cuvintele românesti. Consideram ca nu conteaza cum vorbim si ca nu conteaza cât de prost combinam limbile, important e sa ne sune noua bine la ureche si sa dam impresia celor din jur ca stim engleza, chiar daca de fapt noi nu stim corect nici macar limba româna. Un proaspat venit din România se uita la noi in sus perplex cum se uita sopârla la Old Navy, fara sa inteleaga mai nimic, poate doar frânturi din ce am vituperat noi in engleza noastra de balta asanata. 

rromgleza

Ne-am dat dracu`, suntem mânjiti de engleza pe ambii obraji, de la gura pâna la urechi si de romgleza pe toata fruntea. Precum soferii de camion din Europa care spun ca lucreaza „pe” comunitate si declara ca ei lucreaza „pe” camion, asa si noi, românii din USA declaram ca stim sa „speak-uim” (da, am auzit-o si pe asta!) in engleza. Daca acesti camionagii a caror meserie este „jos palaria” adora sa stea „pe” cabina si sa lucreze cu camioanele „pe” sus, „pe” deasupra tuturor, camioanele lor zburând prin vazduh, „pe” deasupra capetelor noastre, haideti ca macar noi sa fim mai „pamânteni” si sa stam nu cu celebrele noastre capete in nori ci cu umilele picioare „pe” pamânt. Detinutii spun ca sunt „pe” sectie sau „pe” izolare, „pe” Rahova sau „pe” Jilava. Haideti sa nu vorbim ca ei. Doar zic, nu dau cu parul. Gata pe azi, pa, sau dupa caz „bye!”, am plecat la „outlet” sa „lookingfor-ez” (pe-asta n-am auzit-o, am inventat-o eu) niste gresie pentru countertop-ul din kitchen. I hope sa gasesc o culoare care sa se „meciuiasca” cu parchetul…

Doamne, uneori chiar mi-e dor de George Pruteanu, zau! I swear! Oops! Voiam sa zic „jur!”, dar cuvântul e din cretacic si mi-e teama ca nu-l mai stiu prea multi.

rromgleza-

ZOOM PE „FÂS”

emblema jandarmerie

Inca din data de 8 august scriam AICI cum ca „marele miting din 10” va fi un fâs. Multi nu m-au crezut si nu-i condamn pentru asta. Fiecare poate avea propria perceptie despre lume si viata. Pai, mai oameni buni, la modul cum ati anuntat voi cu 2-3 saptamâni inainte pe toate canalele sociale si in toate live-urile ca veniti 1 milion sau mai multi, ca intrati cu totii in curtea Guvernului, ca intrati in cladire, ca schimbati voi pe toata lumea si dati voi guvernantii afara, ca veti scrie istorie, ca va fi o noua revolutie, ca veti schimba totul pana la 12 noaptea, toata diaspora fiind condusa de un cioban din Maramures, Lucian Luca… cum voiati sa va astepte Jandarmeria? In pantaloni scurti? Luca ameninta ca „pazea, vin ardelenii” si concepuse cartoane cu „No, amu-i bai!” Deci se anunta „bai mare”!

lucian luca

Acum dupa ce „baiul” a trecut, ma mir ca mai aveti curajul sa deschideti gura…

no amui bai

Noi am fost toata familia plus inca o familie de prieteni in Mall Baneasa, apoi am ocolit „locul vostru de adunare” tocmai prin Dorobanti, ca nu-i asa, nu trebuia sa fiti deranjati, ne-am dus in Cismigiu apoi in alt mall si in final la intoarcere, ocolindu-va din nou, pe intuneric, ne-am plimbat prin Herastrau. Sa vezi si sa nu crezi! Nicio patrula de jandarmi „rai” cum le ziceti voi, nu s-a luat de noi, nu ne-a gazat, nu ne-a „pulanit”, nu ne-a dat cu spray, copiii nostri s-au jucat si s-au simtit excelent toata seara, oare de ce? Si ca noi au fost sute, mii de alte familii din Bucuresti care au vrut sa-si petreaca weekendul intr-un mod frumos si eficient si n-au vrut sa fie conduse de un cioban din Maramures sau de acel american, sau de acel canadian sau mai rau, de Sandy, de Angi, de Bot…

cismigiu

Bai protestatarii lu` peste, n-o mai fredonati atâta! 99% dintre voi au venit cu gândul sa darâme guvernul. De cel putin doua luni v-ati pregatit „lovitura”, s-au cheltuit bani multi pentru asta. Bine, nu ati luat voi acei banuti, i-au luat cei ce va intoxica cu stiri false, adica propaganda! Toti „liderii” vostri in frunte cu ciobanul maramuresean Luca au anuntat o revolutie, oare revolutiile sunt pasnice? Acum când ati constatat ca nu v-a reusit „revolutia” va plângeti ca babele ca v-au julit jandarmii in loc sa va intâmpine cu flori si stati la coada la INML sa va prezentati „vânataile”? Daca ati fi ocupat guvernul, ati fi strigat „Victoriiieeee”! Acum ce mai strigati? Doamne, Tara asta este pierduta! E coada la Urgenta, se duc unii sa vada daca nu cumva s-au îmbolnavit, la o saptamâna dupa ce au inhalat gaze lacrimogene. Ca piperul cel mult le deranja hemoroizii! Ar trebui, zic eu, sa faca si teste ADN sa afle daca nu cumva s-a modificat de la vreo grenada luminiscenta. Ascultati aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZXeuWlJDBrc Acum mai comentati ceva? 

euro

Si mai terminati cu „banii trimisi in tara de diaspora”. Se supraliciteaza contributia banilor din diaspora. Ei sunt, in mare parte, bani „morti”. Nu sunt investiti in ceva dinamic, intr-un motor care sa aduca plus-valoare. Pe de alta parte, s-a inceput urmarirea penala in rem pentru savârsirea infractiunilor de purtare abuziva, abuz in serviciu si neglijenta in serviciu în legatura cu modul de interventie al jandarmilor in timpul protestului din 10 august. Asta se poate lasa cândva cu avertismente verbale sau scrise, micsorarea salariului pe 1 luna, pe trei luni, amânare cu 1 an a urmatoarei avansari in grad si cam atât. In niciun caz cu fortarea vreunei demisii sau cu excluderea din jandarmerie a vreunui jandarm, sau mai rau, inchisoare, asa cum cer oamenii care protesteaza inca in piata, nici ei nestiind inca pentru ce. Pe de alta parte sunt foarte multi cei care ii felicita pe jandarmi pentru mentinerea ordinii si liniste publice si pentru interventia rapida si sigura din data de 10 când practic au curatat piata instant. Am spicuit mai jos doar câteva opinii adunate din spatiul public.

1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

Si exemplele pot continua la nesfârsit. Ca si mesajele celor din tabara opusa care sunt vehemente la adresa Jandarmeriei si a partidului de guvernamât. Vreti ca acest partid sa plece fiindca e corupt? OK, mergeti la vot. Democratic, schimbati tara si pe conducatorii ei. Nu stati acasa in ziua de votare iar apoi va vaitati 4 ani de ce nenorociri s-au abatut asupra voastra si de cât de rau o duceti din cauza „partidului” sau a puterii. E simplu, nu?

votvot-

Reamintesc ca asa cum am scris in articolul de AICI inca din data de 8 august, toata „diasporada” anuntata cu surle si trâmbite de niste auto-denumiti „lideri” a fost un mare fâs. Acum cei ce au fost invinsi isi ling ranile si trebuie sa-si asume infrângerea pe toate planurile. Atât le-a mai ramas de facut, sa isi puna filmarile pe facebook, sa se uite la ele, sa caute imagini in care vezi-Doamne jandarmeria „ii gaza si ii batea fara rost” si sa injure in continuare Guvernul. Logic, nici ei nu sunt multumiti in sinea lor cu ce-au „realizat” dar n-o sa recunoasca asta vreodata. Seara de seara, in fata Guvernului mai ramâne o mâna de oameni care scandeaza „Nu cedam!” alaturi de cunoscutele injuraturi la adresa partidului de guvernamânt. „Diasporenii” s-au reintors la locurile de munca din tarile lor si batuti si gazati si cu banii… cheltuiti. Câtiva dintre ei care au avut mai multe zile de concediu au ales sa le petreaca la mare cu familiile, dându-si si ei seama ca nu le-a iesit „revolutia” anuntata pe facebook ca fiind „cu foc, fum si sânge”. Vamile au fost pline. Mitingul anuntat a fi „cu sânge” a fost compromis…

VAMAvama-

Ma uit seara de seara din balcon la cei câtiva protestatari ramasi in piata cum scandeaza la ore târzii in noapte, fara grija zilei urmatoare, fara gândul ca a doua zi ar trebui sa mearga la serviciu. Ma uit de sus si imi place sa-i vad cu un zoom puternic cum intre scandari râd, glumesc, fac miscari smecheresti si copilaresti specifice omului fara griji si din când in când se gaseste câte unul sa urle in goarna cine stie ce mascari sau sloganuri deja invechite. Sa reamintim ca adunatura asta a fost anuntata cu 2-3 luni inainte, capsunarii, constructorii, agricultorii si badantele anuntând „foc, fum si sange”. Ciobanul Lucian Luca din Maramures anunta „No amu-i bai!”, toti „liderii” badantelor si ai muncitorilor de prin santierele Europei anuntau ca vor intra in Guvern, ca vor schimba oamenii din Guvern, ca vor da foc, ca vor scrie istorie, ca va fi o noua revolutie si cu toate astea, unii protestatarii „pasnici” spun senini ca n-au stiut ca vor fi actiuni masive ale Jandarmeriei sau vreun scandal public si de-asta si-au luat copiii in brate si in cârca la Guvern in piata. Când afli pe toate TV si pe FB de asa ceva, tu iti iei odrasla in brate sau in cârca si te duci cu ea in multimea aia? Pai inseamna ca esti iresponsabil, iti asumi si-ti meriti soarta. Protectia Copilului ar trebui sa iti ia copilul definitiv intr-un centru de plasament, in secunda doi. Intr-o tara europeana nordica asa s-ar fi intâmplat cu siguranta. Acolo când nu esti un parinte capabil sa-ti cresti copilul in conditii optime ramâi fara el. Per total, ca sa concluzionam, „diasporenii” au ramas cu ochii-n soare si cu nasu-n gaze, Jandarmeria si-a facut treaba, dupa spusele oficialilor, Departamentul pentru situatii de urgenta (DSU) spune ca gazele sunt conforme cu normele in vigoare si sunt neletale, iar acum celor veniti din strainatate „ca sa aduca fum si foc, sa rastoarne Guvernul si sa instaureze adevarata democratie in România” nu le-a mai ramas decât sa-si stearga lacrimile, sa-si linga ranile, sa mai urle prin vocea câtorva persoane care seara de seara salasluiesc in fata Guvernului, sa faca naveta la tribunale si procuraturi pentru a incerca sa-si anuleze amenzile, sa faca ditamai cozile la INML chiar si dupa o saptamâna sau doua de la „represalii”, ca sa-si scoata certificate medico-legale care sa ateste ca „au fost batuti” ei nefacând practic nimic si fiind „pasnici”, sa dea interviuri la „presa online” unde sa arate cum stateau ei intr-un colt, cuminti si deodata s-a abatut „furtuna” asupra lor, nespunând ca ei anuntasera cu luni de zile inainte de eveniment ca „noi suntem furtuna”.

2dep situatii de urgenta gaze lacrimogene

Apropos de interviurile luate de „presa online: Cum naiba sa transmiti live cu telefonul dându-ti denumiri pompoase gen „Bariera TV”, Piata Victoriei TV”, „Antananarivo TV”, Gino si Miruna TV”, „Ciumpalac TV” si sa-i spui jandarmului din fata ta: „Da-te, ba, la o parte, lasa-ma ca eu sunt jurnalist, lasati presa in pace, sunt ziarist” iar tu ti-ai facut de fapt pe net printr-o aplicatie gratuita un ecuson pe care scrie mare cu alb pe fond albastru PRESS si atasezi o poza? Ai mai pus si un cod de bare in partea de jos a „legitimatiei de presa”, sa para veridica. Oare pot sa fac si eu un live din piata si sa iau interviuri celor de acolo spunându-le ca transmit pentru CIOCAN TV? Imi atârn de gâtlej un carton cu ceva gen „News”, o poza si gata, sunt ziarist, jurnalist de investigatii. Ar merge? Doar intreb.

sami press

Cam atât mai pot ei acum. Altceva nu mai au de facut cumintii „diasporeni” deoarece au fost obligati sa se intoarca inapoi in tarile lor fiindca, nu-i asa, sefii si patronii de acolo nu tolereaza ca angajatii lor sa intârzie la lucru peste zilele de concediu.

dragnea

In rest, Dragnea isi vede de treaba, a aruncat mai nou o fumigena cu un asasinat inchipuit sau nu, despre care toate televiziunile vorbesc acum mai in gluma, mai in serios in prime time si care tine prima pagina a tuturor ziarelor, incet-incet „jandarmeriada din 10” dându-se uitarii. Unii insa nu uita de esec si orgoliosi, anunta din nou un alt „10”, o alta intrunire a maselor, probabil mai mica, deoarece „diasporenii” si-au „halit” concediul pe anul asta. Probabil in fiecare 10 al urmatoarelor 36 de luni vom asista la câte-o adunare de-asta. Cine poate sti? Poate ca cei care se proclamau „Noi suntem furtuna” isi vor fi dat seama ca au fost doar un vânticel de stepa si raniti in orgoliul propriu sa incerce o noua manifestatie si poate vor nascoci alte sloganuri noi la adresa Guvernului, cele vechi fiind deja desuete. Cine stie? Tot ce ma ingrijoreaza privindu-i din balconul etajului 8 pe cei câtiva protestatari ramasi in piata chiar si la aceasta ora târzie din noapte  este ca in fiecare acest „10” va trebui sa-i ocolim din nou, in drumurile noastre spre mall, cinematografe sau parcuri, tocmai prin Dorobanti, ca sa nu-i deranjam si pentru ca ai nostri copii sa nu se amestece printre cei care protesteaza. Preferam ca ei sa se joace pe tableta intr-un parc, intr-un loc de distractii special amenajat sau sa fie plimbati cu masina noastra de serviciu prin locurile frumoase si pasnice din Bucuresti.

