CURĂŢ BALEGA DE SUB VARAN ŞI ASTA ÎMI OCUPĂ TOT TIMPUL !!!

-Da !
-Sefu`, va cauta Bircea Madea, v-am spus de el inca de ieri… Ala cu franzelele…
-Il chemasem la 7… Asa de tare ii e foame?
-Asa l-am anuntat, la 7, acum e 6… Ce-i spun ? 
-Hmm, mai lasa-l sa dârdâie putin pe hol si trimite-l incoace in vreo 10 minute, cam asa…
-Bine sefu`…
Knock-knock…
-Da, poftiti !
-Buna ziua…
In cadrul usii apare un tip inalt, zvelt, imbracat impecabil intr-un costum albastru-azuriu, camasa
alba imaculata, cravata subtire neagra. Pantofii maronii, model franzela. Secretara avusese
posibilitatea sa vada acesti pantofi inca de ieri, cand posesorul lor venise sa ceara o audienta
de „doar cateva minute” la domnul Fleasca…
-Luati loc… Fleasca Ciotoi…
-Bircea Madea, imi pare bine sa va cunosc, am auzit de dvs si de celebrul Circ pe care-l conduceti.
-Ma bucur ca ati auzit de noi, suntem recent intrati pe piata din Romania si ne dorim a fi o alternativa
la Circul de Stat deja existent… Ce vant va aduce la noi?
-Dupa cum probabil stiti, am fost pana nu demult angajat al…
-Stati, stati, compania noastra are o luna de zile de cand e in Romania, iar
eu personal am sosit abia de trei zile. Nu va cunosc si nu ma intereseaza unde ati mai fost
angajat. Ma intereseaza ce stiti sa faceti si cu ce puteti fi de folos echipei noastre…
– Am lucrat la Trustul Infarct… Nici de asta n-ati auzit ?
– Cu regret, nu.
– Cladirea aceea in forma de cifra 10…
– E tot un circ?
– Mda, cam asa ceva, unii spun ca numai asta am facut acolo, eu spun ca am facut televiziune…
– Wow! Ati construit o televiziune si un circ ? Deci ati lucrat in constructii sa inteleg ? Ar fi
perfect daca va pricepeti, trebuie sa construim aici o ditamai menajeria…
– Nu, nu, nu, poate m-am exprimat gresit, eu am aparut pe post, la televizor, stiti, eu am facut circ
pentru public…
– Adica ati prezentat emisiuni de can-can… Aha… Am auzit de unul Parcatos si de o emisiune VaiBiz…
– Nu chiar, eu vorbeam despre politica…
– Mda… Noi nu facem politica, noi dresam animale si le aratam publicului…
– Da, inteleg, e perfect… Asa am fost si eu dresat si prezentat publicului…
– ???
– Si am facut circul asta vreo 10 ani…
– Sunteti in domeniu, inteleg… Ce v-a facut sa apelati la noi? De ce ati plecat de la
vechiul loc de munca?
– Stiti, seful meu a ales un alt drum in viata, a schimbat macazul… A ales sa scrie carti… La fiecare
carte publicata castiga 30 de zile…
– Aha, probabil a deschis o editura…
– Nu stiu ce a deschis dar stiu ca ar deschide acum niste usi si nu poate… Au niste lacate si niste ivare…
– Ma rog, nu inteleg dar nu asta e important…
– Pentru mine, da. Am nevoie de bani ca de aer, am un copil, am familie, stiti, fostul sef a imprumutat
pe toti subalternii dansului cu bani multi iar acum niste institutii ii obliga sa le dea lor acele sume…
In ultima perioada vorbeam ca televizorul, ăăă, la televizor, pardon, de pe o pajiste verde, nu mai
eram binevenit nici in studio… Probleme mari, domnule Fleasca…
– Cu ce v-as putea fi de folos? Anuntul nostru era pentru personal de menajerie… Avem menajeria aceasta
mobila pe care o puteti vedea pe geam, aici in stanga si preconizam sa mai infiintam una mai mare, alaturi.
Ce ati putea face ca angajat aici?
Urmaresc mimica intervievatului si observ cum fata i se desfigureaza, zambetul i se schimonoseste
de parca l-as fi intrebat unde se afla Parcul National Ngorongoro Crater
sau Marele Platou Unjamwezi. Incerc sa-l ajut, sa-i schimb starea asta.
– La ce va pricepeti mai exact? Ma refer la domeniul nostru de activitate.
– Fac orice, m-am obisnuit cu un nivel de trai destul de ridicat… Nu l-as schimba…
– Sa dati apa la animale de 6 ori pe zi, sa umpleti bazinul cu apa proaspata zilnic si
s-ar putea sa munciti si noaptea tarziu, dupa spectacole, culcusurile trebuie curatate, grilajele
curatate si verificate…
– Grilaje? Auuuuu, ce grilaje? Pai eu vreau sa fug de ele, nu sa ajung exact la ele… Sa le mai si curat?
– Grilajele animalelor, ma refer la faptul ca trebuie asigurate si incuiate permanent…
– Aaaa, asa da, e perfect !
– De ce spuneti mereu „perfect”?
– Tic verbal… Asa spuneam zilnic la televiziune… Perfect si superb. toate erau perfecte si superbe. Chiar, nu
v-ati uitat niciodata la emisiunea mea?
– Daca n-ati aparut pe TF1 sau ARTE, nu. Eu la astea ma uit si la Animal Planet…
– Perfect !
– Puteti incepe de maine? Ar trebui la 5:30 sa fiti deja aici in salopeta. Stiti, crocodilii si varanii
au nevoie de…
– Varani ati spus?
– Da, avem doi. Au nevoie de apa proaspata zilnic si de pacheţele cu mancare speciala de 3 ori pe zi…
Angajatii mei va vor arata in detaliu tot ce trebuie sa faceti. Salariul vi s-a comunicat deja de
catre secretara, deci va astept maine? Batem palma?
-Superb ! Maine voi fi aici, desi imi va fi greu pentru inceput, eram obisnuit sa ma trezesc tarziu
si sa ma bag la culcare la fel de tarziu… Pacheţele cu mancare ii duc si eu fostului sef… O sa ma descurc!
– Lucrurile se mai schimba in viata… Deci, batem palma?
– Perfect, domnule Fleasca…
– Bine ati venit in compania noastra ! Sa fie de bun augur…
– Multumesc, o zi buna!
Dupa plecarea franzelelor cu purtatorul lor cu tot, am sunat-o pe secretara sa o anunt ce decizie am luat.
– A plecat cam ravasit, sefu`, ce i-ati facut?
– Nimic, i-am explicat fisa postului pentru care a aplicat. Ravasit? Cum adica?
– Pai a mai zabovit o gramada aici in hol… A stat in telefon minute intregi cu unul
caruia-i zicea Gihai Mâdea… Se plangea aluia… Cred ca nu i-a convenit salariul, sau ceva…
– ???
– Da, ii zicea ceva de genul „Bai, Gihai, e ca dracu` ! Am scapat de un varan , am dat de doi” si n-am inteles prea
bine, dar zicea ceva de „circ am facut, la circ am ajuns”… Stiti, n-am prea tras cu urechea… A zis mai multe…
– Stai, draga, sa-i vezi faţa cand o afla ce motocicleta am… Chiar credeai ca nu-l cunosc ? ? ?

Lasă un comentariu