19 decembrie 2014

CULTURA PE BUTUCI

Într-un veac în care stihul cenzurat în toate cele
Trage-ambiții oarbe, crude, de-ngâmfați si de lichele,
Într-un secol de mărire și-arogantă preacurvie
Unde-ndemânatul vremii să-nvrăjbească lumea știe…
=
Într-un timp unde poetul cere viză și-aprobare,
Prozatorul cere voie să ne-arate-a sa-ncântare,
Când Vadim nu-și poate spune opera-i fără de moarte
Făr-a-și cere voie unor purtători de păr și toarte…
=
Într-o vreme imbecilă pentru ei și pentru noi
Unde-nfipți în straiul gliei stau mișei, mangoți si boi…
Ce pretenții să înșirui? Ce dorințe alarmante
să mai pun într-o gazetă cu novice elegante?
=
Și ce vrei s-aleg a spune, despre ce context să-ncerc
să explic, domol și tandru, într-al lumii semicerc?
Ce putință pot să apăr în ciudata vieții plasă
Când guvidul dă iar șpagă, din cârlig, încet, să iasa?
=
Un viclean în epopee pe-o planetă fără zbor
Stă in leagănul credinței, devenind nemuritor…
Bătucind a lumii vrere de căință și otravă,
De-ncântare și poveste, misticism, vulcan și lavă…
=
Ce produs de apă vie ar putea spăla citate?
Ce săpun și-ar face treaba curațând o demnitate?
Nu ! Planeta e de vină! Noi suntem curați, cu lauri!
Dar la fel, cândva, pe vremuri, dispărut-au dinozauri…
=
Când și versul se indoaie dupa limba-mpleticită,
Iară cartea stă pe raftul plin cu praf, înghesuită,
Ce să ceri unei reviste cu agramatisme-n cui?
Ce-aștepți de la națiunea unde nici cultură nu-i?…