mall

In tinerete, fiind un impatimit spre fanatic programator si un specialist IT, rezonam inca din primul an de facultate cu ideea ca „odata, voi deveni si eu un „diasporean” iar copiii mei vor invata acolo la scoli mai bune si mai valoroase. In timp, perceptia mea despre „diasporeni” s-a naclait, s-a diluat si intr-un final s-a naruit, iar in ziua de azi niciun coleg de-al meu din multinationala n-ar dori sa plece prin vreo tara straina la munca, decat in vacante, asa cum mergem cu totii in fiecare an. Nici eu nu mai vreau sa muncesc „afara”. Prefer, cum spuneam, ca dupa orele de program sa stau in fotoliu pe balcon, intr-o mâna cu o cafea tare, neagra si in cealalta cu o scula pe care scrie „Advanced zoom – 2000x”.

canon 2000x

Am o priveliste superba, zi de zi, seara de seara, noapte de noapte… Si uite ca imi vine un gând… Ce-ar fi ca la mitingul viitor sa-i ocolim pe „rasturnatorii de guverne” pe la Gara de Nord? Ca toti ii ocolesc pe Dorobanti si deja e si acolo aglomeratie. Ar fi o idee. Dar mai e pâna atunci. Deocamdata stau cu zoom-ul pe piata. Voi sta cu el si pe urmatorul fâs. Un fâs de 2000x. Si zoom la fel.

miting

10 AUGUST 2018, UN NOU FÂS

dragnea

Regimul Dragnea se va sfârsi oricum. Fie va esua singur in vreun dezastru economic, fie va demisiona benevol, fie nu va mai fi votat când va veni sorocul unei noi alegeri. Dar de aici si pâna la a sustine ideea ca „diaspora” va scrie istoria pe data de 10 august, ca multimea adunata va da buzna in sediul guvernului si ii va da pe toti afara, ca toti cei care lucreaza in strainatate vor face intr-o zi ceea ce n-au facut bucurestenii in atâtia ani… e cale lunga. Cum sa-ti imaginezi ca se va strânge o gramada organizata formata dintr-un milion de oameni in Piata Victoriei? Si chiar asa sa fie, ce cred ei ca vor rezolva? Ati ghicit, nimic. Statul reprezentat de fortele de ordine vor mentine calmul si linistea oricum. Daca vor exista elemente instigatoare la violenta, fortele de ordine vor riposta, cum e logic intr-un stat democratic. Primaria sustine ca organizatorul mitingului ar fi spus ca renunta la a mai strânge oameni in piata. Daca e asa, toata adunatura va fi considerata ilegala si masurile se vor lua in consecinta. Daca din contra primaria minte si de fapt mitingul are autorizatie, se va strânge gramada oficial si legal.

frp renunta la miting

Bine, zbierate, tipete, voci ridicate si portavoci vor fi, dar asta nu inseamna ca „se scrie istoria” in acea zi. Nici pe departe. Prevad ca vor fi ceva incidente si ciocniri ale „rasculatilor” cu fortele de ordine. Dar doar atât. Per total insa, va fi un fâs, asa cum au fost toate zbieretele din adunaturile precedente. Nu va fi pe 10 august o revolutie ca in 1989, degeaba se pacalesc unii singuri ca vor darâma guvernul si-i vor alunga pe toti membrii lui. Sa fim seriosi, un guvern si o conducere de stat se pot schimba prin vot, nu prin „crima, sânge, fum si foc” cum visa mai ieri un nene intr-un dialog cu un reporter de televiziune. Ascultati aici si minunati-va!

Decât sa inciti la violenta si mai ales la crima, mai bine iesi la vot si nu stai pitit in casa când sunt alegeri. Nu votezi dar pe urma te vaiti patru ani. Pai ce-ai facut, mai nene, mai? Daca n-ai votat, n-ai niciun drept sa comentezi pe perioada acelui mandat. Taci, inghiti fara sa comentezi iar peste patru ani nu mai repeti greseala. Doamne, da-le minte unora!

„M*IE PSD” – MERIT SAU BATJOCURA?

psd-------

Intâmplarea care a impartit tara in doua tabere nu m-a lasat indiferent. Sunt doua voci, una pro iar cealalta contra. Din punct de vedere legal, probabil ca dosarul asta ar trebui inchis de urgenta iar numerele de inmatriculare ar trebui radiate imediat. Moral vorbind, cocalareala ramâne. Si doare pe multi. Nu pe toti, ci doar pe oamenii de bun simt. Ceilalti se amuza copios si felicita actiunea „diasporeanului”. Personal nu-mi pasa de placutele de inmatriculare ale camionagiului „suedez” ajuns erou peste noapte la aproape toate buletinele de stiri pentru ca, vorba unui reputat jurnalist, „asta ne este nivelul, atât putem, doar la atât ne putem rezuma si doar la acest nivel josnic ne putem da cu parerea. Nu-mi pasa nici de el nici de partidul pe care mârlanul respectiv il injura pur si simplu prin amplasarea acelor table pe masina personala. Ma deranjeaza in schimb ipocrizia fara margini si minciunile fara perdea care ni se expun pe tava, ca ultimilor fraieri de pe Pamânt. Cica el, soferul de camion, inainte sa-si cumpere acele placute, ar fi consultat DEX-ul (desi ma indoiesc ca are el in casa acea carte), unde a constatat ca acel cuvânt mult trâmbitat inseamna față, gură, sau gură care minte. Si cum in opinia lui PSD minte, ce s-a gândit el? Sa arate lumii intregi cum acest partid ii minte pe oameni. Si a recurs la metoda asta, erijându-se in formatorul de opinie national care sa ne arate noua, tuturor, calea spre Walhalla. Sa ne fie cu iertare, dar daca cineva crede gogomania asta, ar trebui sa fie internat imediat direct la balamuc. PSD minte, OK, dar ce treaba are „gura care minte” cu cuvântul acela obscen? Spunea cineva ca daca l-ar vedea personal pe camionagiu l-ar intreba pe nefericit cum procedeaza cu sotia lui daca aceasta ii trânteste o minciuna, minora sau grava, nu conteaza. Oare ii spune „M*ie, Sevastito” ? Sau ii trimite un sms cu textul M*IESVT? Conform spuselor lui, asta inseamna si asa se spune când cineva are o „gura care minte”. Oare de ce n-a comandat placute cu PSDMINT daca tot ne spune ca aia de la partidul respectiv mint de ingheata apele. Nu ca n-ar avea dreptate, dar de aici si pâna la a te plimba ostentativ prin fief-urile PSD din Craiova sau Teleorman cu injuratura mitocaneasca pe masina, in fata si in spate e cale lunga.

psd--

Parcând special in locuri publice foarte aglomerate denota faptul ca voia sa fie vazut de cât mai multa lume. Nicaieri în lumea civilizata înjuratura grobiana si pornografia de mahala nu sunt acceptate ca mijloc de expresie libera pentru exprimarea unor optiuni politice. Ipocrizia este deplina atunci când vezi de exemplu ca unele televiziuni care duc o campanie desantata în proslavirea mârlaniei pornografice si copierea ei de catre multime ca metoda de lupta politica, are totusi grija de bugetul ei si cenzureaza în imaginile pe care le da tocmai numarul de înmatriculare pe care îl preamareste. Daca acest numar de înmatriculare este atât de nevinovat oare de ce nu îl arata în toata splendoarea lui, neblurat? Ca doar inseamna „gura care minte, fața, moaca, nu? Ce e de blurat intr-un sinonim al cuvântului „moaca”?

psd-----

Adevarul este ca viata publica din România a decazut într-atât încât înjuratura si mitocania au devenit principalele elemente ale discursului urii împotriva celorlalti. Vom ajunge sa facem politica exclusiv prin interjectii si dejectii. Cuvântul „m*ie” este un termen argotic preluat dintr-o înjuratura tiganeasca si care suna cam asa: Te dabtu bun? (Cu accent pe ultima vocala) Ando mui (cu accent pe prima vocala), adica, mai pe scurt, „sa te f.. în gura”. În limba tiganeasca substantivul „mui” nu are nicio forma de plural si nici alte forme, el traducându-se în limba româna astfel: mui = gura. Total eronat. În DEX autorii au preluat gresit termenul argotic „m*ie”, care defineste felatia, si i-au dat semnificatia de „gura”. Odata acest lucru lamurit, gestul camionagiului „suedez” de a batjocori PSD, folosind în public acest termen, este unul golanesc, mitocanesc si trebuie blamat de oamenii cu bun simt. În conditiile în care nu exista român care sa nu stie chestia asta, încercarea camionagiului ramas fara placutele de inmatriculare si permis de conducere, sau a altora, de a manipula opinia publica prin trimiteri la dictionar, atribuind înjuriei forma benigna si gresita de acolo din DEX arata în fapt ca respectivii ne considera drept niste idioti. O tara întrega a înnebunit pentru a justifica ceea ce pâna la urma este o simpla mârlanie adusa în spatiul public, o injuratura obscena de mahala sau de stadion, de nereprodus. Iar autoritatile sunt incapabile sa reactioneze imediat si sa înlature aceasta mojicie birjareasca din spatiul public, lucru pentru care nu ar trebui sa faca altceva decât sa-si aduca aminte ca într-o civilizatie normala, morala publica este protejata de lege, nu de bunul plac.

psd--------

Dincolo de aceste observatii amare, e nevoie de câteva sublinieri de ordin juridic. Unii spun ca e legal tot ce a facut acest om doar ca e imoral, altii spun ca e si legal si moral, iar altii spun ca o fi ilegal dar macar e moral, fiindca partidul respectiv ar merita din plin acea injuratura. Majoritatea insa precizeaza ca e perfect morala actiunea camionagiului. Daca e legal va decide justitia, daca e moral sau nu, decideti dvs, cititorii.

psd----

Unii care au aprofundat mai amanuntit legile spun ca placutele de înmatriculare personalizate în Suedia sunt reglementate de Codul Statutar al Agentiei Suedeze a Transporturilor din 2015 si Ordonanta privind Registrul Auto din 2001. Placuta de înmatriculare personalizata NU este numarul de înmatriculare al masinii, cel trecut în cartea de identitate a autovehiculului. Potrivit art. 13 din Statut orice vehicul care are numere de înmatriculare personalizate trebuie sa aiba aplicat la loc vizibil un autocolant de identificare cu numarul de înmatriculare, cel real si unic, al masinii. Autocolantul se aplica pe geamul lateral dreapta spate al vehiculului. Verificarea înmatricularii vehiculului însemna verificarea existentei numarului de înmatriculare (identificare) alocat de Registrul Auto, nu al numarului personalizat. Potrivit art. 10 o placuta de îmatriculare personalizata nu poate avea continut OFENSATOR sau DERANJANT. Acesta este motivul pentru care purtatorul de cuvânt al Agentiei suedeze a Transporturilor a anuntat ca acest numar personalizat va fi retras. De asemenea in România este interzisa proferarea de injuraturi, oral, în scris ori în orice alta forma, în spatiul public. Mârlania, indecenta si nerusinarea sunt interzise si prin lege, tocmai ca pentru unii bunul simt nu exista. A expune o înjuratura în format scris în spatiul public constituie contraventie si este prevazuta la art. 2 alin 1 din legea nr. 61/1991. În cazul nefericitului domn Stefanescu, instrument nefericit al propriei sale lipse de instructie, politia de frontiera avea obligatia sa constate carcaterul obscen al mesajului si sa-i ceara înlocuirea. Tot în România exista o lege împotriva pornografiei, iar printre altele, prin material cu caracter obscen se înteleg si scrierile, imprimatele sau emblemele care prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala. Prin acte cu caracter obscen se înteleg si cuvintele folosite în public care prin semnificatia lor aduc ofensa la pudoare. Expunerea în spatiul public al unui material cu caracter obscen constituie contraventie. Materialele obscene se confisca pe loc de organul constatator. Placutele personalizate din Suedia sunt similare placutelor decorative folosite de unii conducatori la noi, cele puse în parbriz. Si acestea trebuie sa respecte demnitatea persoanei (adica a celorlalti din jur), a pudorii si a moralitatii publice. Speram ca de data aceasta organele de politie sa aplice strict legea de câte ori vor întâlni în circulatie astfel de numere decorative cu caracter obscen.

psd------

Nu stiu daca fapta birjareasca a nefericitului camionagiu întruneste sau nu elementele constitutive ale infractiunii de circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în strainatate care nu are drept de circulatie în România sau cu numere false. Mai degraba nu, întrucât autoturismul era legal înmatriculat iar faptul ca avea afisate alte numere de înmatriculare, fara ca România sa-i solicite sa le înlocuiasca, nu înseamna ca acestea erau false. Cert este ca, potrivit normelor în vigoare în România, (art. 82 alin. 2 din OUG 195/2002), „autovehiculele înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat si pot circula pe drumurile publice din România, doar daca îndeplinesc conditiile tehnice prevazute în Conventia asupra circulatiei rutiere, încheiata la Viena la 8 noiembrie 1968 si ratificata de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule”.

psd-

Conditiile tehnice la care se face referire prevad obligatoriu ca numarul de înmatriculare dintr-un alt stat sa fie sub forma „cifre si litere, niciodata numai din litere” (art. 36 alin. 3 si Anexa 2). Discutia despre modificarea ulterioara a Conventiei este doar o dezinformare aruncata pe piata de neprofesionisti în ale dreptului dar profesionisti în ale manipularii publice. Orice modificare la o Conventie ONU la care România este parte trebuie obligatoriu ratificata de catre Parlament înainte de a produce orice efecte (art 11 alin. 2 din Constitutie), dar nu asta e problema. Placutele personalizate din Suedia NU SUNT numere de înmatriculare, astfel încât toata discutia este de prisos. Ca atare conditiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineasca un vehicul îmatriculat în strainatate pentru a avea drept de circulatie în România vizeaza numarul de ÎNMATRICULARE, nu PLACUTA personalizata. Ai dreptul sa intri în România si sa circuli numai folosind numarul de înmatriculare oficial dat de tara de origine nu asa-zise placute personalizate. De ce politia rutiera nu aplica strict aceste reguli clare în toate cazurile vor trebui sa raspunda ei, dar cert este ca raspunderea penala a nefericitului sofer de camion opereaza oricum. Atât în România cât si în Suedia exista o legislatie destul de aspra în ceea ce priveste protectia minorilor fata de expunerea lor la mesajele obscene, triviale ori imorale ale adultilor în prezenta lor. Conchid ca într-o lume civilizata mitocania obscena expusa public ar trebui sa-l coste aspru pe mitocan. Exista in România o prevedere legala care se numeste „respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri”. Daca vrem „o tara ca afara”, nu acesta este drumul. Se poate proceda in conditii civilizate daca esti nemultumit. Iesind la vot.

psd---

In general, in viata, este indicat sa te gândesti dinainte la consecinte. Gânditul, contrar opiniilor unora, nu dauneaza deloc sanatatii, ba dimpotriva. Din punct de vedere strict legal, camionagiul ar trebui pur si simplu sanctionat. Moral, nu este decat unul din zecile de mitocani care ne fac de rusine si peste hotare. Sunt convins ca suedezii au citit in presa locala despre acest incident si suta la suta nu au deloc o parere apreciativa la adresa gestului. Nemultumirile politice in Suedia se exprima si sanctioneaza drastic. Spiritul grobiano-mioritico-dâmboviteano-balcanic nu ne va ajuta niciodata.
România moare câte un pic in fiecare zi, iar noi ne ocupam de gafele lui Dancila, Daea, ale ministrilor agramati si de placutele de înmatriculare ale unui mitocan. Toate cazurile reprezinta exact starea societatii românesti si nivelul multora dintre români.

psd

Atâta ne-a mai ramas oare? Asta e tot ce putem? Cineva voia sa il întrebe pe soferul asta de TIR cu numar de înmatriculare nastrusnic cum explica el baietelului lui de 8 ani semnificatia literelor respective. Eu intreb altceva. Oare a meritat sa-si faca praf concediul, sa dea 630 de euro pe tablele respective, sa-si piarda vacanta prin Bucuresti pe la usile sectiilor de politie, sa caute avocat, sa faca atâtea drumuri la procuraturi si judecatorii, sa-l chinuie si pe copilasul nevinovat prin tot orasul si in final sa-si piarda si permisul de conducere care pentru el este aducator de „pâine pe masa” el fiind sofer profesionist? Nu era mai frumoasa o vacanta la mare fara nicio problema, sa se bucure cu familia de soare, de mare? Ca parca asa ne spun noua „diasporenii”, ca „muncesc printre straini tot anul din greu pentru a putea veni in România intr-un concediu binemeritat odata pe an, sa-si vada familia, rudele, marea sau muntele, sa-si incarce bateriile pentru un nou an de munca”. Sau acest mitocan a vrut sa devina cu orice pret cunoscut in România? Oare asa se ajunge vedeta? Cand cauti ceva cu lumânarea… intr-un final gasesti… Concediu placut in continuare, „stimate” camionagiu-vedeta!

„ȘARLI HLEPO”

Asa numita „revolutie” ne-a prins culti pe toti. Atât de culti incât stiam pe de rost sute de bancuri cu chelneri, cu fotbalisti si cu Ceausescu. Citisem toata seria „Biblioteca pentru toti” si tot ce insemna povesti nemuritoare. Citisem acea imensa cartulie intitulat „Shogun” si mai mult decât atât, citisem „Istoria literaturii române” a lui Călinescu. Sau chiar Biblia din scoarta-n scoarta. Eram tari, nu gluma. Cu totii am citit multa istorie in putinele ore când nu ramâneam fara curent. Istoria, asa cum ne-a fost servita pe tava, s-a dovedit a fi denaturata si destul de departe de adevar. Dar altceva nu aveam. Putinele filme istorice ale Nicolaescului nu reflectau adevarul iar noi le-am luat ca atare. Si ne-am gândit noi cu mintea noastra linistita de oamani culti ca avem simtul umorului daca stim niste bancuri la care râd câtiva in preajma noastra. Si ne-am mai gândit noi stând cu capul intre mâini ca nimeni de pe acest pamânt nu stie mai bine ca noi ce inseamna umor fin si ca intre umor, satira si a râde efectiv de cineva e doar o linie atât de subtire incât iti trebuie un master ca s-o observi. Odata astea rezolvate, ne-am apucat sa râdem de toata lumea, de orice si de oricine si asa cum Vadim ne-a invatat, am gasit o denumire pentru asta. Pamflet. La adapostul astuia am demolat tot ce ne-a stat in cale, am nimicit orice ne-a deranjat si am darâmat moral, mental si poate chiar fizic pe oricine a indraznit sa ne arate ca in ochi avem o ditamai creanga de nuc pe care n-o vedem din cauza nasului, dar vedem un amarât de pai in ochiul celui pe care vrem sa-l terminam. De multe ori am vazut in jurul nostru tot felul de planuri, conspiratii si idei care credeam noi ca vor sa ne nenoroceasca, uitând instant de acel simt al umorului cu care ne laudam dintotdeauna ca natie. Când am vazut intr-o revista straina o caricatura care ni s-a parut noua ca ar denigra ceva ce ar fi al nostru, al tuturor, am luat foc aproape la propriu. N-au mai contat nici studiile, nici simtul umorului, nici urmele de inteligenta cu care ne mândream in vazul lumii, in mijlocul bulevardului, ci pur si simplu am trecut la amenintari, jigniri si mai rau, la injurii si la dorinta de a muri cel care a desenat acea caricatura. Câta ipocrizie sa fie in tine, ca om al unei natii, astfel incât sa-ti pui zile si saptamâni intregi la profil steagul unei tari si sa scrii alaturi „Je suis… nu stiu ce”, atunci când in acea tara se intâmpla o nenorocire cu morti si raniti, ca mai apoi când cineva din respectiva tara deseneaza o caricatura pe care pur si simplu n-o intelegi, care n-are nici pe departe de-a face cu tine ca român sau ca si cetatean european dar careia ii dai tu semnificatia care ti se pare tie ca ar fi cea corecta, sa-i doresti moartea, sa-l insulti ca la usa cortului, sa-l „ferentaresti” fara scrupule? Câta stiinta iti trebuie sa faci asa ceva? Ok, nu intelegi caricatura, treci mai departe, fa-te ca n-o vezi sau intreaba pe cineva ce crede el ca reprezinta. Daca nu te duce mintea s-o pricepi, macar nu-l mascari pe cel care a construit-o. Caricatura respectiva care a inversunat sute sau poate mii de oameni din România nici macar nu s-a adresat lor sau vreunui semen de-al lor. Era pur si simplu un umor fin al unei reviste care se adresa strict propriului popor si care satiriza elegant perceptia gresita a acelui popor fata de natia noastra româneasca. Fara vreo legatura directa cu vreun român sau cu vreo „diva” românca.

caricatura originala

La nivelul la care suntem, având atât de putine valori printre noi, ne agatam ca inecatul de o crenguta de orice persoana despre care credem ca ne ofera o bucurie chiar si doar vizuala si ne-o asumam ca fiind „a noastra”, injurând pe oricine ar indrazni sa ne deschida ochii si sa ne explice, cu dovezi concludente ca ne inselam amarnic. Nu si nu, respectiva persoana e a noastra, o iubim neconditionat si nimeni nu are voie sa spuna altceva decât ce ne place noua sa auzim. Orice aluzie, orice discutie contradictorie, orice desen, caricatura sau articol care nu ne convine si care ni se pare noua ca ar lovi in demnitatea persoanei pe care noi o tinem in brate, trebuie drastic sanctionata cu injurii si mascari de usa de cort. Asa intelegem noi sa avem simtul umorului desi nu stim nimic despre el. Asa intelegem noi sa ne bagam nasul in cultura unei tari si in ideile unei reviste care se adreseaza direct si strict acelui popor pe care-l serveste de ani de zile. Revista respectiva n-are nicio treaba cu românii sau cu România, ea difuzându-se si vânzându-se numai si numai in respectiva tara. Câtiva insi cu axonii la purtator, printre care celebrul (pentru unii) Dan Alexe, Radu Banciu si filozoful Mihai Sora au inteles sensul adevarat al acelei caricaturi care a devenit virala pe internet si au incercat sa explice multimii ce a vrut sa spuna autorul. Din pacate, fiind prea putini, n-au reusit sa-i convinga pe cei multi si agitati, astfel acestia ramânând la parerea lor distorsionata, la injuriile si la amenintarile lor, ca si pâna atunci, neschimbându-se nimic in mintea celor care au auzit explicatiile atât de detaliate si documentate incât le-ar fi inteles pâna si un copil de clasa a doua. Si ca sa nu fim cumva, Doamne fereste, mai prejos decât cei ce-au inventat caricatura cu pricina care ne-a enervat la culme, le-am facut si noi una, asa in sâc, „sa vada si ei cum e”, dupa cum se mândreau unii cu nascocirea lor. Ce-am facut de fapt? Exact atât cât am fost in stare, adica sa copiem exact caricatura lor si sa schimbam doar un detaliu. Atât. N-am fost in stare sa compunem noi un desen nou, elevat, elegant, reprezentând ceva subtil, cu un umor perceptibil doar de mintile luminate. Nu. N-am fost in stare de asa ceva, cu tot umorul nostru care se presupune ca ne caracterizeaza ca natie.

caricatura copie

Si in continuare râdem deschis, pe toate fronturile, de tara respectiva si facem asta fara vreo temeinicie in acel râs, ne batem joc de ea ca a ajuns in fruntea ierarhiei mondiale intr-un sport atât de iubit chiar si de noi, chiar daca nu am fost in stare nici macar sa stergem praful pe acolo. Chiar daca natia noastra n-a avut puterea sa incropeasca o echipa care sa ajunga macar in vizita prin acele locuri. Dar stim sa râdem. Tare, cu gura plina de invective care mai de care mai inflorate la adresa celor care acum sarbatoresc sosirea in cel mai inalt punct al piramidei sportive. Adica in vârf, mai pe intelesul nostru. In loc sa apreciem faptul ca este extrem mai greu, complicat si costisitor sa aduci din alte tari niste jucatori pe care sa-i formezi practic de la zero, sa-i inveti cum sa se comporte intr-o societate civilizata, cum sa deschida robinetul de la cada si sa le arati cum se apasa pe clanta unei usi sau pe butonul de la lift, noi râdem de ei. Râdem in loc sa facem si noi la fel. In loc sa fim si noi ca ei, o pepiniera mondiala de talente, preferam sa ne batem joc de ei, de munca lor titanica si de sumele astronomice puse in joc pentru toata aceasta pepiniera. Ne hlizim spunând ca tarile din care au venit acei jucatori au ajuns in vârf, nu tara care i-a adoptat si care practic i-a creat. Sunt atâtea tari pe un singur loc, cel din cel mai inalt punct, nu o tara, dupa mintea noastra. Câta glagorie ne trebuie oare, sau mai bine zis vom avea vreodata mai multa si mai bine asezata in folderele creierului? Oare sinapsele noastre vor ajunge vreodata sa fie scurtcircuitate pe bune si intocmai celui lovit de fulger sa incepem brusc sa vorbim absolut perfect limbi straine? Vom gândi vreodata altfel? Pentru ca daca persoana la care credem noi, in micimea gândirii noastre, ca s-a referit respectivul desen nevinovat, ar fi fost din alta tara, am fi râs cu hohote, am fi aprobat dând din capetele noastre aproape seci sau poate nu ne-ar fi interesat deloc si-am fi trecut mai departe. Dar fiind nascuta in România, am luat persoana in brate si nu-i mai dam drumul. Chiar daca asta e singurul atu al ei, dar absolut singurul, faptul ca e nascuta la noi in tara ne da dreptul, in opinia noastra, sa ne-o asumam si sa o consideram un bun national, „un bun al nostru, al românilor”. Tinem in continuare acea persoana in brate, pur si simplu, fara vreun motiv anume.
Cum spuneam, revolutia sau ce-o fi fost ne-a prins români culti. De-atunci au trecut aproape 30 de ani iar noi am ramas la fel. La fel, adica ne numim tot români. La cultura am ajuns in subsolul online-ului, la nivel de Tociu si Palade, OTV, Bendeac, Vacanta Mare si mai nou, „roasturi”, unde ne jignim intre noi iar o sala intreaga plateste bilet ca sa asculte asta si râde. Chiar si cel balacarit in toate felurile râde si-l imbratiseaza cu patos in timp ce-l felicita pe cel care tocmai i-a mascarit viata, nevasta, familia sau sufletul. Dar nu se pune fiindca este un cadru organizat si totul se face pentru niste scopuri nobile, nu-i asa? E clar, suntem cei mai tari la glumele si injuraturile de autobaza. Ne mândrim, ca popor, ca ne tragem din doi barbati dar tinem coada sus in orice situatie. La aroganta si infumurare nu ne intrece nimeni. De jos de tot, ponositi si rupturosi pe plan sportiv si nu numai, din mocirla si glodul unde ne prefacem ca ne e bine le facem in sâc si le aratam semne obscene celor de sus de tot, din vârful piramidei, care sunt inveliti cu aur. Sa stea ei acolo sus, degeaba au ajuns pe cea mai inalta treapta a podiumului planetar daca n-au umorul nostru fin, discret si abia perceptibil, tipic românesc. Ne-am scos! Sâc!

„UN CAL CU PICIOARELE ÎNFRÂNATE”

S-a mai spulberat un asa-zis mit… S-a mai micsorat volumul sonor al celor care nu mai pridideau cu osanalele dupa Grand Slam-ul câstigat de Halep in conditiile in care n-a jucat nimic. Tac acum vocile celor care nu reuseau sa fie realisti si iti sareau la jugulara daca incercai sa le spui ca la Wimbledon e iarba, nu zgura si ca ar fi bine sa se gândeasca de doua ori inainte de a comenta cum ca Lela va câstiga finala. Anglia nu e Franta si iarba nu e zgura, cum am mai spus. Iar Hsieh nu e vreo novice intr-ale tenisului. E liniste in rândul „fanilor”. Ei, care se bucurau public ori de câte ori vreo tenismena din top 10 parasea turneul, pe motiv ca „asa ii netezeste drumul Simonei spre finala”, acum tac mâlc. Le-as reaminti ca fata care merita locul 1 e mai buna decât toate celelalte si le bate la rând pe toate, nu ajunge in vârful ierarhiei fiindca celelalte au iesit din joc. Nu asa e un nr 1 mondial. Nu asta e traseul spre vârf. Halep n-a jucat nimic pentru a merita acel trofeu de Grand Slam, sa ne fie cu iertare si sa fim realisti. Bineinteles, daca putem. Acum „fanii” ei tac mâlc, cum spuneam. Cel putin deocamdata pâna la turneul canadian când din nou n-o sa ne mai putem intelege cu ei de nicio culoare si vocea le va reveni cu si mai multa indârjire. Tipic românesc. „Tenisul ei se apropie mai mult de drujba decât de arta”, spunea Radu Banciu, unul dintre putinii comentatori de sport indreptatiti sa deschida gura când e vorba de Lela. Lela. Asa i-a zis Cristian Tudor Popescu, alt renumit cunoscator si critic de sport alb, spunând ca joaca tenis „in doru` lelii” si asa i-a ramas numele. Dealtfel, pâna sa cititi articolul, delectati-va cu niste adevaruri pe care poate nu le-ati stiut si despre care poate ca nici n-ati auzit vreodata in viata. E greu sa fii realist intr-un sport in care populismul predomina. Dar totusi, mai sunt oameni care vad sportul alb cu alti ochi. Cu ochi de specialist adica… Priviti, ascultati si… bagati la cap, dragi „patrioti”… 

Daca ati ramas cu ceva in minte dupa aceste secvente absolut reale si memorabile, amintiti-va si recunoasteti in sinea voastra ca daca Serena Williams nu ar fi nascut, Lela n-ar fi pupat in vecii vecilor locul 1… 

HALEP

Lela a fost eliminată în turul 3 de la Wimbledon, după ce a fost învinsă de taiwaneza Su-Wei Hsieh, 32 de ani, locul 48 WTA, scor 6-3, 4-6, 5-7; după o partidă de 2 ore și 21 de minute. Românca a avut probleme cu Hsieh, din cauza jocului inedit al acesteia. Asiatica a trimis multe scurte, a lovit mingi cu mult efect și a variat loviturile. Halep a fost nevoită să alerge mult, să vină des la fileu și a avut momente în care nu a putut ține ritmul adversarei, iar în final a cedat.

halep-

In debutul setului trei, Lela a forțat și a condus cu 4-1 și 5-2, moment în care a ratat o minge de meci. A urmat prăbușirea. Acela a fost momentul în care Su-Wei Hsieh a revenit incredibil în meci și nu i-a mai dat nicio șansă româncei.

haleppp

In fața lui Hsieh s-au înclinat atât britanica Johanna Konta, la Roland Garros, în 2017, cât si iberica Garbine Muguruza, la Australian Open. Englezii au impins-o de la spate pe Hsieh sa câstige, s-a vazut asta in tribune cu ochiul liber.

halepp urla

„Prima victorie în faţa unui număr unu mondial. E uimitor să fiu aici şi să câştig după o asemenea bătălie a nervilor. Să revin de la 2-5 în setul decisiv e impresionant, am avut şi suportul publicului, cei din tribune m-au împins de la spate. Le mulţumesc atât de mult!”, a spus Hsieh dupa meci.

halep-=-=

Să nu uităm că Su-Wei Hsieh a fost campioană mondială de dublu, câștigătoare de Grand Slam-uri, de Turneul Campionilor, nu e chiar oricine! Este o jucătoare care știe să pună scurte, stăpânește voleul foarte bine si aleargă extrem de rapid de pe o parte pe alta a terenului, ceva de neimaginat.

halep==

„Simona a fost ca un cal cu picioarele înfrânate aici, pe iarbă, la Wimbledon”, a tunat Cristian Tudor Popescu, felicitând-o sincer pe Hsieh despre care a spus ca a facut un meci exceptional.

halep=

Intrebata despre parerea ei in legatura cu atitudinea spectatorilor englezi care au fost foarte zgomotoşi, susţinând-o pe Hsieh de la inceput pâna la sfârsit, Halep a declarat: „Cred că au ţinut cu persoana care a fost mai pozitivă, cea care a luptat până la sfârşit. Eu am fost destul de negativă în atitudinea mea, e de înţeles. E o dezamăgire că am condus atât de mult şi nu am putut să termin. Vreau să uit meciul ăsta”, a mai spus românca.

halep urla

Halep a evoluat oscilant in acest meci, a început fără agresivitate şi fără iniţiativă, intrând într-un joc de uzură care a costat-o calificarea. Serviciul ei a fost slab, iar loviturile în lung de linie nu au nimerit aproape deloc terenul advers şi astfel s-a văzut învinsă fără aceste arme importante care nu au funcţionat.

su wei interviu

In schimb Hsieh a avut un joc tehnic, greu de contracarat, cu precizi in lovituri. Ea dă intotdeauna cu două mâini atât reverul, cât şi lovitura de dreapta. Şi loveşte rapid, cu putere, mascând foarte bine direcţia în care va trimite mingea. Lovitura scurtă şi venirile la fileu sunt alte puncte forte din jocul ei. Astăzi a evoluat cu multa inteligenţă, s-a mişcat bine pe teren, având o bună pregătire fizică şi psihică, meritând pe deplin această calificare.

su wei

Pentru pariorii consacrati care se pricep la tenis, acest meci a fost o mina de aur, cotele fiind pe măsură. Bineinteles ca „fanii” care n-au pus in viata lor piciorul pe un teren de tenis au comentat de-au rupt astazi pe retelele de socializare, in stilul lor caracteristic, amenintând in stânga si in dreapta pe oricine incerca sa fie realist si sa spuna adevarul despre „idolul” lor.

su wei hsieh

Mâine pariorii inspirati isi vor ridica banii de la casierii, Lela va intra in vacanta doua saptamâni iar „fanii” acesteia vor scrie in continuare de-a lungul si de-a latul internetului mesaje motivationale gen „Simonica noastră dragă, capu` sus, n-are nimic, tu esti tot numarul 1 si esti in inimile noastre in continuare. Spectatorii englezi sunt vinovati ca au tinut cu adversara ta, nu tu !!!”

halep cu capul in pamant

„Su-Wei Hsieh o trimite acasă pe nr.1 mondial”, notează contul oficial de Twitter al turneului de la Wimbledon. Intr-adevăr, in această fotografie se observă cum părăseste terenul cu capul in pământ, cu gândurile departe…

halep plange
Urmează turneul „Rogers Cup”, de la Montreal, Canada, programat în perioada 6-13 august si in curând filmul meciului povestit de cel mai in măsură să comenteze
un meci de tenis. Adică Radu Banciu. Asta ca să mai pun si eu câteva paie pe focul din inimile si-asa zdrobite de „durere” ale „fanilor”. Hai Simona !!! 

su wei invingatoare

Ascultati in link-ul de mai jos interviul oferit de Hsieh imediat dupa meciul cu Lela. Priviti câta modestie si ce cuvinte frumoase, smerite articuleaza taiwaneza… Veti ramâne uimiti…

http://www.wimbledon.com/en_GB/video/media/5806528067001.html

Halep a incercat sa se scuze pentru acest drastic esec: „Faptul că nu am avut un meci oficial până la Wimbledon a fost un minus. Dar nu puteam să le fac pe toate. Am ajuns până în finală la Roland Garros, iar de atunci a trecut ceva timp. Am încercat să îmi ajustez jocul, dar nu a mers aşa cum voiam”, a spus Halep. Martina Navratilova nu și-a putut ascunde dezacordul, dându-se, cât se poate de conștient, cu capul de masa din studioul BBC din complexul de la Wimbledon. 

http://3dots.ro/actualitate/navratilova-halep-cap-in-masa-video-9696.html

„Nu poți spune asta! Ai avut trei săptămâni la dispoziție pentru a te pregăti. Înainte aveai doar una. Repet, sunt 3 săptămâni. Ia-ți vacanță una, apoi revino și pregătește-te pentru turneu. Trebuia să fii relaxată. Aveai trei săptămâni la dispoziție! Înainte era doar una singura, iar incepand din ediția din ’73 au fost două săptămâni. Anul trecut am obținut-o și pe a treia. Știu că este mult mai dificil acum, înțeleg că timpurile s-au schimbat, sunt mai multe cereri din partea sponsorilor. Știu că a fost un eveniment intens pentru ea, obținerea acelui titlu dupa trei finale, bla, bla, bla… și pentru România bla, bla, bla, dar serios? Trei săptămâni! Îți iei liber o săptămână, apoi începi să te antrenezi, și joci în turneu. Ea ar fi trebuit să fie relaxată, mie mi s-a părut agitată, mai emoționată ca niciodată”, a afirmat in direct pentru BBC Martina Navratilova.
Boris Becker, aflat și el în studioul BBC a susținut declarația Navratilovei: „Simona câștigă în sfârșit primul său titlu de Grand Slam. Desigur, trebuie să sărbătorești o săptămână sau 10 zile, dar e vorba de Wimbledon! Trebuie să fii gata pentru asta. Trebuie să arăți cel mai bun joc al tău. Ia-ți vacanța în august, nu în mijlocul lui iunie”, a completat Becker.

halep hsieh wimbledon

NO COMMENT !!!

OAMENI SI FAPTE – 2018

 

sami urs

Cred ca sunt unul dintre putinii (daca nu singurul) care se duce la prieteni in vizita cu troller-ul plin. Mi se pare ca celor care merita un asemenea efort trebuie sa le placa si sa te primeasca pe usa cu sacul plin. Repet, celor care merita.

sami nico romi

In schimb sa nu uitam ca de multe ori un cadou isi poate pierde semnificatia pentru cel care il ofera sau pentru cel care il primeste in aceasta era a vitezei, a mall-urilor, practic a tuturor posibilitatilor. Insa nu trebuie sa fie neaparat asa intotdeauna.

traditii

Ani de cercetare stiintifica pe tema oferirii de cadouri s-au concretizat intr-o lista a celor mai bune moduri de a face intregul proces cu adevarat semnificativ pentru cei dragi. Plus ca mai sunt multe persoane pe acest pamant pentru care un cadou in sine are valoare simbolica, doar ca un simplu gest, nu neaparat cuantificat intr-o moneda, oricare ar fi ea.

sami lidia vali

De multe ori, pentru unii oameni, din ce in ce mai putini ce-i drept, o simpla insigna primita in dar de la cineva drag reprezinta mai mult decat daca ar primi un BMW la poarta de la altcineva care se afla ceva mai departe de suflet.

parfum

Credeti-ma, oricat de bizar ar parea, exista si astfel de oameni pe acest pamant. Cei care vor sa ofere cadouri nu ar trebui sa le aleaga doar bazandu-se pe ceea ce le-ar placea lor sa primeasca, ci din contra, pe ceea ce beneficiarul ar dori cu adevarat sa primeasca. Unii oameni, repet, din ce in ce mai putini din pacate, sunt fericiti cand fac cadouri celor carora simt ei ca merita si considera ca facand un cadou cuiva drag creeaza o bucla de feedback pozitiv, iar asta e mare lucru.

cesti ceai

La orice varsta s-ar afla cineva, mereu ii va face placere sa se relaxeze, atunci cand isi petrece timpul liber, asta e clar. Prin urmare, cand stii ca persoana careia vrei sa ii faci un cadou are un hobby sau ii plac jocurile pe PC, de exemplu, poti fi convins ca daruindu-i un astfel de cadou ii va demonstra ca iti pasa de fericirea lui. 

sami lidia vali-

Ca sa personalizam, eu daca as primi in dar o mie de benzi desenate, un joc pe calculator, o excursie in Caraibe, o palarie facuta de un mester autentic, o calatorie cu balonul, un abonament la niste cursuri de zbor si un sejur in desertul Iordaniei, un bilet la un meci al lui Horia Tecau, alt bilet la „o cantare” de-a Vetei Biris si un abonament pe viata la guitaturile lui Guta din urmatorii trei ani, credeti-ma pe cuvant de fumator ca as fi mai putin impresionat decat de o scrumiera de trei lei, la fel, primita cadou. Prefer scrumiera, da, ati citit bine. 

scrumiere brichete

Deci concluzionand, cu un cadou trebuie sa-l „lovesti” pe un om drag exact unde il doare. E fumator, da-i o tigara. E sofer? Daruieste-i un breloc cu marca masinii sale, va aprecia mai mult decat daca i-ai da o carpeta cu Rapirea din Serai. E manelist infocat? Fa-i cadou un CD cu ultimele aparitii ale favoritului sau si l-ai atins direct in coarda sensibila.

energizante

Toti putem face cadouri gresite, fara sa ne gandim la ce anume i-ar placea de fapt persoanei. Personal am facut asemenea trasnai si nu ma dau in laturi sa marturisesc asta. Dar am invatat cate ceva din toate aceste greseli. Sau cel putin asa cred. 

s wis

Si eu am primit cadou intr-un an de la cineva un ou Kinder. Am vrut sa i-l sparg in cap si ma rugam la toate zeitatile cunoscute ca in interior sa fie patruzeci de grenade fara cuie. Si un kilogram de cuie ambalate alaturi. Din alea de 10 cm. Dar am primit oul care a ajuns in final la copilasul vecinei de la patru care s-a bucurat nespus, cu siguranta mai mult ca mine.

leahu ciorba

Cand cineva te stie mancacios si-ti ofera o ciorba „ca la mama acasa” si o friptura la fel de buna, ramai fara grai si-l consideri cel mai frumos cadou.

leahu friptura

„Bizarul e mereu mai viu decat normalul”, spunea Fangoria. Poti avea prieteni care sa nu-ti faca niciodata cadouri, considerand ca ai tot ce-ti trebuie. Nici ei nu trebuie scosi de la inima ci trebuie luati, tratati si pretuiti ca atare.

perna sapca

Nu toti oamenii sunt la fel. Unii nu ti-ar da un creion cadou nici sa-i pici cu ceara. Sa-i respectam si pe ei si sa-i tratam in consecinta. Altii promit marea cu sarea doar-doar o primi un cadou, iar daca faci „greseala” sa le oferi acest cadou, teapa! Promisiunea lor anterioara a zburat pe geam. Altii isi „comanda” dinainte cadourile si te roaga sa le aduci fel si fel de lucruri deloc ieftine, pe motiv ca „la noi nu se gasesc”. Cand le duci ce te-au rugat, ori nu pupi in veci contravaloarea lucrului cerut fiindca nu-i asa, e cadou, ori se eschiveaza si practic nu se mai intalnesc cu tine iar tu ramai cu buza umflata, cu banii dati si cu lucrul acela de care nu ai efectiv nevoie niciodata in viata, trebuind sa te cari cu el inapoi acasa.

cadou valentin

Nu radeti, mi s-a intamplat exact ce scriu. Cu toate astea, nu avem ce face, ii intelegem si pe ei si cum am mai spus, nu-i scoatem de la inima. „Sa fim mereu mai buni cu aproapele nostru”, scrie in Biblie. Deci ne rugam Lui si pentru ei. Dumnezeu vede pe toata lumea si rasplateste fiecaruia dupa faptele lui. 

sami cadou

Prieteniile marcheaza o viata mai mult decat o iubire, iubirea risca a degenera in obsesie, prietenia nu e niciodata altceva mai mult decat „a imparti”. 

cafea

Ca sa pleci dintr-o astfel de vizita la prieteni cu cinci kilograme de cas proaspat, cinci kilograme de carne de toate felurile, tuica de nu o mai poti duce, plus cadouri, cred ca e bine, nu?

sami adi dani

Multumesc lui Dumnezeu, am asemenea prieteni si n-am exagerat cu nimic cand am enumerat bunatatile respective.

sami nico romi

Slava Cerului, stau bine la capitolul prieteni si cadouri, pe unde am fost in vizita am fost primit foarte frumos de catre prieteni direct la masa, de unde de multe ori am postat fotografii in timp real, iar ca sa mentin tema articolului, la capitolul daruri, prietenii m-au umplut, astfel incat a trebuit sa platesc extrabagaj trei trollere pline.

 

s nicu -dora

Unii mi-au dat cadouri bisericesti, sufletesti, cu puternic impact pur crestin, care mi-au mers direct la inima si care pentru mine au o valoare mai mare decat daca mi-ar fi dat o mare suma de bani cash.

sami aurelia

Le-am multumit tuturor la momentul respectiv si le multumesc si aici, public si sper sa am ocazia sa ma revansez corespunzator in urmatoarea vizita in Romania fata de cei care merita. Cine merita, merita, n-am ce spune !!!

sami dani

Cum e si normal, pentru ca ati avut rabdarea sa cititi toate dizertatiile mele pana aici, consider ca meritati cu totii un cadou din partea mea deci va arat si voua cateva fotografii din Romania, cu prietenii mei care merita orice efort din partea mea cu mare drag, prieteni cu suflet mare si care m-au „lovit” la inimioara mult mai mult decat m-ar fi lovit un avion transatlantic. 

S-022

Prieteni putini si buni. Asa am avut intotdeauna. Sa facem neaparat diferenta intre prieteni, amici si cunostinte.

Q-007

Spunea Helen Keller ca a merge cu un prieten prin intuneric este mult mai bine decat a merge singur prin lumina. 

C-023

Adevarata prietenie rezista timpului, distantei şi tacerii. 

SAVARINE

Ce este in fond prietenia daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni? 

S-009

Prietenul adevarat este cel care te sfatuieste bine, nu cel care iti lauda nebuniile. 

CAS

Prietenia este singurul antidot pentru ura si singura garantie pentru pace.

TABLOURI BANCNOTE VECHI ROMANIA

Pe de alta parte, exista si situatii in care ca sa te intalnesti cu unele persoane pe care nu le-ai vazut de cand lumea e necesar sa te deplasezi cu taxiul dus-intors pe banii tai doar ca sa-ti ofere o cafea miniona pe care o poti inghiti dintr-o sorbitura cu cescuta cu tot. De cadou nici nu mai poate fi vorba, ti-a dat o cafea, ce naiba mai vrei? E de ajuns ca el pleaca de la intalnirea cu tine cu traista plina cu, cadourile daruite de tine, in fata Atotputernicului tu esti cel tolomac, iar el are un loc asigurat direct in Rai cu traista de la tine alaturi, pe tron, de-a dreapta Tatalui. Curat-murdar, coane Fanica !!! Nu radeti, astfel de oameni exista !!! Daca te prefaci ca, plecat fiind de multa vreme din tara, nu mai stii valoarea banilor romanesti, esti mancat. Sacalii vor incerca sa-ti ofere apa de ploaie imbuteliata pe centura la pret de cristal swarowski sau sa-ti cumpere o geanta Vuitton la pret de zdreanta din Obor, pe motiv ca, nu-i asa, tu nu stii banii „astia noi”. Despre pataniile mele personale cu astfel de oameni si despre multe incercari de jecmanire pe motiv ca „da-l la naiba, vine din America, are bani”, puteti sa va minunati citind materialul de AICI.

mirare

VA MULTUMESC, OAMENI FRUMOSI !!! MULTUMIRI TUTUROR PENTRU FRUMOASELE GESTURI PE CARE LE-ATI FACUT PENTRU NOI SI VA VOM RAMANE RECUNOSCATORI CA INTOTDEAUNA !!! DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA INSUTIT !!! 

 

 

 

 

 

SĂNIUȚA ȘI CELULARUL

Reality-show-ul „Românii au patent”, în direct și în reluare concomitent pe Tararaff TV și pe Kanal DDD, a început aseară în forţă. 14 din cei 22 de concurenți fuseseră în trecut săltați de poliție pentru furt din locuințe, intrare prin efracție, minciună crasă, viteză excesivă pe şosele, mers cu Kia Sorento pe 2 roţi (stânga faţă și dreapta spate), furturi de radare din bălării, bigamie, trigamie, trigonometrie și radiogoniometrie, deci aveau atu-uri brici pentru acest concurs. Condițiile au fost foarte simple. Să ai un patent acasă, să ai talent și pantaloni foarte scurţi ridicați până la umeri, să fii dintr-un cartier neapărat central, să faci sau să păţești în direct ceva ireal, nemaiauzit, care să frizeze absurdul și cam atât. Ceva SF adică. Proba de şperaclu, rangă și pisicuță a fost trecută de toţi participanţii, la proba de butuc și yală au picat câţiva, iar concursul a continuat cu proba SF, eliminatorie și cea mai grea. Sile Cămătaru, Marilena Niţu și Florin Salam, membrii juriului, erau deja curioși cui vor acorda votul câștigător, pentru că toate numerele au fost de neimaginat. „Să-nnebunesc și să mor în rahat dacă te mint, vericule”, se mira Salam la fiecare concurent în parte, așa ceva n-am mai văzut și n-am mai auzit. Marilena Niţu a ţinut să precizeze că nu poate crede ce vede pe scenă și ce aude, toate numerele prezentate fiind peste puterea ei de înţelegere. Radu Banciu s-a declarat fan Băsescu și toată sala cu juriu cu tot a înlemnit, alt concurent și-a bătut un cui în cap și l-a scos prin talpă, altul a râgâit in do major 17,4 minute pe versuri de Poptămaș, Oana Lis și-a făcut în direct un selfie cu ondulatorul de păr fără baterii și nebăgat în vreo priză, o duduie dotată a zburat 119 secunde călare pe o mătură prin toată sala pe deasupra spectatorilor, iar Miron Cozma a cântat o manea vieneză la deja celebrul său târnăcop 3D, HD, Night Vision, Ultra Light cu gust de zmeură și cu zoom de 2000x cu care de regulă se plimbă pe Calea Victoriei în zilele ploioase. Emisiunea și-a propus să intre prin efracție în viața cât mai multor oameni și să creeze din câștigător unul din cele mai mari superstar-uri ale Interpolului. Cele mai mari șanse de câștig le-a avut o doamnă tinerică din zona Unirii-Junior care a reușit să impresioneze atât publicul cât și juriul, deschizând cu ochii închiși o yală cu patentul în mai puțin de 6 de secunde, cu o singură mână, în timp ce mânca o șaormă cu de toate cu aceeași mână, iar cu mâna numărul doi scria de zor pe un telefon fix, răspunzând unui sms primit de pe un telefon celular care era închis, neîncărcat de peste un an și fără cartelă în el, in timp ce sorbea dintr-o sticlă de „Săniuţă” cu mare poftă. Cum așa ceva nu s-a mai pomenit vreodată pe acest pământ, tinerica respectivă a primit un YES, un OUI și un „DA, SA MOR IO” și astfel a câștigat Marele Premiu constând într-un balsam de rufe cu gust de fruct de baobab, o excursie de 8 ore la o terasă dezafectată din Centrul Vechi, un kiwi roșu, un mic dejun cu Floricica Dansatoarea, o pompă stereo de zvârlit scame cât colo și un ceas de mână dotat cu lumini de avarii si semnalizare 4K, cu doi cuci, de fapt un cuc si-o cucă fără telecomandă, cu 2 baterii de 12 V de la un camion Volvo dus la cimitirul de mașini prin programul „Rabla”. Următoarea emisiune va avea loc săptămâna viitoare. Mult succes tuturor concurenţilor! Bă, românii chiar au talent! Ăăăă, ăsta, patent, pardon!

RADU BANCIU DESPRE HALEP

radu banciu

„Este un paradox să devii lider mondial după un turneu pe care îl pierzi. Este ridicol să devii numărul unu într-un sport în care nu ai câştigat niciodată nimic, dar aşa sunt clasamentele în lumea de astăzi. Performanţele ei nu o ridică la nivelul unei campioane. Nu vorbim despre un sportiv ieşit din comun.

halepp

Noi nu avem atu în niciun sport şi sigur că oamenii au nevoie de idoli. Ea nu este vreun om remarcabil, din punct de vedere sportiv. Ăsta e adevărul, mândria prostului de pe Internet care nu a făcut nicio performanţă în viaţă şi atunci se legitimează cu asta. Halep a fost mereu ambiţioasă şi a fost întruchiparea dârzeniei pe teren, dar i-au lipsit atuurile estetice. Niciodată nu a fost o jucătoare de creaţie, de inteligenţă evidentă pe teren. Nu are mental de divă, de Şarapova, de Serena. La Simona Halep, mentalul nu există.

halep==

Când va da peste o jucătoare de excepţie, va lua bătaie. Ea nu a progresat. Halep face tenis pentru avere, pentru notorietate, pentru a-şi umple zilele cu ceva. Ati văzut care este limbajul ei. Limbaj de Gică Popescu, de Hagi, de Lăcătuş. Ştie să înjure un pic pe teren, ştie să facă un pic de scandal. Nu ştie să se dozeze din punct de vedere mental. Halep nu are cultura tenisului”, a spus Radu Banciu.

halep---

„Noi vorbim despre Halep că este mare sportivă, în condițiile astea? Încă o dată, este legitimă bucuria românului, dar, din păcate, valorile nu sunt astea. I-am avut pe Brâncuși, Enescu și punct. Și pe Neagu Djuvara. Nu am văzut niciun român revoltat că țara asta în parte nici nu l-a băgat în seamă pe nenea ăsta din urmă. Astea sunt adevăratele valori, dragi prieteni. Nu o sportivă care joacă tenis fără să aibă talent. Dă bine în minge, sigur, dar din muncă. Sportul e un spectacol, nu e o muncă. Munca este la menghină, uzină, nu pe teren. Acolo sunt mari campioni, că asta vă place să spuneți, la fotbal cei care aveau glezna fină, ăia sunt campioni. Nu cei care muncesc și trudesc. Ăstora, bravo lor. Bravo lor. Dar sunt acolo în colțul lor. Nu-și va aminti istoria. Încă o dată spun, marile valori nu sunt acolo.

halep--

Sigur, fiecare se bucură și suferă de ce poate, pe ce își permite. Din păcate, nu cultivăm nimic cu sportul ăsta, n-avem pe nimeni. Suntem săraci cu duhul”, a mai spus jurnalistul. „Presa nu trebuie să vorbească despre Halep ca despre Ceaușescu, nu trebuie să vorbească despre Halep ca despre Hagi. Să știți că în alte țări nu se face la fel. De fiecare dată când a fost într-un moment cheie, Halep a clacat. Despre ce vorbim? Nu se poate la nivelul ăsta. Ce mare campioană?” a tunat Radu Banciu. „Nu a realizat nimic până acum, nu a câștigat niciun titlu de Mare Șlem. Dacă astăzi s-ar opri tenisul, nu ar rămâne în istorie pentru că nu are cu ce. 

halep-

E valabil și la Hagi. El a jucat din instinct. A avea un instinct, a juca pur și simplu nu înseamnă inteligență. Nu putem să nu raportăm lucrurile la realitate. Cum să nu îl comentezi pe Hagi că e un agramat? Cum să nu-l comentezi pe Ilie Năstase că e prost? Cum să nu o comentezi pe Simona Halep că este o arogantă? Lucrurile acestea sunt realități. Care este rolul presei? Să aducă osanele unui sportiv? Eu zic că nu! Pentru ce aduc osanale Simonei Halep? Pentru că este româncă. Acum plânge lumea că are 3 finale pierdute, toate extrem de importante. Nu a câştigat niciodată un mare trofeu. 

halep

Ce mă surprinde pe mine e altceva: oportunismul suporterului român. Asta chiar e deranjant pe undeva. Nu auzim pe nicăieri, nici în public nici în presă, despre Irina Begu, despre Monica Niculescu, despre Ana Bogdan, despre Sorana Cîrstea. Pe astea nu le încurajează nimeni? Oare de ce? Halep ne-a sărit în față și ne-am bucurat să citim un text de asemenea profunzime, chiar emoționant, sau dacă ar fi să îi cităm corect pe cei de la Digi, „o superbă declarație”, ăsta e termenul folosit de confrații noștri de la Digisport. „Superba” declarație a Simonei Halep, de fapt este un mesaj pe care biata fată, o să vedeți, cu gramatica la nivelul clasei a II-a, trimite așadar un mesaj către colega sa Monica Niculescu. Acesta din urmă a reușit să o învingă în primul tur la Doha în Qatar pe Maria Sharapova. Iată ce îi scrie: „E o victorie mare şi o felicit din suflet, chiar i-am trimis un mesaj. M-am bucurat mult să văd că a reuşit şi ea. Aşa cum am mai spus, Sharapova a fost un nume mare în tenis şi mereu când jucăm contra ei chiar ne dorim să câştigăm. Şi eu am făcut-o anul trecut pentru prima dată şi mă bucur că şi Monica a făcut-o”. 

HALEP=-

Asta e „superba” declarație a Simonei Halep reluată de cei de la Digisport! Acum, e adevărat că ți se face rușine când citești așa ceva, dar ăsta e bunul nostru național, că noi nu ne mândrim atât cu „Orbitor” cât cu mesajele Simonei către Monica. Un copil de clasa a II-a se exprimă mai bine. Această frază este de tipul Gheorghe Hagi, de tipul Gigi Becali”, a incheiat Radu Banciu.

HALEP-=

AOLEU !!! CUM ASA, HALEP ? ? ?

halep===

Halep s-a oprit în turul al 3-lea, adica in saisprezecimi, asa cum pariorii se asteptau, la Miami, fiind învinsa de poloneza Agnieszka Radwanska, locul 32 WTA cu 6-3, 2-6, 3-6. A fost pentru a doua oara când poloneza învinge un lider WTA, dupa ce în 2012 o învingea pe Caroline Wozniacki. Inceputul sfârsitului plimbarii pe continentul american s-a vazut inca din meciul anterior când o pustoaica de 20 de ani de pe locul (tineti-va bine!) 98, era cât pe ce sa desfiinteze marele mit al locului 1 si a fost la un pas s-o trimita acasa pe Halep, dupa ce a intins-o pe tot terenul, a alergat-o ca la raliu, a enervat-o pâna acolo incât a dat cu racheta de pamânt facându-se tandari si enervându-i pâna si pe cei câtiva suporteri români care au inceput s-o huiduie la scena deschisa, sub privirile mirate ale antrenorului Cahill care ramasese stana de piatra. Ca sa nu mai amintim ca momentul in care a cazut efectiv in fund pe teren a devenit viral, facând deliciul intregii planete.

halep in cur

Cine n-a vazut meciul in totalitate sa nu comenteze, sa nu cârâie sub nicio forma, doar sa taca si sa-si inghita „amarul” si necazul. Nr. 1 mondial a mai stat câteva zile prin USA, intr-adevar, dar astazi adevarata valoare a iesit la suprafata si s-a vazut limpede cum „vedeta” a clacat si a fost nevoita sa-si pregateasca troller-ul cu destinatia România. „Poate ca nu sunt suficient de pregatita pentru a juca la nivelul acesta”, a declarat Halep, conform gsp.ro. Nimic mai adevarat. Ca de obicei, fără un motiv serios, Halep a intrat în zona negativă a personalităţii ei, în setul al doilea, după un ghem slab făcut pe propriul serviciu, la 0-1. Aşa au apărut nervii, nerăbdarea, care au dus la soluţii nepotrivite, numeroase greşeli si erori neforţate. In schimb Radwanska a făcut jocul ei caracteristic, defensiv, tehnic, cu ruperi de ritm, cu mingi apropiate de linia de fund a terenului, şi-a pus adversara să muncească pentru fiecare punct, neoferind cadouri. În plus faţă de Halep, poloneza a fost calmă, indiferent de scorul de pe tabelă, iar liniştea cu care a abordat fiecare punct a ajutat-o să câstige meciul.

halep==

Bine, „fanii” ei, ca are fani, culmea!!! isi vor propovadui vesnicele strofe ale omului cazut la pamânt si tipic românesc, vor spune celebra fraza: „Capu` sus, Simona!” alte vorbe de consolare, de genul: „E tot nr 1 mondial”, „Tu esti oricum in sufletele noastre!”, „Simona te iubim oricum!” „Te adoram neconditionat” si celelalte fraze fara vreo valoare pe care le vedem pe paginile de facebook ale „fanilor” ei de fiecare data când „vedeta” ii dezamageste. Nu uitam de celebra fraza a „fanilor”: „Simonica, am plâns pentru tine la finalul meciului!”. „Fanii” uitând sau prefacându-se ca uita faptul ca una e sa ajungi nr. 1 in lume fiindca ai fost in stare sa le bati pe toate si alta e sa ajungi in vârful ierarhiei mondiale ajutata de imprejurari, de contexte, conjuncturi si de infrângerile celorlalte.

radwanska-

Nu exista sa fii prima in top fara sa ai la activ un titlu de Mare Slem. Nu se poate asa ceva. Imprejurarile favorabile prin care Halep a ajuns nr. 1 sunt in sfârsit discutate in mod oficial de forurile mondiale de tenis si WTA pentru ca regulamentele sa se schimbe, cum e si normal si niciodata nimeni sa nu mai poata ajunge pe un asemenea loc fara sa câstige un turneu de Grand Slem. Nu ai asa ceva in portofoliu, nu ai nimic. Cum sa ajungi pe primul loc in topurile mondiale fara sa câstigi nimic?

radwanska=

„Esti un nimeni fara acest trofeu in buzunar!”, spunea deasemenea cunoscutul comentator de sport si realizator de emisiuni TV Radu Banciu, iar cunoscatorii de tenis ii dau dreptate. Deci actualul regulament se va schimba in bine, speram noi cât mai repede, cum e si firesc. In modul actual aceste reguli sunt contra naturii, deoarece pozitia reala al româncei in clasamentul international, calculata dupa adevarata ei valoare este undeva intre locurile 9 si 12, in niciun caz mai sus de atât. Asta doar daca suntem realisti si nu ne mintim aiurea pe noi insine. 

miami open

„Nu te poți pune cu mișcările ei de ninja”, este comentariul referitor la Radwanska postat pe contul de Twitter al Miami Open. Corect si adevarat comentariu. S-a vazut la meciul de astazi.

radwanska

Aflam din ziare ca in România s-au pariat milioane de euro pe Halep si doar câtiva au mers, asa cum era normal, pe mâna polonezei. Asta inseamna sa gândesti cu creierul, nu cu inima. Ok, nu toti gândesc la fel, n-avem cum, suntem diferiti pe planeta, dar decât sa ma bucur ca vad trofeul in mâna lui Halep prefer sa ma bucur ca vad sapte mii de dolari in mâna mea. Gândire pragmatica. Ne uitam la ultima minge din meci si vedem ca e… OUT !!! Si mingea si Halep.

out halep

Felicitari, Agnieszka Radwanska! Bravo Halep pentru faptul ca ai ajuns pâna in saisprezecimi! Mai era putin de tot si ai fi câstigat turneul. Putin de tot. Victorie cu poloneza, apoi optimi, sferturi, semifinala si finala. Atât. Doar atât. Un fleac. Ca intotdeauna, doar un milimetru a lipsit sa nu vedem poza ta cu trofeul in brate. Asta e, viata merge inainte. Noi tot te iubim, Simonica noastra draga! Plângem pentru tine! Keep calm and… capu` sus!

halep scor final

„SALUTARE NATIUNE!”

aaaaa

Aroganța sa sclipitoare care a intrigat si ațâțat pe toata lumea ne va lipsi tuturor… Din cretacic pâna in zilele noastre in România n-a existat pâna la el, nu avem la ora actuala si mai mult ca sigur ca nu vom avea vreodata un om de radio ca Andrei. O minte stralucita, o dictie impecabila, o spontaneitate nemaivazuta…  Singurul adevarat om de radio pe care l-a avut România vreodată nu are cum să moară. Se poate retrage, să se teleporteze… dar nu are voie să moară. aaaa

Andrei a fost singurul om cu umor negru care a avut succes de masă în România. Dar a stiut intotdeauna unde să se oprească. El n-a fost niciodată la vreun congres unde să învețe cum se face radio. Congresele învățau de la el. Gheorghe nu mai este. Dar peste o vreme, în tot spatiul FM sau pe TV nimeni nu îi va mai simți lipsa si multi nu-si vor mai aduce aminte de el. Fiindca asa suntem construiti noi oamenii. Am crescut cu „Midnight Killer”, am trait cu „13-14 cu Andrei” si ne-am imbalsamat cu „Lantul slabiciunilor”. A lucrat pentru cei mai mari „moguli” de presa din România, Teszari, Vântu, Sârbu si Voiculescu. Si nu i-a dezamagit niciodata. aaa

Sa retinem ca „www.andreigheorghe.ro” a fost si este primul blog lansat vreodată de o personalitate media din România. Andrei Gheorghe a fost cu mult timp, cu multi ani înaintea noastră a tuturor, a fost cu mult timp înaintea timpului. Vestea disparitiei lui e „breaking news”. Pentru ca el nu a facut radio, el a fost radio. Toata viata lui, inclusiv pe timpul ciuruitului, a fumat numai Rothmans si Dunhill pe care si le procura când era in Bucuresti din singurul loc unde se gaseau astea, peste drum de Sala Palatului. Tot de aici i le cumparau prietenii si i le duceau când era la Constanta si unde ridicase Radio Sky la nivel de arta.aa

Niciodată nu și-a pierdut pasiunea pentru radio. A știut să creeze la radio cele mai frumoase imagini din cuvinte, se așeza în fața microfonului și desena tablouri din vorbe, povestea ca nimeni altcineva înainte de el sau după el, cu o spontaneitate si cu o cursivitate demna de toata invidia planetara posibila. Toate cuvintele erau la el. Lui nu îi lipsea niciunul. El insusi era un cuvânt. Andrei Gheorghe a fost pasiune. A fost radio si cuvânt. a

Chuck Palahniuk scria că „lucrurile pe care le deții ajung, într-un final, să te dețină”. Asa este. Ne vor urmari multa vreme emisiunile sale care incepeau invariabil cu „Salutare, națiune! Trăiește până mori. Sunt Gheorghe. Andrei Gheorghe”. Toti suntem buni pe segmentul nostru de activitate. Sau macar incercam sa fim. Pe segmentul „eter -radio” el a fost cel mai bun. A fost Dumnezeu. Deci n-o sa spun tipicul „Dumnezeu sa-l ierte!”. Consider ca intr-adevar n-ar avea pentru ce sa-l ierte. RIP!

aaaaaa

IUBESC !!!

Iubesc carţile de orice fel si-mi place sa le sorb cu nesaţ. Iubesc calatoriile, mereu in zone noi, pe itinerarii diferite de fiecare data. Iubesc cerul albastru pur si curcubeul la intensitatea lui maxima. Iubesc oamenii vii, cu vâna in ei si care au cuvinte la indemâna intotdeauna. Iubesc surprizele si oamenii care ma pot surprinde in orice moment. Iubesc oamenii care stiu in orice clipa sa ma trezeasca si care imi pot aţâţa orgoliul. Iubesc oamenii care-mi pot defini in acelasi timp realitatea intruchipata in absolut, viţa nobila si abisul smereniei. Iubesc oamenii curaţi si sfinţii. Iubesc calugarii de pe muntele Athos in aceeasi masura cum iubesc pustnicii din Rarau. Imi place viata si-o iubesc când o traiesc la cote maxime. Iubesc adrenalina in vene si iubesc lipsa fricii de intuneric. Iubesc oamenii pozitivi si rafturile doldora cu carti stiintifice in aceeasi masura cu cartile care descriu viaţa gâzelor. Si asta fiindca iubesc informatia de orice fel, din oricâte surse ar proveni. Prefer sa discern eu stirea sau informatia dupa ce o captez din mai multe locuri. Imi place traiul in cheie dinamica si in sens apologetic. Imi plac stelele si le iubesc pentru simplul fapt ca exista si imi arata zâmbetul lor stralucitor stiind chiar ca nu le voi putea atinge niciodata. Ce mai iubesc? Muntele si marea, deopotriva. Am spus marea, nu litoralul. Valurile gingase si sonorul lor. Comunicarea lor cu pescarusii care le raspund, insetati de zbor si cer. Iubesc ghioceii pentru puterea lor de a se infrunta cu omatul si de a iesi la lumina. Iubesc lumina si tot ce e luminos. De asemenea iubesc culorile vii care m-au insotit in aceasta viata intotdeauna. Iubesc muzica de un anume fel. Pe cea care imi spune, imi transmite sau ma duce cu gândul la ceva anume. Iubesc oamenii inteligenti, sinceri si puternici. Si pe cei care gusta umorul fin si glumele bine definite. Iubesc oamenii moderni care pot duce la bun sfârsit mai mult de o idee care nu e luata dintr-un vers de muzica populara autohtona. Iubesc tot ce e complex si tot ce mi se pare fascinant, chiar daca pentru altii inseamna ceva ezoteric sau exhaustiv. Iubesc praful de stele si pe Mariah Carey. Iubesc fierul si spatiile mari, ca sa parafrazez o melodie absolut incoerenta in care Dumnezeu iubea altceva. Iubesc iubirea. Si-o iubesc iubindu-ma si iubind-o. Cu patima si ardoare. Noapte buna!

STEAGUL FANILOR HALEP

halep=

 

S-a mai smuls o aripa, s-a mai demolat un mit, s-au mai umplut niste galeti
cu lacrimi, au mai zburat pe geam niste televizoare sparte de niste pumni
demni de niste fani adevarati, s-a mai demolat un drum spre stele si s-a rupt
din nou firisorul subtire de ata care tinea legat fanul de vedeta sa.

Tennis: BNP Paribas Open-Day 10

Asa cum expertii se asteptau, Halep a ratat calificarea în finala turneului WTA de
la Indian Wells (California), dotat cu premii totale de 7.972.535 dolari, vineri,
după ce a fost învinsă în penultimul act de japoneza de 20 de ani Naomi Osaka,
în două seturi, cu 6-3, 6-0, in doar 65 de minute.

NAOMI

Doar 3 (trei) ghemuri a reusit românca sa câstige in tot meciul, practic Osaka a fost singura pe teren. Este cea de-a doua înfrângere a sezonului pentru românca Halep. În setul al doilea, aceasta a cerut intervenţia lui Darren Cahill, la 0-3.

halep cahill

„Ce se întâmplă? Nu eşti tu, nu este jocul tău”, a întrebat-o Cahill, dar nu a primit niciun răspuns. Cu multe duble greseli si cu 27 erori nefortate, Halep nu a putut trece de japoneza Osaka, despre care a recunoscut la final ca „a fost mai buna”.

NAOMI--

Expertii observasera inca din meciul trecut accesele de nervozitate si furie ale
româncei si au intuit ca intr-o intâlnire directa cu jucatoarea japoneza care este
extrem de calma si calculata, aceasta nu va avea nicio sansa. Doar fanii Halep
reuniti pe o pagina de facebook o vedeau câstigatoare, chiar si cu trofeul in mâna
la finalul turneului, dar cunostintele lor despre tenis luate la gramada si modul agramat in care majoritatea scriu acolo si isi lauda vedeta sunt mai mici decât o ridiche, asa ca nu prezinta interes.

1

Fanii Halep au arborat pe stadion un steag de pe timpul comunismului, cu stema ceausista pe el, fara sa aiba habar ce steag are România in prezent. Deci, despre ce vorbim?

11

Câteva exemple de fani Halep:

lol halep

fan halepp

fan halep-

fan halep

Si Cristian Tudor Popescu a spus ca in cadrul acestui turneu Halep a arătat o
mare nervozitate, atât în relatiile cu antrenorul, cât si pe teren, aruncând racheta, lovind mingea cu furie de pământ, gesturi pe care nu le-a mai văzut nimeni la ea anul acesta. Si tot el a spus ca românca a făcut „o întindere psihică” dupa meciurile grele de pâna acum.

halep-

Cum era si normal, reactiile externe dure n-au intârziat sa apara:

halepp

Un set doi incheiat 0-6 spune totul, noi nu mai avem ce sa adaugam.
Felicitari, Naomi !!!

naomi osaka

URĂSC !!!

Urasc prostia. Din toti rarunchii. Urasc din aceiasi rarunchi, atâtia câti am, pe prosti. „Proști” cu „ș”, ca sa nu se inteleaga altceva. Desi nu am diacritice pe tastatura asta virtuala, o sa iau cu copy/paste un „ș” de pe undeva si o sa-l asez cuminte in cuvântul „prosti”. Acum e limpede ce am vrut sa spun, da? Nu pot trece sub nicio forma peste ideea de a fi român si sa nu stii sa scrii corect in limba ta natala, in limba tarii in care te-ai nascut. Aici nu includ greselile de tastare pe care toti le facem din viteza, din graba, din cauza tastaturii, din cauza telefonului, a pozitiei mâinii, autocorectorului sau a luminii care „cade” din vreun unghi „neadecvat” direct pe taste. Nu, nu le includ pe astea si nici nu ma refer la ele. Dar când vedem pe cineva ca nu stie efectiv sa scrie, n-ar trebui sa-i mai acordam circumstante atenuante si ar fi corect sa-l numim direct, cu subiect si predicat, prost. Simplu. Deasemenea nu e posibil sa existi ca fiinta intr-o tara straina de mai mult de zece ani iar GPS-ul din masina sa-l tii setat pe limba româna. Si asta nu fiindca ai tu in limfa tremurici nationali care te gâdila la sentimentul românesc când o auzi pe fatuca din aparat soptindu-ti galeș la ureche „Luati-o la dreapta”, ci pur si simplu pentru ca daca l-ai seta in limba tarii respective n-ai intelege ce te anunta si ai sta pâna la pensie in acelasi sens giratoriu. Asa ceva nu se face. Niciodata. Asta-s eu, urasc astfel de fiinte. N-am ce face, nu ma pot schimba si nici nu vreau. Nu e normal sa ai peste zece ani intr-o tara straina, sa vezi o masina Dodge Ram in acea tara si sa spui ca se numeste Dodge Ram. Nu e in firea lucrurilor, in conceptia mea. Nu ii urasc, dar nu-mi sunt prea dragi nici oamenii care nu incearca macar sa-si depaseasca limitele si conditia. Ai toate sansele din lume sa te autodepasesti, sa tinzi si sa ajungi cât mai sus in ierarhia sociala. Nu ma luati acum cu „sistemul din România, guvernul, Iliescu, Basescu, Dragnea, primarul, notarul, ne-au gonit din tara”. Nu tine vrajeala. Asta e doar o scuza penibila si diluata a celor care n-au reusit niciodata nicaieri. Una e sa pleci in strainatate ca sa ajungi ceva sau cineva, sau pur si simplu ca sa poti deveni un bun meserias care sa faca bani frumosi ridicându-si nivelul de trai si alta e sa pleci „afara” sa-ti cauti un „viitor mai bun” pentru ca in tara nu erai oricum bun de nimic, nu te angaja nimeni si umblau astfel șoarecii cu lanterna prin stomacul tau cautând zadarnic de-ale gurii. Toata stima pentru cei care s-au descurcat si in tara dar au plecat in strainatate petru un trai mai bun. Un om cu creierul conectat si cu sinapsele neintrerupte isi va dori intotdeauna ceva mai bun pt el, familia lui si cei apropiati lui. Bravo lor! Ceilalti, cum spuneam, nu-mi sunt la inima. De-asta ii si privesc cu mila si compasiune nedisimulata. Daca-i spui unui prost ca e prost, te va urî si ti-l vei face dusman. Daca ii spui unui om inteligent ca e prost, te va asculta atent, te va intreba pe ce-ti bazezi afirmatia, va baga la cap tot ce-i spui, va tine cont de ce aude de la tine si va trage singur concluzii. Si se va folosi de ele in viata. Urasc la fel de mult ipocrizia si pe ipocriti. Vorba dulceaga in fata si venin de boa amestecat cu cel de cobra regala in spate nu inghit. Prefer omul direct, cu idei si argumente, cu verva si vâna in vorbe si comportament, cu lichid si aditiv de calitate superioara in instalatia cerebrala. Spune-mi direct unde am gresit si astfel ma ajuti sa nu mai repet greseala. Nu ma lăsa sa crap in ideile mele proaste. Imi faci un rau. A-i arata unui om partile lui negative inseamna ca ai o sansa sa-l scapi de ele. Deci arata-mi ce nu e in regula cu si la mine si astfel exista o sansa sa ma-ndrept. Daca faci invers, esti ipocrit si repet, pe astia ii urasc. Nu-mi plac plafonatii care considera ca „gata, am atins apogeul, aici ramân”. Nu. Tot timpul avem câte ceva de invatat in viata, ne nastem nestiutori si murim prosti. Important e ce facem cu noi insine intre aceste doua puncte. Intre nastere si moarte putem fi oameni sau putem fi larve târâtoare. Noi decidem ce facem cu noi insine. Mai urasc ceva? Da, manelele. Logic si pe cei care le construiesc. Cu cei ce asculta asa ceva nu am nimic, e dreptul lor sa asculte ce gen de muzica doresc. Daca exista cerere e normal sa existe si oferta. Urasc PC-urile, asta de când a aparut Mac, ce-i drept. Urasc reclamele care dureaza mai mult decât emisiunea in sine. Reclama trebuie sa fie un moment de respiro cât sa-ti iei un croissant din frigider. Din frigiderul din aceeasi casa in care te afli, nu dintr-un frigider al unui butic de pe litoral. Urasc claxonul prelung care se aude in spatele meu exact in milisecunda in care apare verde. Atât inseamna o milisecunda: de când „s-a dat verde” si pâna incepe claxonul celui din spate sa chiraie cu insistenta si vehementa. Urasc betivii. N-am nimic cu bautorii, consumatorii de bauturi spirtoase si nici cu cei care beau alcool. Sunt diferente notabile in mintea mea intre aceste denumiri. Poate doar in mintea mea, e drept, dar cum am mai spus, nu ma pot schimba. Doar pe betivi nu-i suport. Pe ei ii stochez intr-o categorie speciala. Tot in mintea mea. Urasc barbatii care injura in public, cu atât mai mult in prezenta unei femei. Sau femeile care injura mai porcos si mai spurcat decât barbatii de care spuneam. In viata reala sau pe vreo retea de socializare, nu conteaza. Nu asa te „descarci”. Nu asta e solutia. Nu asa arati cuiva ca esti barbat, macho man, femeie fatala sau cine stie ce Matrix diluat in otet de mere. Arati altceva, de fapt. Ca esti prost. Asta strict din punctul meu de vedere, n-am nimic cu vreo alta conceptie a cuiva despre lume si viata si nici n-o comentez. Este dreptul fiecaruia sa accepte sau nu orice fel de conduita, morala sau nu. Nu-i urasc dar nu-mi plac oamenii care uita de unde au plecat, isi uita originile, glia lor natala si colbul in care s-au tavalit in copilaria lor. Dupa doua luni de miros de „strainatate” sa vii in satul tau natal cu nasul mai sus decât creierul si la care nu mai ajunge nimeni nici cu Soiuz 14 mi se pare „de porc”. Sa vii in comuna din care ai plecat cu trei luni in urma, la birtul de unde te-au dus de milioane de ori vecinii acasa beat muci, sa-i arati cârciumarului punga de pufuleti de pe raft si sa-l intrebi „come si dice la voi la asta?”, mi se pare tot „de porc”. Porceala ieftina ambalata in parfum scump cu care te-ai dat pe tot organismul la raionul de testere pâna ai golit toate sticlutele ca sa iesi din magazin mirosind a pârț de Chewbacca amestecat cu ulei de ricin, cu irizatii de Choix-a-la-creme, dar daca iti arunca cineva sosetele pe tavan ramân acolo incrustate in tencuiala pâna la urmatorul potop planetar sau pâna când arheologii secolului viitor ii vor descoperi atârnati si-i vor denumi „stalactite urât mirositoare”. Patetic, jenant si penibil. Urasc de asemenea invidia si pe invidiosi. S-a erodat de mult vorba populara din cretacic „sa moara capra vecinului”. La moda e acum „sa moara vecinul sa-i iau capra”. Oare n-ar fi mai bine daca vedem ca respectivul vecin are o capra, noi sa ne dam peste cap si sa ne dezvoltam astfel incât sa ne putem permite doua capre? Iar el la rândul lui vazând caprele noastre sa-si doreasca si el trei? Apoi noi patru si tot asa? Nu e mai buna competitia decât invidia? Nu mai bine progresam zi de zi in loc sa-l invidiem pe cel capabil? Urasc soferii agresivi. In trafic. Si urasc agresivitatea verbala ale acestora urlând in gura mare si incercând sa te stearga fizic de pe suprafata planetei daca ai indraznit, sa zicem, sa-i atingi bara din spate, evident, din neatentie. Urasc pe cei care se razbuna pe masina ta când tu ai gresit cu ceva in trafic. Politie, asigurari, nu exista pentru ei. Se simt faraoni daca-ti rup oglinda nevinovata sau iti infunda usa cu bocancii. Toata lumea uraste ceva sau pe cineva, e in ADN-ul nostru uman chestia asta. Doar ca unii se feresc sa impartaseasca si altora ce simt ca nu cumva „ala” sau „aia” sa se simta „atins” sau „lezat” de vorbele lor. Altii in schimb spun deschis ce le place si ce nu, ce iubesc si ce urasc in viata asta. Oare daca noi n-am avea ce urî, n-ar fi planeta asta putin mai verde? Daca am iubi totul si pe toti, n-am trai oare pâna la 120 de ani? Daca am fi toti la fel si am gândi pozitiv oare cerul n-ar fi mai albastru? Oare daca am gândi toti la fel si am vorbi toti aceeasi limba n-ar fi altfel? Sau oare tocmai de-asta a existat Turnul Babel? Oare asa ne era scris in Cartea Carților, inainte de intemeierea lumii, sa fim diferiti? Doar intreb. N-am raspunsuri si urasc sa n-am raspuns la ceva. Urasc.
Noapte buna!

L-AM PIERDUT PE NEWTON II…

stephen hawking-

L-am pierdut pe Newton al II-lea !!! Nu a știut el limba română, dar în scurtul timp al vieții ne-a lăsat o „Scurtă istorie a timpului”, a înghesuit „Universul într-o coajă de nucă”, ne-a dezvăluit „Marele plan”, ne-a învățat să ridicăm privirea din pământ și să privim cerul. El, care nu putea să ridice capul și avea dioptrii ca fundul de borcan, a văzut mai bine ca nimeni altul, dincolo de cer. Dincolo de orice limita impusa de ochiul uman.

STEPHEN-HAWKING

Prin urmare, limita nu este cerul. Limita devine tot mai mult, prin oameni ca el, doar un termen de dicționar. A ajuns în sfârșit acolo unde si-a dorit o viață întreagă. A ajuns să călătoreasca printre stele. Personal fac parte dintre cei care sunt convinși că viața nu începe și nu se termină pe acest pământ.

stephen hawking

Geniul Stephen a avut capacitatea să traducă niste concepte bazate pe decenii de cercetare în științe strict delimitate, într-un limbaj accesibil oricărui individ care știe alfabetul. Cititi-i cărțile și începeți să visați !!! Să păstrăm un moment de reculegere pentru un om admirabil !!! Să ai o călătorie frumoasă !!! Drum nepământesc, veșnic și bun, Stephen Hawking !!!

STEPHEN HAWKING

AMAZON.COM & BOOKING.COM

AMAZON

AMAZON . COM – YOUR BEST ONLINE MALL !!! YOUR CHOSEN ITEMS JUST ONE CLICK AWAY FROM YOUR FRONT DOOR !!! CLICK HERE

==========================================================================

BOOKING

BOOKING . COM – GOING TO THE PLACES YOU DESIRE TO VISIT AND SPEND YOUR FREE TIME ON, IS MADE EASIER AND AFFORDABLE USING BOOKING . COM. I USE IT FOR ALL MY TRAVEL PLANS AND I WAS NEVER DISAPPOINTED. GREAT FLIGHTS AND HOTELS SELECTION GOOD PRICES AND EASY TO NAVIGATE THROUGH THEIR WEBSITE !!! CLICK HERE

==========================================================================

TENISUL DOARE, JALAPEÑO USTURA !!!

ao

Gata, s-a mai terminat un turneu de tenis. Dupa nopti nedormite sau dimineti
facute praf asteptând sa ne intre favorita pe teren, dupa nenumaratele
comentarii pe retelele de socializare unde in timpul partidelor ne dadeam de
ceasul mortii si de ceasurile tuturor mortilor scriind ca „plângem”,
ca „tremuram” sau ca „dârdâim” de emotii in momentele cheie ale meciurilor
sau in vreun set decisiv, acum s-a asternut linistea.

halep gura

Momentan. Peste turneu doar, ca peste creierele noastre nu. Noi abia acum incepem sa comentam. Si ca de obicei, luam partea favoritei noastre, acuzând pe toata lumea inclusiv pe adversar, pe organizatori, pe toti. Invinuim totul si pe oricine. Suntem in stare sa invinuim si fusul orar pentru ca, nu-i asa, daca s-ar fi jucat meciurile la alte ore, convenabile noua, Halep ar fi avut mai multi sustinatori in fata televizoarelor. Având mai putini telespectatori, a
pierdut finala si trofeul. Balcanismul nu va iesi din noi niciodata, mai curând iesim noi din Balcani, cu pamântul de sub noi cu tot.

HALEP PROSOP

Halep a intrat greu in meciul propriu-zis, iar Wozniacki a profitat de acest
lucru, cu un joc solid, fara prea multe greseli. Extrem de mobila, Wozniacki
a inceput bine meciul, a fost mai agresiva ca de obicei, cu serviciu sigur si
cu mingi eficient plasate catre liniile laterale ale terenului, mai ales cu reverul.
Daneza a condus cu 5-2 in primul set, dar românca a revenit si a egalat scorul
la cinci. S-a ajuns in tie-break, unde Halep s-a pripit, iar daneza a contabilizat
câteva puncte importante, care au ajutat-o sa câstige primul set.
Si setul secund a fost echilibrat, insa Halep a cerut la un moment dat
interventia medicului, a jucat intr-un picior si a reusit cumva sa faca
un break esential în economia setului. Cu mari emotii a trimis meciul
in decisiv. Controlându-si tot mai des piciorul, Halep a inceput ezitant setul
al treilea. Wozniacki a demarat bine, a condus cu 3-1, dar românca a intors
jocul si a facut 4-3. Daneza a raspuns pe masura, a revenit fantastic si cu
un joc mult mai atent a câstigat trofeul la Australian Open dupa o finala de
aproape trei ore. Caroline Wozniacki a câstigat in premiera un Grand Slam,
dupa trei incercari, in timp ce Halep mai are de asteptat. Daneza este pe merit
noul lider mondial in ierarhia tenisului mondial si intra astfel in istoria
Australian Open in timp ce sportiva din Constanta a coborât pe locul al doilea,
rezistând pe prima pozitie doar 16 saptamâni.

halepp

Sa ne amintim ca Halep a incheiat contractul cu Adidas la finalul anului trecut si de atunci nu a mai semnat cu nicio firma de echipament sportiv. Se spune ca le-ar fi solicitat celor de la Adidas doua milioane de euro pe an pentru a semna un nou contract, iar acestia, pe buna dreptate, au refuzat-o. Nemtii nu s-au aratat dispusi sa pluseze niciun ban peste milionul de euro prevazut deja de intelegerea anterioara, iar la finalul contractului, despartirea a fost inevitabila. Astfel ca românca a jucat la acest turneu intr-un echipament no-name, o rochita rosie comandata din China.

caro

Frumoasa daneza, sponsorizata de Adidas din cap pâna-n picioare revine astazi pe prima pozitie dupa sase ani, premiul cel mare al acestei competitii fiind in valoare de 4 milioane de dolari australieni alaturi de 2.000 de puncte WTA.

caro-

Reamintim scorul final Wozniacki-Halep: 7-6; 3-6; 6-4. Am fost cu totii martorii unei finale de infarct care s-a jucat, logic, cu cupa pe masa.

caro--

Pe plan mondial, suedezul Mats Wilander, expertul Eurosport, televiziunea
care a transmis finala de sâmbata, a fost singurul care a creditat-o corect pe
Halep cu 49 la suta sanse de câstig si cu 51 pe daneza. Exact asa a fost,
Wozniacki a avut 110 puncte câstigate, iar Halep 108, o diferenta de doar
doua puncte. In România, singurul care a definit-o corect pe Halep este
Radu Banciu, un excelent ziarist si om de televiziune, realist pur-sânge,
care a dovedit (pentru a câta oara?) ca intr-adevar cunoaste un om si-l
poate cataloga corect, fara sa-l treaca prin prisma sentimentalismelor ieftine.
„Imi pare rau ca a trebuit sa câstig azi”, i-a soptit Wozniacki româncei, la finalul
partidei, ne anunta tennis.com. Gestul danezei a fost laudat de toata planeta.
In schimb, tipic romanesc, tot timpul suntem si am fost nedreptatiti de cineva
sau de ceva. Ba acoperisul a fost de vina ca nu a fost inchis, ba MTO, ba Mats
ca a zis ceva, ba Caro ca si-a cerut scuze ca a invins… Hai sa fim realisti,
oameni buni, sa luam totul asa cum e si sa mergem mai departe, cu optimism.
A fost cald si in meciul cu Laurens, dar atunci a castigat românca, a fost bine,
nu? N-a zis nimic niciun fan Halep. A mai fost „acuzat” acel MTO care este
perfect regulamentar. Sa se retina ca nimeni nu poate sa-i faca unei sportive
un RMN pe loc ca sa-si dea seama daca are intr-adevar o problema, sau e
doar o tactica de a o scoate pe adversara din ritm.

halepp

Poate n-o sa placa multora ce scriu, dar toate trucurile folosite de sportivi fac
parte din arsenalul celor care stiu ce vor si fac ce stiu. Daca nu poti sa fii „rea”
si totusi vrei mai mult, macar nu te plânge! Deasemenea, sustinatorii româncei
nu trebuie sa caute intotdeauna scuze si justificari fara sa tina cont de
regulament, incercand sa explice ei faptul ca adversarul a fost incorect.
Notiunea de profesionalism invocata de Tiriac are rostul si consistenta ei.

halep-

La nivel inalt, diferentele se fac din lucruri marunte, care „facute bine”
exact atunci când trebuie pot schimba total soarta evenimentului si asta
perfect legal. Oare de ce Halep n-a fost sfatuita sa se „trateze” contra caldurii
de exemplu, bând apa mai des si cu un amestec de electroliti? E cel mai bun
leac impotriva deshidratarii.
Wozniacki a jucat in exact aceleasi conditii. Daca pauza ceruta de ea a fost
doar o tactica, fiind permisa de regulament, nu poate fi acuzata de nimic.
Nici macar moral. Profesionalism inseamna sa faci TOT CE PERMITE
REGULAMENTUL pentru a câstiga partida, trofeul, etc.
Jocul de tenis nu inseamna doar sa lovesti cu racheta intr-o minge care sa
ajunga ultima oara in terenul advers. Inseamna mult mai mult si cine stie sa
se adapteze la aceste „nevoi” câstiga.
Abordarea balcanica este paguboasa, râcâie fara motiv o rana deschisa si
creaza modele de apreciere false pentru cei care nu sunt in stare sa inteleaga
singuri realitatea. Ce nu este interzis, este permis! Punct.

serena williams

„Am avut mari emotii, dar in cele din urma m-am trezit sa o vad pe Caroline
Wozniacki câstigând Australian Open si devenind numarul 1 mondial.
Extraordinar! Sunt atât de fericita! Acestea sunt lacrimi? Da, chiar sunt lacrimi.
Sunt atât de mândra de prietena mea! Pur si simplu nu mai pot adormi acum!”
a scris Serena Williams pe Twitter. 

serena halep

Alte reactii, perfect normale, dupa meci:

reactie aus open

reactia adidas

incurajare adidas-

incurajare adidas

ROMANIA VORBAREATA

11111

În România se vorbeste mult. Suntem un popor epic, liric, dramatic,
gata oricând sa practice confesiunea, lamentatia, memorialistica si
bancul. Conversatia e aproape un viciu, pasiunea istorisirii are o
lunga traditie. Strada e zgomotoasa, cârciumile si cafenelele sunt
suprapopulate. Avem ziare multe, posturi de televiziune înfloritoare,
telefoane mobile pentru toate buzunarele. Dar avem oare chiar atâtea
lucruri de spus? Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura.
Asta nu inseamna oare ca trebuie sa ascultam de doua ori mai mult
decât vorbim?

111111

Petre Tutea spunea: „Am dorit intotdeauna sa fac o
teza de doctorat cu tema „Aflarea în treaba ca metoda de lucru la
români”.

1111

La intrebarile fundamentale „De ce?”, „Pentru ce?” si
„In ce scop?”, românul raspunde invariabil: „D’aia!”
Vorbim si scriem chiar și când nu avem nimic de spus. Avem multe
de spus, dar spunem mai mult ce nu trebuie și mai puțin ce trebuie spus.
Adica mult, prost si fără rost. Nu e o boală neapărat românească. În
măsura în care cozeria e vorbă dulce, nu contează cât de dens este
referentul comunicării. Dacă facem fie şi o frugală socoteală, vom
constata că între abundenţa discursului românului și consistența lui e
o disproporție stingheritoare.

111

Este evident că în spatele vorbelor românului
nu se află nimic și este multă demagogie, dar să repeți la nesfârșit, cu
crezul că o faci prima oară, aceeași „placă”, obsedat de importanța ei,
este deja prea mult. Discursul cu exprimări cât mai pretențioase, uneori
jenante, dar fără conținut, îl găsești peste tot în România.

11

Emisia sonoră compactă maschează un enorm vid de sens. Să dăm mai întâi deoparte „formulistica”, adică replica de rutină a fiecărei zile: „Bună ziua!” (cu varianta mai nouă: „o zi bună”), „La revedere!”, „Ce mai faci?”, „Bine, mulţumesc!”, etc. Să scoatem din joc şi uriaşa cantitate de interjecţii adjectivale pe care o manevrează, ca pe o nouă limbă, generaţiile mai tinere: „Cool”, „Marfă”, „Super”, „Trăsnet”, „Extra”, „Mega”, „Gen”, ş.a.m.d. Dincolo de conotaţia superlativă, aceste cuvinte nu spun nimic iar conversatia in care aceste cuvinte apar este nuda.

1

ROMANIA DECADENTA

NOI ROMANI

1 – Românul râde pe toate drumurile de „cazanele” inmatriculate in Bulgaria dar il cinsteste cu multe beri pe unul care i-ar putea vinde un pont cum sa faca si el exact acelasi lucru cu propriul hârb.

2 – Românul injura toti câinii planetei cu proprietarii lor cu tot când calca pe Calea Victoriei intr-un rahat, dar sta drept ca o statuie si isi priveste in ochi cu o mândrie mârsava propria javra când face exact acelasi lucru si exact in acelasi loc.

3 – Românul te face incult instantaneu daca spui sau scrii ceva care nu-i convine, dar este fan Nelson Mondialu` si aplauda la scena deschisa chiraiturile la chitara ale lui Gigel Frone.

4 – Românul te atentioneaza ca esti vulgar si ca vorbesti porcos daca scapi o boacana verbala pe gaura de la gura dar râde si aplauda de fiecare data când Bendeac isi baga si isi scoate ceea ce considera el ca mai are, de fata cu mama si cu bunica lui, intr-o sala arhiplina si in plina emisiune tv.

5 – Românul are pretentia sa-l denumesti cult si civilizat dar in masina lui cu geamurile larg deschise racnesc Guta, Salam, Sandu Ciorba si Ferdinand de la Tâncabesti.

6 – Românul se schimonoseste daca gaseste un fir de par pe fata de masa a unui restaurant dar alege sa manânce de pe jos produse vândute de tarani pe marginea santului sau sa bea lapte tinut in soare ore intregi pe o treapta a unei scari de bloc.

7 – Românul isi face selfie in cele mai ciudate si neintelese pozitii si situatii, afisându-se lejer in spatiul public, dar te ameninta cu raport la facebook daca faci imprudenta sa ii preiei o poza si sa o arati altcuiva „fara sa-i ceri permisiunea”.

8 – Românul n-ar trece pe banda doi nici mort ca sa-l lase pe unul sa intre lejer pe autostrada dar ii arata toate semnele posibile pe care le poate face cu mijlociul daca altul nu-l lasa pe el sa faca exact acelasi lucru.

9 – Românul urla si ameninta pe politistul care vrea sa faca ordine pe un trotuar alungând vânzatorii ambulanti, dar injura pe toti taranii planetei când iese din bloc si calca in toate resturile pe care acestia le-au lasat in urma lor.

10 – Românul il injura din rarunchi pe Radu Banciu când acesta ii spune adevaruri care il dor dar ii face din strada poza cu blitz prin geamul televiziunii când acesta este in emisie pentru a avea in telefon o poza cu el.

11 – Românul are ultimul tip de bolid la scara blocului situat in ultimul colt adânc din Ferentari, frumusetii de masina bagându-i-se benzina odata pe luna, de 20 de lei, in ziua de leafa si asta doar pentru mândria de a conduce doua-trei ore pe luna, noaptea ca hotii, pe Magheru, o masina de fite.

12 – Românul ii injura pe toate retelele de socializare pe cei batrâni si neputinciosi dar le cumpara acestora mararul si patrunjelul vândut direct in strada, pe o coala de ziar, pe motiv ca „fac si ei bani de-o pâine pentru copii si nepoti, saracii…”.

13 – Românul iti da in cap la propriu daca spui ceva negativ despre populatie, la modul general, dar nu se mai opreste din a te pupa daca-i spui „nu de tine e vorba”.

14 – Românul aproape ca-ti cere de la obraz un cadou, evident, gratis, dar evita cât poate subiectul când e vorba sa-i ceri sa faca si el la rândul lui exact acelasi lucru.

15 – Românul sare cu gura si te cearta ca vrei sa mergi gratuit atunci când esti prins fara bilet si din cauza ta sta autobuzul si intârzie el unde are de mers, fiind intru totul de acord cu controlorii, dar il felicita la scena deschisa pe sportivul filmat in timp ce batea aceiasi controlori.

16 – Românul face fite aristocratice parsive când vede un mar cu niste pamânt pe el la o taraba in piata, dar cumpara un mar mult mai mizerabil de la evazionistii din coltul strazii, pe motiv ca „e mai ieftin, oricum il spal”.

17 – Românul iti da „block” pe facebook daca ii arunci pe pagina lui un articol scris de tine pe motiv ca „vrei sa-ti faci reclama”, dar da trei like-uri in acelasi timp aceluiasi articol si-l share-uieste toata ziua când il citeste tot pe aceeasi pagina a lui, dar postat de altcineva.

18 – Românul se strâmba in toate felurile când vede mizerie pe strada si injura autoritatile care „nu-si fac treaba”, dar arunca pachetul de tigari gol, chistocul si orice gunoi care il incomodeaza exact pe aceeasi artera de circulatie, in vazul tuturor.

19 – Românul ii jigneste in toate felurile posibile pe vârstnici, dar ii priveste golaneste de dupa perdele când acestia dau zapada de pe alei si de la intrarile in bloc.

20 – Românul râde de cel care uita sau pronunta gresit vreun cuvânt românesc dupa 20 de ani de locuit in Spania dar el e primul care pentru a arata lumii intregi cât este de cult foloseste zilnic „OK, training, design, discount, management, team-building, voucher si bye-bye”.

21 – Românul se plânge toata ziua ca sunt prea multe camere video in preajma lui, se simte urmarit si spionat, ca Big Brother il pândeste la orice pas, dar urla in gura mare ca daca erau mai multe camere video si mai performante, cu recunoastere faciala, la metrou, s-ar fi putut evita accidentele si ar fi prinsi mai repede criminalii.

===========================================================================

Per total, românul „vrea o tara ca afara” dar n-ar face nimic sa ajunga la acel nivel, intotdeauna vinovati fiind autoritatile, primarul, notarul, sectoristul sau popa si niciodata el. Absolut niciodata.

In asemenea conditii, cu atâtea antiteze la o singura natie, avem pretentia sa ne mai revenim vreodata? Un popor cu atâtea ciudatenii si cu o asemenea scara de valori va putea oare sa mai iasa din mocirla in care bâjbâie de-o viata? Doar intreb.

Pentru a le putea da posibilitatea tuturor celor care s-au regasit in aceste exemple sa-mi umple linistiti frigiderul in ajunul sarbatorilor, fac abia la final precizarea ca nu generalizez scriind aceste rânduri (nici n-as avea cum sa fac asta, pentru ca România are si oameni minunati), dar e bine sa nu ascundem gunoiul sub pres sau dupa usa si sa aratam intregii lumi si fata mai putin cunoscuta a unor semeni de-ai nostri. Trebuie sa spunem planetei ceea ce altii trec sub tacere in mod intentionat, dar in acelasi timp sa iubim România asa cum este ea.

           SARBATORI FERICITE TUTUROR !!!

LOVE RO